Linnet Berry Thrynne este o domnigoari incintitoae, ‘Aventura ei cu pringul Frederick Augustus treeutill scandalos al mamei si alegerea unei vestimentafil eel pee ce a Prot eee Ca tee Cer eeenet PCC RD Prem et team te tn mL eter ence ca perry kee cr tec OL Pere cea cee nme CC MU Frumusefea ei, gragia si inteligengai-au adus la plelote Pea Cenc name SSS SOO clipa in care privirile celor doi se intilnese, Linnet ewe pee een kr os nn Pee eee preter tL Eloisa James transforma o poveste de demuilt fntr-un roman de dragoste pasionant, era my See ocr rtn me LL UCR Pere ae fil SONcapitolul 1 A fost odacd ca niciodata, inst nu atat de demult... In basme, fe:ele frumoase sunt mai des intalnite decat ietricelele pe o plaja. Laptirese cu pielea trandafirie se altura pringeselor cu ochii precum stelele si, daca le socotim pe toate, rezulta o galaxie intreagi de stele sclipitoare. Aceasti strilucire specifica basmului intri teazi cu atat mai mult, cu cat femeile din viata reala Tareori pot concura cu perechile lor fictionale de acelasi rang. Fie au dinti ingilbenii sau pete pe piele. Fie au 0 umbra de mustagi sau un nas intr-atat de generos, incat ar Putea servi drept partie pentru un goricel, Evident, existi si unele mai frumoase. inst nici ele tau sunt ferite de toate necazurile ,datorate crit", asa cum deplngea odinioari Hamlet. Pe scurt, cu. greu siisesti femeie mai mindra decét soarele pe cer, Ca si nu vorbim despre dinti mai albi decét un sirag de perle, glas de privighetoare si un chip atat de minunat tncat ingerii si plang de invidie, Linnet Berry Thrynne avea toate aceste calitdti, poate cu exceptia trilului de privighetoare. Totusi, vocea fi era cat se poate de plicuta gi i se spusese ci rasul ti era precum clinchetul unor clopotei de aur, iar cAntecele sa‘e (chiar daci nu erau de privighetoare) erau adeseori Liudate. Chiar si fara st arunce un ochi in oglinda, stia cu siguranta ci piirul fi strilucea, la fel si cochii, iar dantura — ei bine, poate c& nui strilucea, dar era deosebit de alba. Era genul de fat care ar fi putut impinge un baiat oarecare la gesturi eroice sau un print la fapte mai putin Cutezitoare, cum ar fi sf-si croiascd drum printre rugii de mure doar pentru a-i fura un sirut. ins’ nimic din6 Eloisa James toate acestea nu putea si schimbe un lucru esential: cu ‘0 zi in urmi, aflase c& nu se putea cisttori. Dezastrul se datora naturii sirutirilor si consecinfelor acestora. Desi poate cA ar fi mai corect si ne aplecim asupra naturii pringilor, Pringul cu pricina era Augustus Frederick, duce de Sussex. N-osiirutase pe Linnet doar o dati; de fapt, osdrutase de ‘osumedenie de ori. Siti declarase cu vehementi dragostea pe care io purta, uneori chiar aruncAndu-i cu cpsune {n fereastra de la dormitor (lisnd in urma o mizerie de nedescris si atrigindu-si ura eterna a gridinarului).. ‘Un singur lucru nu facuse: s-i ceara mana. =E plcat ci nu te pot lua de nevasta, spusese el spasit ‘cu o seari fnainte, cfind scandalul izbucnise. Stii si tu, noi, ducii regali... nu putem face tot ceea ce vrem. Tatal meu ¢ intru catva incomodat de subiect. Crede-m&, e chiar regretabil. Trebuie si fi auzit despre prima mea cisatorie. A fost anulati pentru ci Windsor a decis c Augusta nu era fndeajuns de bunt pentru mine, iar ea e fiick de conte. Linnet nu era fiict de conte; tatil ei era doar viconte, si nici m&car unul cu relatii, Nu c& ar fi auzit, pana acum, despre prima casttorie a printului. Toti cei care o vizuser’ flirtand cu el in ultimele ¢ateva luni uitaser’, in mod inexplicabil, si-i spun ct acesta avea obiceiul st le curteze tocmai pe fetele pe care nu putea sau nu avea voie — si le ia in cAsitorie. Printul isi luX rimas-bun cu o pleciciune pripit’, se nisuci pe cdledie si p&nisi balul pe neasteptate, retrigin- du-se la castelul Windsor sau in cine stie ce loc in care se duc, de obicei, sobolanii cand corabia se scufundi. Iisase pe Linnet singur& ling un insofitor posac, tntr-o sal8 de bal ticsitt de oameni de vig nobili, impre- jurare care o ficu s& ingeleag’ destul de repede cit un mare numar de domnigoare si doamne din Londra se geibeau eingerea dragostet 7 unele chiar cu bucurie ascunsa — sf 0 considere o stricatt de prima mana. In cateva clipe de la plecarea printului, nu se mai afla in ‘incpere nici un suflet care s& nu-i evite privirea. inaintea ise intindea o mare de oameni care-i intorceau spatele. Chicotele aristocratice se ridicau precum sfsditul unui card de gaste care se pregiteau sA-si ia zborul spre nord. Cu toate cf, desigur, ea era cea care trebuia si boare; la nord, la sud, nu conta, atéita vreme cat scaipa de pe scena umilitii ei ‘Coea ce i se prea nedrept era ci ea nu era o stricat. Ei bine, nu mai mult decat otice fata care se lasase prostit de un pring. Se bucurase si pun mana pe cel mai mare trofeu, pringul blond gi chipes. Dar nu spera ca el si-i ceara mana. Si, cu siguranga, nu si-ar fi daruit virginitatea unui pring firi si aib& un inel pe deget si far aprobarea regelui. Totusi, il considerase pe Augustus prieten, cea ce-i Pricinui si mai mult durere cand el nu o visits a doua zi de dimineat’, dup’ momentul umilirii ei. Augustus nu era singurul. Linnet se trezi ci priveste {in gol pe 0 fereastri ce dadea spre strada, cautand parci st se convingt de faptul cit nimeni nu avea si o viziteze, Nimeni. Nici un suflet. De cand isi fiicuse debutul in societate, cu cdteva luni {n urma, usa de la intrare fusese o poarta spre Lana de Aur, anume incAntatoarea el companie, cu zestre cu tot. Tineri cu duiumul fi treceau pragul, lisdind arti de vizit, flori gi cadouri care mai de care. Pan’ si printul catadicsise s& vind fn vizitd tn patru diminesi, un compliment nemaiauzit. Dar acum... calea nu era nimic mai mult decat un sir de lespezi lucind in soare. —Nu-mi vine si cred ci intreaga tarigenie a venit din senin! se auzi vocea tatilui ei de undeva din spate.Eloisa James —Am fost sirutati de un print, rispunse Linnet sec. Ceea ce nu ar fi contat daca baroneasa Buggin nu ne-ar fi viizut. ~Siirutir.. fff! Sirutarile-s un leac. Ce mi intereseazX ppe mine e de ce se avoneste, din surse de incredere, c& esti, {nsircinatd. Cu copilul lui! Vicontele Sundon inaint’ si se opri lang’ ea, privind ‘impreuni strada pustie. —Din dous motive. Dar te vei bucura si afli cX nici ‘unul nu implick vreun bebelus. ~Bibine? —Am mincat niste creveti stricafi la serata muzicali a lui lady Brimmer de joia trecue’. -Sit —M-a nfipiidit greata. Nici micar n-am apucat st ajung. Ja toaleta doamnelor. Am vomitat in ghiveciul unui portocal Linnet se cutremura doar la gindul celor intamplate. —Cam necontrolat din partea ta, remarca vicontele, care avea oroare de astfel de stiri. SA fneleg ci a fost interpretat drept un semn al nasterii? Nu, tari, nual nasterii, cf al stiii care o precede. —Desigur. Dar nu-ti mai aduci aminte cind doamna Underfoot a dat la rafe in sala tronului, ratfndu-l eu pu- fin pe Matestatea Sa, Regele Norvegiei? Nu era din pri- cina crevetilor sau a vreunui plod. Toat lumea stia c& doamna respectivis abia se mai tinea pe picioare de beats. ‘Am putea si zvonim ci place si tragi Ia miisea. ~Si cu ce mar ajuta asta? Mi indoiese cit un domn respectabil s-ar insura cu o betiva. In orice caz, n-a fost doar crevetele de vind. A fost si rochia, ~Ce-i cu rochia? —Asearit am purtat 0 rochie nouit si, aparent, silueta mea le-a creat celot din jur impresia ct unt insiircinac’. Taicd-siu o fnvarti puyin gi se chiort la burta et. ‘Atingerea dragostet 9 =Nu se vede nimic, dar ai umerii cam fepeni. Chiar trebuie si-tilasi sani aga la vedere? —Dacit nu vreau si art ca.o matroand grast si frigid, da, rosti Linnet cu o ugoard asprime in glas. =Ei bine, asta-i problema, spuse lordul Sundon. Ariti de parca te-ai tmbricat de la Bartholomew. La naiba, i-am spus clar insotitoarei tale c& trebuie si fii mai decent decdt toti ceilalti. Trebuie sii mA ocup eu de toate? E aja de greu si urmezi niste simple instructiuni? —Rochia mea nu dezvaluia nimic, protest Linnet, dar tatil ei n-o mai asculta. -M-am striduit, Dumnezeu mie martor cf m-am striduit! Am tot aménat iesirea ta in societate, gandin- du-m& c& maturizindu-te vei avea suficientd minte si faci fat mofturilor vremii, avand tn vedere si reputatia mamei tale. Dar la ce bun s ai minte, cind decolteul tu ‘pi trideazi frivolitatea? Linnet trase adic aer in piept. —Aventura asta nefericiti n-are nimic de-a face cu decolteul. Rochia pe care-am pur... — Aventura! tun tatil ei. Te-am edueat fn cel mai pur spirit. =Nu aventura in sensul acela, il intrerupse Linnet. Peripetia, mai bine zis, dezastrul s-a datorat rochiei mele. Vezi tu, are dou’ fuste si... Furandul lordului Sundon s-o intrerupt: ~Vreau s-o vid acum! Du-te si imbract-te cu ea! —Doar nu vrei si'mii-mbrac in rochie asa de dimineata? Am zis acum. $i adu-o gi pe insositoarea ta. Sunt ‘curios ce-are de zis doamna Hutchins in apirarea ei. Am angajat-o anume ca si preintmpine astfel de situati. Isi ddea aga niste aere de puritana pedanti, c& am luat-o| de buna! Aga ci Linnet imbrica rochia de la bal. Era prinsi strains chiar deasupra pieptului. Mai jos, cele dou’ fuste lasau loc jupei, croiti din dantela belgiand, sub10 Eloisa James care se pisea incito fustd de mitase albi. Arita minunat fnschita pe care i-o prezentase Madame Desmartins iar seara cu pricina Linnet se gfindise c8-i venea perfect. ‘Dar acum, pe misurii ce servitoarea fi potrivea fustele sub privirle doamnei Hutchins, Linnet fyi cobor! ochit spre talie, da... acolo nu era nici o tale. Vai mie, rosti ea cu glas scaiut, chiar art de parc-ay fi instircinatt. Se intoarse intr-o parte: a Vite cum iese pe dinafard. E toara gofrats, chiar aici, sub piept. Ag putea si ascund dot bebelusi tm rochia asta, ‘Eliza, servitoarea ei, rimase tcuta, dar tnsopitoarea sa nu se sfi si-si dea cu plirerea: vba una nu cred ef fustele-s baiu, ci pieptul dumitale, roati ea, cu o not’ acuzatoare in glas, de pared Linnet arf fost de vind pentru decolteul ei. ‘Linnet se gindi ci insotitoarea ei se asemna cu un gargui, Emana ceva din asprimea bisericti medievale si fara indoiala c& tocmai de aceea o angajase vicontele. Linnet se intoarse cu fata la oglinda. Decolteul era tntvadevir pronunfat, ceea ce nu era un lucru tocmai iu, avand in vedere ct mul barbayi nual puteau declipi ‘chil de pe pieptul ei, dandu-i astfel posibilitarea st viseze ‘cu ochii deschisi spre trdmuri indepiireate. Sasa umilats, sila piept si burt arath fner-adevir dle parc urmeazi un eveniment fericit- Nici macar n-ar fi fost fericit. T Nu in conditiile astea, rosti doamna Hutchins, lim- pezindu-si vocea. "Aven cel mai nesuferit mod de a-gi drege glasul si era tun semn — dup cum aflase Linnet fn ultimele luni ~ ck turma si spund ceva nepliicut. Gum Dumnezeu nam observat? se plainse Linnet, tnainte ca insotitoarea ei sf Mnceap cu. dojenile: Nici corect simi stric reputagia gi poate chiar sansele ‘Atingerea dragostet n de amé csttori, doar pentru c& rochia asta are prea multe pliuri gi fuste De vini e purtarea ta, rosti doamna Hutchins. Tre~ buia sf finvitat de la maicé-ta cX o femeie cu astfel de apucdituri € vazutii ca o stricati. De céteva luni ma tot striduiesc si te-nvait cuviinta, dar pe-o ureche-ti intra si pe alta-fi iese. Acum culegi ce-ai seminat. —Purtarea mea n-are nimic de-a face cu rochia asta gi ‘cu infitigarea pe care mi-o di. Rareori se-ntdmpla si mai arunce cAte-o privire in oglind’. Daca s-at fi examinat din profil. E decolteul, insist doamna Hutchins. Arifi ca 0 ‘acti gata de muls, scuz-mi comparatia. Linnet nu-i didu important. Oamenii ar trebui aver- tizati din timp de pericole. © doamna trebuie si se pri- veascd intotdeauna din profil, nu se pomeneasc& la un ‘moment dat c& toat Londra o crede gravid. “~Stiu cA nu egti insdrcinatd, admise doamna Hutchins ‘ira tragere de inima, dar infifigarea ta spune altceva. Isi drese din nou glasul: Dac vrei si mA asculfi, acoperS-ti pieptul mai temeinic. Nu e cuviincios. Tot fncere s8-ti bag astacn cap, de dou’ luni gi douazeci si trei de zile de cAnd locuiesc in casa asta. Linnet numird in gind pané la cinci gi rosti cu ricealt ‘in glas: “Alt piept nu am, doamna Hutchins, si rochiile de bal sunt croite la fel. Nu e nimic special la decolteul meu. —Ariti ca o fregat usoard, insist’ ea. —Poftim? =O fregati usoari. © femeie uguratic’. ~Aveam impresia c& fregata e un soi de vas. ~Exact, soiul la care poposeste in toate porturile. —Cred c&-i prima oar cand te-aud glumind. $i eu care te suspectam ci-ti lipseste complet simpul umorului.2 Eloisa James Pe chipul insotitoarei se intip’ri o expresie posact, iar femeia refuza si mai spund ceva. Ba chiar refuzd s-o fnsoteasci pe Linnet in salon. -N-am nimic de-a face cu apuctiturile astea ale tale. Asa ti-a fost scris... si-i spui asta tarilui iu. Am fficut tot ce-am putut ca si-ti insusesti niste principii, dar este Prea trziu. —Nu mi se pare cinstit. Chiar si o fregati usoari si tinetict ar trebui st aib’ sansa si poposeasca micar 0 dati fntr-un port, inainte si fie scufundata.. Doamna Hutchins suspini. —Tri arde de glum’. N-ai pic de buna-cuviinta. Zero! Si stim cu topiicine e de vind pentru asta, —De fapt, cred ci tnteleg mult mai bine decat alti ce-nseamnA buna-cuviint’ si lipsa ei. Pana la urm’, doamné, eu — si nu dumneata —am crescut cu mama. ~Iati si pricina necazului, rosti ea cu un surfs hain. Nu-ica si cum doamna ar fi fost fiica vreunui bican care- fagit cu un carpaci. Oamenii de teapa lor nu sunt luayi i seama. Mama ta a dansat ca un talhar care se pierde in ceafa, desi toti erau cu ochii pe ea. Nu s-a obosit si-si ascunda rusinea. Tot targul o stia de stricatd. ~Ca un talhar care se pierde in cear, repett Linnet. E cumva un citat din Biblie, doamna Hutchins? Cu buzele crispateyinsofitoarea ei iesi din incpere. capitolul 2 Castelul Owfestry Pendine, stravechea regedin a ducilor de Windebank, Tara Galilor Piers Yelverton, conte de Marchant $i mostenitorul ducatului de Windebank, era in culmea suferintei. Invi fase din tinerege c&, dact te gindesti la disconfort - ce eufemism stupid si afurisit pentru agonie! —, fi conferi o putere de care el nu e vrednic. Se stridui deci si nu-i dea important se lisa si mai mule tn baston, tncercand si-si ‘mai menajeze piciorul drept. Durerea il ficea si fie fafnos. Sau poate nu era durerea, ci faptul cf igi pierdea vremea in preajma unui idiot cu patalama. ~Fiul meu are diaree si dureri abdominale, spuse lordul Sandys, trigandu-l mai aproape de pat. Fiul lui Sandys zicea fn pat, cu obrajii supti si galben la fat, asemenea unui asternut patat cu ceai. Avea vreo treizeci de ani, un chip alungit, si rispandea o aura ne- suferita de piogenie. Asta poate si din pricina cirtii de Tugiiciuni pe care o stréingea in mand. —Suntem disperati, rosti Sandys, cu o figurX sfar- sit In Londra, am chemat nu mai putin de cinci medici si, tm cele din urm’, am hotlirie si-1 aducem aici, in Wales. I-au scos singe, i-au pus lipitori, i-au dat tincturd de urzici. Bea numai lapte de migttit, niciodata lapte de vaca. Ah, si i-am dat si céteva doze de sulf, dar fii nici un rezultat. Un detaliu intru cAtva interesant. ~Unul dintre idiorii care I-au consulate, fird indoiala, Sydenham, rosti Piers. E obsedat de sulful aurat antimonic,14 Eloisa James FL foloseste pentru a vindeca degetele ciuntite. ‘Impreun’ cu opiul, desigur, Sandys fncuviint’. “Doctorul Sydenham spera cX sulful va indepiirta simptomele fiului meu, dar n-a funcfionat. “=La ce te asteptai? La cat de idiot e, nici nu mx mir c& -au admis in Colegiul Medicilor. Asta ar trebui siti spund ceva. Dar tu... ~Eu m-am tnecris din prea mule’ bunavoints. “Aruncai un ochi spre fiul lui Sandys. Arita cum nu se poate mai rau. “_Banuiesc c& nu te simfi mai linistit c& ai batut acata drum pant-n Wales, si-mi causi ajutorul. ‘Celilale clipi de cAteva ori, apot rosti apisat: —Am venit cu trisura. “Ochi umflati, rosti Piers. Semn cf recent i-a curs sange din nas. ~Ce-nseamni asta? De ce are nevoie? intrebi Sandys. “De o igieni mai bun’. Mereu are paloarea asta in obraji? —Pielea lui e, intr-adevir, mai gilbuie, recunoscu San- dys. Dar nu de la mine a mostenit asta. (O afirmarie modest’, fri doar gi poate, lufind tn consi- derare nasul rogu ca sfecla al lordului Sandys. “Ai mancat cumva un ceaun intreg de mrene? il tn- trehi Piers pe kolnav. ‘Acesta fl privi buimac. “Mren&? Ce-i aia? N-am mancat asa ceva. Piers se indiepti de gale. “Habar n-ere de istoria Angliei. Mai bine layi st ‘moara. “Leai fntrebat dact a mancat mrene? fiicu Sandys. Fiul meu nici nu vrea si audi de tipari sau de alte gustirt marine. ‘Aringerea dragostei 15 Intradevatr, n-aude, e mai surd ca un stélp. Primul rege Henry ménca mrene; a fost unul dintre nebunil pe care i-am avut pe tron, desi nu era la fel de ficnit ca asta de-acum. Totugi, era suficient de damblagit inca si se ‘indoape cu mrene sisi dea orcul popii. Nu sunt surd! spuse bolnavul. As auzi totul daci ‘oamenii n-ar bolborosi intruna in jurul meu. Ma dor in- cheieturile. Asta-i problema. Esti pe moarte, asta-i problema, rosti Piers. Sandys il prinse de mani gil trase deoparte. —Nu rosti asemenea vorbe de fat cu fiul meu. Ate doar treizect si doi de ani, sirmanul. Si trupul unui fanede opt ani. Bag seama cia petrecut mult& vreme in compania actrifelor. Nui adeviirat, fticu Sandys revoltat. Familia noastra are o tradiie cu. — Cu pastrile de noapte? Cu desfrinatele? Cu tara- turile, cu farfuzele, cu ripitoarele? Desi ripitoarele ma duc din nou cu gindul la peste, si mi-ai spus deja c& baiatul nu tnghite preparatele marine. Dar cu pestoaicele cum rimane? —Fiul meu e un membrual Sfintei Biserici! rosti Sandys, rosu la fat. "~Atunci e clar. Cu tofii mingim, dar agtia bisericosi au transformat minciuna in arti. Are sifilis. A dat iama prin ei ca neghina-n ogor si, cu cat sunt mai evlaviost, cu-atdt mai multe simptome prezint’. Ar fi trebuit si-mi dau seama de cfnd am vazut cartea de rugiciuni —Nu gi fiul meu, spuse Sandys, dand impresia c& era convins de ceea ce zicea. E un baiat pios. Mereu a fost aga. —Pai si eu ce zicear =Vorbesc serios. “Hmmm. Deci nu-i vorba de-o pastire de noapte, atunci. “=Nimic de felul &ta, rosti Sandys, clatinand din cap. Nea facut niciodata... nu-l preocup’ asemenea chestiuni.16 ‘Eloisa James Eun sfint bitatul asta, Cand a tmplinitsaisprezece ani, Lam dus la Trandafrol lui Venus, ta Whitefrars dar nu sca witat la fete. A clzut in rugiciune gi le-a poftit sf Pe “ele af se roage, da a vorbit la perepl E un candidat pentru sanctificare. Ng ar patea ca problema sancticiei i evin# unui for ‘mai inalt. N-am cum si-l ajut. Sandys fl ingfcd de bray. ~Trebuie! =Nu pot. ~ Dar ceilalyi doctorii-au dat cu toyii medicamente st ziceau ct. “Nigte idiot cu totii. Te-au mingit. Sandys inghiti tn see. Pana la douizect de ani n-a avut nimic. Un baiat sinitos, voinic, si dintrodat’... Duct fil acash last 8 mone linigit. Cd de mart tot va muri, chiar dacteti dau sulf sau nu. —De ce? gopti Sandys. TPentruet are sf. Esurd, are diatee,icter are ochi ai ncheieturile umflate iti curgesange din nas, Are, Pro= babil, si migrene. Nia cunoscut in viafa lui o femeie. M& jur pe ce-am. mai fant. Nue irita in 2ona aia, 8 mi-ar fi zs Nu ef necesar of fie cu vreo femele, rise Piet eaganduesi haina din ineleytazea Tui Sandys si indrepr4n- du-si mAneca. Cum sf aiba siflis, dac n-a.. ~Poate c-a fost cu un barbat. Expresia ultagia de pe chipul ui Sandys tl mat ‘ndupleck putin. Ban poate de la tine L-a lat, ceea cee mult mal pro bab, Downnigoareletrandafii prin care-ai dat inna ctnd rai holtei au infectat pe bait tnainte sf se fi niscut. "Am fost tratat cu mercur, protest Sandys, Atingerea dragostei Ww ~La ce bun? Tot tl mai ai: Acum, scuzd-ma, te rog, dar am treburi mai importante de facut. De pild4, si ma-ngri- jesc de-un bolnav care mai are miicar un an de trait. Piers iegi pe coridor, unde fu intimpinat de Prufrock, valetul stu. “Micntreb cum reugesti si faci treabt prin casi. Bag seam’ ef e greu sf intreyii o gospoddrie cand esti mevoit Siti petrec timpul pe coridor, plecAnd urechea la toate cuvingelele aurite ce-mi ies pe gu’. Nu vid o problemi in asta, espunse Prufrock, venind tn urma lui, Dar recunosc o& am destul antrenament. Nu credei cl ati fost puyin cam dur cu lordul Sandys? Dutt Crezi c& am fost dur? Nici vorba. I-am spus exact care-i problema cu fiu-siu i ce sX facd — pe scurt, si mearg acast gi sf agtepte corul ingeresc, pentru ch miracole nu se prea intampla pe-aic Dare fiul lui. Si dact am auzit bine, dela ela mostenit boala sirmanul baiat. Nespus de trist. Tardlui meu nu iar hi pasar e€cust de putin. Dac ar ft avat gi alti urmagi,s8 fim ingelesi. Dar Sandys are o lot de copii. Are um utmas si pe mulfi ali care s&- ia locul. “De unde stiti asta! ~Biserica, netotule. Si-a incredingat biiatul pe mana bisericti si La erescut in spiritul asta tnett de timpurit. Mostenitorul petrece, probabil, prin toate lupanarele lon oneve,ca dragul detaict-stu. Sandysn-arfilasatniciodatt st-ncapl o Biblie pe mana lui, daca era mostenitorul. ope catal domniei voastre -ar tulbura nespus gandul c& a transmis urmagilor o astfel de boal, coment Prufrock. Tot ce-i posibil, rosti Piers, mimand interesul. Sau poate ef nu. Ma mir ef tata nu sa tnsurat cu o prospaturt ve douiiceci de ani. Sau de saispe. Timpul curge, gin rit- nul sta poate si-gi ia adio de la alt urmas. " Preasfintiasa -a fost devotat dumneaei, sinenorocirile trecutului Lau rinit adane, rosti Prufrock, ignorand cu ‘bund intengie o parte din adevar.18 Eloisa James Piers nu rispunse. © durere insuportabila ti stribatea piciorul, de parc cineva i-ar fi fnfipt un vitrai incins fn. coapsi. =Vreau st beau ceva, Ia-o tu inainte, ca un valet mi- rnuhat ce esti, si ayteape-mi tn fata bibliotecti, cu un cconiac tare. Prefer si va insofesc. Mi-e teama si nu vi tmpiedicati sist cideti. =Si-ti inchipui ci ai putea sk mA ajufi? rosti Piers, aruncéndw o privire piesigh valetului situ costeliv. Nu. Dar as putea chema un lacheu sii vi tarasc pe coridor. Impactul capului domniei voastre cu marmura v-ar putea schimba atitudinea far’ de pacientii dumneavoastra, ‘ca si nu mai vorbim de servitori. Slavs Domnului, mai erau c4riva payi pani Ia biblio- tec. Piers se opri pentru céteva clipe. Gandul il purta spre amputare, si nu pentru prima oar’. Ar fi putut si-gi procure un pat egiptean, cum folosea Cleopatra. Depla- sarea ar fifost mai difcila, dar micar ar fi scpat de durerile astea infernale. tatal dumneavoastra, tl ingtiinga Prufrock. Mi-am permis sé va las scrisoarea pe birou. —Banuiesc ci ti-ai permis si s-o deschizi. Ce zice? isi exprima interesul privind viitorul dumneavoastra conjugal, spuse Prufrock vesel. Se pare ci ultima dumnea- voastri scrisoare, in care ati insirat toate pretengiile fart deo potential nevast nu I-au descumpéinit. Surprinzitor, a spune. —Cea in care-I ficeam idiot? Ai citit-o si pe-aia, pustul pestilentiali ce esti? —Suntefi nespus de liric azi, observa Prufrock. Ayi sa- crtificat aliteratia pe altarul fleoartelor gi al farfuzelor, iar acum si pe al nevrednicului dumneavoastra valet. Sunt onorat, sincer. Ce mai vrea ducele? intreba Piers. ‘Atingerea dragostet 19 ‘Vedea usa bibliotecii si simtea deja coniacul arzindu-i gatlejul. —[-am spus c& mireasa mea trebuie sit fie mai frumoasi decét soarele si luna. Asta-i un citat, in caz c& nu stiai. La asta am adtiugat o list de cerinte care ar trebui s&-l scoatit din mingi. ~Deocamdat%, cautt 0 sotie, spuse Prufrock. ~Sper ci pentru el. I-a luat ceva, totusi, rosti Piers, complet derinteresat. La varsta lui, batbagit nu mai au boagele de altSdat’, scuz’i-ma c-o spun aga pe sleau. Stiu ch ai urechile mai sensibile decat mine. Sau cel putin le aveam fnainte si intru in serviciul dumneavoastra, tispunse Prufrock, si deschise cu emfazi ‘uja bibliotecii. Piers n-avea decét un singur lucru tn gand. Era auriu, aardea ca focul si urma si-i curme durerea din picior, ‘Asa, isi cauti sofie, repett el fir si dea atentie cuvintelor, dar indrepeandu-se spre aparatul de distilare. Ipi curna o doza sintitoasi de coniac: Ce zi cumplita! Nu ll ar avea vreo importang’, nici pentru mine si cu atat tai puyin pentru tine, dar n-am ce si fac pentru tantra care s-a infitigat azi-dimineaga la usa din spate. Cea cu burta umflata? Nu-i o umflitura obisnuiti, Dac o tai, s-a zis cu ea. Dacit n-o tai, boala o sti vin’ de hac. Am ales calea cea tat soar, rosti el si didu paharul pe gat. [ati cut vane? N-avea unde si'se duct. Am lisat-o tn grija Matildei. | am spus si-i ofere un pat, in aripa de vest, si si-i dea opiu, co si-i alunge gndurile negre. Slav Domnului, castelul fista ar putea si giadulascd jumitate din muribunaii Angliei. Tatil dumneavoaste’, insist Prufrock. $i problema clsttoriei. Incerca si-l distragt. Piers tsi mai turn un pahar, de Jota asta cu masura. Nu dorea si-si véire capul in sticla20 Eloisa James de coniac sis rman tngepenit acolo. Una dintre urma- rile excesului, dupt cum invatase de la pacientit sti, era 8 in timp, coniacul nu-i mai ficea efectul. "Ah, c&sitoria, rosti el supus. Era si cazul. Maici-mea s-adus de dowizeci de ani. Mi rog, dus nue cel mai potrivit, cuvant, nu-i aga? Oricum, draga de maman traieste bine ‘mersi pe continent, aja ci nu vid de ce Preasfintia Sa nu at recisitori. N-a fost usor s& obtini divorgul, la costat ‘0 mic& avere. Ar trebui st bati fierul ct e cald sau, mai simplu spus, cat il mai tine barbdtia. —Taral dumneavoastri nu se insoara. Ceva din glasul valetului ti atrase atentia lui Piers. =Nu glumeai. Valecul clatin usor din cap. —Am impresia c& Preasfintia Sa a luat refuzul dumnea- vvoastrit drept o provocare. Poate ar fi trebuit si fii mai ponderat in cerinfe. Toate pretentiile astea i-au intirit si mai mult hotArdrea. I-au stmnit interesul pentru proiect, cca si zic aga. =Ce tot indmigi acolo? N-o si giseascd in veci pe ‘cineva. Am sieu reputatia mea. —Titlul dumneavoastr’ atari mai greu decat repu- tatia. Apoi, mai e si chestiunea cu mosia taralui dumnea- voastri. — « =Lua-te-ar naiba, ai dreptate. Pierce hotitt c& ar mai putea face fap unui pahirel. —Dar cum rimane cu piciorul meu? Ce femeie s-ar ‘mfrita cu un birbat care... m-am ficnit? Fireste c& s-ar mérita cu un invalid. M4 indoiesc c& domnisoarele tinere ar vedea 0 pro- blema in asta, rosti Prufrock. In ce priveste personalitatea dumneavoastri... ~Lua-te-ar naiba, fi arunca Pierce, dar fara naduf. capitolul 3 Nici bine nu cobort in salon, ci tatil ei bubui: —Am refuzat trei cereri in cistitorie luna trecut’, si te asigur c& altele nu voi mai primi. La cum arjfi, nici eu nu te-ag crede fecioari. Ai spune cX esti in luna a patra sau acincea. Linnet se arunci intr-un scaun, cu fustele fluturandw-i in jur. Nu sunt insircinata, Se simpea de parc intradevar urma si nasc4 in. curand. =O doamni nu foloseste cuvantul asta, 0 dojeni lordul Sundon. N-ai auzit nimic din ce ti-a zis guvernanta asta ata? isi fluturi monoclul prin aer, pentru a-si intari spusele. Spui, eventual, el esti intr-o conditie delicatk sau, in cel mai riu caz, cf ai rdimas grea. Nicidecum e& esti {nsircinat, un cuvant aspru, cu conotatii dure. Plicerea, bucuria de a fi nobil consti tn a trece cu vederea lumescul,, rodnicul. Linnet nu-l mai asculta. fi parea o nilucire albastra. In. vesta lui cu nasturi de argint, incrustati cu maci de fildes, si cu guler prusac era o efigie a elegantei si se pricepea de minune si ignore lumescul, spre deosebire de ea. ‘in acel moment, cineva bitu cu putere in usa. Linnet arunc& o privire plini de speranta spre valetul care anunt vizita unui domn. Fara doar si poate, prinful Augustus se riiggGndise. Cum putea si stea linistit in castelul lu, stiind c& ea fusese respinsi de asa-zisa inaltat societate? Auzise, probabil, despre intmplarile nefericite de la bal si despre2 Eloisa James faptul ci nimeni nu-i mai adresase 0 vorba dupa ple- carea lui. Fireste, pringul o stersese de-acolo tnainte ca zvonul si fac& inconjurul multimii. lesise insopit de apropiagii lui, fir% sf-iarunce macar o privite. Din acel moment, nimeni n-omaibigase in seam. Asteptau probabil cu tori reactia Jui, cand urma si afle ci Linnet era insarcinata. ‘Degi el stia mai bine decat oricine ca era 0 niscocire. Cel pur, stia c& pruncul nu era al lui. Poate tocmai de aceea fi ficuse vant in doi timpi si trei migc&ri. Poate plecase urechea la tot soiul de povesti, cum c& altul ar fi Tisat-o grea. Zvonul plutea in aer. Trebuia si spargi cineva gheafa. Dar nu pringul era musafirul, ci matusa ei, lady Etheridge, sau Zenobia, cum se prezenta cunoscutilor ei. {gi alesese acest nume cu multi ani in urma, cAnd realizase ef Hortensia nu i se potrivea de fel. ~Stiam ci se va intimpla ceva rau, rosti ea din pragul sii, aruncfndu-si méinusile pe podea, in loc si i le dea Jacheului aflat lang’ ea. Zencbia savura o drama adeviirac, iar cand era putin abtiguiti, se luda comesenilor cA ar putea s-0 joace pe Lady Macbeth mai bine decat Sarah Siddons. ~Ti-am spus de nenuméirate ori, Cornelius, fata asta ¢ prea frumoasa pentru binele ei. Si am avut dreptate. Tat-o aici, cu burticd, $i toat Londra sarbatoreste, mai putin es. Nuri adevirat..., incercd Linnet s& se apere. Faria mai fine cont de veridicitatea acuzatiei, tatil ei trecu la atac, inibusindu-i orice protest. —Nue de vind fiici-mea cf se ia dup’ maica-sa. Sora mea era fir pati, ca prima zipada, url Zenobia. BatSlia era in toi si nimeni n-o putea opri- =Nevastii-mea a fost, intr-adevitr, rece ca zpada — gi numai Dumnezeu stie de ct riceal am avut parte — dar ‘se putea topi toatl cand se ivea ocazia. Cu tofii stim cat ‘Atingerea dragostei B de repede se inetlzea Fecioara de Gheapi, mai ales fn. preajma regalitiii. —Rosalyn ar fi meritat un rege, urli Zenobia. Se intoarse artistic, ficu cAtiva pasi si tncremeni in pozd. Linnet recunoscu scena jucaté cu o saptimand fn urmi de doamna Siddons pe scena de la Covent Gar- den, in rolul Desdemonei, care tocmai fusese acuzat’ de necredingf de citre Othello. Dar bietul ei tat nu se putea misura cu redutabilul Othello. Adevarul era c& driguta de maici-sa il ingelase cu cine apucase, si el stia acest fapt. Stia si Zenobia, dar se Fcea c& plows. Nu cred efi fntrebarea are vreo noimé, se amestect Linnet. Sunt multi ani de cAnd a murit mama, si pasiunea ei pentru regalitate n-are nici in clin, nici in minect cu problema de fag. Mitusa ei fi arunci o privire tncAntata, Eu, una, fi voi lua mereu apararea, cu toate cH acum, mormant. Linnet se pribusi din nou fn scaun. Maici-sa era adevitr in mormént. La o adic, fi era mai dor de ea it fi era matusii sale, avand in vedere ca cele doua surori se certau de fiecare dati cdnd se vedeau. Din pricina byirbatiloy, fireste. Spre cinstea ei, Zenobia era mai putin dezm&rat decdt mama lui Linnet. —Asari cu frumusefea, il auzi pe tatil ei rostind. Is-a urcat la cap. La fel sa intmplat si cu maici-sa, Credea c& frumusetea fi permite sa fac orice. —Rosalyn n-a ficut niciodati ceva necuviincios! 1 ‘intrerupse Zenobia. —A fopait foarte cuviincios de la unul la altul toata Viaga ei, ridict taral ei glasul. $i acum, fiici-mea fi calc pe urme. Linnet e terminat. Terminat’! Linnet didu sf mai spuni ceva, dar inchise gura la loc. Urma un moment de tacere.24 Eloisa James ~Oricum, nu despre Rosalyn ¢ vorba aici, rosti ea fntrun tatziu. Trebuie si vedem ce facem cu Linnet. Ri- dica-te putin, drag’. Linnet se ridic in picioare. “Tuma a cincea, din céte-mi dau seama. Nu stiu cum de-ai reusit s& pistresi taina asta atta vreme. Aseara am fost la fel de socatt ca restul. Contesa de Derby m-a repezit pufin, crezind c& i-am ascuns adevarul. I-am spus nici ‘eu n-am stiut nimic, dar nu sunt convinsé ci m-a crezut Nu sunt gravidi, rosti Linnet apisat. Asta mi-a spus $i aseard, confirma tatal el. Iar azi-di- ‘mineari devreme nu pirea si fie. Se uit mai atent la burta ei: —Acum insa aga pare. Linnet iy lipi rochia de pantec. = Vesi Nu sunt gravida. Doar rochia e de vind. ~Draga mea, mai devreme sau mai tArziu va trebui si recunosti, rosti Zenobia, studiindu-si chipul intr-o oglin- joard. Nu pleact el niciunde. In ritmul asta, i cAteva, luni si fii cat casa. Eu, una, de cum mi rotunjeam putin, mi retrtigeam imediat la fara. Ce ne facem cu ea? suspina tatal ei, prabusinduse in scaun cao marioneti cu sforile titiate. ““N-ai ce s& faci, spuse Zenobia, in timp ce-si pudra rnasul. Nimeni nu-si doreste un pui de cue in cuib. Trebuie s-o trimiti in pari strline, poate-si gaseste pe cineva acolo, dupiice seterming toata tirigenia asta, ireste: Si-ar fi bine si-i maresti zestrea. Slav Domnului cX ¢ mostenitoarea ta. S-ar putea, totus, 6-0 ia cineva. Zenobia agers cutiufa cu pudri pe mast si ridicX un deget dojenitor. Mama ta ar fi foarte dezamigit’, draga mea. Chiar nai tnvijat nimic de la ea? ™Si ce, mi rog, ar fi trebuit s& inveye de la ea? Cum si fie desfrinata? i-o intoarse vicontele, dar Prd focul de mai devreme. ‘Atingerea dragostet B Nu meam culeat cu pringul, rosti Linnet cat de clar si de raspicat era in stare. As fi putut s-o fac, fireste. Poate A aga s-ar fi simit obligat si se insoare cu mine. Dar am ales sii n-o fac. “Taral ei oftd s-gil4s% capul pe splitarul scaunului, Ma fac c& n-am auzit ce-ai spus, rosti Zenobia, rmijind ochii. Ai macar scuza ci e din familia regala. Dac progenitura asta n-are singe albastru, nu vreau si aud nimic de ea. —Dar nu am..., incepu Linnet. Mitusa ei o tntrerupse, cu o migcare bruscii a mainii. Cornelius, tocmai mi-am dat seama ci fntamplarea asta ti-ar putea aduce salvarea. Apoi, cltre Linnet: “Spune-ne cine-i tatal copilului, si tarél eiu ar putea si cearli cdstitoria. Nimeni din afara familiei regale n-ar cuteza stl refuze. —Dar nu ¢ nimeni, rosti Linnet. Zenobia pufni, batjocoritor. —Nuemi spune ci vei merge pe mana conceptiel imaculate. Niet tn Terusalim nu cred c&a functionat foarte bine. De fiecare dati cfnd povesteste preotul, in preajma Criciunului, mi gindese ct de greu i-o fi fost sirmanei femei st convings pe toat’i himea ci era virgin’. “Nu ingelegde ce aduci cuvantul Domnului tn discurie, spuse tatail ei. Vorbeam de pringi, nu de zei. —Rochia ma face si art mai plinup’, atta tot, se vititi Linnet. Zenobia se lis in scaun. —Vrei si zici c& nu porti rod in pantec? ‘Asta tot incere s8 va spun. Nu m-am culcat cu pringul. Nu m-am culcat cu nimeni. (O taicere sinistri se asternu in ineipere, timp ca vorbele ei si prinda ridicina. —Cerule, esti terminati, si nici micar n-ai gustat din borcanul cu dulceag’, rosti mitusa ei fntz-un sférgit.26 ‘Eloisa James ‘Acum gi dac-ai tncerea st mai repari ceva, e prea trziu. Lumea ar fi convinsi c& te-ai... ocupat de problema, ca s& ric aga. —Asta dupi ce pringul ar refuza s-o ia de nevast3, adéu- gi vicontele cu niduf. fn tmprejuririle de fapS, si eu a5 crede acelasi lucru. “Nui corect, rosti Linnet cu manie. Aga-i, lumea se-agteaptt si fiu pufin mai cocheti, avand in vedere reputatia mamei, dar.. “Putin spus cochetd, i-o retezA tatil ei. Se agteptau st fii o otreapi, si acum i-ai convins ca esti. —De la frumusefe i se trage, ficu mitusa ei, aranjan- du-si pirul, Femeile din familia noastra poarti blestemul frumusefii. Rosalyn, de pilda, care ne-a parasit la 0 varst’ aga de frageds.. —Nu-mi pare c& blestemul te-a lovit gi pe tine, rosti tatal ei, sarcastic. —Te inseli, se apr Zenobia. Te ingeli amarnic. M-a lovit blestemul, si fncd cum. Mi-a ariitat ce-as fi putut de- vveni, daci n-as fost yinuta in loc de lanturile maternitti. ‘As fi putut si luminez marile scene ale lumii. La fel si Rosalyn. Cred c& de-asta era aga de... —Aga de cum? o repezi vicontele. —De irezistibila. ~Sprercaud ar fi cuvancul potrivit, pufni tatal ei. ~Stia ci ar fi putut lua de barbat pe oricine ar fi dorit, spuse Zenobia visttoare. Sirmana nostri Linnet sa sefldat in acelagi vis si acum e terminat’. -N-ar fi putut lua de barbat pe origicine, rosti vicontele. Legea c&sitoriei regale are gi ea virtutile ei. indreptd un deget acusator spre Linnet. Nu te-ai gandit la asta inainte si stimnegti scandalul sta cu tdnirul Augustus? Pentru numele lui Dumnezeu, toati lumea stie ci s-a clisitorit cu o nemfoaict in urma cu cAtiva ani, dupa ce a atentat la pldoarea ei. La Roma, ‘Atingerea dragostet 7 acd nu ma-ngel. insusi regele a trebuit st intervin’ pentru desfacerea cisitoriei. Nam stiut pan’ ieri, spuse Linnet, cfind am aflat chiar din gura lui Augustus. —Nimeni nu le povesteste fetelor asemenea lucruri, ficu Zenobia. Daci-ti ficeai atdtea griji fn privinga ei, de ce nvai stat cu ochii pe ea la petrecerile alea? —Pentru ci eram ocupat! Si i-am gisit o tnsotitoare, fiindcd tu erai prea ocupat s-o insofesti. Doamna Hutchins. O femeie onorabila fn toate privintele, care plea si tnfeleag’ natura problemei. Unde-i muierea tia? M-a asigurat c& nimic nu va pita numele gi onoarea fiicei mele. —Refuzi si coboare. Se teme si nu cumva si intre in gura lupului, mormai el. Guvernanta pe unde umbla? Alta 2ibituct. L-am repetat de-atatea si de-atatea ori ci trebuie si fii de dou ori mai casti decat orice fatd, ca si fact uitatd reputatia mamei tale. —Doamna Flaccide s-a simi jignit& aseari cand i-ai spus c& e sluga dracului si ai acuzat-o ci m-a transformat Intro 2dreanga. Ei, bausem si eu cdteva pahare, rosti tatil ei, fir urma de regret fh voce. Mi-am tnecat amarul dup’ ce ni s-a spus in fay — repet, fn fara! — ci flica mea a fost necinstit. ‘A plecat in urma cu un ceas si mindoiesc c& se va mai intoarce. Tinkle spune ci a luat pungt plin’ de argingi. “Nu argintul ¢ baiul, spuse Zenobia. N-ar trebui siti superi niciodata argatii, pentru ci stiu cu topii unde-ti pillstrezi obiectele de pref. Mai important ¢ c aceasta juvernanta stia, probabil, de bilegelele parfumate pe care vlistarul regal le trimisese. Nu mica trimis scrisori de dragoste, dact la asta te referi. Dar intr-o dimineatt mi-a aruncat cu cpyune8 Eloisa James tn dormitor Ea si doamna Hutchins s-au jurat sf plsteze secretul. te acum, Flaccide va povesti lumii tntregi despre ce ga tytdmplat. Esti un neghiob, Comelius, At fi trebuit we dai cinci sue de lire sso expediesi la Suffolk ‘Acum, Flaceide o si fact din ynjar armisas, si din capsund, fartund, Va spune c& Linnet poarti gemeni fn panes: Tinner se gindi cf guvernanta ei nu va rata ocazia fnsire vrute i nevrute. Nu se prea plicéau- ‘Mai bine spus, femelle nu o pliceau, in genere- De patra luni de cand iegise ¢i ea in lume, fetele se adunau i chicoteau pe la spatele ei, frd si-i implreiyeascd motivul. Zenobia scutura cloporelul. “Sunt surprins’ cX nu m-ai servit cu cealy Cornelius. Viata lui Linnet e, intr-adev’, data peste caPs dar asta nu fnseamn’ ci nu trebuie ss mancit Eu mi dau aici de ceasul mor se vied tatil ei “Finkle aparu de-ndati tn usl, dnduri de ingeles lui Linnet ci tisese cu urechea la toatl discufia nu cho ‘agemenea constatare ar fi surprins-o. Meni te rog, $10 gusta, il spuse Zenobia, Adu si ceva pentru $labit. ‘Servitorul o fix’ cu o privire incurcath. “Castraveri, ofet sau ceva similar, rosti ea me ribdatoare. ‘De-ndata ce Tinkle iesi pe up, Zenobia atint un. deget spre pantecul fetei. + F cbuie si facem ceva in privinga el: Nu egtl toca plinue’, dar nici subgire ca mitra, am reptate? ‘Linnet numiri din nou pani la cinci. Am mostenit silueta mamei mele. Si a t dach mi uit mai bine. -Ispita diavolului, rosti tatal ei imbufnat. Nue cuviin- cios si fie aga descoperit. i, si tie-ti ande de ceai? Atingerea dragostet 2 _ Nam eu ncrocul ala, Am prins un pring piméntean, dar de pringul irtunericului n-am avut parte- Augustus nvare sto nici de dricuyor, spuse génditos matuja ei. Acum, of stau si mi gandesc mai bine, nici nu ma mir c& n-a reusit sh-te vrijeasci. E cam inealiu baiatul _N-ar trebui si existe rochii care si creeze iluzia asta, afirmi lordul Sundon. Dac& exist, n-ay vrea si am parte djeele. Adic& n-ag vrea si am parte de ele dacit as purta tochii, Vreau si zic...dacli a5 fi femele. te gamolegti pe zi ce trece, observ’ Zenobla. N-o si-ngeleg in veci de ce s-a miiritat sord-mea cu tine. Mama a iubit pe tata, rosti Linnet cu toati convin- grea de care era in stare. ‘Ajunsese la concluria asta in urma cu cAtiva ani, la sfarsitul une seri ciudate tn care 0 surprinsese Pe maici-sa fh compania inti a unui stein, print nero acivirate rusinoasd. TT iubesc pe tatal tH fi spusese ea atunci. Dan scumpa mea, dragostea nu e de ajuns pentru o femele ca mine: Fra vreau sf fu adoracd, cAntaté tn versuri, vreaw flor ¢ byjuterii.. ea nu spun e& Frangols are un trup de 22 ‘¢ mai dotat ea un armasar. Linnet clipise de cAteva ori, netngelegind mare Tucru- “Lash, drag, 0 sii explic cénd o s& creqi mal mare, Nu mai ajunsese sici explice, dar Linnet aflase tntze simp destule pentru a igelege pasiunea mamel sale penttt Frangois. Vicontele se-ntoarse spre ea, CU scfintei in priviri- "Rosalyn ma iubit intoemai cum te iubeste Augustus pe tine. Pe scurt: nu destul- Pentru numele lui Dumnezeu, se vaies Zenobia. Mi bigatt im pimant cu vorbele astea! Lisat-o pe biata fe- ae ok se odihneasc& tn pace! Ma faci s& regret ziua th ccare te-a acceptat de sof-30 Eloisa James —Pareii retriiesc acele clipe, rosti vicontele apiisat. Linnet a mostenit-o pe maici-sa, se vede de la o post. —Nue cotect, se aptirs Linnet, sigetdndul din priviri. ‘Am fost intruchiparea vireutii anul acesta; ce vorbesc?... sunt asa de céind ma stiu. ‘Tatal ei se incrunta. —Dar e ceva care nu-mi dX pace... ~Are un aer obracnic, spuse métuga ei, dar fird dojana. Domnul s-o aibi in pazi pe Rosalyn, dar ¢ numai vina ei, De la ea ai'mostenit gropita aia in obrajor, privirea aia, buzele alea... Ai un aer de fat usuratica. ~O usuratica ar fi avut un an mult mai incitant decat ine, protest Linnet. Am fost la fel de retrasi ca oricare dintre tinerele nobile, intreab-o si pe doamna Hutchins. ~Intr-adevar, nu e corect, incuviinga Zenobia. O pictur& de miere se prelinse usor de pe prijitura ei si ateri2i pe rochia de dimineat’, iesind in evident pe materialul violet. ~Sper ca i-ai spus contesei ci n-am mimas niciodara singura cu Augustus, spuse Linnet. ~De ce-as ispus asta? Draga mea, nu cunose calendarul ‘au social. Sa-ti spun sincer, am fost la fel de surprinsd ca biata contest. Linnet oft As putea si ma infatises complet despuiati: la Almack’' sitot nu m-arcrede nimeni ci nusunt bortoasi, cricat de supe as fi tn talie. Matusi, tu ai dat substangs acestui zvon, iar din cauza tatei, domnigoara Flaccide ma va barfi tn toate ungherele Londrei. Va trebui fara doar si poate s& plec dincolo sau, cel putin, intro ales regiune a tari ~Francezii cedeata foarte usor farmecelor noastre, desi € ritboiul acela nesuferit, o incuraja Zenobia. Dar mi-a venit 0 idee mai buna. " Club aristocratic londoner ce accepta presenta ambelor sexe (n.tr) ‘Atingerea dragostet 31 Linnet nu avu curajul s-o descoasa. ~Care-ar fi aceea? o intreba taril ei cu sfaryeallt tn glas. -Nu € 0¢a, ci un el, ~Cine? Yelverton, urmagul lui Windebank. ~Windebank? Cine mat e si sta? Vrei s& zici Yon: hington? Walter Yonnington? Daci-i seamfna chiar si de |i depsirtare tatalui s&u, n-as lisa-o pe Linnet tn preajma lui. Nici ins&reinat, macar. ~Ce drigut din partea ta, taticule, murmur Linnet, (Cum Zenobia nu-i oferise o prijitur’, se servi singura. ~ Trebuie si slabim, scumpa mea. Sa nu igi lucrul sta, spuse Zenobia pe un ton ingduitor, dar totusi ferm. Linnet stranse din buze gi fgi mai tum unt peste prijitura. Maitusa ei oft. Yelverton e duce de Windebank, Comelius. Sincer, ‘nu infeleg cum te descurci cu tofi nobilii, date find Cunostingele tale sirace despre aristocratic. Stiu pe cine trebuie si stiu, se aptiri vicontele. $i ‘hu-mi bat capul cu cei care nu merit. De ce n-ai zis de la Inceput ct vorba de Windebank? Ma géndeam la ful lui, explick Zenobia. El a primit a doilea titlu, desigur. Imi amintesc c& are un nume tare ludat, Peregrine, Penrose... Piers, Asta-i. Suni a debarcader', ficu lordul Sundon. Doamna Hutchins m-a comparat cu o fregatk azi-di- ‘mineafa, spuse Linnet. Nu mi-ar strica un debarcader. Zenobia clatin’ nemulfumita din cap. Asemenea vorbe te-au adus in situatia fn care te afli acum. Ti-am spus de nenumérate oti c& nucti serves- |i nimic isterimea asta, Lumea asteaptit de la o lady "Joc de cuvinte intraductbil. fn Ib. engec, pier nseamnd 9 ydebar ccader, doc sau dans (n.tr.)32 Eloisa James si fie frumoasti si manieratt. Pe scurt: drigilag’, supusi si fimo’. =Si totusi lumea te confunda cu o lady, i-o intoarse Linnet. Eu sunt miritata. Sau cel putin am fost, pani la moar- tea lui Philip. Nu mai am ce si dovedesc. Tu, pe de alt& parte, trebuie si strilucesti. Ar fi cazul si-ti rafineai purin discursul inainte si te-ntalnesti cu Yelverton, in Wales. Titlul su e conte de Marchant. Sau Mossford? Nu-mi amintesc. N-am avut plicerea si-| intélnesc vreodata. Nici eu, marturisi lordul Sundon. Vrei cumva s- potrivesti cu un pusti? —Nu-i puyti. Are peste treizeci de ani. Treizeci si cinci, pe putin. [yi amintesti doar ce povesti umblau. Prefer st nu dau important povestilor, rostivicontele cu fafnd, Numai aja puteam trii cu sori-ta sub acelasi acoperis. Ai nevoie de un tratament, si-ti scoati veninul din singe, fu de pirere Zenobia. Ai lsat fierea si-tifermentere acolo si esti plin de naduf. Rosalyn e moarti. Las-o s8 se odihneasc’, ce Dumnezeu! Linnet hotiirt c& venise vremea si spun’ gi ea ceva. =Matusi, ce te face si ereri cii ducele ar fi de acord si 1m& elisttoresc cu ful lui? Bineingeles, dact la asta fiiceai referire, =E disperat. Mi-a spus-o doamna Nemble, care-i prie- tend la catarama cu lady Grymes, al carei sot, dupa cate stiti fratele vitreg al lui Windebank. —Nu stiam, rosti vicontele. Si nici c’i-mi pasa. De ce € ‘Windebank disperat? Fiu-stu e curnva slab de minte? Nu sin minte si-l fi vlaut pe la Lords sau la Boddle’s.! Nu, mai bine chiar, rosti Zenobia triumfator. Pentru o clip’, Linnet si tatil chibzuira la télcul din cuvintele ei. ¥ Gluburi londonese destinatearistocrayiel (n.tr.) ‘Atingerea dragostet 33 i lipseste ceva, explicit Zenobia. —Curm asa? intrebi Sundon, 23picit. {i lipeste un membru. —O mani? indrazni Linnet. Pentru numele Domnului, rosti Zenobia exasperati, lingandu-gio picdturk de miere de pe deget: Mereu trebuie sii vorbese pe sleau, ca sk ma-nfeleagi cineva in casa asta. Omul a suferit un accident fn tinerefe. Acum merge in baston gi e impotent, ca s-0 spunem fri fnconjur. Adio, mostenitor. —De fapt, tn cazul de fat trebuie ficut un mic ocol, rosti vicontele cu viibild satisfactie, —Ce-nseamna impotent? intreba Linnet. Cei doi adult o priviré incureati, de pared tocmai ar fi dlescoperit o specie rari de gandac sub covor. ~Te las pe tine st-i explici, spuse vicontele. —Nu de fay cu tine, Linnet astepr’. —Deocamdati, e important si stii cl nu poate avea copii. Amanuntul asta e crucial. Linnet puse cap la cap informatia proaspiti cu nume- roasele observatii fcute de maicé-sa de-a lungul anilor gi hotirt sX nu-l iscodeascd niciodata pe tatal ei in privinta acestui subieet. ~ Si zici cf mai bine impotent decét slab de minte? Ma refer la un sor, Dacii slab de minte, ve trezesti ci-i curg balele la ‘ast sau mai stiu eu ce... ‘Tu vorbesti despre Bestie! exclama brusc tatil et. Am. duuxit multe despre el, dar nu mi-am dat seama ca despre cl vorbeai. ~Marchant nu eo bestie, se impotrivi Zenobia. Asta-i doar o barf josnica. Te credeam mai presus de asemenea “Toatii lumea fi spune asa. Are un temperament groaz- nic. Un medic strilucit, dar cu temperamentul unei fare.34 Eloisa James ~Oricui fi mai sare fandiira din cnd in cnd. Face parte din jocul csitoriei, spuse Zenobia, ridicand din umeri. ‘Asteaptit doar s-o ved pe Linnet, in toat splendoarea ei. Va mulyumi cerului c& soarta i-a hariait o asemenea mireast, —Chiar trebuie si aleg intre mitangi si fiare? intrebs Linnet. —Nuy intre natdngi si incapabili, rosti matuga ei, pier- zAndu-gi cumpatul, Viitorul tfu sof va fi bucuros de copilul pe care, chipurile, il porti fn pantec, iar taicd-sfu va fi in culmea fericirii Cum aga? intreb Sundon. —N-ai ingeles inci? rosti Zenobia si gapni in picioare. Facu o pirueti eleganta i continua: =Pe de-o parte, avem un duce retras, care are un sin- gur fiu. Unul singur. Ducele e obsedat de regalitate. Se considera prieten la catarama cu regele, cel putin inainte si se ticneasct. ~—Am prins idea. —Liniste, il admonest Zenobia. Nu suporta si fie intrerupt’. —De-o parte, un duce solitar si disperat. De cealalt parte, un fiu incapabil. Si un regat la mijloc. —Un regat? repeti vicontele, ficénd ochii mari. =E o metaford, il lmuri Liner, servindu-se cu 0 prajiturs, Stituse mai des de vorba cu Zenobia decdt tatal ei siti ‘cunostea inclinatia spre inflorituri oratorice. —Un regat fri viitor,fiindca nu exist’ urmayi... Zenobia ficu ochit mari. = Vrei si zici eX ducele..., fncepu Sundon. —Linigte. Si te intreb acum, de ce crezi cH are nevoie aceasti familie nefericita? in chip inspirat, nici unul dintre cei doi asculeAtori nu ccutezi si rispundii intrucdt pauza avea menirea de a spori efectul cuvintelor ce urmari: Atingerea dragostet 35 =Vai mai intreb o dat’, ce-si doreste o familie din cale-afard de nefericit2? Un mostenitor! —Cu totii ne dorim asta, oft vicontele. Linnet fi mAngaie usor mana, Era doar una dintre micile nedreptiti ale vietii. Mama ei fusese extrem de generoast cu trupul ei, dar, cu toate astea, nu Lisase th \4 decét un singur copil, care nu avea si mosteneasct ito mic parte din mosia tatalui ei. —Isi dorese, rosti Zenobia, ridicénd glasul pentru a-gi recfistiga publicul, isi doresc un print! Un pring, mitus§? indrizni Linnet, dupa clipe bune de ticere. Pe chipul Zenobiei tnflori un 2Ambet triumfitor, de ctrita intimpinat cu urale, dack nu chiar cu buchete uriage de trandafiri, ‘Un pring, scumpo. $i tn tine, fat% norocoast ce esti, vor gisi rispunsul la doringele lor. Caue’ un mostenitor gi tu le oferi acel mostenitor, de vita regal a5 aduga. ~ingeleg acum, rosti vicontele. Nu-i o idee rea, Zenobia. Obrajii ei se imbujorart. —Mereu am avut idei bune. —Dar cum si le ofer un pring? tntrebai Linnet. Din cite-am ingeles, ducele de Windebank cautii o fati instrcinaed. Vicontele mardi, aga c& Linnet reformulat imediat: —Voiam si zic ci ducele e interesat de o femeie aflatt tn aceast’ conditie nefericiti pentru ca fiul ei s& poati avea un fiu... —Nu doar un fiu, ci un print, rosti Zenobia pe acelasi ton triumfitor, Un print. Windebank nu va accepta orice tiriturd in familia lui. E nespus de trufas. Mai degraba si-ar pune capat zilelor. Dar ful unui pring? Asta-i cu totul altceva. —Dar.36 Eloisa James _Aimare dreptate, Zenobia. Trebuie s& recunose, estt babuta al naibii de viclean&. “Zenabia se indrepta iute de gale. —Ce-ai spus, Cornelius? —Nuam orut st sune aga, se scuzt el repede, dnd din mana.E purd admiragie. Admirapie sublima... oe acord cu tine, rosti ea tmpciuitor. E un plan firs cusur Fi-i maine dups-amiaz’ o visitt, Trebule s-o duct in Wales. Acolo s-a stabilit Marchant, deci acolo va avea Joc nunta. “Nunta? exclami Linnet. N-afi uitat nimic? Cai doi o fixari cu privirile si tntrebars in acelast timp: ie “Nu port fn mine vita regeasca! strigh ea, Nu m-am culeat cu Augustus. N-am fn burt decdt 0 prajiturd pe jumacate digerata. —Dezgustitor, se cutremura matuga el. “fntr-adevar, foarte neplicut, o sustinu gi vicontele. ‘Ai vorbit acum ca o mahalagioaic’. a Decgusttore faprul c& pldnuigt st-mi vindeti copital nendscut unui duce obsedat de regalitate, desi nici mAcar thu port un nendscut de vil regeasca fn pantect Am spus €& trebuie si ncheiem afacerea cAt mai repede. Cum adic&? $a spunem doar cl rail tu iva face 0 visit lal Windebank chiar in dupt-amiaza asta iar Windebank va usc, fark doar gi poate, momeala. Nu uitasi, omul e dis- pera gi-ar da orice sii amestece sfngele cu linia regal. Asta nu rezolvi problema. TFireste ci nu, rosti Zenobia, zAmbindu-i cu mult ‘caldurd, Nu putem si ne ocuptim de toate. Restul fine de tine. =Ce vrei si spui? ‘Atingerea dragostet 37 “Tara ei se ridicd fn picioare, fri a mai da semne cf intereseazi discutia. Voi purta palronul Jean de Bry, cu resiturt de in, rosti el.ca pentru sine insugi. “Nu paltonul la, stig Zenobia tn urma lui. ‘Vicontele se opti in pag —De ce nu? “Din cauza umerilor, DA impresia c& esti nervos. Nu uuita c& te oferi sii salvesi neamul. * Paltonul verde-gri cu feston, incuviinga tatal ei, apot se ficu nevazut. "Si de unde scot eu un vlstar regal, ca sf il ofer unui sof pe care nu am cunoscut inci? raga mea, nuesti din neamul meu daci pui asemenea ‘intrebari- Linnet rimase cu gura clscat. “Doar nu vrei si spui ch. —Desigur, scumpa mea. De cum semneazi tatal tu hartile alea, ai. si zicem... dousprezece ore si pornestt spre Wales. ~ Douiispresece ore? repetit Linnet, sperdind ef imagi- natia ti joacd feste. Ii inchipui ci. Augustus se gine de tine ca scaiul. Nu trebuie decat sii arunet o privire seducdtoare gi un 2mbet strengiresc- CCerule, nai invgjat nimic de la maick-ta? —Nu, rspunse Linnet sec- “Daca stau si mi gindese bine, cu pieptul asta nici nu-i nevoie si zambesti. —Deci vrei si... ineepu Linnet, dar nu gisi tiria si continue. Eu. Tu. Augustus. Seduci. Pat. Doutsprezece ore si doar un singur pring, N-ar trebui si fie aga de greu. Eu. ~ Visi, nu vee, esti fien but Rosalyn si nepoata mea. Ai acel vinorneoace tn singe, mai ales cand vine vorba de regalitate. Iq sti tn fire.38 Eloisa James Nu stiu ce si zic. Par eu mai neastmparat’, dar nu sunt deloc aga. Ba bine c& nu, fi rispunse Zenobia cu voiosie. Se ridic’ din fotoliu. =Nu trebuie deca si te lagi nsimAngatt. Gandeste-te cfte femei reusesc performanta asta, fird s& se bucure de privilegile tale, de inteligenga ta, de trupul e&u, de chipul thu, de zimberul asta frumos. —Am fost educata de mic in spiritul virtutii si al puritipii. Am avut guvernanti de la o varstd la care majoritatea fetelor sunt lisate in pace, special pentru a fi ferita de asemenea murdarii. =E vina tatalui tu. Indiscrepiile mamei tale i-au scos peri albi. eva de pe chipul fetei o fiicu pe Zenobia si ofteze, cu aerul unei femei pe umerii cireia apasa intreaga lume. —Banuiesc c& as putea si gisesc un doritor, daci ti-e teama sf te apropii de pring. Nu se prea face, dar bine-a zis cine-a zis: trebuie sd sti ce s& cauti gi mai ales unde st causi. Lace te referi? ~La bordeluri pentru femei, bineingeles. E unul lang Covent Garden, din céte-am auzit... cu barbati bine. Ma pindesc ci lucredat acolo din pura placere. Matus, doar nu vrei si spui c&... Dac nu reusesti sti-l seduci pe pring, va trebui sf gsi o alti solutie, rosti ea gio batu incurajator pe brat. Te duc eu la bordel. Din cate-am ingeles, doamnele stau fn spatele unei draperii si isi aleg bairbatul. Ar fi bine si alegem unul care-i seaman lui Augustus. Oare n-am putea trimite 0 cerere ca bixbatul si ne fie expediat cu ‘trisura? Linnet ofta. —Mattuya ta nu te va lisa niciodae’ la greu. Acum, ca Rosalyn nu mai e printre noi, simt povara indatoririlor mateme. ‘Atingerea dragostet 39 Era uimitor cu céti usurint ocolise aceste indatoriti pain’ acum, dar Linnet hotirt sii nu spun nimic. —Nu merg la bordel. ={n cazul Asta, rosti Zenobia binedispusé, ‘ti sugerez sii scrii printigorului tu un biletel ispititor. $i eu Las fi preferat pe el in locul bordelului. E ingrozitor si poresti pe drumul mariajului cu o minciuni despre bebelusi. Casnicia te conduce spre astfel de minciuni, e in firea lucrurilor: toate acele ispite. Comanzi prea multe rochii, risipesti averea. Ca si nu mai vorbim de barbari. O strut’ din varful buzelor. —Dar eu voiam.. —Nu-ti inchipui ce fericit sunt c& n-am sot... Fireste, regret moattea lui Philip. Bi, ce s&-i faci... Zenobia se ficu neviiut, iar asteptirile ei legate de ciistitorie devenirii complet neinteresante.capitolul patru —Glumesti, fi spuse Piers lui Pruftock. Lista de ceringe pe care i-am trimis-o tatilui meu avea pe putin o pagin’. -O lectura captivanta, coment Pruftock. Mi-a plicut in special partea in care vi mirturiseari neputinta in pat. Si lacrima imprimati pe pagin’ Care lacrimi? se burzului Piers. Era coniac, idiotule! ~Ab, minunat! Ma cutremur la gandul c& ati fi putut si -isati lacrimi pe toata scrisoarea, stiind ci la fel de bine v-afi putea tangui singur, in patul dumneavoastra. —De ce m-as tangui? Piers era tentat si-si mai toarne un pahar. Mai bi- ne, nu. ~Arati-mi un birbat care n-ar fi sfasiat de ginduri negre, dact s-ar giisi in situatia mea. —Ganduri negre pierdute-n negura viitorului, adiug’ Prufrock. Nu abandonagi pasiunea pentru aliteratie chiar ‘n pragul apogeului. —Durerea’de a nu cunoaste niciodata caldura unei fe- mei, cuprins de tristete, stiind c& mana lui slinoasa nu se vva impleti vreodati in jurul degetetor.. ~Sau, ca si revenim la esenp’, adio, sex! —Asa-qi inchipui tu ci-mi aduci alinare? -Oricum, nu e atat de minunat pe cat se zvoneste, rosti Prufrock fird tragere de inim’. —Unde ai fost gcolit? tntrebt Piers. Esti mult prea tn- vjat pentru un majordom. Majoritatea valetilor rispund cu un simplu cum doriti, milord* si fyi vid mai depar- te de treaba. Dialogul dintre noi ar trebui si se desfisoare ‘Atingerea dragostet aL 1n felul urmator: ,Prufrock, adu-mi o femeiusci. ,Desigur, milord.* =La ce bun, in condigiile de fap? intrebat Prufrock. ~Ai dreptate, murmur Piers. Ma duc si fac o baie. Vine mareea. esi din castel pe poarta dinspre apus, cu gindul la valetul su. Acesta intrase in slujba Tui fn urmii cu un an, si Piers il suspectase de la bun inceput ci fusese trimis de tatil su pentru al iscodi. Asta era la mintea cocogului. Dar unde Dumnezeu reusise batranul si giseascl un valet cu simul umorului i cu o limb mai ascuyits decd a lui? Probabil ca l considerase singurul majordom pe care ‘bar fi inut in preajma, stiind c& era un spion nenorocit? ‘Asta ar fi insemnat ca tatil stu si gtie cfte ceva despre el, coea ce era exclus. Piscina era sipatii in sténca, la marginea marii, alimen- tai de flux gi totugi ferit& de furia valurilor. Priveligtea era superbit un bazin sculptat tn piatra, sclipind in nuante wurit sub ultimele raze ale soarelui. De obicei, in amurg ‘marea era linistit4, iar Piers tsi inglidui céteva momente pentru a urmari fesitura aurie ce se pierdea in zare, punctata pe alocuri de valurele. Isi veni insi repede in fire gi se desbric’. Stia din expe- ("4 c¥, fair antrenament zilnic, tl pandeau niste dureri nte. Cu o zi fn urmi nu fnotase, iar acum simfea din plin urmatile, Durerea era constant’, dar fir’ exercitiu ar fi njuns pana in punctul fn care ar fi avut nevoie disperati de opiu. Momente deloc plicute, la fel ca si opiaceele. Se scufunda in apa, cu pirul valvoi~ la naiba, iar witase sisi scoat’ panglica — si piciorul stu amuti, eliberat de povara trupului. Cu gindul aiurea, didu drumul bragelor stigetdnd prin apa asa cum nu putea si fact pe uscat. Zece lungimi de bazin, douizeci... dup vreo cinci- zeci, obosi, dar se stridui si mai parcurgi inci zece, apoi2 Eloisa James ‘se agenti cu misc gratioase pe o piatrl, lisdind apa si i se scurgii de pe trup. aria din brare si din piept i umplu de mulfumire, desi vocea doctomului fi spunea ci nu era decat amigire si vanitate =Milord. Un slujitor se apropie de el gi fi tntinse un prosop urias. Piers il cerceti din priviri s-I intreba: —Eyti nou pe-aici. Cum te numesti? =Neythen, milord. ~Suni ca o beald groaznicd. Nu, mai degrabi ca 0 infectie la mare. Lord Sandys, cu regret vd informer cd ful dumneavoastra sufert de neythen si mai are doar o und de trait. Nu, fi pare ru, nu existdsaluare. Sandys ar fi pre- ferat asemenea bosla sifilisului, Neythen il privea uluit. Mama mi-a spas c& am fost botezat dupa un sfaint, nu dupa o boals. ~Care dintre ei ~Stiti, la ctruiai-a fost retezat capul? Si el La ridicat si La purtat la subsuoari, cred ca pant acasi. ~Mizerabil, ficu Piers, si improbabil, desi comporta- mentul post-mortem al gainilor decapitate m-ar putea Contrazice. Te pomenesti ci se astepta si mostenesti darul asta? Neythen fl privi zapicit. Nu, milord. ~Spera si ea, ce si faci? Asa fac mamele, trag n&dejde ‘in asemenea lucruri, Mai c&-mi vine si-ti tai capul, s& vid dacii nu cumva avea dreptate. Uneori, cele mai absurde credinte se dovedese a fi bine intemeiate. Servitorul ffcu un pas tnapoi. ~Doamne, ce verde esti! Prufrock te-a trimis aici ‘cumva? Nu c& n-as aprecia prosopul, ‘Atingerea dragostet 43 ~Milord, domnul Pruftock mica zis sf va spun cf vi ajteaptt un pacient. ~Vreau si fac o baie intéi. Nu vezi c& sunt plin de sare? Semnul nu era ridicat, iar domnul Pruftock mi-a spus sit vi informer... ~Nu, intdi baie, pe uma pacient. Si-aga viata meae un talmes-balmes, mai nou tmi di si majordomul porunci. ~Pacientul de care vit spuneam a venit de la Londra, rosti Neythen. Sie un mare lord. ~Mare, ai? Prea gras si-l mai duct inima, nu? Ridict bastonul si d’-mi-l, dac nu te superi.. Neythen se supuse. i ~Nu e gras. L-am vazut cAnd a intrat. Voiam si zic ci pare foarte important. E invesméntat fn catifea din cap pand-n picioate gi e subtire ca o sefndura. Si poart perucdt ~Un alt muribund, rosti Piers, urcand poteca, Numai de-asta n-aveam nevoie. In curdnd va trebui si ridiek gi un cimitir in curte. Neythen rimase ticut. ~Stai linistt, c& n-o st-mi putrezesti acolo, fl asigurit Piers, dacli zici e& te poti tntoarce acasi cu capul la subsuoari, ca si fii ingropat in spatele bisericii. Incep sx ‘mi sime intruchiparea unei viziuni macabre a cimpoierului clin Hamelin. Bat atta drum tn c&utarea mea, dupa care mor. A doua zi vin alti, gi tot asa. ~Bine, dar afi si vindecat pe cftiva, nu? ~Foarte putini. De regula, mor. fn primul rind ch sunt medic patolog, deci mé descure mai bine cu legurile, Nu au spasme si nu se infecteazd. Cat despre vii, nu pot decat si-i observ. Uneori, nu-mi dau seama de ce sufer decAt dup ce mor, iar atunci e prea tarziu, Alteori disee cadavrul si ma uit prin el si nu reugese in ruptul capului mi dau seama care-i problema, Neythen se cutremurs.a4 Eloisa James _Bine-ai ales st te faci servitor, si nu doctor. Meseria chirurgilor e sf taie in came vie sau moart. Numai asa putem afla ce-iinduntru, ingelegi? —Revoltitor! —Nucti face griji. Dact reugesti st-ti duct capul deca- pitat pand acas, nu voi putea si te tai si sf vad ce-ai palit. ‘Am dreptate? ‘Neythen preferi si nu réspund’. Nici prin gand si nu-fi treact s& iegi din slujba'mea, tl avertiz’ Piers, cipardndu-se pe ultima piatra si, de-acolo, pe cArarea netedi. Prufrock o si-mi taie mie capul dac& afld c-am mai alungat cdfiva slujitori, cu teplicile mele nepotrivite. Taicerea lui Neythen spunea c& inci n-avea de gand sisi dea demisia. Piers ajunse la intrare. “Se pare ci va trebui si-l consult tnainte si fac 0 baie. Asa, milord? Piers privi in jos, la prosopul legat la brau. ~Ziceai c& m-asteapt un pacient, nu? —Da, insd... “Nimic nu m-ar inveselii mai mult decét si-ntélnese ‘un nobil tapifat cu catifea, purtind doar prosopul sta. Fireste, mi vor minti, dar micar rimfn gi ei in stare de alerta. * “De ce si vi mint4? tntrebi Neythen, visibil surprins. =O trisiturd specific& nobilimii, Crede-ma! Numai ‘iracii mai sunt cinstigi fn zilele astea. capitolul 5 Linnet iesi din salon si se-ndrept spre camera mamei ci, singurul coltigor din cast unde n-o deranja nimeni. (Odaia se pistrase aproape neschimbati de la moartea ci: acelasi budoar impodobit de pe vremea cand Rosalyn, tralia, din care lipsea cel mai important Iucru — femeia superba care lumina inc¥perea cu farmecul ei. Femeia care-I ficuse pe sotul el s-o iubeased, in pofida aventurilor ei. Femeia care aprinsese scAnteia in. inimile atétor baebati. Femeia care-o iubise pe Linnet mai mult decdt orice pe lumea asta, Linnet se agezti la masuta de toaleta, intocmai ca la paisprezece ani, cand fusese devastati de moartea fulge- ritoare a mamei sale. Pe periile argintii se asternuse praful. Trebuia ii aminteasc& lui Tinkle si se ocupe mai serios de curienia oda. Le atinse pe toate si iyi aduse aminte cum mama ei stiitea pe scaun si-si peria ptrul, ascultndu-i povestile gi pripadinduse de 1s. Nimeni nu gustase glumele ei cu atita poftdt. Rosalyn avea darul de-a te face si te simgi cel ‘mai ister om din lume. Linnet oft. Mama ei ar firs, cu siguranta, la gluma cu portul si fregata. Apoi sat fi parfumat putin si, cu sclipiri in ochi, ar fi fugit in bragele unui birbat tandru si chipes. Tntr-un tarziu, Linnet tsi desprinse degetul de pe peria argintie si-si taps privirile spre portretul mamei sale. Ochii fi c&izuri pe gropita din obraz gi, fr ase mai uita in oglinds, stiu c& aceeasi gropita puncta gi obrazul ei. Surése.46 Eloisa James Aveau accleai bucle ondulate, de un arkmiu paid, aceiasi cht albastri, aceleagi buze obraznice, acelagi ‘Nu, nu era la fel. hy si fotuglavea farmecul mamei sale. Stia asta. Ar fi putut sigeta cu privirile-i Scfinteietoare inima oricarui bitbat eu capul pe umerisicu mintea ttreagd Pere gon weeniattsl familias supine cd era cea mai de pret ‘mogtenire a lor. Doar ci Linnet nu vota sa. Skcalce pe urmele lor. Nici miicar nu-i Plicea sa fie stirutati, Sfrutirile erau murdare, jar saliva... saliva era dezgustitoare. G inchipuise mereu c&, intr-o buna zi, un tndr va {nea th sala de bal gi, doar sirindu-, ea va ti cd veers a bitbatul pe care va acceptasi-shrute. Dat pant cent reaehicTocmai de aceea se finuse ca scaiul de print, © domnigoard care flirteact cu un pring e, de obicei, strut ti lrteze gi cu ceilaltibirbati, care inelegeau, Saat sinu o puteau acuza de mojicie. Pe deasupra: din nd tn cénd le mai ficea cu ochiul,reugind of strangat Zh tevaratalsi tn jurul eivSe simjen en pe sees, ok Zenobia. Cine ar fi crezut cX tristtura cea mai de Pret a lui Rosalyn, cea care o definea ping la uring, lipsea intr totul ficei sale? Si totusi, acesta era adevirul, Nu numai c& nu poftea la birbari, dar nici nw-i rea finghigea. Erau mari, pirogi si de obicei miroseau. Pand si tatal ei, Pe care ubea, se comporta ca un betel. Se plangea si Se vaictrea, si devenea obositor. Erau cu tofii niste copii cat dag atta sunt nse ceaturi demine de mili, chiar a cei dotati precum armasari ‘Atingerea dragostei 47 Dar un gand ti incolti bruse in minte. Dac Piers era neputincios, atunci... Atunei el era neputincios, Nu era obliga sil Sure. Nu era nevoitd si suporte {ate neplicerle derivate din dotirile lui eevestre, care, (mulfumesc, mami!) o bantuiau si-o Inspaimantau de ani buni ‘Trebuia doar s& pretinda pani in ziua nuntii cd era tn i si anunte ci a Pierdut sarcina. Nu intélnise Pana acum un birbat Pe care si nu-l vrijeasc $i si nu-l binedispung. La urma urmei, inva- fase meserie de la un maestru. Mama ei reusise si-1 indul. ceascil pe viconte, chiar si dupa ce acesta il diduse afar Pe profesorul de franceas al tui Linnet, iar pe un altul scosese fn gututi din patul ei, De fept, gtsise un argument de nezdruncinat pentru cisitoria eu Piers:nu avea sil tngele vreodats. (Un bashoe cu Problema lui ¢ in mod firese preocupat de asemenes chestiuni.) O ofert mai bund nici ea s: q frumoasé si virtuoasi. Numai buna si fie beat Se ridicd si-si didu ochii roata, ~Mie dor de tine, ti spuse portretului care radea pe erete. Mi- foarte dor de tine. Cuvintele 0 mahnirs inst nespus gi iesi valvartej din camer.capitolul 6 In acea sear, la cin’, tattl lui Linnet © fnstiinga c& ducele de Windebank rspunsese cu neceremonioasé gra. bi la propunerea lui de ciisitorie, ~Aparent stia totul despre ce fi s-a tntamplat. $i, Zenobia, evident ct ai avut dreptate. Nu a fost cdtug de Pugin dezamagit ~ ba chiar ag spune ci era ‘inedntat in sinea lui —de micul scandal al lui Linnet: ~Linnet era in gura cercurilor alte cu mult inainte de nefericitele intamplati de deuntei, remarcd Zenobia, ~Dacli-ti vine si crezi, nu era nici pe departe interesat dl nur ei, ef mai degrabt de ct ede educatl. Lam spus cf Linnet are indeajuns de mulet educatie cat se cuvine sf aiba o domnisoari si ci e cea mai desteapta femeie pe care © cunosc, gi cu asta i-am fnchis gura. Nu ingeleg de ce nu fa mai recisitorit. Nevasta La pirisi ia fugit in Franga, ‘nu? Si aluat si copilul cu ea, ~Evident, doar era franjuzoaict. A divorat, adiuga Zenobia. Se vonejte ci l-acostat douk mii de lresterline S&-si cumpere libertatea. $i apoi, na folosit-o la nimie. Ar fi putut avea o droaie de urmasi pani acum, clatind eadin cap. {Ce nu-mi place mie © toatl adoratia asta pentru regalitate, interveni lordul Sundon. Dac mi-ntrebi, ¢ absolut obsedat cénd vine vorka de monathie. Mia spus Ho mitusi a sert-strabunicii lui din partea tatiluia recut rin patul lui Henric al Vill-lea, =Nu el este regele care a avut sase sotii? intrebi Linnet. ‘Atingerea dragostet 49 {Lea avut $i apoi le-a ficut felul. Ca fn povestea lui Barbi-Albastri, doar ci totul e adevarat, taspunse on satisfactie Zenobia, invartindu-si furculita tn aee ~Orlcum, Windebank e fericit cf ti curge prin vene Sangele Tudorilor, iar acum ar avea parte si de sangele di, nastiei de Hanovra, prin Linnet a noastra, Vicontele pirea mult mai voios decat fusese de dimineara. ~Totul bine cand se sfargeste cu bine, adiugt el, ter fninand paharul cu vin, Intro bun& zi, ne vom amint de {intamplarea asta si ne vom amuza, Linnet nu-si prea putea imagina asta. ~Banulese cd i-ai trimis’pringului un bilet, rosti Zenobia, privind-o intrebitor. Linnet ineuviines, desi nu ficuse asa ceva. =M& incalnesc cu el in Vauxhall, in seara asta, De fapt, plituia st aiba' un somn de feumusete tn trisurd, plimbandu-se aiurea prin Londra, 7 Vauxhall? itteba Zenobia iscoditoare. Din fercire, € 6 sear cilduroasi, dar pate un loc straniu pentru intalnire. S-ar Putea crede cA o sii te Tapeasca si-o si te duca in cine stie ce cast regal de nebunii, probabil asta o ssi fac rosti tail du. Ai guj Hhumai si te intorci aici de dimineatS. Windebank vrea a4 te fnrdlneasc&. I-am spus c& avem de gind si te trieiteea tn Wales c@t de curdnd posibil. N-are ros i-¢ mai piacld vvremea prin Londra. n Familia Jor, mama ei fusese cea car araseseatentia, prin ‘toate dandanalele ei. Dar uncori, Linnet avea impresia eX tatil ei era la fel de brea, desi in alt fe, Ba chiar mai viclean, fe vorba-ntre noi. ~Cred cf astfl torul se va rezolva mai bine decat dack astepeal dupa pring, continua el. Pana la urmd, Augustus »-ar fi putut st se insoare vreodatd cu tine. Si nu € nici micar un singur duce pe piati anul Asta. Inte-o bun’ zi, Marchant va fi duce,50 Eloisa James —Oricum, si-ar fi putut gisi pe cineva mai actcirii deca un olog, remarck Zenobia. Inteleg c& ducele are de nd si facd rost de o procuri special&? —Desigus, incuviingi vicontele. O aduce maine cu el. Si chiar tn dup’-amiaza asta a trimis un mesager in. ‘Wales, asa cf fiul stu va fi cat de cat avertizat. Veci tu, nu. e tocmai o intamplare comuna s& te pricopsesti din senin culo nevasti gi un copil. —Trebuie si ai grija ca mariajul acesta si aibi loc eft mai repede, in ca: c& viita lui Linnet la Vauxhall nu are efectul scontat, spuse Zenobia. Fi bine, in privinta asta... Linnet fnlemni la auzul tonului pe care vorbise tata su. [I cunostea bine, il auzise de un milion de ori. —Tatd, nu pori si ma trimiti pur si simplu acolo, fra o ‘nsofitoare! protest ea. —Imi pare ru si-ti spun tristul adevar, inst nu mai ai nevoie de insotitoare. Desi poate ci o putem convinge pe doamna Hutchins si meargi cu tine, daci insisti, ispunse el evaziv. Cornelius, vrei si spui c& ai de gand st o trimiti pe unica ta fiicd in silbiiciile galeze fara sf 0 insoresti chiar tu? —Nue momentul propicesst pirisesc Londra, rispunse vicontele Sundon, aproape rosind. “—Nu mi sime in largul meu si cAlitoresc Ia o asemenea depirtare de una singuri, mai ales cAnd sunt pe cale si intalnesc o bestie. Linnet grtise pe ton sctzut, dar ferm, exact cum at fi procedat si mama ei. Si, ca si se asigure ca tatil ei o inye- lesese, ti arunc& o privire caustic’, pe care o invitase de Ja m&tusa ei. —Contele de Marchant a fost calomniat in mod injust. Am auzit totul de la tatil siu. Vacdau de stire c& e un medic strdlucit. Vi aducesi aminte ct mami-sa l-a ripit si l-a dus cu ea in Franta? Ei bine, acolo a absalvit o universitate. Atingerea dragostet 51 ‘Apoi s-a intors aici sia facut acelasi lucru la Oxford, iar apoi a fost admis in Colegiul Regal al Medicilor, la varsta de douiizeci si trei de ani, ceea ce e nemaiauzit. Dupa care a plecat la Edinburgh i a mai ficut una-alta si pe-acolo, sau poate a fut asta inainte de Colegiul Re. Cornelius, fi opri Zenobia sporovaiala, esti un lag dat naibii. —Nusuntlas! protest vicontele. Am lucruri importante de ficut aici, in oras. Tin sii va anunf c& se intruneste Camera Lorzilor si sunt foarte important... chiar foarte important. Vocea mea e necesari acolo, esential’. Esti un lay ordinar, izbueni Zenobia. Nu vrei si te duci s& dai ochii cu bestia, chiar dact-ti trimigi fitca ~ fica ta inslircinata — la dracu’-n praznic si se marite cu el. ‘Acum, c& Zenobia luase fraicle conversafiei, Linnet incepu si se simti ca una dintre domnitele de la curtea regelui Arthur, care ajungeau incolicite in inelele unui sarpe gigantic. Matusa ei transforma in mod instinctiv orice eveniment intr-o melodrama, desi trebuie admis c& ne ke eae {ti lagi fica la mila unui sibatic, ridic’ vocea Zenobia. Oarecum surprinzitor, vicontele nu atu in retragere. =M-am hotirit deja. Nu am de gind si merg in Wales. Linnet cunostea prea bine tonul acela posac; nu ar fi ‘mers in ruptul capului. —De ce nut intrebi ea, inainte ca Zenobia si-si bage din nou coada. —Nu-s codogul ficei mele, rund el. Poate ct am fost fincornorat de nevasti-mea, dar nu-mi voi spori rusinea vanzéndu-mi singurul copil. Ai flicut-o deja, ribufni Linnet. Te-ai targuit ca la tarabit pentru mine, chiar in dupi-amiaza asta, mingind despre copilul pe care stim cu tofii ci nu-l port. Lordul Sundon fsi inclest maxilarele.52 Eloisa James Mama ta nu mi-ar fi vorbit niciodat’ intr-un aseme- nea fel. Era adeviirat. Linnet nu-si aminti nici 0 ocazie in care vocea lui Rosalyn st-si fi pierdut inflexiunile dulci,, melodioase. Pe cAnd propriul ei glas sfardia de furia pe care nu si-o mai putea stipani. Imi pare rau ca te dezamiigesc, dar tonul meu nu schimbi adevarul. —Adevatrul e c& orice fate vandut& intr-un fel saualeul, grii Zenobia. inst chiar cred c& ar trebui s-o insotesti pe biata ta fats, Comelius. Ce te faci daci Marchant nici nu se uiti bine la ea gi refuzi si se cAstitoreasci? —Nu o va face, veni replica plat a lui Sundon. Stim cu totii CX... Chiar fn acel moment, usa se deschise si Tinkle pisi ‘induntru. ~Excelenta Sa, ducele de Windebank, cere plicerea unei fntrevederi. —La ora asta? intrebi vicontele. —E afari? se interest si Zenobia. Se pare cA ducele era in trisura sa, agteptand sit vadet daci lordul Sundon putea sti-i ingiduie si intre un moment. ~Condu-l fnauntra, porunci vicontele. Se pare ci nua utut astepta pnd maine si te vad, ad’ug’ el intorcén- du-se spre Linnet. —Nu poate sii mi vadii acum, spuse ea, alarmat’, pri- vindu-si silueta zvelt. in rochia asta, nu anit ca si cum ag purta o progenituri regal. —Lam spus ci de-abia se cunoaste, o linisti tatal situ. ‘Asazi-te repede. Mai bine tl tntampin’im tn salonul trandafiriu. Ducele de Windebank trebuia si aibi tn jur de saizect de ani, inst pirea mai tint i foarte chipes. Avea un profil regal, demn de o moneda, ceea ce prea natural pentru rangul su. O moneda romani, hotiri fn sinea ei Lint ‘Aringerea dragostei 3 —Domnigoari Thrynne, sunteti pe-atat de frumoast pe ‘cat va descriu cei din jur, rosti el, ficdnd o plectciune. Linnet fi raspunse aidoma, estiménd exact cu cAti centimetri si se plece pentru a arta respectul cuvenit unui duce. Sunt onoratd si vi cunose, Excelent. Ei bine, spuse el, intorcdndu-se spre tatal si spre matusa lui Linnet. Mi-am permis si vi intrerup la 0 ori att de tirsie fiindci am hotirat sf o escorter personal pe domnigoara Thrynne in Wales. Fiul meu e un barbat strilucit, absolut strilucit. Ficu 0 pauzi. ~Insi are reputatia unui om irascibil, complet’ Zeno- bia. Va rog, luati loc, Excelent, adtiugi ea, aritandu-i propria versiune a unui zimbet de portret de familie. in pofida aspectului stu tineresc, ducele se agez’i cu un trosnet de oase, ca un scaun uitat afar, in ploaie. Ochi sti tridau 0 oarecare precautie. ~Fiul meu a fost prea mult vorbit de ru. —Recomand si ne descotorosim de complezente, spu- se Zenobia, agezindu-se si aranjandu-si cu mare grit faldurile fustelor ei. Pant la urmé, curdnd vom fi neamuri. Lordul Marchant ar putea fi destul de surprins, dacd nu chiar gocat, de vestea sosirii miresei sale si e firesc sa doriti s& o insofifi pe scumpa de Linnet, Excelent’. / —Atunci, totul s-a hoarat, se gribi si adauge tata Lui Linnet, renungind la orice falst impotrivire pe care ar fi utut-o invoca. Ducele is plimb’ privirea de la viconte la Zenobia, —Domnigoara Thrynne va cilitori cu 0 tnsofitoare? Poate dumneavoastra, Lady Etheridge? =Nu e nevoie de aja ceva, replic& voios Zenobia. E compromisi. Nu are rost s& pfizim un grajd pustiu, ca st zic asa. Ai vrea si o iei pe doamna Hutchins cu tine, draga mea?5A Eloisa James Linnet privi cAnd la tata, c&ind la mitust, yi 0 senzarie foarte cunoscut’ fi stripunse inima. Inst era o durere veche, familiar, pe care o Indepairt cu usurinya- Nu e nevoie. Dac& nu vi supirati, Excelenp’, voi veni doar eu; cu slujnica mea, desigur. Dup’ cum a spus si mitusa mea, circumstanjele anuleaza necesitatea unei insotitoare. Ducele incuviinga. Va rog si mi scuzafi, am o intrevedere la Vauxhall, rosti ea, ridicandu-se. Domnii se ridicar& in picioare, urmati de Zenobia, care accept (in cea mai teatrali manierd) ajutorul ducelui ca si se ridice. Dupa aceea, Linnet urci in trisura familiei sii ceru lui Stubbins, vizitiul, si conducd pe unde voia prin Londra, laséndu-si familia cu impresia fericit8, énst eronata, ci-si va face de cap cu prinyul Augustus. Privind pe fereastra, igi diidu dintr-odata seama c& s-ar putea sii nu se mai intoarct niciodatd la Londra. Oragul alerga prin dreptul ferestrei intr-un sir lung, mohorfit de case cenusii, inca $i mai intunecate de stratul gros de praf de carbune ce le acoperea. S-ar putea si nu-ji mai revad’ tavl, care nu parasea orasul niciodata. Nici pe m&tuga Zenobia, care pleca de-aici doar ca s& participe la cele mai degucheate petreceri. ‘fn acea clip, ideea nu i se prea deloc suparaitoare. capitolul 7 Doua siptimani mai tarziu, Linnet si ducele de Windebank ajunsera, in sfarsit, in Wales, intro caravand constituiti din trei trisuri si opt nasi. Intrucat ducele avea un singur subiect de conversatie —fiul siu— la fiecare mas& pe care o luasera fmpreun’, ea stia deja indeajuns despre viitorul ei sof tncat si-l introduc’ ea insisi in Colegiul Regal al Medicilor. Asta dacit nu ar fi facut deja parte din el. Dupa primele cfteva zile de trincinealx nepotoliti despre Piers, Linnet il alung’ pe duce din trisura ei sub pretextul cf sarcina gi hurductturile trsuti fi provocau greyuri. Descoperi apoi cat de confortabil era si stea intinsi pe pemele ducale. Si, de vreme ce avea un stomac de fier, citise fericit& pe intreg parcursul calitoriei, culcatt pe spate si méncénd mere. Tot ce viizuse din Wales prin ferestrele trasurii era ver dele: un verde intunecat, plin de viat4, care pirea inmuiat {in apa si vant. Nu mai mirosise marea, insi o recunoscu de indat, undeva adfinc in oasele ei. Era silbatic’, liber’, plina de vieeSti si o ficea si viseze la lungi cAlatorii pe api, spre insule despre care nu auzise niciodati. ‘Cand nu contempla marea, se gindea Ia doctorul fioros sistrilucit cu cate avea si se cAsttoreasc’. Dup’ spusele tatilui stu, fusese considerat pe nedrept o bestie, din cauza nerabdarii sale cu decrepitii sii colegi. —Doctorii, fi spusese Windebank pe un ton serios, sunt niste biitrni prosti. S& luaim febra, de exemplu. Piers a descoperit ca, Iufindu-e singe bolnavilor si crescandu-le temperatura intern’, doctorii ti omorau de fapt. Membrii56 Eloisa James ‘Colegiului Regal i s-au tmpotrivit cu indarjire pani cind el si-a comparat lista de paciengi cu cea a unui cunos- cut practician, Ketelaer. Acestuia fi supravietuiseri doar trei pacienti, pe cdnd, din acelasi numsr, Piers pierduse numa: unul. Agadar, urma sii se cstitoreasc cu un geniu. Se parea c& avea tendinga st-si piard& calmul cand era contrazis, dar ea era increzitoare cI putea tine sub control. in dimineata sosirii la castel, igi legase o bucatt de pani in jurul mijlocului, pentru a [sa impresia unei siluete mai plinuge, si se privi in oglind’. Cu exceptia mijlocului, arta exact ca o pringesi dintr-un bast: ochi de unalbastru-deschis (neobisnuiti tn combinatie cu paul i), pir roscat-auriu, piele frumoast. Si nu mai vorbim de zimbetul de portret familial. isi dadu un termen de dou’ s&iptiméni in care si se asigure ci logodnicul ei (poate sorul, pan’ atunci) se va ‘ndrigosti Iulea de ea, dupa care avea de gind si-i maireu- riseasca faptul ci nu era insircinatt. Castelul fusese ridicat pe stnci, si tocmai cfnd trisurile fncepuri si urce drumul, soarele se inalta galben gi arzitor Ja stanga lor. —Bucuri-te de soarele acesta, rosti ducele, pe care il Lsase si o insoteasc& fn ultima parte a cilatoriei. Mi-e ‘teami c’ sinutul Walese cunoscut pentru vremea ploioast. Draga mea, sper c&-l pori convinge pe fiul meu si se mute la Londra. Sunt sigur ci ar putea si fact avait de mult bine acolo! Desigur, nu c& as sugera si-si deschida un cabinet permanent. Va face parte din conducerea piri. Dar s-ar putea ocupa de cazurile cele mai interesante. Era ceva... ciudat in felul in care ducele tyi descria fiul. Ca si cum nu-l cunostea prea bine, cu toate ci nu avea ‘cum si fie asa Dela fereastr’, Linnet se aplec’ tnainte cu neribdare, pe cénd se apropiau de castel. Era masiv, construit’din, Atingerea dragostet a7 piatra de un cenusiu-deschis si avea patru sau cinci turle, din cAte putea ea si vada. ~E foarte vechi? intreb tantra. —Strivechi de-a dreptul, rispunse ducele, privind la andu-i pe fereastei. Apartine familiei de generatii. Unul dintre strimosii mei La céjtigat la un joc de pichet. Piers a fost nevoit si facd repararii masive, fiindc& nimeni nu mai triise in el de foarte mule vreme. ‘Trisurile intrard intr-o zonii imprejmuiti, marginit de arcadele unei porti mari. —A, iatd-te, Prufrock, strig ducele, sirind afar’. Majordomul pirea destul de tana pentru pozitia pe care 0 ocupa, probabil ci avea doar in jur de treizeci de ani, si era atat de subjire, c& avea o alurd de barzi, iar pielea fi era de culoarea ceaiului cu lapte. Excelenfa, rosti el cu o pleciciune. fsiatinti ochii asupra lui Linnet, care tocmai coboradin trisura. Nu stipanea arta majordomilor de a-si mengine ‘intotdeauna o fat inexpresiva; csc ochii gi ridic& din sprénceani in chip neasteprat de fermecaitor. —Acesta e Prufrock. Dansa e domnigoara Thrynne, logodnica fiului meu, ficu ducele prezentitrile. Sune sigur c& Piers te-a informat despre sosirea noastr’. Prufrock fi conduse prin enorma usi intro camera mate, deschist, cu dout siruri de sciti urcfnd pe fiecare parte. Usa era la fel de groasi cat mfna lui Linnet si, evi- dent, construit’ si suporte un asediu. Unde fl gisim pe fiul meu? Glasul ducelui ascundea un soi de bucurie abia st&- anit’, care o ficu pe Linnet st-si pun’ intrebari. [yi dada jos boneta si mantia imblanita si le didu unui servitor. —Lordul Marchant e in aripa de vest si a fost informat de sosirea Domniilor Voastre, fireste. Am trimis un ser- vitor imediat ce-am zirit trisurile. Ma astept si vi se aliiture cat de curand. Dac domnigoara Thrynne doreste58 Eloisa James sii se odihneasc&, o pot conduce impreuni cu servitoarea dumneaei spre camera pe care i-am pus-o la dispozitie. La fel si Excelenta Voastr’, poate? =Prostii, rispunse ducele. Abia ce-am parisit hanul, acum 0 ori sau dou. Pacientii sunt gzduigi la al treilea taj, nu-i asa, Pruftock? Da, dar. Ducele porni cu pai mari. Apoi ezitf, se tntoarse si 0 apuct pe Linnet de incheieturd. Te iau cu mine, rosti el ca pentru sine Urcaseri jumatate din treptele de pe partea stangi, iar ea nici macar nu apucase si deschid& gura s4-i raspunda. —Excelenfi, oft Linnet, prinzfndu-si fustele cu ma- na liberi. —Hai, hai, spuse el peste umar. Acum, c& ajunsesera in sfarsit la castel, piirea posedat de un impuls feroce. © trase dupa el pe un coridor. Linnet se concentra si yin pasul, desi igi simrea inima batind din ce in ce mai tare. Dintr-un moment in altul, urma s& se intdlneasc cu efigia care avea si-i devina sor. Dejaisialc&tuise in minte o imagine a lui: inale si subtire ca co salcie, inclinat putin intr-o parte din pricina piciorului, cu un chip briedat de durere, ins vibrind de frumuserea remarcabilA pe care tatl situ ine nu o pierduse. © cotiri pe coridor. Acum, auzea nigte voci. Ducele grabi pasul, tragénd-o dupit el. La capitul coridorului era 0 ugh deschist, pe care ducele intr valvarte). Se aflau intr-c camera cu sase paturi, ocupate aproape toate. in jurul unui pat din partea sténgi se adunase un grup de tineri. Dacele fi slobori bratul si psi inainte. Piers! rosti el cu voce aspra. Nici unul dintre barbati nu intoarse capul spre el. Majoritatea erau tineri, probabil studengi, si cu tofii erau foarte concentrayi la pacient =O sesiune de instruire, gopti ducele. ‘Avingerea dragostet 59 Privirea lui Linnet g2gni spre grupul de birbati, iden- tificdndu-si imediat logodnicul. Marchant era cel care vorbea. ~Tuberculozd miliard. Pacientul presinta febra, iritagii, halucinatii. Glasul lui avea un ecou de autoritate neclintits. Un lucru coneludent este acela cX eruptia a apirut in a treia si. Marchant avea barbia mai alungit& decat isi imaginase ca, insit in rest era perfect: plir blond miasos,o inteligenta silbatic&, o staturi supli si o privire arogant’. De la asta trebuie cX-si atrisese porecla de ,Bestia", acea privire aroganti, ca si cum era mai inteligent decat oricine altcineva din incipere. Totugi, intrevedea tn ell o unitate care contrazicea eticheta care-i fusese pust. ‘Costumul sfu era superb. Nu s-ar fi asteptat vreodata si vada un sacou de 2i de o asemenea calitate tn’ Wales sau oriunde fn ale& parte in afara Londrei. Tatal ei ar fi fost invidios, ceea ce spunea multe. ‘Un tin aflat in dreapta patului lua cuvantul, cam: ezitant: —Huxham sustine c& iritatia poate st apari fn a saptea, a noua sau chiar in a unsprezecea zi. Din experienta mea, eruptia are loc in a treia zi, veni replica logodniculut ei. ‘Vocea lui aveacalitateade aalinaun pacient temitor, se gandi Linnet, intrebandu-se de ce avea accent frantuzesc, apoi igi aminti c’ isi petrecuse o mare parte din viapi in acea fara, impreun cu mama Lui. —Experienfa dumitale eo gluma proast, mormai un. student necioplit de pe cealaltd parte a patului. ‘Nu-l vedea, pentru c& era ascuns de ceilalgi barbati. La fel si a lui Huxham. Individul ala bajbaie prin ‘antuneric. A gaptea, a unspea; la fel de hine putea si spun’ c& apare odati cu luna plind. Pentru el, totul e magie.oo Eloisa James —Eruptia aceasta a fost insotitii de stiri de apasare sufleveasc' si depresie, rispunse logodnicul ei, ca un repros tiicut. Lobb mentioneaz’ in mod clar aceste simptome in. azul tuberculozei miliare. Nu te-ai simfi aptsat dac& te-ai trezi acoperit cu o scoartii degustittoare? rosti vocea aspr’. Lang’ ea, ducele se aplecd intr-o parte, si-l vad pe cel care vorbea, apoi zimbi. Inima lui Linnet se nrui odact ce pitrunse infelesul dindartul acelui zambet. “Tu, asta din pat, nu gisesti ci starea ta e apasitoare, ddaci nu chiar deprimant3? Erupfia asta inseamni ci deja fi se poate ciopli piatra de mormant, aga c& de ce n-ai fi deprimat? ~Dvuh, veni confirmarea din pat. ~Asta da, distractie, rosti birbatul, Dac tot va cXeniti sii-l diagnosticati, de ce ‘nu-l intreaba careva dintre voi ce culoare are cerul? —Aubahtru, rispunse pacientul. ‘Unma un hohot neiertitor de ris. Fyti un nememic, grii doctorul blond. Linnet fu fntru totul de acord. Cum putea si se amuze pe seama unui muribund? Chiar atunci, grupul de tineri doctori se impristie si,ca reusi, in sfargit, si-l zireascd pe cel care indrugase toate acele barbarii. —Nemernicul acesta tocmai a diagnosticat un pacient {aed sti pund micar o intrebare. Omul nostru are o limba ‘groast, cea ce-i cauzeazii o gingivealii amuzanti. Ar pu- tea fi uscat, ar putea fi umflat. Oricum, nu e un semn bun. Daci e uscatii, poate insemna tuberculozi miliar’i. Dar dac& e umflati, oare ce indica? Prima ei impresie in privinta barbatului necioplit era cX ‘eramare—enotm, de fapt. Doctoral blond eranalt si suplu, ‘net acesta era chiar mai inalt si mult mai solid. Umerii sti ppareau de dout ori mai lapi decd cei ai barbatilor din jur. Era un pachet de muschi, tridand o forta specific unui priditor, care prea nelalocul ei léngi paul unui bolnav. ‘Atingerea dragostei 61 {jn fapt, anita ca si cum ar fi trebuit si conduck hoarde de vikifgi.. sf jefuiasca... sau sit fack celelalte lucruri care constituiau ocupatiile acelor oameni. fn tot acest ristimp, anatase cu degetul citre pieptul pacientului, dar cand ridicé ochii, privirile li se intalnira. Chipul fi impietri: numaidecat. Tot ce era frumos la tata sau, la el era aspruy ochii sii albastri erau t&iosi precum.o iar grea. Nu parea un ins civilizat, Nimeni nu s-ar fi gandit si-i puna chipul pe moneda, romani sau nu. Linnet realiz% deodata c® arita prea dur... prea, prea a bestie. Tnima ei se opti in loc, dar ochii lui se plimbari pe chipul ei si apoi coborara pe corpul ei, de parc si ea era © pacienti pe care 0 diagnostica. Fri a-si lua ochii de pe a, rosti nongalant: -E febri cu petesii, natangilor. Ar fi trebuit pus fn aripa de est, nu in cea de vest, desi probabil c& nu mai ¢ infectios. lar tu ar trebui si te limitezi la a titia picioare cu firizul; cand vine vorba de diagnostice, esti un nemernic, nu esti bun de nimic. Se opti putin, apoi izbueni deodatit: ~Ulte cine-i aici! Taal meu chiar a reusit si giseascal 0 femeie mai frumoast decat soarele si luna. Yn glasul stu risuna atta dispret, tncat pe Linnet o apucar’ for —Piers, glisui ducele. Ochi implacabili ai fiului stu se mutard de la Linnet la duce, care stitea lingii ea. $i fnsoyita tocmai de dragul meu tata. Ei, are si fie 0 petrecere veseli. Ghiciti ce, baiefi? Ceilalyi doctori o cercetau cu ochi mari. Spre deosebire de conte, fiecare avea reactie cat se poate de fireasca la prezenfa lui Linnet, care remarci asta intr-o clipita, "=i ciisitoresc. Cu o femeie aparent posedati de 0 remarcabili ambitie de a deveni duces’. Nuri aya c&-s nespus de norocos!62 ‘Eloisa James Inaint& spre capitul patului. Linnet abia isi tetinu impulsul de a face un pas tnapoi. Intelese imediat c& tre- buia si infrunte chiar tn acea clip’, altminteri avea si-si petreact restul zilelor in teroare. Era un zbir, nu fnefipea nici urm& de indoiala. Pai spre ‘a sise opri mult prea aproape, baztindu-se pe diferenta de staturi pentru a°o intimida. —Sper ci tatfl meu te-a informat c& nu plinuiese si-mi dau ultima suflare prea curand, nu? rosti Marchant, cu un dezgust ce-i galgaia tn gat. —Nua mentionat asa ceva, reusi ea si rispundai, ugurata si-si aud’ vocea netulburar’. Dispregul din privirea lui era atat de putin voalat, incét fata fngepeni cu totul. —Dar, uneori, planurile se schimba. Putem doar spera, adaugi ea. ~Planurile mele doar rareori se schimbi. Mi-ar piirea ‘hu sf gti c& fi-ai clirat fustele hat pan’ in Wales, astep- tandu-te si gisesti deja cioclii la poart. ~Ducele mi-a relatat despre dumneata tot ce era impor- tant, iar reputatia dumitale a intregit tabloul. ‘Ochii fi ritacira din nou pe corpul ei. —Interesant! Se pare c& exist unele detalii pe care a uitat si mi le fmparciseasc’. Linnet se thtoarse spre duce. Doar pomenise de bebe- lus in scrisoare — mai bine 2is, de bebelugul pe care se presupunea ci-| are. Privirea lui Marchant stiruia asupra mijlocului ei. Inst ducele se uita la fiul stu cu Kicomia unuia care admira un tort aflat in vitrina unei cofetirii. Relatia dintre ei ascundea mai multe dectt isi diduse ea seama, lar tu trebuie si fi tatdl meu, continu Marchant, pe cel mai putin primitor ton posibil, Eu sunt. Eu sunt acela, rispunse ducele cu glas sugrumat. ‘Atingerea dragostet 63 Unmi o ticere stanjenitoare. Era clar c& Marchant nu avea de génd si rup’ tiicerea, jar ducelui fi lipsea curajul. —Acum ne cunoastem cu tofii mai bine, ciripi voios Linnet. Poate ce mai potrivit si cobordm la parter i st-1 isin pe sirmanul pacient si se odihneasc3. Barbatul de pe pat se ridicase pe coate si o privea fascinat. —Nu plecagi din cauza mea, rosti el, stélcind cuvintele cu limba-i umflata. Marchant tsi plimb& ochii de la pacient la ea. —Frumoasi ji zglobie. Vai-vai, chiar este ziua mea noro- coast, nu-i aga? —O asemenea incdntitoare reuniune de familie scoate la iveali ce e mai bun din fiecare, nu credeti?zise ea. Dupa care se intoarse gi porni spre us’, unde se opri gi ti cercet& cu privirea. [ntocmai cum se asteptase, barbatii se uitau dupa ea, inclusiv - observa ea cu 0 trestrire de satisfactie — logodnicul ei, ca si nu mai vorbim de pacient. —Doctore? —Se pare ci acesta e semnalul meu, rosti Marchant. Pentru prima oar, Linnet observa ca birbatul se spri- jimea pe un baston, pe care fl tinea cu mna dreapt ‘nclestats. fl privi apropiindu-se de ea. in mod straniu, trupul lui matahalos imprima un efect contrar schiopitatului bland la care se asteptase. Mergea ‘mpleticit, ca un leu rinit, dar nu mai putin feroce, cu atat mai primejdios din cauza rinii. —Nu-mi spune c& Excelenta Sa a uitat st te informeze 4 viitorul tu sof e un schilod, ranji el cAnd ajunse la gt ‘Trecuse pe lang’ tatal sau fiiri a se sinchisi de mana pe care ducele o indreptase spre el, iar apot o lsase si-i cada. Linnet se hotiri st-gi pistreze 2Ambetul de portret pentru un moment mai propice. —Mi-a pomenit de asta.64 Elisa James ~Poate ci nu ar trebui si-ti ofer bragul, si nu cumva si ne dim de-a dura pe scat. Linnet ignor’ faptul ci oricum nu-i oferise braful. O privi pietis. Amandoi stiau cX avea constitutia unei case de ciirimida si c& mana ei nu Lar dezechilibra. —Joci o carte periculoast, spuse el. —Deci, cei trei tineri sunt studentié t3i? intreb ea evaziv. Mergeau pe coridor. In spatele lor, Linnet fl auzea pe duce prezent4indu-se doctorilor rimagi in inciipere. ~Vad c& miicar esti in stare sX numeri pana la trei, observ el. Un detaliu de bun augur pentru progenitura noastri. ~Si eu care credeam ci nu esti dispus sX avem progenituti. ~E adevatrat c4 responsabilitatea in chestiunea aceasta zace pe umerii ti, rosti el, mergdnd cu un soi de sontacait care- ficea si ajungi tot timpul inaintea ei. Desi trebuie ‘si marturisesc cA scrisoarea tatailui meu Plrea si dea de ingeles c& esti mai precipitata in acest aspect decat pari. Era nevoit si meargt fn salturi ca s& tind pasul cu el. ‘Omul acesta era evident prea obignuit cu tinerii doctor care i se gudurau la picioare. Marchant se opri si intoarse capul spre ea. =N-ai auzit ce-am spus? —Din nefericire, nu stiu ce inseamn’i cuvantul precipitat, aga ci n-am infeles complimentul pe care mi I-ai ficut, Rispunse ea cu prefiicuta candoare. __ ~Vorbeam despre stropul de sange regal pe care se Presupune c& il porti in pantec, mormyi el. Linnet arunci o privire peste umar. Nici urma de duce sau de studengi. ~Ce-icuel? Se opri din nou. 1 ‘Atingerea dragostet © —Nuai nici un fein burea, domnisoara Thrynne. Poate ci pemna pe care ti-ai legat-o in jurul talieie indeajuns si-1 induc tn eroare pe tatal meu, dar. Ridic& din umeri si tsi continua drumul. Linnet arunca o privire la umerii si si realiat cX trebuia si-i tempereze obiceiul acesta, altfel avea si-si petreact restul vietii alergand dupa el. ~Mergi asa din cauza piciorului? intreba ea pe un ton. ridicat. =Tu ce crezi rosti, oprindu-se din nou. Crezi oare ct ‘ma clatin ca un marinar beat de amorul artei? Nu mi refer la schiopsttat, ci la fapeul cl ve grabesti pe coridor mai ritu decat o slujnica de la buctitatie care fuge de frica bucttarului. Barbatul fncremeni pentru un moment, iar apoi, spre surpriza ei, scoase un hohot ca un litrat. Suna ruginit, de parc nu mai fusese folosit de ani. ~M& plictisese coridoarele. —Iar pe mine m& plictisesc umerii oamenilor. Ochi lui erau neobisnuit de luciosi fn lumina slaba a coridorului. Nu avea frumusefea tatzlui sfu, dar Linnet, ‘incepu si ointrevada pe-a lui. Erao frumusefe mai brutala, mai aprigi, care plirea c&-i scAnteieaz’ in ochi. Ei dricie! Nu esti deloc cum ma asteptam. —Nu sunt intr-atat de faimoasi ca tine, rosti ea, ajun- gandu-l din urma. Desi nui oferise braful, Linnet igi agerX varfurile dege- telor pe cotul lui, in speranfa ci macar astfel va putea tine pasul cu el. —Cu o figuri ca a ta, imi imagine: c4 inalta societate stie totul despre tine. ~Sice sti tu despre inalta societate? —Absolut nimic, zise el, continuind st sontéctie, Nu se planse c Linnet iyi trecuse mana pe bratul lui, ‘ins& igi incetini pasul suficient cat si-i permita s& meargit lang’ el.ee 66 Eloisa James fn clipa de fay sunt mai degraba infam& decat fai- moast, mérturisi ea, apucdnd taurul de coarne. "Din pricina pruncului pe care tn realitate nul ai, spuse el, Strantu lucru. Credeam ci lumea bund e mai degraba Scandalizata de copii decat de lipsa lor. Ai inceput i port pera intr-un fel de gluma? — Am pus-o in dimineara aceasta doar pentru tine. “Cum de ti-ai dat seama cf tatal meu va fi ineapabil sii rexiste, date find circumstangele? O stratagem deo sebit de vicleand, dact te gandesti la obsesia lui pentru numele familici. Pentru prima oari simfea o simangi de admiratie in glasul lui. —Muljumese. Nu ci ar avea cum si funcfioneze. Linnet tocmai Ia asta se gandea, desi nu vizu nici un motiv sici dea de stire. ©, dar cred c& ne potrivim de minune, spuse ea, doar ca sil tachineze. » Un doctor dus cu pluta — adic eu — si o frumusete punt pe ureeli diabolice —adica tu — schiopltand laolaltt spre o viata plin’ de fericite? Nu prea cred. Ai citit prea multe basme. "Cine spune ci pot si citesc? Abia daca pot numéra, nv-ti aduci aminte? ‘Marchant o cercet cu coada ochiului, iar Linnet - hotirf, inci o dat, si-gi repint zAmbetul ingenuu. incep si cred c4 m-am injelat in privinta abilita- tilor tale. Probabil eX poti s& numeri chiar pand la zece | si-napoi. mSunt onorat’, avand in vedere ce un compliment venit de la insusi marele doctor. ‘Buzele barbatului mai c& schifari un zambet. Si cind anume aveai de gind si-i dai de sire sopului ttiu despre fitul regal care nu exist? —As fi putut si pierd sarcina. ‘Atingerea dragostet or “Sunt doctor, iti amintesti? ~Credeam cf te limitezi la chirurgie. “Le fa pe toate, o Limuri, grabind pasul. Linnet fyi stranse degetele pe bratul lui, simpind cum mugchii i se contractau in vreme ce brapul ft prelua sgreutatea trupului. Se uit Ia ea, incetini, tnsi nu scoase 0 vorba. Tori acei oameni sunt studengii tai. “Nu am studenti, rispunse el dezgustat. Las asta tn seama dobitocilor din Londra. Cei pe care i-ai vazut mai devreme sunt niste idioti incurabili care au batut drumul pana aici doar ca st-mi fac viata un calvar: Probabil c& Lai observat pe idiotul care indruga verzi si uscate, cel blond, E cel mai riu dintre ei. —Pare prea in varsti ca si fie student. ~ Sébastien. Varul meu. De fapt, nue un chirung toc- mai rau. Pretinde c& scrie un tratat de specis ate, dar in realitate si-a luat tilpisita de la el din bataturi si se ascunde aici. —De ce se ascunde? ~Pare convins c& Napoleon iyi pierde mingile, Nu c& mar surprinde aga ceva. Ca fapt divers, e marchizul Latour de PAffitte, aja cX e un miracol cX a reusit si-gi plstreze capul pe umeri fn ultimii zece ani. ‘Ajunsesert la scar. “Dac& vrei site mai sprijini de mine, treci in stnga. Desi, evident, poti ‘oricnd si cobori de una singura. Linnet trecu in stdnga lui, doar ca si-l irite. De astit dati, ii infigurd degetele pe sub bragul lui. Descoperise ‘clei plicea senzatia de mugchi sub palm’. Se simyea de parca ar fi imblanzit un animal silbatic. "Sa fingeleg ci ejti convinsi ci ma voi indrigosti de tine? In mare parte. fn cat timp fi-ai propus sA realizezi asta? Pirea intr-adevar curios.68 Eloisa James —Dout siptimani, aproximativ. ‘Abia in acel moment recurse la arma ei secret, zam- betul. Gropite, sarm, senzualitate, tot tacdmul. Nici mécar n-aclipit. —Numai de-atat esti n stare? fn ciuda esecului, Linnet nu se putu abtine si nu chicoteasc’. —De obicei, ¢ mai mult decat suficient. —Bainuiese ci ar fi cazul si te consolez. {gi drese glasul si, pe un ton miorlait, dadu glas unei scuze patetice. “Nu sunt eu de vind, tu esti. Ups! Am spus-o invers. Nu esti tu de vin’, eu sunt. “Sa spunem ci afecyiunea ta te fereste de consecinte, rosti ea. Faicuse 0 eroare de judecati atunci, cand fi luase in- capacitatea drept un aspect pozitiv. Il facea si nu fie interesat de farmecele ei, ceea ce insemna ci o eventual cfsnicie nu avea cum si functioneze. Tatil lui va trebui Sd se impace cu ideea ci nu va avea mostenitori. Ochi albastr sireci ai lui Marchant o cercetari pe fur, iar apot ‘el ig feri privirea. —Oarecum. —Nu am vrut sf aduc subiectul acesta in discutie, dact ¢ unul delicat, continua ea, decist sil agasase pe cft de ‘mult posibil. Sunt sigura ci ¢ greu si te simti precum. care era cuvéintul? Un pisoias. Un moléu. —Pisoiay? Spre dezamégirea ei, nu plrea cAtusi de putin enervat, doar anmuzat. Ma consider mai degraba un... Dat —Trebuie s& mA gindese mai bine la asta. Si gisesc ex-) presia perfect’, intelegi tu? “Nu-ti bate capul, tl sfitui ea. Sunt sigur’ ci pot re- zolva mica noastri problem’ odat& ce suntem cisatoriti. 7 ‘Atingerea dragostet o@ Walesul e, probabil, plin de flicti chipeyi, gata sA-i fac. o favoare lordului lor. —Noi nu avem o problema, izbucni el. Linnet isi musc& buzele, si-3i retin’ un 2Ambet. —O, ba cred ca avem. Tatil tiu mi-a acordat mana ta, iar anuntul a fost deja trimis la Morning Post. —Ti se pare cX dau dout parale pe chestia asta? Nu gi tatil iu. Tatil pe care [-am fntalnit abia acum cinci minute, pentru prima oar tn doutzeci si sase de ani? Ei bine, da... latd-m’ aici, Logodnica ta. Probabil singura care-ti va fi oferitk vreodati. Probabil c& 0 trtidase vocea, fiinde’ barbatul izbucni din nou tntr-un hohot de ras ruginit. Nu mi insor cu tine si-mi dau seama c& situ gandesti 1a fel fm privinga asta, dar al naibii si fiu daci' nu m-ag gandi serios la asta dac’ lucrurile ar sta altfel. —Bine, bine, ginguri ea, infiyurdndu-si mai strains ‘mana in jurul brarului stu si zAmbindu-i din nou. Of, las-o bales. Nu te-ai cisitori cu mine, la fel cum nici eu nu mag cAsitori cu tine. Apropo, cum te cheama? =Domnigoara Thrynne. Tatél meu e Comelius ‘Thrynne, viconte de Sundon. ~Eu sunt conte. Dar banuiesc c& stii deja asta, de vreme ce te-ai napustit asupra bietului meu tata, fermecéndul ccu povesti despre progenituri princiare. Cum de ai aflat despre slabiciunea lui pentru sngele regal? “= Matuga mea stia ci ducele pretinde ci se trage din Henric al Vill-lea. Desi nu vad vreo aseminare; era, cu sigurans, mai gras decdt tine. ‘Cand ajunsera la capitul serilor, majordomul agtepta Ja intrare. —Acesta e Pruftock, spuse contele. $tie tot ce se fhe ampli in castel gi in afara lui. Dar, Prufrock, ar fi trebuit