Banca si activitatea bancara in timp si spatiu Activitatea bancara isi are originile in Antichitate, perioada in care bogatiile erau

pastrate in temple, fapt ce aducea un anumit "profit" preotilor, pe langa recunoasterea templelor de catre populatie. In masura in care bunurile pastrate erau perisabile, modalitatea de pastrare era imprumutul de consumatie. Pentru deponenti se asigura plasarea bogatiei intr -un loc sigur, iar pentru preoti se realiza un profit. Dovada acestor practici este descoperirea de ca tre arheologi in Mesopotamia a tabelelor de contabilitate datand din 3400 -2500 i.H. O alta practica des intalnita in perioada antica era imprumutul cu dobanda, practica ce la inceput nu a putut fi controlata de autoritati, deoarece nu existau reglementari in domeniu. Imprumutul cu dobanda este reglementat mai tarziu prin Codul lui Hammurabi care este recunoscut cu prima reglementare in domeniu. Printre altele, Codul prevede si contractele d eimprumut pentru a caror recunoastere era nevoie sa fie vizate de functionari regali; si contractul de comision, stramosul contractului de cont curent de astazi. Aparitia bancilor ca institutii a avut loc in Grecia si Roma antica in secolele VI VII i.H. Acesta este rezultatul dezvoltarii comertului ca o consecinta a emit erii monedei proprii de catre fiecare oras comercial. In scopul de a combate camata mai multe cetati grecesti au decis sa constituie "banci publice" care pe langa rolul propriu.zis bancar, mai aveau si sarcina strangerii impozitelor si dreptul de a bate moneda. Dupa modelul grecesc, in Roma antica apar "bancheri privati" si "banci publice". In porturile grecesti, "trapezistii" devin bancheri veritabili in sensul actual altermenului; ei indeplinesc majoritatea functiilor bancii moderne: depuneri credite, schimb, crearea altor mijloace de plata decat bancnota sau moneda. In Egipt, unde statul era atotputernic, erau imitati "trapezistii" greci prin infiintarea "Bancii Regale" (Banca Regala din Alexandria) care detinea monopolul activitatilor respective. La Roma, "argintarii" au inlesnit si diversificat schimburile comerciale, ajungand sa asigure toate functiile clasice ale bancilor: depuneri, credite, gestiunea conturilor, serviciul cecurilor. Republica, apoi Imperiul Roman, creeaza asemenea banci specializat e, in primul rand, cu pastrarea impozitelor colectate de la contribuabili.

Desi adeptii religiei crestine se ridicau impotriva ideii de dobanda, aceasta nu a impiedicat ca bancile sa cunoasca o prosperitate continua in Bizant unde, in secolul VII , Justinian codifica uzurile romane in domeniul bancar. Societatea medievala a cunoscut schimbari profunde la sfarsitul secolul XI, ca urmare a cuceririi normande si a cruciadelor. Biserica crestina isi reafirma opozitia fata de practicarea dobanzii in Conciliul de la Latran (1179) si in cel de la Viena (1311), dar interdictia este eludata cu ajutorul ideii de risc sau de prejudiciu: cel care acorda imprumutul isi asuma un risc (damnum emergens) sau pierde un cstig posibil (lucrum cesans). Astfel se explica recuno asterea comertului bancar in secolele XII -XIV in Europa Occidentala . In aparitia bancilor,literatura de specialitate,acorda un rol important zarafului,intermediar al circulatiei monetare.Pentru ca utilizarea banilor presupunea anumite riscuri,cum ar fi transportul banilor la locurile de utilizare si detinerea banilor care nu aducea profit.Aceste fapte au determinat pe detinatororii de caoital sa incredinteze acest depozit unui intermediar,in scopul pastrarii si al remunerarii sub forma de dobanda. Secolele XIV-XVI, marcate de importante evenimente, au influentat si activitatea bancara prin reaparitia bancilor publice in Spania si Italia, prin initierea in Italia a retelei "muntele de pietate" - asociatie de persoane care se grupeaza sub egida municipalitatii pentru a imprumuta fara dobanda nevoiasilor. Dezvoltarea economica din perioada secolelor XVI -XVIII va favoriza consolidarea pozitiilor dobandite la sfarsitul Evului Mediu. Europa de Nord isi continua traditia sa de specializare, beneficiind si de poziti a maritima si de exodul protestantilor dupa razboaiele religioase. Toate tarile europene admit, cel putin tacit, legitimitatea dobanzii si introduc banul-hartie: Banca Venetiei (1637) primeste depozite pe termen, cu dobanda, iar certificatele de depozit e liberate constituie o forma primitiva de moneda de banca; Banca din Amsterdam (1609) elibereaza depunatorilor certificatele negociabile a caror valoare se exprima intr -o moneda de cont si care, la randul ei, era cotata fata de moneda oficiala; Banca Anglie i este fondata in ca societate pe actiuni prin subscriptie publica si intregul capital este imediat imprumutat statului. Ea are dreptul exclusiv de a emite bilete de banca. In cea de -a doua jumatate a secolului al XVIII-lea in Anglia mai functioneaza: banc ile londoneze, bancile provinciale si bancile comerciale. Banca Statelor Unite a fost constituita printr -un act al Congresului din 1791 cu drept de a bate moneda si de a emite bilete. In Franta, dupa esecurile suferite de Colbert cu Casa de Imprumuturi ( 1674) si de John Law cu Banca Generala si Compania Occidentului, publicul nu mai

accepta ideea banilor de hartie. In 1776 ministru finantelor, Turgot, impreuna cu Beaumarchais si cu doi bancheri constituie Casa de Scont care primeste depozite, emite bilete si sconteazaefecte de comert. In anul 1900, primul consul, generalul Bonaparte, fondeaza Banca Finantei. In secolul al XX-lea, dupa exemplul Angliei, toate celelalte tari isi fixeaza valoarea monedei in metal pretios (paritatea in aur a monedei nationale) , prin determinarea greutatii, titlul (denumirea) si valoarea monedelor metalice favorizand astfel, aparitia a trei ipostaze ale monedei: moneda metalica, moneda fiduciara (bancnota) si moneda scriptica sau scripturala (efectele de comert si conturile in banca la vedere). Tot in aceasta perioada apar "casele bancare", numite "bancile private", denumite in limba franceza "haute banque". Acestea nu se ocupa nici de emisiuni monetare, nici cu colectarea unor depozite bancare, ci se angajeaza in calitate de consilieri, agenti sau mandatari. In Germania, Austria si Olanda sunt denumite "banci private", iar in Anglia "merchant banks". In secolul al XX-lea, bancile fiind rezervate claselor dominante, s -a evidentiat necesitatea de a se crea institutii: casele de e conomii, casele de economii pentru constructii, cooperativele de credit. Inceputul secolului al XX-lea (1919-1920) este marcat de economia socialista, dupa prabusirea imperiului tarist si Rusia, continuand cu coalitia ei si preluarea teoriilor si principiilor economiei socialiste dupa 1944 la mai toate tarile din estul Europei, Orient Indepartat, Caraibe si continuand in deceniul 9 al secolului al XX-lea. Analiza comparatista a dezvoltarii bancilor in special in Tarile Occidentale dezvoltate: Anglia, Statele Unite, Japonia, Franta, Canada, dar si tari socialiste dezvoltate: Polonia, Ungaria, Romania, China etc. conduc la doua constatari esentiale: emisiunea monetara ia treptat forma unei monopol de stat si in schimb banca isi asuma mai multe functii, pe ca re fiecare tara le va organiza si dezvolta conform particularitatilor proprii, determinand sisteme si structuri bancare specifice. La sfarsitul secolul al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, bancile numite de "emisiune", se inmultesc in toate tar ile, conducand in cele din urma la constituirea Bancilor Centrale. Fenomene economice sociale si politice va favoriza concentrarea bancilor de emisiune pana cand va ramane doar una singura: Banca Centrala. Evolutia sistemului bancar romanesc

Si pe teritoriul romanesc practica bancara isi are originea tot in Antichitate, fapt afirmat prin descoperirea in zona fostelor mine de aur ale Daciei Traiane, la Alburnus Maior, intre anii 1786-1855, a circa 50 de tablite cerate, din care 25 s au pastrat si au fost publicate integral in anul 1873, la Berlin in opera Corpus Inscriptiorum Latinarum. Cea de-a 13-a tablita cerata, reprodusa in pagina 951, in volumul al III -lea al lucrarii lui Theodor Mommsen, contine contractul pentru constituirea unei societati bancare (Societas Dinastiarae) redactat la 28 martie 167, la Deusera, localitate situata in apropiere de Alburnus Maior. Sintagma "societas dinastariae" este o combinatie latino -greaca. Cuvantul grec "danistes" este echivalentul termenului latin "argentarius". Asa dar, este vorba de so societate de bancheri, care practica imprumuturi cu bobanda. Aporturile asociatilor la capitalul social constau in numerar. Desi aporturile erau inegale, contractul prevede ca, atat castigul, cat si eventuala pierdere se vor imparti egal intre asociati. Profitul societatii rezulta din dobanda perceputa pentru sumele imprumutate: se practica o dobanda de 1 %. In Tarile Romane, prima institutie de tip bancar a aparut in primul deceniu al secolului al XIX-lea in Bucuresti. Apar apoi in anul 1857, la Iasi, Banca Nationala a Moldovei, si, in 1866, Banca Nationala in Bucuresti. Prima tentativa de constituire a bancii nationale a partinut principelui Grigore Alexandru Ghica. Desi supravegheata de stat, dupa mai putin de un an de la primele op eratiuni, banca a dat faliment. Cea de-a doua banca fost autorizata sa functioneze ca filiala a Bancii Imperiale Otomane din Constantinopol, fara nici un control sau participare al beneficii in favoarea guvernului. Banca Nationala a Romaniei a fost infiintata ca banca centrala in anul 1880 dupa modelul bancii centrale a Belgiei. In dezbaterile parlamentare asupra proiectului de lege, ministrul Finantelor, Ioan Campineanu, s -a opus participarii capitalului strain la constituirea Bancii Nationale. Capitalul bancii a fost stabilit la 30 de milioane, din care 20 de milioane prin subscritie publica, iar 10 milioane, depuse de stat. La fel ca si in zilele noastre, in primul deceniu de activitate bancara, banca centrala apela in fiecare an la credite externe, desi nu exista nici FMI, nici Banca Mondiala. La inceputul secolului al XX -lea, statul s-a confruntat cu pericolul incapacitatii de plata datorita crizei economice si a acumularii datoriei externe si a recurs la solutia privatizarii bancilor, adica la vanzarea actiunilor statului din

capitalul Bancii Nationale. Banii incasati din privatizare s -au topit rapid astfel incat guvernatorul a cerut Bancii Nationale un nou imprumut. Anul 1907 s-a desfasurat sub puternica influenta a doua crize deosebite: criza monetara internationala pornita din Statele Unite ale Americii si criza agrara sociala din tara, datorita rascoalelor taranesti. In aceeasi perioada, numeroase banci noi cu capital romanesc isi incep operatiunile in judete si in capitala. Daca in anul 1900, existau 27 de banci, in 1913, numarul bancilor a crescut la 197. Acest fenomen de nefireasca proliferarre a condus Banca Mondiala, in anul 1912, la concluzia ca, in viitor, inmultirea bancilor ar trebuii sa se faca "numa i dupa o cerere serioasa din care s ar constata necesitatea reala a infiintarii unei noi banci". Pe de alta parte, "bancile ar trebui sa acorde credite numai afacerilor serioase si sanatoase nu pentru a se intrebunta banii spre a produce dobanzi". In Transilvania,primele institutii de credit apar in deceniile patru si cinci ale secolului al 19-lea.Acestea functioneaza in Arad,Sibiu,Brasov,ca sucursale ale unor puternice banci din Viena si Budapesta.Sistemul bancar din Transilvania era subordonat sistemului bancar austro-ungar. In luna octombrie 1916, Tezaurul Bancii Nationale se muta, impreuna cu guvernul, la Iasi. Consiliul de Ministri hotaraste mutarea provizorie a sediului Bancii Nationale la Iasi si acorda Consiliului general al B.N.R aprobarea pentru stramutarea tezaurului in orice alta parte cand va crede necesar. Astfel, datorita razboiului, tezaurul Bancii Nationale a Romaniei a ajuns la 21 decembrie 1916la Moscova si depus la Kremlin. In iulie-august 1917, cu autorizatia guvernului, depozitul de val ori si efecte a fost preddat, pe baza de protocol, aceluiaisi tezaur rus de la Kremlin. La 3 decembrie 1919, prin asocierea unui numar de 17 mari banci s -a marcat un progres important al activitatii bancare, prin eviatarea manipularii numeralului si reducerea costurilor serviciilor. Mai mult de jumatate din rulajul total L Casei de Compensatiuni era reprezentat de patru mari banci: Marmorosch, Blank & Co, Banca de Credit Roman, Banca Comerciala Romana si Banca Romaneasca. In perioada 1925-1928, fondurile banesti marcheaza o tendinta de crestere continua ce duce implicit la cresterea dobanzilor. Consecinta este scaderea solvabilitatiidebitelor bancilor, marcata de cresterea numarului falimentelor. Intervine Programul, elaborat de guvern, pentru stabilizarea monetara si dezvoltarea economica. Urmat in 1929 de adopatrea Legii stabilizarii. Se incearca si atragerea capitalului strain privat pentru investitii in Romania. Toate

eforturile au fost zadarnice, Romania se confrunta in perioada 1929 -1933 cu o putenica criza economica ce reprezinta un seism puternic pentru activitatea sistemului bancar romanesc. Efectele au fost resimtite de bancile populare, micile banci comerciale, precum si marile banci; printre care au falimentat si Banca Generala a Tarii Romanesti, Banca Marmorosch, Blank & Co. Consolidarea sistemului bancar si insanatosire activitatii bancare s -a realizat prin Legea asanarii datoriilor agricole si urbane din 1934; Legea pentru organizarea si reglementarea comertului de banca din acelasi an; Legea pentru inlesnirea si refacerea creditului din anul 1935. In tot timpul angajarii Romaniei in razboi alaturi de Germania, Banca Nationala a depus eforturi pentru a crea conditiile unei activitati bancare sanatoase si pentru limitarea efectelor acapararii e conomiei romanesti de catre concernele germane. Prin Legea nr. 1056 din 1946, Banca Nationala a Romaniei a fost abilitata sa asigure dirijarea si controlul tuturor bancilor, publice sau private. Prin decretul Prezidiului Marii Adunari Nationale a R.PR. nr . 197/1948 au fost dizolvate de plin, intreprinderile bancare si institutiile de credit de orice fel, cu capital particular sau de stat. Au fost exceptate Banca Nationala a Romaniei, Casa de Economii si Cecuri Postale, Casa de Depuneri si Consemnatiuni, precum si intreprinderile bancare si institutiile de credit infiintate printr -o conventie speciala intre Statul roman si un stat strain. Alaturi de Banca Nationala, activitatea bancara era realizata si de bancile specializate: Banca Romana de Comert Exterio r, Banca pentru Agricultura si Industrie Alimentara si Banca de Investitii, toate subordonate Consiliului de Ministri. Incepand cu anul 1946 si in perioada care a urmat pana in 1990,asistam la un proces de lichidare a sistemului bancar clasic,de transform ari structurale sifunctionale,prin care se pun bazele unui sistem bancar etatist ce trebuia sa raspunda comandamentelor de tip socialist , super -centralizata.Nu se poate vorbi in aceasta perioada de un sistem bancar care sa poata promova o strategie monetara si de credit in nume propriu,ci de un sistem fara coloana vertebrala. Dupa Revolutie a fost aprobat noul Statut al Bancii Nationale a Romaniei prin Legea nr. 34/1991. Acesta a fost abrogat prin Legea nr. 101/1998 care a abrogat actualul Statut al Bancii Nationale a Romaniei, in vigoare din iulie 1998. n prima jum tate a secolului XIX, n Principatele Dun rene se aflau c iva bancheri str ini, care aveau ca obiect principal al activit ii comer ul cu

cereale i numai n subsidiar efectuau opera iuni de banca : schimb valutar i mprumuturi c m t re ti. Printre ace tia, cei mai importan i erau : Sechiari Deroussi, Mihail Daniel, Halfon, Ghermani, Fra ii Elias, Hiller Manoah .a. 1 Interesele economiilor na ionale ale principatelor coincideau cu interesele marilor puteri europene n privin a necesit ii de a se constitui institu ii de credit ! scont, pentru a st vili fenomenul c m t resc, dar marile puteri se concurau ntre ele pentru concesiunea acestei afaceri. n Moldova, competi ia pentru nfiin area unei b nci de emisiune s-a dat ntre grupul anglo-austriac reprezentat de Weichersheim i grupul german reprezentat de Nulandt. Domnitorul Moldovei, Grigore Alexandru Ghica a acordat germanului Friederich Ludwig Nulandt, pre edinte al B ncii din Dessau, director al b ncii Gmditul Mobiliar din Dessau i totodat pre edinte al companiei de c i ferate Leipzig-Magdeburg, la 7 (19) mai 1856 autoriza ia de constituire a unei b nci de scont i circula ie", care i-a nceput activitatea n martie 1857. Concurentul s u, Weichersheim, a apelat la ajutorul Turciei pentru a anula concesiunea acordat lui Nulandt n extremis", dar nalta Poart pentru c nu mai avea dreptul s principatelor. Ca urmare, Weichersheim se reorienteaz i-a declinat competen a, i ob ine de la tirbei se amestece n problemele interne ale

Vod concesiunea pentru nfiin area B ncii rii Romne ti. A adar, la 12 (24) martie 1857, Banca Na ional a Moldovei i -a nceput activitatea, avnd sediul n palatul logof tului Costachi D. Sturza din la i . Ghi eele sale, de la parterul cl dirii, erau deschise publicului zilnic ntre orele 9 i 16, de luni pn smb t , dup cum rezult din anun ul publicat n ziarul L'Boile du Danube" din 10 aprilie 1857 (reprodus de CI. Bicoianu n monografia Istoria politicei noastre monetare i a B ncii Na ionale", vol. I,

idem, p. 490

partea I, Cartea Romneasc , Bucure ti, 1932, p. 219). Totodat , banca i -a deschis o sucursal la Gala i i alta la Bucure ti. 2 De i era supravegheat de stat, prin doi comisari, dup mai pu in de un an de la primele opera iuni, banca a dat faliment, cu toate eforturile guvernului de a o redresa. La 11/23 martie 1858 (exact dup un an de la nceperea activit ii) conducerea b ncii a declarat ncetarea pl ilor i s -a adresat guvernului cu o cerere prin care solicit sprijin, ntruct pl ile ar putea fi reluate dac b ncii i s ar acorda un termen de cteva luni. Aprobnd cererea, guvernul a acordat b ncii un termen de trei luni, pn la 11/23 iunie 1858. Fiind sesizat cu cererile de plat ale creditorilor deponen i, guvernul s-a v zut constrns s declare, la 14/26 iunie 1858, starea de faliment a b ncii, i s numeasc un sindicat provizoriu al creditorilor. La adunarea creditorilor din 2 septembrie 1858 s-a ales sindicatul definitiv alc tuit din domnii Kog lniceanu care a fost confirmat de tribunal i care a hot rt formarea unui complet arbitral pentru solu ionarea litigiului dintre banc i fostul director al acesteia, Haase. 3

La 23 octombrie/3 noiembrie 1858, creditorii germani ai b ncii au cerut instan ei ridicarea st rii de faliment, angajndu-se s -i ndestuleze pe creditorii deponen i. Prin ncheierea Judec toriei Ia i, sec ia a II -a, din 6/18 noiembrie 1858 s-a dispus ncetarea st rii de faliment i a activit ii sindicatului. Din considerentele sentin ei, publicat n ziarele din ar i din str in tate, rezult c guvernul a renun at la crean a sa pentru depozitele judec tore ti de 75.000 galbeni, prin compensare cu crean a b ncii de 40.000 galbeni fa de visterie.

Ion Turcu, Procedura falimentului institu iilor de credit - actuala reglementare, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2005, p. 569 3 idem p. 491

Falimentul b ncii Marmorosch Blank & Co. (1932)

Episodul 1. Incrementum" (1874 -1925) Investitorul str in Jacob Marmorosch a venit la Bucure ti, de la Viena, la nceputul celui de al cincilea deceniu al secolului XIX, cu un capital de 30.000 lei i s-a consacrat comer ului cu coloniale, vopsele i tabl , la fel cu ceilal i negustori ai vremii, a practicat n paralel i c m t ria. Sediul firmei sale era situat la intersec ia str zii B cani cu strada Bi nari. n anul 1863 el a agreat colaborarea unui foarte tn r autohton, Mauric iu Blank, n scut n 1848 la Pite ti, pe care ase ani mai trziu l-a acceptat ca asociat n nume colectiv. 4 Un alt colaborator i consilier i-a fost cumnatul s u, Jakob Lobel,

directorul sucursalei din Bucure ti a B ncii Imperiale Otomane din Constantinopol (Banque de Roumanie). La 1 ianuarie 1874 Marmorosch i Blank se asociaz cu bancherul Isaac Lobel din Viena i constituie societatea n comandit Marmorosch, Blank & Co., avnd ca principal obiect de activitate comer ul de banc . n 1889 Banca Marmorosch , Blank & Co. s-a asociat cu Bangue Commerciale Hangroise de Pest (Austro-Ungaria) i cu b ncile germane Darmstadter Bank i Berilner Handels Gesellchaft, pentru a forma o nou societate n comandit iar n 1904 i -a modificat din nou forma, n societat anonim sub denumirea Societate de credit", cu un capital autohton, austriac; german de 8 milioane lei. n anul 1905 i -a schimbat denumirea n "Banc Marrnorosch Blank & Co., societate anonim " i i -a majorat capitalul la 1 milioane lei. Imediat dup primul r zboi mondial, ea a devenit cea mai important banc comercial romn , avnd sucursale la Constantinopol, Paris, New York. n consiliul de administra ie al b ncii au fost ale i politicieni ilu tri,

idem, p. 584

reprezentan i ai unor b nci occidentale, generali, ar hitec i celebri, mari industria i etc. Episodul II. "Decrementum" (1925 -1951) Dup o jum tate de secol de prosperitate, urmeaz declinul inexorab : n 1926, banca a suferit o pierdere de peste 50 de milioane la un capital de 2 de milioane), dar bilan ul a fost falsificat astfel nct ar ta un c tig de 60 de milioane. n 1927 banca a pierdut peste 80 de milioane lei, dar bilan ul falsificat consemna un profit de peste 50 milioane lei. n 1928, banca a raportat un beneficiu fictiv de 270 milioane lei. La acest dezastru au contribuit substan ial i membrii familiei lui Aristide Blank, de in tori a 80% din num rul ac iunilor b ncii. Ace tia au constituit n Elve ia societatea Lugano", prin intermediul c reia au ob inut importante credite de la Banca Marrnorosch, Blank & Co, (cca. 40 milioane lei). n 1930, banca a pierdut 378 milioane lei, dar n bilan ul falsificat consemnat un beneficiu de 60 milioane lei. Procedeul utilizat a constat n supraevaluarea unui imobil, a ac iunilor de inute la o alt societate i a unor c i nevandabile. Consiliul de administra ie care a m sluit bilan ul avea o alc tui semnificativ pentru ace/e vremuri, ca i pentru zilele noastre. Al turi de i one ti (Mauriciu Blank, Andre Bena bancheri profesioni ti, dar nu

reprezentant al b ncilor Banque de Paris et des Pays Bas" i "Socie Generale" i Andre Homberg, tot de la "Societe Generale"), se aflau investi i str ini (Theodore Laurent, de la Usines Sain Chamond" din Paris) i o droaie de politicieni romni (C.Argentolanu, C. Coand ,) i str ini (Achille Levy Strauss, consilier Ministrului Comer ului Exterior al Fran ei). Unul dintre

membrii comitetului director al b ncii, n anul 1930, C. Argentoianu era chiar ministrul Finan elor cumula adinterim portofoliul Internelor). Cu toate ajutoarele guvernamentale, Banca Marrnorosch, Blank & Co neputnd face fa cererilor de restituire a depozitelor, a fost nevoit s cear aplicarea concordatului preventiv. Tribunalul Ilfov, sec ia I -a comercial , prin sentin a nr. 163/1932 a stabilit c restituirea depozitelor s fie efectuat pn la 21 octombrie 1934. Nefiind onorat aceast obliga ie n termenul de doi ani acordat de tribunal, aceea i instan a mai acordat, la 29 noiembrie 1934, o nou p suire, prin moratoriu, pn n luna aprilie 1939. 5 Banca nu a reu it s efectueze plata datoriilor c tre deponen i nici n acest termen i, n consecin , prin Jurnalul Consiliului de Mini tri nr. 2247 din octombrie 1940, s-au indisponibilizat bunurile b ncii i bunurile lui Aristide Blank, administratorul acesteia, iar prin decretul - lege nr. 3441 din 12 octombrie 1940 s-a dispus dizolvarea i lichidarea b ncii, opera iune care a durat pn n 1951. Dac Banca Marmorosch Blank a sucombat n marea criz a anilor 19291933, Banca Albina din Sibiu a supravie uit pn n momentul dizolv rii tuturor b ncilor private, prin decretul nr.197/1948. Lista b ncilor care au falimentat dup 1991: 6

Nr. Denumirea crt. 1 Banca Comercial FORTUNA SA

5

Data autoriz rii 26.06.1995

Data radierii 11.07.19

Observa ii

Retragerea autoriza iei, Hot. B.N.R. nr. 3 din 02.07.1996

Ion Turcu, Procedura falimentului institu iilor de credit - actuala reglementare, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2005, p. 585 6 Ion Turcu, Procedura falimentului institu iilor de credit - actuala reglementare, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2005, p. 496

2 3

Etiro Expres Bank S.A CREDIT BANK S.A.

12.04.1996 24.12.1991

05-05.1997 23.04.1999

Banca Comercial Albina" S.A.

05.02.1996

18.05.1999

Banca Columna" S.A. Bankcoop Banca General de Credit i Promovare SA Banca Interna ional a Religiilor S.A.

08.09.1994

29.06.2000

01.11.1990

27.09.2000

02.03.1994

18.06.2001

Banca Romn de Scont S.A

17.09.1996

11.03.2002

Banca de Investi ii i Dezvoltare

31.01,2000

04.04.2002

- Retragerea autoriza ie Hot. B.N.R. nr. 5 din 25.04.1997 - Retragerea autoriza iei, Hot. B-N.R. nr. 3 din 18.04.19y7; - Deschiderea proced,falimentului, s.civ. 7281/09.11.2000, Trib. Bucure ti, Legea nr. 64/1995 - Retragerea autoriza iei, Hot. 3.N.R. nr. 5 din 13.05.-1999 - Deschiderea proced.falimentul ui, s.civ. 2822 din 22.05.1995, Trib. Bucure ti - Retragerea autoriza iei, Hot. B.N.R. nr. 4 din 22.06.2000 - Deschiderea proced.falimentului, s.civ. 623/18.03.2003, Trib. Bucure ti; - retragerea autoriza iei, Hot. B.N.R. (M.Of. nr. 470/2000) - Deschiderea proced.falimentului, (Legea nr. 83/1998) s.civ. 721 din 08.02.2000, Trib. Bucure ti - Retragerea autoriza iei, Ordinele Guvernatorului B.N.R. nr. 241 i 242 din 10 05 2001; - Deschiderea proced. falimentului, s.civ. 4461 din 10.07.2000, Trib. Bucure ti - Retragerea autoriza iei, Hot. B.N.R. nr. 21 din' 28.02.2002 - Deschiderea proced.falimentului, s.civ. 79/SIND din 19.04.2002, Trib Bra oy - Retragerea autoriza iei, Hot. B.N.R. nr. 28 din 29.03.2002

10

Banca TurcoRomn S.A.

02.03.1994

15.05.2002

- Retragerea autoriza iei, Hot. B.N.R. nr. 37 din 30.04.2002; - Deschiderea proced. falimentului, s.civ. 1215 din 03.07.2002, Trib. Bucure ti

Anul 1996 constituie anul de debut al m surilor ntreprinse de Banca Central pe linia asan rii sistemului bancar romnesc. Apar cazurile b ncilor problem : Dacia Felix S.A. i Credit Bank S.A. 7 Banca Na ional a Romniei emite Hot rrea nr. 1/1996 privind

dec derea din calitatea de fondator, administrator, director i cenzor a unor persoane din cadrul Societ ii Bancare Dacia Felix - S.A..8 n anul 1997, prin Hot rrea B.N.R. nr.2 se retrage autoriza ia de func ionare a societ ii bancare "Dacia Felix" - S.A. ca urmare a faptului c nu mai ofer garan ia ndeplinirii obliga iilor fa de creditorii s i i nu mai asigur siguran a fondurilor ce i-au fost ncredin ate. Hot rrea nr. 1/1997 stabile te dec derea din calitatea de fondator, administrator, director i cenzor a unor persoane din cadrul Societ ii Bancare "Rena terea Creditului Romnesc" - Credit Bank - S.A., pe baza proceselorverbale ncheiate de organele B ncii Na ionale a Romniei, n urma ac iunilor de supraveghere i control desf urate n perioada 1994 1996 la societatea bancar respectiv . Hot rrea B.N.R. nr. 3/1997 privind retragerea autoriza iei Societ ii Bancare "Rena terea Creditului Romnesc" - Credit Bank - S.A. la care s-a constatat deteriorarea continu a pozi iei financiare, ca urmare a nivelului ridicat al datoriilor acesteia fa
7 8

de creditori, a ponderii mari a portofoliului de credite

ibidem, p. 586 Ion Turcu, Aspecte de drept interna ional privat ale falimentului b ncilor (Insolven a transfrontalier ), R.D.C. nr.3/l999, p.20-21

de calitate necorespunz toare i a gradului redus de capitalizare. Banca nu mai oferea garan ia ndeplinirii obliga iilor fa siguran a fondurilor ce i-au fost ncredin ate. ncepnd din 1997 s-au nregistrat dificult i la b ncile: Columna, Bankcoop, Bancorex, Banca Agricol , Albina, Unirea, Banca Interna ional a Religiilor, Banca Romn de Scont, Banca Turco -Romn . n consecin , Consiliul de administra ie al B ncii Na ionale a adoptat urm toarele m suri de remediere:  dec derea din calitatea de fondatori, administratori, pre edinte financiare (Columna, Bankcoop);  limitarea unor opera iuni (Columna, Bancorex, Bankcoop);  instituirea unor m suri de supraveghere special (Bankcoop);  administrare special (Bancorex, Banca Romn de Scont);  retragerea autoriza iei de func ionare (Bancorex, Albina, Columna, Unirea, Banca Interna ional a Religiilor Banca Romn de Scont, Banca Turco - Romn ). Au fost de asemenea introduse cereri la Tribunal privind declan area procedurii falimentului, conform Legii 83/1998, privind b ncile: Albina, Banca Interna ional a Religiilor, Banca Turco-Romn . ncepnd din 1998, a crescut substan ial num rul controalelor efectuate de c tre organele specializate ale B ncii Centrale, precum i calitatea acestora. Toate aceste ac iuni ntreprinse de Banca Na ional , avnd drept obiectiv b ncile-problem , au asigurat totodat protec ia ntregului sistem bancar. i de creditorii s i i nu mai asigura

cenzori a persoanelor care s-au f cut vinovate de deteriorarea situa iei

Evolu ia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi deta at de situa ia general a economiei na ionale care s -a confruntat cu disfunc ionalit i majore n perioada de tranzi ie. Problemele structurale din economie au avut un impact negativ asupra portofoliului de credite al b ncilor, ndeosebi al acelora expuse sectorial. Este cazul Bancorex i B ncii Agricole, care au creditat, inclusiv n baza unor acte normative, ntreprinderi din sectorul energetic i agricultur , indiferent de starea lor economic i financiar , situa ie care a dus printre altele la existen a unui num r foarte ridicat de credite neperformante. Este de men ionat faptul c situa ia dificil a Bancorex a constituit n c din 1998 o preocupare major a B ncii Na ionale, care a n tiin at n acest sens pe ac ionarul principal, Fondul Propriet ii de Stat, solicitnd luarea m surilor
necesare de capitalizare.

n baza Ordonan ei de urgen

a Guvernului nr. 38/1999, Banca

Comercial Romn a preluat toate activele (cu excep ia celor neperformante) i pasivele Bancorex, a c rei situa ie financiar n acel moment era negativ (activele erau mai mici cu 300 milioane dolari SUA dect pasivele), de unde rezulta c era o banc n pragul falimentului. Prin aceast fuziune realizat cu ajutorul statului, s-a urm rit evitarea unei situa ii financiare globale delicate. 9 Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 51/1998 a stabilit cadrul juridic

pentru valorificarea unor active neperformante ale b ncilor cu capital majoritar de stat, n vederea preg tirii lor pentru nceperea procedurilor de privatizare, n scopul cre terii gradului de solvabilitate Agen ia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB). i al acceler rii procedurilor de recuperare a debitelor restante. n acest scop a fost nfiin at

Ion Turcu, Procedura falimentului institu iilor de credit - actuala reglementare, Editura Lumina Lex, Bucure ti, 2005, p. 585

Banca Agricol S.A. a fost supus unui regim sever de supraveghere i restructurat n vederea privatiz rii, aportul B ncii Centrale i al Guvernului fiind decisiv. Din cele prezentate, se desprinde concluzia c , reforma sistemului bancar a solicitat din partea B ncii Centrale rezolvarea unor probleme complexe i dificile i ini ierea unor programe de restructurare. La nivelul b ncilor aflate n dificultate care au nc lcat grav i n mod sistematic reglement rile de pruden bancar , devenind insolvabile, a fost necesar adoptarea unor m suri radicale. n procesul de edificare a noului sistem bancar, compatibil cu economia de pia spre care tinde Romnia, se disting dou etape . Grani a dintre ele este anul 1998, cnd au fost elaborate dou noi
reglement ri specializate : Legea Bancar nr. 58 /1998, Legea nr. 101/1998

privind Statutul B ncii Na ionale a Romniei. Apare ca o noutate Legea nr. 83/1998 referitoare la falimentul b ncilor. Cele dou legile s-au dovedit a fi moderne, au avut la baz experien a acumulat n procesul de edificare i consolidare a noului sistem bancar i au corespuns n mare parte legisla iei bancare existente n Uniunea European . A urmat dup 1998 restructurarea marilor b nci cu capital de stat, ac iune n care Guvernul i-a adus o important contribu ie prin sprijinirea acestora de a ie i din starea financiar precar n care se g seau. Banca Na ional a Romniei a oferit asisten n privatizarea b ncilor cu

capital de stat (B.R.D., Banca Agricol , Banc Post, BCR) n prezent propunndu- i acela i obiectiv pentru Casa de Economii i Consemna iuni, ultima banc mare din aceast categorie. Ulterior a ap rut Ordonan a nr. 10 din 22/01/2004 privind procedura reorganiz rii judiciare i a falimentului institu iilor de credit aprobat n

parlament i completat prin Legea 278 din 23/06/2004, aceste acte normative n ocuind Legea 83 din 1998 privind procedura falimentului institu iilor de credit. Economia de pia presupune o acerb concuren , agen ii economici

ineficien i sunt elimina i din afaceri. Cnd societ ile comerciale sau bancare nu i mai pot pl ti datoriile, trebuie s - i nceteze activitatea i n dreptul lor n registrul comer ului sau n cel bancar se va scrie: faliment. Apoi urmeaz radierea lor din eviden e. Prezen a unor agen i economici cu o situa ie financiar precar , uneori falimentar , d na tere la situa ii grave de corup ie, care aduc importante economia rii prin prejudicii ntreprinz torilor one ti, afectnd totodat

sc derea produsului intern brut i cheltuirea de la Bugetul de Stat a unor nsemnate sume pentru acoperirea g urilor sau chiar pentru cosmetizarea imaginii prezentate str in t ii.
Declararea falimentului unui agent economic nu este o ru ine, ci o

necesitate de prim ordin ntr-o economie s n toas , o datorie a celor abilita i prin lege de a proceda n acest sens. n schimb nedeclararea lui, atunci cnd realitatea economic o impune, este apreciat de cei care ne vor primi n sistemul lor econo mic, ca un act de
corup ie. Constat rile de mai sus sunt valabile i pentru sistemul bancar.