~ Tulian Oncescu, 1 = Ton Ste simbolicd, ceea ce echivala cu o veritabill reformd agrara. : spiratiei lui Dimitrie Filipesca in Denuntarea si lichidarea conspiratie! 1840 ny i din programul acesteia, Ele a Putut anula Jucrarea ideilor revolufionare di difis, tafingga Cay evident’ continuitate, in intentile societaitii secrete a iniinfata in Paravanul unei Societii literare care din 1845 se intitula Asociatia fgg Roméniei. Fratia, fondati de Nicolae Bileescu, Christian Tell, Ton Ghica, Nouii societate secreti, care recupera astfel pe unii dintre membrii Sonspiratie’ yj Dimitrie Filipescu, prelua si din ideile ei revolutionare, venind cu deviza Dreptate. Fratie, dar prezenta totodata si o serie de trasituri ce o deosebeau de conspire anterioare din Tara Romineasca. Ea reunea pe cei mai multi din membrij f conspiratii din 1840, dar, si mai semnificativ, grupa in jurul activititilor ei cutturale Gele mai remarcabile figuri ale tineretului intelectual nu numai din Ten Romaneascsi, ci si din Moldova, ba chiar si din Transilvania. Dintre munteni activay Si Dimitrie Bolintineanu, Cezar Boliac, maiorul CNN. Filipescu; dintre Mmoldoveni, se Cvidentiau Mihail Kogilniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Nest, Costache Negruzzi, recunoscuti si pentru meritele lor in domeniul literaturii, Din Ardeal ge alaturaseri August Treboniu Laurian, N. Balisescu, Gheorghe Baritiu, Timotej Cipariu. fntalnirile ocazionate de fatada literara a Frdfiei realizau astfel coq mai ampli conlucrare a reprezentantilor de frunte ai intelectualititit pats Romiénesti a vremii, consolidand legiturile dintre ei, contribuind la confruntareas limpezitea ideilor literare, dar si politice. Legat tot de activitatea societatiis Frdfiei, sa impus si conlucrarea cu nucleul mai radical in idei al tinerilor studeng jevolutionari roméni aflai la Paris. Acetia se organizaseri inci din 1839 la Paris intr-o Societate pentru invdtatura poporului roman, initiaserd gi mentinusers contacte cu. reprezentantii curentelor radicale si liberale indeosebi din Fran, cultivasera si strnse legituri intre ei, unii provenind din ‘Tara Roméneasca gi ag din Moldova. In ciuda schimbstilor intervenite in randul celor aflat le studi Patis, pe misura ce unii reveneau in far, iar alii soseau la studi, aceste legaturi si Contacte s-au dovedit totusi durabile. Prezenta celor de la Paris, mai bine conectai Ja spiritul revolutionar apusean, a ajuns si capete un loe nelipsit in caleulele Fevolutionailor din fard. Frdfia s-a afliat in acest sens Asociatia Litera si Societatea Studentilor Romani, de la Paris, ultima creata in decembrie 1845, care] avea presedinte atunei pe Ion Ghiea, pe CA. Rosetti secretar, iar eacier pe moldoveanul cu vederi radicale Scarlat Varnav. Organizarea cuprinzitoare, obiectivele gi metodele urmarite de Fratia pugerau Pregitirea ei in iminenta perspectiva a izbucnirii unei revoluti in Principate, ceea ce era foarte simptomatic pentru evolutia ideilor $a preocupatii Politice dupa 1840. Aceasti tendinti e documentaté si in Moldova, nu numa in ‘Tara Romaneasci, desi domnia mai autoritard a lui Mihail Sturdva ‘impiedieat 0 Imanifestare maj fis a el. Aici, in 1841 tineretul intelectual animat de acelasi spirit revolutionar conspirativ infiinta asociatia patriotica Fi coloniei lui Traian, de scurta existenta, urmata in 1846 de infiin{area Asociatiei patriotice, cu centrul in tinutul Vaslui; ea era condusa de ,cei 3 T", Teodor Dormuz, T. Sion gi T. aIntroducere in istoria moderna a roménilor iscanu, avea legituri in intreaga Moldova si dispunea de un program clar, Tot in directia progreselor inregistrate de constiin{a national in perioada -gulamentari, nu poate fi trecut cu vederea nici seria masurilor si atitudinilor ficiale care au promovat ideea unirii. Unele dintre acestea, incurajate prin jpiritul Regulamentelor Organice, urmarind, cum s-a vizut, uniformizarea in Principate a legislatiilor, institutiilor si raporturilor sociale, au devenit un fapt fmplinit, iar politica ulterioar’ a domnilor regulamentari a adiugat, cum s-a rremarcat, noi elemente care anticipau o unire gi mai strans&. Relatile personale dintre domnitorii Mihail Sturdza si Gheorghe Bibescu, dupa venirea ultimului la tron, in 1842, eu gesturi publice care sugerau vederi jdentice in problema unirii progresive a Principatelor Romane, au dat perspective practice ideii unirii, Mai ales Mihail Sturdza, cu ascunse si mai vechi ambitii de a se vedea pe tronul unor Principate unite, gandea de pid, la vremea respectiva, la realizarea unirii eu un eventual sprijin din partea puterilor occidentale, sub egida Portii otomane si sub seutul protector al puterilor occidentale. In preajma evenimentelor ce aveau si survini pe plan european la 1848, societatea roméneasc’ din Principate recuperase mult, se poate spune, din distanta care o separase de spiritul si ideile europene inainte de 1820. Aceasta cu toate cd in sfera realititilor economice si sociale interne lucrurile rimaneau inc’ prea putin moderne, sub presiunea unor factori externi nu tocmai favorabili.Introdueere in istoria moderné a roménilor SITUATIA ROMANILOR DIN AFARA PRINCIPATELOR, SUB STAPANIRILE STRAINE, DE LA INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA PANA LA 1848 Situatia romanilor din Marele Principat al Transilvaniei Imprejurdrile care au determinat iatia romanilor din Transilvania dup’ 1800 tin de conditiile specifice in care se aflau si care aveau si se manifeste in Principat, dar si de evolutia situatillor din Imperiul habsburgic in general. Dupé ce riscoala condusi de Horea gi migcarea Supplex-ului evidentiaser’ energia, spiritul si tendintele aspiratiilor sociale si nationale ce-i animau pe romani, la sfaritul secolului al XVIT-lea migcarea roménilor din Transilvania avea si intre intr-o perioada de tranzitie, spre alte forme de expresie. Situatia din imperiu si din marele Principat al Transilvaniei era si ea diferiti. Dup prabusirea iosefinismului si ezitirile primilor ani ce au urmat, cursul reformelor sub impiratul Francise I (1792-1835) a inregistrat un regres. In fata ofensivei ideilor revolutionare ce iradiau din Franta, politica intern’ din Imperiul habsburgic a cunoscut 0 retransare pe pozitii de rezistenta conservatoare si de reactie# la noile idei gi la manifestarile lor sociale, politice si nationale, Aceast reactie a castigat repede teren, 0 dati cu infringerea imperiului napoleonian, in 1815, dup’ care reactiunea a devenit o politic’ si un sistem european. Situatia general din Imperiul habsburgic a resimtit din plin efectele acestei contraofensive conservatoare, in acea perioada care a fost denumita, cum se stie, si ,epoca lui Metternich”. Inceputa prin actiunea ,restituirilor”, prin tendinta redobindirii privilegiilor si vechilor pozitii amenintate, aparent, de reformele tereziene si iosefiniste, spiritul reactiunii a schimbat profund politica imperiala, a modificat atitudinile claselor stipanitoare din imperiu sia impus reactii defensive forjelor interesate in continuarea schimbarii societai, inclusiv a rominilor. Regimul politic imperial a devenit un regim politienese, bazat in primul rind pe cenzura, interzicerea activititilor politice a nationalititilor si fortelor de orientare revolutionara gi chiar a celorloiale ordinii imperiale. Dieta Transilvaniei a fost dizolvatt in 1811 gia rimas asa pand in 1834. Capii bisericilor roménesti au fost obligati si-si restringd activitatea la preocupari strict ecleziastice. in spiritul public, locul rationalismului cultivat prin politica imperial inainte de 1792 avea si fie luat de valutile irationalismului, de tendinta controlirii gindirii, de o nou ofensiva a catolicismului si a ordinelor cilugivesti, iar actiunea oficiala in ' Reagja aceasta a fost calificata tn epoct de forjele revolutionare de orientare radicalé drept Teactionarism, iar poitea respectvd drept reactionari, Calfcativul a avut ulterior oistorie asa, in sine interesant in eonfranticilepolitie, dar sin cele ideologice de mai trzi, 67ulin Oncescu, fon Stanciy domeniul culturii se Lisa orientati gi ea spre sensuri religioase si conformiste. In aceste conditii, spatiul de manifestare national a roménilor so restriingea si el. Actiunile in organizatii secrete si in interiorul unor cerenyj intelectuale, care antrenaser’ si clemente romanesti, ca in cazul miscarij iacobing maghiare condusi de Ignatie Martinovici erau si ele stopate prin 2drobireg acesteia in 1795. Semnificativ in aceasté migcare politic’ maghiara, in afar Programului ei radical, era orientarea spre atingerea dezideratului mai vechj a) redobindirii independentei Ungarici. Ea ar fi urmat ca, pastrindu-i intinderea vistorica”, si devind o republic democraticé, in forma unui stat federativ, in care Provinciile (inclusiy Transilvania) ar fi dobéndit deplina autonomie, ey exercitarea drepturilor nationale. Aceste preocupiri si formuliri marcau, sub influenta ideilor revolutionare europene, aparitia unui curent revolutionar maghiar, care se straiduia sii dea o expresie proprie, noua, aspiratiei mai vechi unei Ungarii independente. Procesul prin care se infiripa astfel spiritul national modern maghiar, in paralel cu spiritul national al romanilor si al celorlalte natiunj din Imperial habsburgic, care toate aspirau in mod firese la individuatitate gj libertate proprie, prezinti o foarte mare importanti. In contextul realitatilor legate, la sfargitul secolului al XVIl[-lea si inceputul celui de-al XIX-lea, de existenja dominatiei habsburgice, de modul in care evolua acest proces de limpezire reciprocd, de coneordanfa sau neconcordan{a acestor aspiratii depindea desigur viitorul raporturilor dintre natiunile moderne maghiari si romani, pe cale de a se naste. Promisiunile programatice ale conspiratiei lui Martinovici indicau, de fapt, doar unele din primele formulati ale unei alternative revolutionare maghiare la o situatie care ii interesa vital si pe romani. Formularile respective erau ined vagi si doar de domeniul promisiunilor. Datorita imprejurarilor, eran in plus nesigure si nu au ajuns suficient de cunoscute pentru a atrage atentia gi a starni o replici semnificativi a roménilor. Se schita totusi un dialog al aspiratilor nationale si sociale pe tirimu] atitudinii revolutionare. in schimb, romanii resimteau concret efectele vechilor stiri de lucruri pentru mentinerea cirora nobilimea maghiari din Transilvania acceptase noi compromisuri cu curtea de la Viena. Amenintati de perspectiva pierderii privilegiilor sociale si a monopolului puterii politice, sub impactul ideilor revolutionare franceze, aceasti nobilime a renuntat cu totul la veleitatile ei de independent provincial, intelegand ca interesele ce o legau de Viena, urmirind mentinerea vechii ordini sociale si combaterea aspiratiilor nationale, erau mult mai importante pentru viitorul ei si a sustinut in consecinté noul regim autoritar al reactiunii. Asa avea sii se explice in general noua fidelitate ardtati imparatului de nobilimea maghiar nu numai din Transilvania, ci si de aceea din Ungaria, ce avea si rman imunt la apelurile la independent& cu care, in 1809, 0 tenta manifestul dat de Napoleon dupi cucerirea Vienei. in astfel de imprejurari, viata politica a Principatului Transilvaniei s- remareat mai curand prin inactivitate, cu toate ci o serie de mésuri privind 68Introducer in istoria moderna a romdnilor impozitele, noul urbariu, care intraser’ in discutie, aveau si fie neglijate, de pilda, de noua diet a Transilvaniei din 1794. fn schimb, ea s-a preocupat de luarea unor misuri de reconfirmare a drepturilor ,constitujionale” ale nobilimii inscrise in diploma leopoldina din 1691, de intirire a aparatului de represiune $i supraveghere a satelor. Aceeasi lojalitate a amortit si orgoliul nobilimii maghiare care a acceptat suspendarea activitatii dietei pe o lungit perioadi, in intervalul mai sus mentionat. Se poate observa fird a gresi ci aceasti complicitate de interese jntre nobilimea maghiara si curtea imperiald i-a vizat in Transilvania in primul rind pe roméni, populatia cea mai numeroasis® si cea mai defavorizati de smentinerea lucrurilor intr-o stare de imobilism i represiune. {in limitele impuse de noul regim politie din imperiu, actiunea nafionala a romanilor s-a retrangat si concentrat in domeniul cultural. Se pare ci insusi regimul habsburgic a preferat o asemenea orientare, mai ales pe trim scolar gi bisericesc, pentru a permite existenta unei supape care si reduc presiunea nemultumirilor ce s-ar fi manifestat altfel in actiuni cu caracter politic. Ca urmare, primele decenii ale secolului al XIX-lea coineid cu perioada cea mai bogatit in serieri pentru reprezentantii Scolii Ardelene, chiar dacé multe dintre ele, in conditiile cenzurii, nu au ajuns si vada lumina tiparului. Numeroase cereri at condus la acceptarea dreptului romanilor de a pune inspectori gcolari romani la conducerea scolilor lor din ‘Transilvania si Banat, al cdror numar a cerescut gi el. In privinga vietii bisericesti, la insistenfele exprimate prin numeroase memorii adresate administratici imperiale centrale, roménii din Transilvania au obtinut un important succes. Ei au putut numi in 1810 un episcop roman ortodox {n persoana lui Vasile Moga, dup ce seaunul episcopal statuse neocupat din 1796, © dati cu moartea episcopului ortodox Gherasim Adamovici, sirb de nationalitate. Procesul desprinderii ortodocsilor romani de ierarhia bisericeasca sirbi a cistigat teren si in Banat si Crigana ~ regiune care tinea de Ungaria si era cunoscuta ca Partium sau ,Partile unguresti’. S-a obtinut numirea si aici, pe scaunele episcopale, a unor romani. Dreptul dobandit de a tine sinoduri pe confesiuni, dar si posibilitatea tinerii unor sinoduri ,nationale” au reprezentat si cle importante castiguri ale luptei pentru lérgirea posibilitatilor de manifestare publica a intereselor proprii ale romanilor in aceasti perioad’. Pe planul actiunii politice, intre putinele momente notabile se numiré un nou Supplex, claborat si inaintat in 1804 imparatului in numele roménilor din sudul Transilvaniei, aflatori pe domeniile imperiale. Documental relua spiritul i argumentatia Supplex-ului din 1791, nu neglija si aminteascd de situatia in general nedreapti pentru toti romani din Transilvania, ca si din Banat, iar cererile priveau imbunatitirile ce se impuneau pe plan social si religios. Acestea din urma, cum am vizut, au avut mai multi sorti de a se obtine. © Dupa date statistce, in 1844 roménii reprezentau 60,28% din populatia Marelui Principat al 69Iulian Oncescu, on Stan Tensiunile acumulate in Imperiul habsburgic, a ba Transilvania, dup’ 1800, ca rezultat al regimului de reactiune si imol epee Controlate Ia fel de bine incepiind cu decenial al TV-lea al secotului XIX. Preg marea comprimare la nivelul vietii politice, dezvoltarea economicd a imperiutyj, dictata inclusiv de interesele intiririi acestuia, friméntarile masei tirdnesti, aftyy la baza piramidei sociale, progresele constiintei nationale au condus toate la g Serie de tendinfe noi care, printr-o actiune combinata, subminau serios reginyy amintit. ee : Din exterior, revolutia triumfitoare in Franta in iulie 1830 si revolta national a polonezilor (noiembrie 1830 - septembrie 1831), care reusise 4 impune proclamarea si existenta, pentru un timp, a unei Polonii independente, dovedeau si cle cd noile idei nu puteau a fi stvilite. Mai mult, cle inspiray, extinderea actiunilor cu caracter national si revolutionar din Europa de vest spre Europa de est. in acest context, chiar 0 parte a nobilimii maghiare din Transilvania, Teprezenténd un curent cu vederi liberale si nationale, pentru care nu maj interesul in mentinerea pactului cu habsburgii, a dat semnalul redeschiderii lupte} Pentru schimbari si reforme. Condus de contele Miklés Wesselényi, acest curent, sprijinit side tineretul studios maghiar, a treeut la actiune ined din 183i, lansing Propuneri si solutii care conturau un veritabil si amplu program de prefaceri, Ele Vizau, de la egalitatea in fafa legii, riscumpirarea obligatiilor feudale si g pAmantului de catre firani si eliminarea unor privilegii pind la accesul liber jy invatamant si imbundtatiri aduse aparatului de stat si administrativ. Modalitile de realizare a acestor reforme, care prezentau un interes larg nu numai pentry Populatia maghiard, ci si pentru romani, dovedeau inconveniente practice majore si chiar o anume viziune primejdioasa in materie de manifestare a drepturilor nationale ale roménilor si nemaghiarilor in general. Inconvenientele decurgeau din ideea adoptirii reformelor de sus cu ajutorul curtii imperiale si prin 'mentinerea imperiului. Curtea din Viena si guberniul trebuia si permita reluarea activitatii Dietei provinciale si si nu incalce atributele legiuitoare ale acesteia, urménd ca ea s dea reformele. in privinta drepturilor nationale rezervate nemaghiarilor, se contura coneeptul constituirii unei natiuni unice, prin unirea Transilvaniei cu Ungaria $i orientarea reformelor spre impunerea limbii sia nationalitatii maghiare in intreg teritoriul viitoarei Ungarii. Spectrul unei asemenea Ungarii care viza refacerea sranitelor ei medievale, ca intindere gi, sub raport national, asimilarea fortati a celorlalte etnii - se contura ca o amenintare foarte grav pentru romani din intreaga Transilvanie, in primul rand, {ntr-un asemenea cadru statal, in locul drepturilor moderne, indelung refuzate lor, romani se vedeau lipsiti de cel dintai dintre drepturile acestea, la care se credeau egal indreptatiti, si anume dreptal la libertate si individualitate nationala, Perspectiva aceasta, care nu kisa rominilor, Transilvaniei, lao populatie totali de 3,5 milioane, din eare 28,27% erau maghilat, iar 9,99% sagt 70Introducere in istoria modern’ a romanilor cu alte cuvinte, 0 alternativai demni, in conformitate cu aspiratiile lor si spiritul yremurilor moderne, continea deja elementele unei viitoare tensiuni intre rom i maghiari, dact ideea natiunii unice gar fi eroit drum in realitate. Aceste intentii ale nobilimii maghiare reformiste nu eraut acceptabile nici din perspectiva politicii imperiale, care vedea in ea o slabire a centralismului gi andonarea liniei adoptate de Metternich. Concesia convocarii dietei ‘Transilvaniei se face totusi, in 1834, intreaga confruntare dintre ideile nobilimii reformatoare liberale, eu vederile nobilimii conservatoare se muti in accasti Dieta. Dezbaterile au fost aici atat de aprige, incat, dup’ numai cateva luni, ele au dat un bun pretext administratiei imperiale si dizolve aceasta dietd gi si treacd la Jichidarea opozitieiliberale, prin arestari si condamniri ale fruntasilor. in ciuda represiunii, migearea reformist: maghiara de orientare liberal evidentiata in 1834 s-a refficut, curentele din interiorul ei s-au nuantat, iar sprijinul ei s-a lirgit. Unei aripi moderate a acestei misciri, condusi de I. Bethlen, i s-a adiugat si una radicald, in frunte cu A. Bélény, mai putin influent dar sustinut de tineretul studios maghiar cu vederi revolutionare. Acesta din urma era condus de poetul revolutionar Al. Petdfi, din Ungaria Important era, in aceasta evolutie a mised reformiste liberale maghiare, faptul ci ea a fost aceea care, indeosebi prin gruparea ei radical, viza organizarea unei revolufii, De asemenea, aceasté migcare a preluat programul de reforme formulat in anii 1831-1834 si a radicalizat componenta social a programului, mergind pina la prevederi care promiteau desfiintarea servitutilor feudale si o improprietirire limitat’. Aceste prevederi puteau desigur interesa nu numai taranimea maghiara din Transilvania, ci si pe aceea, mai numeroasa, romaneasca, dar preluarea in programul gruparii radicale si a ideii unirii Transilvaniei cu Ungaria si a viziunii nafiunii unice nu era de natura si-i atraga pe romani Pentru nobilimea maghiar din Transilvania ins, ideea unirii cu Ungaria incepea si reprezinte singura solutie pentru salvarea proprietatilor gi a suprematiei politice, pe care in cadru provincial erau tot mai constienti c& nu 0 mai puteau face. Nu lipsesc, in acest sens, mérturisiri exprese, iar activitatea dietelor Transilvaniei din anii 1837 si indeosebi din 1841-1842 au adus chestiunea unirii cu Ungaria din planul ideii in cel al actualititii politice. Nobilimea maghiara a trecut prin diet chiar o lege care introducea obligativitatea folosirii limbii maghiare ca limbi oficial in administratie, in inviifimant; reprezentantii sasilor au reusit si obfind in Diet’ exceptarea de la aceasta lege, in ce-i privea, cea ce aecentua ascutigull antiromanese al legii, pe care numai refuzul Vienei de a-si da sanefiunea a impiedicat punerea ei in functiune. Nobilimea maghiard din Transilvania suferea astfel un esec, dar inten{iile ei de a declanga politica de deznationalizare a romanilor, asociata celei de unire cu Ungaria, erau clar evidenfiate in deceniul al 1V-le in aceste condiii, miscarea national a romanilor din Transilvania a evoluat pe o linie de actiune proprie, continuand traditia ei de idei si forme de actiune, Initiativele care obtinuserd in deceniile al TI-lea si al Ill-lea, pe calea aIulian Oncescu, ion Stan a in decretul aulie ai oe atia scolar a romanilor (prin lie din memoriilor, imbunatiitiri in situatia s¢ art «nmi potitive.Chiar decd ele cH august 1824 si prin alte acte oficial), au ooo Nitate In’domenial vit relgioase, clturale gt solare, le consoidaserg pozitile legale ale romanilor in sistemul ee ee ceea ce punea in lumind totusi anacronismel situate, Fe Hee motingerea cd nedreptatea acest sistem trebuia nliturats. Ptrunderea Tt! masa fominim ; i de procesul sporirii rndutilor elite; uunor asemenea convingeri era dublatd si de proces! SDOn Titulo elit rominesti cu elemente burgheze, mari negustori oFErin, ri, Preoti si intelectual tiner, ale ciror sentimente nationale se radicalizany O serie intreagi de noi lideri politici ai migcdrii nationale romanest; se remarcau prin pozitile lor mai clare, inspirate de ideile mai noi, revolutionare, am se impuseser’ dup’ 1830 in Europa in planul actiunii_politice. Cet maj reprezentativi lideri romani in acest sens se dovediserti deja a fi Gheorghe Baritiy, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian si mai ales Simion Barnutiu, Bl se contura, in deceniul al IV-lea, drept exponentul celei mai clare atitudinj jn chestiunea aspectului national al problemei romanesti din Transilvania, Bamutiy, prin aceastit atitudine, punea de fapt in lumind aparitia unei directii in actiunea noii elite romanesti din Transilvania, caracterizati de o laicizare treptata a ideologiei si a formelor institufionale ale luptei nationale a roménilor. in 1842, ly votarea proiectului legii de maghiarizare mai sus amintite, aceasta noua directie ii gisea expresia in protestul lui Barnutiu sia unui grup de profesori si elevi de ly Blaj impotriva ei. Mai mult, Barnutiu a intrat intr-un grav conflict chiar cy episcopul greco-catolic de la Blaj, foan Lemeni, care se situa pe pozitile unui ( conformism ce echivala cu acceptarea legit, Tendinta mentionati se mai remarca si prin orientarea fruntasilor roménilor din Transilvania spre 0 cooperare cu liderii noi generatii de intelectuali din Principatele Romane. Preocupirile culturale comune erau dublate { de apropierea realizati in domeniul ideilor politice. Cu aceasti orientare se inaugurau 0 comunicare si un contact politic, foarte importante in timp, prin consecintele lor, in coordonarea aspiratiilor si a actiunii nationale. Pe un plan mai larg, noua generatie de lideri ai mige4rii nationale din Transilvania stabilise Jegaturi, la un moment dat, in anii 1831-1834, si cu emigratia revolutionari polonezi. Ci aceste lucruri deveniseri o preocupare in deceniul al IV-lea al seealului al XIX-lea 0 demonstra, pe de alti parte, si participarea liderilor romanilor banateni la noua tendint&. Dintre ei se ridicasera, chiar din deceniul al -lea, figuri remareabile precum Moise Nicoarti, Vasile Georgevici si, in mod deosebit, dintre cei mai tineri, Eftimie Murgu. El ajunsese binecunoscut pentru opiniile revolutionare si actiunile sale atat liderilor noii generatii din Principate, cat si fruntasilor migcérii nationale din Transilvania, in general, situatiile reliefau rolul eresefind al tinerimii intelectuale care-si asuma cu hotirare conducerea migcarii nationale si in Transilvania, in orientarea ei, inclusiv spre atragerea taranimii, ca si spre metodele revolutionare. Atat 72Introdueere in storia moderna a roménilor esele farinimii, cit si cele ale unei burghezii roménesti tot mai active pundeau, la ri in rindul {iranimii romane evidentiau un potential revolutionar de gaduit, de altfel. Mai cunoscuti este miscarea féranilor romani din Muntii iseni, unde traditiile revoltei impotriva abuzurilor pe domeniile craiesti erau puternice. Migcarea a izbucnit in ianuarie 1847, gisindu-si conducdtorul in terina Varga, ,Doamna mofilor”. Reprimati repede, aceasta migeare indica jgur o stare de mare tensiune social in randul firinimii in general. Nici biserica nu a rimas in afara agitatiei care a caracterizat in deceniile al Hea sia V-lea spiritele, mai ales in legiitura cu intentiile nobilimii maghiare din nsilvania de a discrimina prin noi méisuri populatia romaneascd. Sub presiunea stei stiti de spirit, chiar in 1834 ambii episcopi romani, cel ortodox, Vasile foga, si cel unit, Joan Lemeni, adresaser’i un memoriu comun direct imparatului, care se relua argumentatia Supplex-ului din 1791 pentru a solicita, in fond, pingerea intentiilor Dietei Transilvaniei de a modifica in riu, pentru romani, tia lor si aga nedreapta, prin crearea unor noi motive de conflict intre etnile wvinciei. In 1837 Vasile Moga, iar in 1838, Lemeni, au intervenit din nou, in nele bisericilor pe care le reprezentau, prin memorii care contineau revendiciri tind la egalitate confesionala si pentru romani. in februarie 1843, cand Dieta de Sibiu a incheiat discutiile legate de introducerea treptati a limbii maghiare ca ba oficiala obligatorie, constitoriul din Blaji-a cerut episcopului Joan Lemeni si din nou demersuri citre impirat, impotriva legii abia votate. Vigoarea migcdrii ‘anilor tindea evident, in Transilvania, catre o reunire a tuturor energiilor tionale, in deceniile IV si V ale secolului XIX. {in 1846, in fata unei noi legi urbariale adoptate de Dieta provincialé, care .ctiona un abuz la adresa {rdnimii, noi memorii si proteste ale romanilor cereau anciparea acestora. Ele se repetau in 1847 atit catre Dieta, eat si cdtre imparat, radicalizarea atitudinilor era si ea evident in randul roménilor. .Nu cw rumente filozofice si umanitare se pot convinge tiranii, ci doar cu lancea lui pronunja, in fata situatillor, tanérul cancelarist Avram Tancu, al cri ndul lor, intentiilor acestor lideri, Frimantirile sociale ce aveau lorea”, me se impunea, astfel, siel atentiei. Situatia romanilor din Banat Dupa ce s-a aflat, o vreme, sub administrarea direct a cabinetuh perial, din 1778 statutul Banatului a suferit schimbari importante, La aceasta dati, impariteasa Maria Tereza a cedat intentiilor nobilimii maghiare de a-si fntinde stipAnirea si in aceasta provincie. Banatul a fost organizat in comitate, iar ‘in 1779 partea de nord, mai mare, a fost incorporati Ungariei. Este vorba de comitatele Caras, Timig si Torontal. Sudul provinciei a rimas sub controlul Consiliului de rizboi de la Viena, in regim de regiune militarizata, in care populatia asigura recrutarea si stationarea a trei regimente de granita. Aceasta situatie conferea populatiei romanesti o serie de avantaje economice, dar si in nil—=sag Iulan Once, fon Stan materie de drepturi de pil cel de a avea sel rurale primare cu predare in img, nationala, Chiar gi in zona Banauluiatsbuitt Ungareiregimal aplcat popups nemaghiare era mai tolerant, comparativ cu situatia din T ransilvania, Dezvoltareg economici mai rapid in Banat, ca $i interventile imperiale mai frecvente ys Incurajat aici dezvoltarea unei burghezii romanesti mai numeroase gj Prospere, iar regimul obligailor servile ale trinimil era sie] mai usor. Din ga se trecuse la aplicarea in Banat a reglementirilorurbariale dupa modetu exisen, in Ungaria, cea ce fiicea ca situatia tarinimit Tomane de aici si se asemene curind eu aceea a confrailor lor din regiunea Crisanei si Maramuresului (paprig unguresti"), care erau incorporate Ungariei, decit cu staile de lucrur dj Principatul Transilvaniei, imprejurarile au dat astfel posiblitati suplimentare ge manifestare a constiingei nationale in réndul romanilor din Banat, care pe lings uunele revendiciri identice cu cele ale romanilor din Ardeal (recunoastereg Arepturilor politice si cetitenesti egale, obtinerea libertatilor si emancipares nationala), aveau si revendicari ce tineau de osituatie speciala in Banat. inci de |g inceput, politica imperialt favorizase tendinfe ale sarbilor de a controta bisetiog ortodoxa roméneasci, ceca ce devine o realitate end, desfintndu-se mitropgia ortodoxa din Transilvania si Banat, in prima faza a ofensivel catolcismali gg dati cu erearea bserici greco-catolice, romani ortodocsi din Transilvania si upg cucerirea Banatului, si cei din aceasta provineie au fost trecuti sub jurisdictia Mitropoliei sarbesti de la Karlowitz. Rom: ortodoxe de Timisoara si Varset. Aceasti situatie a creat tensiuni confesionale in plus in rindul ortodocgilor romani din Banat in prima jumitate a secolului al XVIII-lea, iar cind edictul imperial de toleranti din 1759 a oferit un cadru legal restauriti ortodoxiei, episcopatul ortodox roman creat in 1761 pentru Transilvania si Banat avea si aibi in fruntea lui un sirb, pe Dionisie Novacovici. Manipularea de catre Viena a acestor situatii in interiorul biserieii ortodoxe, in scopuri de asigurare a dominatiei prin tehnica dezbinarii, a avut pentru romani efecte diunitoare, dar elementele desteptarii unei constiinte nationale la romanii din Banat evolueaza pe coordonate aseminitoare celor evidentiate de migcarea din Transilvania, Conditiile specifice din Banat s-au refleetat mai curand in alegerea tactci i bande fineau astfl de episcopile, in perioada regimului reactiunii lui Metternich, migcarea national a rominilor banateni se videa a fi mai legalisti, mai preocupati de unele revendicari locale si partiale, ce rizbat din numeroasele memorii inaintate autorititilor. Revendicitile priveau astfel introducerea limbii romane in scoali si biserica, egalitate in tratarea problemelor scolare si religioase ale romanilor cu atentia acordata celor ale populatiei sarbesti si maghiare, in accesul la functille millitare. Argumentele romanilor bainiteni in lupta petitionara se inspira, uneori, din situatia mai buna a romanilor din Crisana, ceea ce a generat referitile la 74Introducere in istoria moderna a romiénilor migcarea roménilor din ,Banat si Ungaria’, dar in esena si argumentele acestei migedri regionale urmau linia celei lansate prin Supplex. Migearea petitionara a roménilor din Banat a dat, la inceputul secolului al dX-ea, siea o galerie de figuri reprezentative de carturari si cleric de invafaitori profesori. Alaturi de Moise Nicoara si Vasile Georgevici, mentionati deja, mai pot fi amintiti Samuil Vulcan, Paul lorgovici, C. Diaconovici-Loga. Anvergura nationala si european a misedrii rominilor baniteni devine gi ea mai clara, judecdnd dupa faptul ci, dup’ 1830, la Lugoj exista gi activa 0 societate revolutionar’ secret, intitulati Constitufia, prima de acest gen in migcarea national romaneasca. La fel, existenta, mai tarziu, in 1831-1834, a unor panaijeni in societitile secrete revolutionare romino-polone, care isi propuneau. nici mai mult nici mai putin decdt 0 repubied democratica ce si reuneasca toate teritorile romanesti, este i ea elocventi, Cel care, in deceniul al V-lea, a reprezentat cel mai bine tendintele spre care evolua aciunea nationala a romanilor bin’teni rimane ins’, cum am sugerat deja, Eitimie Murgu. Influenfa lui s-a risfrant asupra unui intreg grup de tineri revolutionari impreund cu care a organizat in anii 1843-1845 0 migcare activa de emancipare a roménilor banateni. Optica sa revolutionari si contactele sale strinse cu revolutionarii din ‘Tara Roméneasca, de unde fusese expulzat in 1840 pentru implicare in conspiratia lui Dimitrie Filipescu, precum si cu cei din ‘Transilvania, il desemnau deja pe Eftimie Murgu drept unul dintre liderii de prima marime in migcarea national romanease’ de orientare revolutionara de la ‘yremea sa. in 1845, el avea sa fie arestat de autoritati, iar izbucnirea revolutiei avea si-l giiseasca la inchisoare, de unde ii va fi dat si fie eliberat pentru a se pune {n fruntea revolutici in Banat. Bucovina sub habsburgi Nordul Moldovei a fost anexat de Imperiul habsburgic in imprejuririle legate de urmirile rzboiului ruso-ture din anii 1768-1774. Austria, interesatit si nu permiti Rusiei cAstiguri teritoriale prea intinse pe directia Dunit, contracarase actiunea rusilor prin presiuni militare, concentrand trupe in Ungaria si Transilvania, iar printr-un acord secret incheiat cu Poarta in julie 1771, obtinea promisiunea unor intinse recompense teritoriale pe seama Principatelor Romane. Habsburgii s-au orientat spre ocuparea nordului Moldovei plecind de la considerentul ct aceast regiune avea in primul rind o mare valoare strategic, deoarece ea cea legitura dintre teritoriile poloneze, pe care Imperiu habsburgic Je luase la 1772, si Transilvania, Prin presiuni militare, dar si prin coruptie si santaj, la 7 mai 1775, austriecii au impus tureilor semnarea unei conventit prin care 0 suprafata de 10.441 km? din nordul Moldovei, ~ cu 70.000 de locuitori, din cave 47.860 erau omni, iar 15,060 erau ruteni, dar si citiva polonezi, rusi, armeni, evrei -, era smulsi Principatului si data austriecilor, ea pret al ,colaborarii” turco-austriece. Teritoriul, pe care austriecii aveau sil desemneze drept Bucovina, includea capitala istoricd a Moldovei, Suceava, iar granita sudicd se muta pe raul Suceava, ry ili~ he Onan {a confluenta cu Siretul, Pentra romani, atunci si mai tarziu, episodyy consemnat ca ,ripirea” Bucovinei Ul a ri Bucovina a rimas din 175 pind 8 1786 sub adminstay %, direct coordonati de curtea imperial dela Viena. Prin gilt de Ia Sistov, din 1701, dite Austria st Turia, stipinineg mart de pat nordului Moldovei a fost reconfirmati, iar in documentel : | © Ofciale atungy ineeput a fi denumiti Bucovina. Statutul ei in Imperiul austrine atin ag schimbat intre timp; ea fusese incorporati in 1786 in provincia Galitia, poe i084 dela Lemberg. Bu Vematg Desi la ocuparea Bucovinei Maria Tereza promisese r Sbiceiurilor populatiei Bucovinei, interesele schimbittoare ale Im habsburgic ~ legate de scopul Ini principal, pistrarea gi consolidarea gpl sale in aceasti regiune ~ au determinat numeroase schimbiri, Ele toate privintele si situatia romanilor din acest colt al Moldove} siau determi Sh remea, rezistenta lor si nasterea unei miscari cu caracter national, at, {n primi patru ani ai ocupatiei, habsburgii au incurajat o eoto, & Bucovinei, a cirei populatie a sporit cu inci aproape 50.000 de | veniti erau, cei mai multi, romani din ‘Transilvania, Maramures, dar: atrasi de o serie de privilegii ce li se acordau. Au venit inst si color cy Mas austi espectareg legitor si nizae amp locuitor. Noi " sidin Moldova nist secui,ruteni, inant mogilor Tush, germani, slovaci, evrei si alti, asezati indeosebi pe pi bisericesti. diver Caracterul initial romanese al Bucovinei prea a se mentine, dar rsitatea etic a provinciei era evident 0 situatie now’, Germanizares ntului, introducerea legislatiet austriece gi mai ales noile obieee ie habsburgilor dupii incorporarea Bucovinei la Galitia au continuat schimbirile: g inceput slavizarea provinciei, printr-o intensi colonizare cu rutent (uerainen obiectivul Vienei urmarind a ridica in regiune prin acestia o bariera contra Rusiei, Incurajarea aspiratiilor nationale ale ucrainenilor, atragerea lor la catolicism, in forma bisericii unite, au schimbat cursul initial al politiii habsburgice in Bucovina, care mai inainte i favorizase, in general, pe romani. Si alte schimbari au avut efecte contradictorii: pe de o parte austrieci au introdus 0 administratie modern’, iar viata cultural, cea scolaré indeosebi, a facut progrese, in folosul comunitatilor romanest, in ciuda germaniziti, dar, pe de alti parte, politica ecleziasticd a lovit greu aceste comuniti. Biserica ortodond din Bucovina a fost scoasi de sub jurisdictia Mitropoliei ortodoxe de la Iasi si subordonat Mitropoliei ortodoxe de la Karlowitz, clreia ii fusesera subordonate si bisericile ortodoxe ale romanilor din Banat si Transilvania, chiar si dupa ce acestia au cipitat dreptul organizarii in mitropolii, cdnd subordonarea fai de Diserica srba din Voivodina a continuat, mitropolia de la Karlowitz fiind ridieati la rang de patriarhie, in 1848. oon Romianii ortodocsi din Bucovina au protestat energic impotriva trimiteri de demnitari sarbi in eparhiile romanesti, dar situatia a ramas. Mai mult, acestia au inceput un proces de sarbizare a numelor romanilor ortodocsi in Bucovina, ceea ce a mirit confuzia etnicd, in ce-i privea pe romani. in 1848, dupa statistici 76Introduce in isturia moderna a rornilor oficile, se inregistrau 209.293 romani, 108.907 ruteni si 93.381 alte nationalitti (germani, polonezi, evrei, armeni). Sub administratia de la Lemberg, in cadrul Galitiei, dupa 1786, romanii s- au vizut confruntati si cu alte dezavantaje. Regimul constitutional al Galitiei a recunoscut drepturile si privilegiile feudale si politice nobilimii polone, dar nu si celei romanesti din Bucovina. in consecinta, multe familii boieresti importante (Bals, Catargiu, Donici, Neculce, Sturdza) au parisit Bucovina si s-au retras in Moldova. in ce priveste jimea, sub aspect juridic ea era liber, dar in realitate aceasta libertate era limitatA la dreptul de folosinté asupra piméntului pe care il lucra. Progresele inregistrate in economia Bucovinei sub habsburgi au permis, la {nceputul secolului al XIX-lea, sporirea rindurilor unei burghezii romane. Ea era susfinuta in interesele ei de o intelectualitate roman din Bucovina, care si-a putut pastra si dezvolta limba si traditille culturale. Din randurile acestei elite locale, intarita cultural si sufleteste si de strdnsele ei legéturi cu intelectualitatea roméneasca din Moldova si Transilvania, s-a ridicat si in Bucovina o restransa dar activa clit politicd, pe tirdmul luptei pentru drepturi nationale. Remarcabild era figura centrald a cdrturarului Eudoxiu Hurmuzachi. Cu aportul substantial al unei serii de boieri si intelectuali care emigraser Ja 1821 din Moldova in Bucovina, manifestirile unei misciri roménesti nationale se inmultese vizibil in perioada urmétoare. Protestele romanilor impotriva politicii de excludere a lor din aparatul administrativ, precum si contra politicii de germanizare au fost incununate de un succes in 1840: impiratul a numit in functia de capitan al circumscriptiei bucovinene un roman, George Isicescu. Cum se va vedea, nici romani din Bucovina nu aveau si riménd in afara marilor evenimente de la 1848, tocmai ca dovada a existentei unui spirit national activ in randurile lor. Basarabia sub stipanirea ruseasca ‘Ameninfati de Napoleon cu invazia, Rusia se grabise si incheie razboiul ei cu Turcia, inceput in 1806, si impusese Portii pacea semnata la Bucuresti, la 16 mai 1812. Prin aceasta, renuntand la ambitiile ei de a cuceri ambele Principate romanesti de la Dunire, arul Alexandru I trebuise si se mulfumeasca doar cu anexarea a putin peste jumatate din teritoriul Moldovei, adicd a partii dintre Prut, Nistru, Dunaire gi Marea Neagra. Era vorba despre o suprafatd de 45.029,9 km, cu 6 populatie care numara intre 240.000 $i 340.000 de locuitori, teritoriul urmand a deveni provincie a Imperiului rus, sub denumirea de Basarabia. Aceleasi ‘mprejurari internationale il determinasera pe {ar si instituie in Basarabia, cum procedase in 1809 si in Finlanda, o stpanire mai bland, prin ucazurile din 1813, 1816 si 1818, care recunosteau autonomia provinciei. Se mentineau astfel cele 12 finuturi ale provinciei, din vechea impirtire administrativa, drepturile boierimii moldovene erau echivalate cu cele ale nobilimii ruse, de a ocupa postu in stat si 7~ Tulian Oncescy, 1 0 Sty fancitmiltare, se pista veces stemil moldovencase, iar capac, coviyitor omnes al province ava sel ise menting. In farang ge ruten, evi s lipoveni ce locnser in province, dupa anexare autor Ping au inceput o politick de incurajare a colonizirii Basarabiei, slab Poputa . general, mai ales prin plcareatitarilor din sul provinic, din zon Pg de la Chili, Cetatea Aa, sma, Tighina gt Reni. Pe ing pall i gigi, in Basarabia au inceput si fie agezati rut si chiar eolonigt pap BA intentia dezvoltirii economice a provinciei in La ncepat se pastas chia vecea administrate a province. in yg june (oblast) Basarabieé functionarii moldoveni conduceau alituri de cg; legile si obiceiurile existente, utilizindu-se in paralel limba romang i ‘UDA guvernator civil fiind desemnat boierul Scarlat Sturdza, in vreme ce coman, cat militar era un general al tarului. ul Daci initial fanctionarii moldovenifaseser’ mai multi chiar decd gj curing totus se luau primele masur care indica intenta stringeri gn fe ruses Din 1813 functia de guvernator civil era preluata de general rug git sguvernatorul civil este subordonat unui lotitor special al arului in Basa 2 in 1818 se instituia un Consiliu Suprem si un tribunal regional care judgg A iar legile rusesti si in limba rusi. ‘pd Procesul de estompare a autonomiei Basarabiei s-a aceclerat maj dup’ 1825, sub noul far, Nicolae I. Se dideau, in 1828, 0 noua Organi m administrativa si conducere Basarabiei (,Regulamentul lui Voronzov"), pin a functia de guvemator evil era desfiintati, ca si aceea de consiler af yan Basarabia find ineusiin guberia Novorosisk din sudul Rusii ing wl devenea limba unica admisi in administratie si justitie. Dupi ce, prin paca de la Adrianopo, din 1829, Rusia a devenit pty ( Protectoare a Moldovei si Tii Romanesti ir influent acesteia pe lingd Bonn creseut neincetat, pana in 1841%, sigur cd acest control al Rusiej supra Basarabiei se consoldase. Situatia n-a trecut neobservata, iar in numemes induci s-au inregistrat protest si ac{iuni impotriva evolutiei stitilor de lnrag din Basarabia. Cand, dup moarteaIui Scarlat Sturdza, in 1813, general ii ay ‘ncereat sii redued drepturile mai vechi ale locuitorilor Basarabiei, boierimes Toman’ din regiune a protestat destul de energic pentru a-l determina pe Alexandru I si tind cont de acest Iucru. Asa s-a ajuns la elaborarea asezdmantuli (.constitutiei”) din 1818, prin care autonomia administrativa a Basarabiei, mai ales la nivel local, era pistrati in mana boierilor moldoveni. in 1813 se infiintase si o mitropolie ortodoxa la Chisinau, unde pregitirea preotilor se fiicea in scoala cu limba romana. Cati vreme a trlit mitropoltul In 1817 erau consemnati 30.000 ruteni si 19.130 evre. ® Prin conventia semnata in 1841 la Londra, de Anglia, Austria, Franta, Prusia si Imperiul toman, Rusia, care semna si ea conventia, era indepirtata de la strimtori, pierznd preponderenta ce +0 conferise tratatul ei cu Poarta din 1833, de la Unkiar Iskeleessi. Conventia de la Londra inchidea strimtorile pentru orice navi militari, ceea ce viza Rusia, a eArei floté rimanea blocatd in Marea ‘Neagra; se instituia, de asemenes, garantia coleetivi a marilor puteri asupra Imperiului otoman.Introducere in istoria moderns a roménilor Gavril Binulescu-Bodoni, drepturile bisericesti si autonomia provinciei au avut in un puternic sustinator, dar dupa moartea sa, in 1821, Mitropolia Basarabiei a fost coborati la rangul de arhiepiscopie; utilizarea limbii roméne in scoala si piseric’ s-a plstrat insi, ca si dreptul de a tipari cértile bisericesti in limba romani, ‘Trebuie subliniat 4, in ciuda anexirii ruse si a cresterii numarului de colonisti striini®’, moldovenii din Principat au mentinut strinse legituri cu Basarabia, atat prin proprietatile pistrate, eat si prin contactele culturale si Jegiturile de rudenie. in 1821, unit moldoveni se refugiaseri gi la Chisiniu, de spaima eteristilor; in 1839, in proiectul confederatiei sale, intocmit la Iasi, Leonte Radu, cl insusi basarabean, prevedea includerea pe ling Moldova, Tara Roméneasca si Serbia, si a Basarabiel, Informatii din 1839 consemnau ci boierii din Chisinitu erau in legitur’ cu ,boierii moldoveni pentru natie”. Dobrogea sub stipanire otomana La inceputul secolului al XIX-lea, acest teritoriu situat intre Dunare si Marea Neagra si aflat de multe secole sub stipdnirea Imperiului Otoman, cum se stie, tinea administrativ de pasalacul de la Silistra. Dupa tratatul de la Adrianopol (1829), cind pasalacurile fusesera desfiintate, iar Dunirea deschis’, regiunea devenise ea insisi ,Pagalacul Dunari, cu centrul la Rusciuc. in vremea sultanului Mahmud al II-lea (1808-1839) si a lui Abdul Medjid (1839-1861), reformele operate in Imperiul otoman au avut repercursiuni pozitive si asupra unor situatii din Dobrogea. Indeosebi trecerea proprietatii particulare si bisericesti in mana statului otoman a favorizat populatia local, inclusiv pe taranit romani, care au primit in posesie pentru folosinta vesnic’ loturile lucrate. Acest Tucru crea o conditie asemandtoare in multe privinte aceleia de clicasi din Principate, ceea ce crea o situatie identicd in starea turtinimii in teritoriile locuite de roméni, in ciuda unor deosebiri in regimul juridic. Alte reforme din Imperiul otoman, precum cea privitoare la egalitatea juridicd dintre crestini si musulmani, nu s-au aplicat totusi efectiv in Dobrogea. De asemenea, in aceasta regiune, pe care informatii provenind mai ales de la clatorii striini de la sférsitul secolului al XVIl-lea si inceputul celui de-al XIX- lea, ca $i insemnarile lui Ion Ionescu de la Brad, 0 2ugrivesc ca un teritoriu foarte sgreu incercat de sirul rizboaielor ruso-turce, situatia economicd era guvernatit de precatitate gi conditii dificile. Aici populatia roméneascd ~ ale cirei contacte $i Jegaturi cu roménii din Prineipate si din Transilvania erau permanent intretinute de interesul legat de pendularea mocanilor in zona Deltei - reprezenta o componentit important in structura etnicd a provinciei. Din populatia de aproape 60.000 de locuitori a Dobrogei, romanii, in numar de 28.000, constituiau oTulian Oncescu, ton turei (4800 fan Staneiy i), titari (2225 ‘amity ii), fat de majoritate relativa (3656 famili), fata de : , informatie date de Ton Tonescu de Ia Brad pent si bulgari (2214 famili), duy anul 1850. Ca urmare a 5 reprezentau populatia majoritarit a provineie Bulgari constituian si ei g insemnata a populatiei Dobrogei, ei asezdindu-se aici in mai multe valyrj, Ton aici Ge ure9 96 de terenurile fertile. Tot el consemna existenta unei eongie® a acest venit de curand Tonescu de la Brad nota, la 1850, c& acestia ar fi veni r de ani” 1 — nationale in rndul acestei populatii romanesti, care spera si se eman, ni province de peste patra seeoe, uri 4g Parte cipeze Polite, voind ,sa fie recunoscuti ca find cei mai numerosi in Dobrogea st insistau ascundeau dorinta de a- aoe desigur, tendinte si aspiratii graitoare pentru aceast’ parte a romanimii, CARLES i vada scoli in toate satele romdinesti de dincoace de Dundire* 5, vedea pe roméni unit, atitudini ce constitu’ 51 ned gametes au fst in aceasté etapa bulgaricolonizati n sud, eare a 1835 erau deja in numir de 35.000. 80ROMANII $I ANUL REVOLUTIILOR: 1848 Parteal Primele actiuni revolutionare Preconditii interne si conditiile internationale Anul 1848 a dat misura transformirilor petrecute in societatea romineasci si a aspiratiilor ei in sensul dezvoltirii moderne si europene, in prima jumiitate a secolului al XIX-lea, Fie ci avea si fie vorba de romani din Principate sau de cei din celelalte teritorii roménesti invecinate aflate sub alte stipaniri, prilejul oferit de revolutiile europene a venit ca un rispuns Ja asteptiirile lor. ‘Tanira generatie de intelectuali roméni care dupi 1830 dduse cea mai clara expresie idealurilor nationale, liberale si democratice, a viizut in revolutie confirmarea asteptirilor generale si a actionat in consecinti. De aceea a intrat in {storie drept generatia pasoptistd. Educati in Apus, cu o cunoastere directi a realitatilor de acolo, reprezentantii acestei generatii au incereat ca prin revolutie si dea viati in societatea romaneasc& modelelor politice si culturale europene, pe care si le asumaser’ cu convingere. in revolutie, energia credintelor legate de aspira{ii dar si idealismul de sorginte romantici al generatiei amintite s-a infruntat cu_particularititile realititilor locale intr-un test care s-a dovedit hotarator pentru ea, ins si pentru societatea romaneasci. Aceste imprejurari au ridicat in urmatorii ani intrebarea, avand in vedere infrangerea revolutiilor, in ce relatie s-au aflat revolutiile roménilor cu cele europene. Poate rispunsul cel mai limpede la aceasti intrebare I-a dat Nicolae Balcescu, atunci cdnd spunea: ,Revolufia roméndi de la 1848 n-a fost un fenomen neregulat, efemer, faird trecut si viitor, faird alta cauzit decdt voinfa intamplatoare a unei minorititi sau miscarea europeand. Revolutia generalé fu ocazia, iar nu cauza revolutie’ romdne. Cauza ei se pierde in zilele veacurilor”. Balcescu se referea, desigur, la realitatile istorice, dar sila intreaga viziune a generatiei pasoptiste. Ea se vedea pe sine ca o generatie a unei renasteri roménesti, se vedea continuatoarea actiunii lui Tudor Vladimirescu si a idealurilor anterioare de eliberare, regenerare social si unitate national. Sintetizind situatia, se poate vorbi de existenta unor preconditii interne care, toate, au permis desfisurarea revolutiilor: - existenta unor realitati sociale si economice anacronice, legate de situatia greasii capitalismului gia burghes ye in calea deavolti apitalisr burghe. gi de piedicile In ire in societatea romanea a Avdnin ao nemulfumire 10 ie ed a aa! crea o stare general acre eToeite de rom ‘aceluiagi corp national cee tel Prine ena membre 7D ional, cultural, rom era evidentiau faptul e& ro" ie lingvistic $i religios; Je itorice prin care recuse romdnii sub impacty) 7 entele istorice = ct toate eX experiente oie Pa din seclul al XVIIGea erau dite, ince Sold ir grant pe toi, la inceputel secolului al XIX-tea, ey, procesul moderniziirii it co acelasi gen de probleme; = migearea national, roménease contribuise la omogenizarea rominesti. Legaturile dintre li 4 devenise ea insigi tot mai omogeng gj aspirator romanilor in toate tertorie sont noii generat de intelectual cu inching cae tek anainte de 1848, 10 existenta unui paraletisy, revolutionare conduseser’, in sti eliti roméneasci era deci constienty qe in gindire si actiune, Aceasti ae ppoporul pe care-si Propunea 554 problemele comune cu care <® S017" ora adanc preocupat de problemele conduct. Poporl insu la randul I era at A siunle sociale gi sensibilizat la spiritul vremurilor se reorientase't = migcarea nationald, tot mai militant in ultimele deve orientas inte timp de la viziunea preponderent religiost « fondatoror onsting; nationale roménesti spre 0 viziune Taied, Era viztine® a ee intelectuale, influentata de curentele similare intelectuale i politieg "uropene; f reactiuneat - an acestei elite in confruntarea cu inertile si reactiunea intern’, eq gj cunoasterea particularititilor fiecdrui Principat si regiune era destul de mare, Mai improvizibila era reactia puterilor striine care dominau in. zon, Optimismul patriotic, inerederea in popor si mijloacele actiunii revolutionare prevalau inst. in raport cu aceste preconditii, situatia din Europa indica semne {ncurajatoare de epuizare a sistemului Iui Metternich, care-si pierduse evident, dupa atata timp, orice flexibilitate. Lucrurile erau mult mai clare in cazul situatiilor din Imperiul habsburgic, cum s-a vazut; acolo politica imperiali se vidise incapabila a face fati cu noi solutii noilor forte. Pentru Principate, slabiciunea Imperiului otoman era o certitudine, iar reactia ruseasca inregistrase un oarecare recul dupa 1840. Afirmarea unor forte europene suficient de uternice pentru a contracara puterea Imperiului farist, inclusiv asupra Principatelor, nu putea si insemne decit ocazia favorabili mult asteptati, Revolutia era tocmai o asemenea fort, care concorda atat cu ct sicu cea socialé a cite’ intelectuale romanesti, _,,, Revolutiile s-au declansat o data eu izbucnirea celei Sicilia, la 31 decembrie/12 ianuarie 1848, dar abia decla Prabusirea monarhiei lui Ludovie Flip d'Orléans si proclamarea Republieii Frauen, |e 13/25 februarie 1848, a dat un impuls decisiv fortelor revolutionare “proape intreaga Europa. In martierevolutille,asemeni unui val, se apropiau 82 viziunea nationala, de la Palermo, in ingarea celei de la Paris, cu EeInuroducere in istorka modern romdnilor jecontrul gi nisl ‘tul Buropet. Inca din februarie 1848 ele se soldasera in Italia eu jeordarea unor constitutti, iar in martie astfel de constitutii existau deja la »_ in Toscana, Piemont, Di Neapole, in T ‘ nt, statul papal, La 18-22 martie s redusese lt Milano, aproape simultan eu o alta SF plica, iar la 22 martie Piemontal s ustriece din nordul It riscoalt populara fenetia, unde se proclama o republi se angaja Intr-un rizboi national impotriva rupelot aliei. Spre centrul Europei, revolutia se propagase spre Berlin, unde izbuenise la 18 martie, dar gi spre Praga (11 martie), iar din 13 snartie revolutia se declangase la Viena, Metternich fugise, iar revolutia izbucnea, peste numai dou zile, la 15 martie, si la Pesta, in Ungaria; migcari de eliberare national’ se declansau, in martie, si in ducatul Poznanului, dar gi in alte regiuni potoneze, in Galitia iar in aprile, si in Cracovia, incepatul Tui 1848 anunta contemporanilor o ,primavara a revolutiilor”. in acest context, Imperiul habsburgic se dovedea a fi cel mai afectat de valul revolufiilor care ajungea astfel in vecinatatea teritoriilor locuite de romani. imprejuririle erau evident favorabile si aici revolutiei, sub impresia c& ,soarele iibertati’, ridicat deasupra Europei degajase o ,lumind mantuitoare”, cum scria tinarul Vasile Alecsandri, soare care-i trezea din asteptare gi pe romani. Romanii si revolutia, de la cele dintai planuri la actiuni concrete Cei care sesizaseri primi ocazia revolutiei si se simtiser incurajati si actioneze fusesera tinerii intelectuali romani aflati la studii in Franta. Unii dintre ei participasera la Iupta pe baricade gi impartisisera entuziasmul vietoriei. Curand dup’ aceasta, la Paris, studentii romani organizaseri si o manifestatie de solidaritate cu guvernul provizoriu rezultat din revolutie. Ei oferiseri in mod simbolic primarului Parisului ,steagul nagional’, cu cele trei culori, ,ca semn al unirii Moldovenilor cu Muntenii”, Semnificatia acestui gest era desigur evident, dezvaluind amploarea intentiilor revolutionarilor romani de la Paris. Ei s-au pus in migcare, reactivand nu numai organizatiile lor secrete de tip masonic, ci si relatiile lor directe cu intelectualii francezi influenti, ca istoricii Jules Michelet, Edgar Quinet, Paul Battaillard, dar gi J.A. Vaillant si mai ales cu poetul Alphonse de Lamartine. Acesta din urmé ajunsese in fruntea guvernului provizoriu france, patrona Societatea Studentilor Romédni de la Paris si avea sa joace un rol de prima marime in incurajarea romAnilor de la Paris, prin promisiuni si sprijin, pe diferite Gi, in actiunea lor de a declansa o revolutie. Mai ales izbucnirea revolutiei de la Viena a dat impulsul pentru trecerea la actiune, iar la 13 martie 1848 Nicolae Baleescu a convocat pentru 8/20 martie, la locuinfa sa din Paris, o reuniune a srupului studentilor moldo-valahi aflati in Franta. Au rispuns si s-au adunat la data Tespectiva, aléturi de Balcescu, A.G. Golescu, Iancu Alexandri, V. Milinescu, I. Leeca, Teodor Ragcanu, Dimitrie Bolintineanu si altii, in vreme ce la Paris, cu Preocupiri identice, se mai aflau mai multi romani, intre care moldoveanul Scarlat Vamav, C. Negri, N. Ionescu, D. Britianu si LC. Britianu, Gr. Cozadini, T. Aman. 83Iulian Oncescu, fon Stoney rimului progr ig a dus la redactarea pr Bram re de la poor pentru descifrare: tentiilor tt, Foare evolutie. Programul avea tn caractey der ciple conspiratiet din 1840, doveding de Pea oprietdrirea {Zranilor. Din Punct de Aceasti primi intdlnire revolutionar al grupului aniati : initiale ale celor care vor a ” ‘ liberal si democratic, pornin ‘mpropriel pr accentul pus indesebi pe emanciPAT? mediate la declansarea revolute’, su, a‘ il “ . e impus idea trece it de cAtre toti si se actioneye ~ i a protectoratului farist, ome. Ceea ce face Pentru inliturarea pro envoltareainsttuilor auton foarte otomane, sufocind pana si de plan de actiune este sj j acest prim semnifieativs itrunirea acest grup $i 26S Pr es, moldo-valaha, Dar concluzia lui c& revolutia viitoare ar it imediat limitele imy dezbaterile asupra actiunii concrete au ae a aes revolts, - conditiile diferite de la un Principat Ta ‘revolutionar in Tara Romaneasei, Balcescu propusese plasarea intregulu aa declanga eu mai multe sanse ge ee Gea tind sii Moldova. Tinerii moldoven ge s revolutia care, apoi, se : volutii si 4 ie an ee inclinand spre ideea unei revolutii simultane jy vi \aneasca. am . s TCR a evident vziunea gi intentia declansaci unei mee Unioe in ambele Principate, lucru agreat de tofi romanii de la Paris. a totusi Aeosebirprivind modal eoneretdeinfptuire @ une asemenea revolt, Att ej Prezenti in grupul amin, et luni dintre cel absentia intlnire aveau prey intentii diferite siin alte puncte privind programul viitoarei revoluti si tactica cea imal eficace, Dincolo de ideea unit din care deriva si intenta declan uni Singure revolui, deosebiile de vederierau first, rezultind din atitudinile mai moderate sau mai radical faté de obiectivele sau metodele revolutic. fn plus tineri intelectuali romani de la Paris stiau, desigur, c& situatiile particulare din Principate nu puteau fi desconsiderate, iar contactul cu fortele revolutionare de ‘casi se impanea cu necesitate inaintea oricirei hotérari definitive de actiune Din aceasti eau, la 20 marti, la Paris s-a decis ea toti moldo-valahii si pleos spre Principate, unde, impreund eu cei animati de idei ,bune”, si treaci la o actiune efectiv Frivind revolutia unica, ale ete obiective comune fusesera recunoscute, FER et lua o hotarre lar, mai ales sub aspectul coordontiri, sical ma dificil de altel. Mentinerea contactelor, urmatirea felurilor comune si adaptarea {3 situait par si f fost maximum de convergenti la care au conve Aiscutile tinerilor revolutionari de la Paris, in martie 1848. Ei nu ax pirisit insi Franfa inainte de a cduta si obtind ajutoare sau promisiuni macar pentru sustinerea revolutiei din Prineipate. Dimitri i si Ton C. Britianu au avut convorbiti speciale cu Lamartine, care le diduse 84Introducer in istoria moderna a roménilor gq central sisiritul Europe ined din februarie 1848 ele se soldaserd in Italia cu eX rdarea nor constitu, iar in martie astfel de constituti existau deja la eapole, in Toscana, Piemont, statul papal. La 18-22 martie o riscoala popular’ Mprodusese a Milano, aproape simultan eu o alta la Venetia, unde se proclama 0 epublica, iar Ja 22 martie Piemontul se angaja intr-un rizboi national ‘impotriva frapelor austriece din nordul Ialiei. Spre centrul Europe, revolutia se propagase gpre Berlin, unde izbuenise la 18 martie, dar gi spre Praga (11 marti), iar din 13 spire revolutia se declansase la Viena, Metternich fugise, iar revolutia izbuen mate numa dowl zile, la 15 martie, si la Pesta, in Ungaria; migcdri de eliberare ational’ se declangau, in martie, gi in ducatul Poznanului, dar si in alte regivni joneze, in Galitia iar in aprilie, si in Cracovia, inceputul lui 1848 anunta contemporanilor o ,primévarii a revolutiilor”. {n acest context, Imperiul habsburgic se dovedea a fi cel mai afectat de valul revolutiilor care ajungea astfel in vecinatatea teritoriilor locuite de romani. jmprejurarile erau evident favorabile si aici revolutiei, sub impresia c »soarele ibertati”, ridicat deasupra Europei degajase o ,lumind mantuitoare”, cum scria tinirul Vasile Alecsandri, soare care-i trezea din asteptare si pe romani. Rominii si revolutia, de la cele dintai planuri la actiuni concrete (ei care sesizaser’ primii ocazia revolutie’ si se simtiserd incurajati si actioneze fusesera tinerii intelectuali romani aflat la studii in Franta. Unii dintre ei participasera la lupta pe baricade si impartisisera entuziasmul victoriei. Curénd Gupa aceasta, la Paris, studentii romani organizaserit si o manifestatie de solidaritate cu guvernul provizoriu rezultat din revolutie. Ei oferisera in mod simbolic primarului Parisului ,steagul national’, cu cele trei culori, ,ca semn al unirii Moldovenilor cu Muntenii”, Semnificatia acestui gest era desigur evidenti, dezvaluind amploarea intentiilor revolufionarilor romani de la Paris. Ei s-au pus in miscare, reactivand nu numai organizatile lor secrete de tip masonic, i si relatile Jor directe cu intelectualii francezi influenti, ca istoricii Jules Michelet, Edgar Quinet, Paul Battaillard, dar gi J.A. Vaillant si mai ales cu poetul Alphonse de Lamartine, Acesta din urma ajunsese in fruntea guvernului provizoriu francez, patrona Societatea Studentilor Romani de la Patis si avea sa joace un rol de prima marime in incurajarea romAnilor de la Paris, prin promisiuni si sprijin, pe diferite cdi, in actiunea lor de a declanga o revolutie. Mai ales izbucnirea revolutiei de la Viena a dat impulsul pentru trecerea la actiune, iar la 13 martie 1848 Nicolae Bileeseu a convocat pentru 8/20 martie, la locuinta sa din Paris, o reuniune a grupului studentilor moldo-valahi aflafi in Franta. Au raspuns si s-au adunat la data respectiva, alituri de Baleescu, A.G. Golescu, Iancu Alesandri, V. Malinescu, I. Lecea, ‘Teodor Rascanu, Dimitrie Bolintineanu si alfii, in vreme ce la Paris, cu preocupiti identice, se mai aflau mai multi romani, intre care moldoveanul Scarlat Varnav, C. Negri, N. Ionescu, D. Bratianu si LC. Bratianu, Gr. Cozadini, T. Aman. 83Julian Oncescu, fon Staney s ea primului ine de Pat a deste ine a in pent 21 ‘Aceastii prima ft mintit, foarte important P Fob ntiilop revlutiona al rupli amin Or te. Progr il e0 Un aac initial ale celor care vor deven Het eT conspraiet din 1840, doveding liberal si democratic, pornin proprietarirea taranilor. Din punct de ; e emaneiparea $i im ior. Din pu aa tPeveri imediate 1a decansarea revolutiei, sy = ae prioritar s-a convenit de citre toti s& se action raportul obiectivului extern, eze Tula’ tarst, care 8¢ SUPTAPUSCSE sUzeranitig pentra inlturaea,protectratultl WS onome. Ceca ce face fant oman, sufocnd pnd dezvaltare instore eine ee ' semnificativa intrunirea acestui “ fost una singurd, moldo-valaha, Dar concluzia lui cd revolute witOete au dezvaluit imediat limitele impuse dg dezbaterile asupra actiunii conerel ¢ Ja altul. Admitand unitatea revolutiei, yy. conditile diferte de la un Principat grup revolutionar in Tara Romanerecs Blloeseu propuseseplasarea tnt VP TY nga cu mai mite gree unde pornind de la oamenii ,Fratiei” se putea i de succes revoluia cae, apoi, se pateaintinde si in Moldova. ‘Tinerii moldoveni au respins insé aceasti sugestie, inclinand spre ideea unei revolutii simultane in fer eae ident viziunea si intenfia declansarit unei revolutii unice in ambele Prinepate, lueru agreat de toti rominii de la Paris. Existau totus: deosebiriprivind modul eoneret de infaptuire a unel asemenea revoluti, Att cei prezenti in grupul amintt eAt si uni dintre cet absenti la intalnie aveau paver gi intenti diferite 5 in alte puncte privind programul viitoarei revolutii si tactica cea mai eficace. Dincolo de ideea unitatii din care deriva i intentia declangérii unei singure revolutii, deosebirile de vederi erau firesti, rezultnd din atitudinile mai moderate sau mai radicale fata de obiectivele sau metodele revolutiei. fn plus, tinerii intelectuali romani de la Paris stiau, desigur, c& situatiile particulare din Principate nu puteau fi desconsiderate, iar contactul cu fortele revolutionare de casi se impunea cu necesitate inaintea oricarei hotarari definitive de actiune, Din aceastit cauzi, la 20 martie, la Paris s-a decis ca toti moldo-valahii si plece spre Principate, unde, impreuna cu cei animati de idei ,bune”, si treacd la o actiune efectiva Privind revolutia nic’, ale cirei obiective comune fuseser recunoscute, pare a nu se fi luat o hotirare clara, mai ales sub aspectul coordonarii, si cel mai dificil de altfel. Mentinerea contactelor, urmérirea felurilor comune si adaptarea la situafii par si fi fost maximum de convergenti la care au condus discutiile Linerilor revolutionari de la Paris, in martie 1848. i nu au pirisit insi Franta inainte de a céuta si obtini ajutoare sau promisiuni macar pentru sustinerea revolutiei din Principate, Dimitrie si Ion C. Bratianu au avut convorbiri speciale cu Lamartine, care le diduse asiguriri de sprijin, prin Adam Czartoryski, conducitorul emigratiei poloneze. Nicolae Balcescu aflase de planurile guvernului revolutionar francez de a realiza o alianta franco-turco-polona. Aceste planuri daduseri mari sperante rominilor, cici proiectata alianta conferea si 84Introducer in storia modernd a roménilor principatelor un rol, ceea ce impunea cooperarea cu revolutionarii poloni, lucru are prea si el Si precipite lucrurile, Chiar din 20 martie, N. Bileescu gi A.G. Golescu, iar tn zilele urmitoare gi ceilalfi revolutionari roméni au plecat spre Principates cei doi intilneau la Colonia pe printul Czartoryski, cu care discutau despre planutile acestuia de realizare a uneiinfelegeri ant are sii conducd | \a redobiindirea libertatii Polonici, cu sprijinul Prusiei. Baleescu si A.G. Goleseu | au impartiisit si ei ideea unei cooperiti romano-polone, prezentiind ca certit 0 {minenti izbucnire a revolutiei in Principate, solicitind totodatii arme si ofiteri, de care roménii duceau lipsa. Printul polonez le promisese celor doi romani atiit | arme cit si ofiferi si le dezviluise ef deja scrisese lui Lamartine si furnizeze | rominilor 20.000 de pusti, ce urmau a fi plitite dupa revolutie. Pe de alti parte, Czartoryski obfinuse asiguriri ci Poarta otomani nu avea sti impiedice | desfigurarea unei revolutii in Principate, considerind-o, alaturi de revolutia polonez’, parte a aceluiasi front antitarist, Alte contacte si insistente pentru obtinerea unui sprijin extern, mai ales in partea Franei, pentru o actiune roméno-polond, au fost de asemenea intreprinse la Viena. Ele dovedese intentiile si sperantele initiale ale revolutionarilor romani de a lega planurile proprii de celelalte revolutii, parte a viziunii lor mai largi, despre o revolutie european’ reunind forfele liberale si democratice in lupta impotriva fortelor reactiunii. in acelasi timp, aceste contacte i promisiuni au incurajat si mai mult pe tinerii revolutionari care reveneau in Principate, al ciror moral ridieat si radicalism au jucat apoi un rol decisiv trecerea la actiune. De altfel, in Principate, ca si in Transilvania si Banat, incepind chiar cu jumatatea lunii martie 1848, incepuse si se manifeste o stare de lucruri specific situatiilor prerevolutionare. Se poate spune, de fapt, ci natura acestor situatii a impus ulterior celor intorsi de la Paris acceptarea realitatii ci in fiecare Principat revolutia igi croise deja un fégas propriu. In acest fel, intentia revolutiei unice nu s-a mai materializat, date fiind contextele regionale gi istorice diferite, Legiturile dintre liderii revolutiilor au rimas ins’ inevitabile, rezultnd in contactele lor anterioare, ca si din aspiratiile lor nationale si sociale, care tinteau spre aceleasi teluri, dictate de constiint national’. In acest proces, ideea unititii de actiune si a unirii nationale a revenit in mod firese si ea, ca 0 optiune ‘dealé, dar tocmai de aceea teoretici mai mult, ori de cate ori imprejurarile legate de experienta revolutiei au impus reevalwiri ale solutilor deja adoptate.* "Aes unitate a delutilor gi jelur revluilorromanior del 1848, cas legit evideniate de ‘ele din acfunile si desfiguinile lor, mai ales intre cele din Prncpate gi Transvania, au insprat conelie mai noi le unora dinte istorii roméni car, ineepind din denial al optuleaal ecu XX, votbese despre revolaromind de a 1848, in vreme anterior se vrbise de revolfil 1848, Incerile Ge ttre Sand cenmentelr meni cntonara roa, mana tee interiependente,« drept importante ca i consecn{e esenjiale in evohuia. pind lidror po ‘evalua in deta aera elu aspirei unc. Din pune de vedere dati, ratareasimutand a desfiguririr dela 1848 prezinta evidenteincoovenent, de ordinal catitin prim rind, 85Julian Oncescu, ton Stan Moldova de la 1848 Evenimentele Imprejurarile au ficut ca starea de agitatie, prevestitoare de revolutie, 55 Se precipite mai inti in Moldova. Cu toate ci asemenea tulburdtri Si agitatii say produs in acclagi timp gi in Tara Romaneasca, precum si in Transilvania, Banat sj Bucovina, cum se va vedea, in Moldova nemultumirile impotriva situate; existente incepusera a se manifesta chiar din 1847, sub forma unei active opozi; boieresti. Ea imputa domnitorului Mihail Sturdza —conducerea sReconstitutionala”, prin nesocotirea Regulamentului organic, de fapt metodele despotice, prin care excludea boierimea mare de Ia deciziile politice si legislative, Boierimea era in general nemulfumita de introducerea unei taxe de 39 cerealele exportate, care lovea in interesele economice ale acestei clase; boierimeg liberala gi intelectualii erau ostili domnului pentru cenzura dura pe care o practicg regimul situ, care impiedicase aparitia unor foi publice, dar si pentru faptul og Mihail Sturdza Iuase masuri impotriva invatamantului national. Aceasta opozitie fusese, de fapt, reprimati de domnitor, prin indepartarea din Iasi a unora din ‘mari boieri nemultumii, prin exilarea lor la mosii, prin surghiunirea sub pagg jg mandstiri, prin arestiri fard judecata. Pe fondul nemultumirii permanente si adénci a {ardnimii, domica <4 scape de claca, dar si de corverile si dirile speciale cu care Sturdza o lovise gi pe ea, agitatia boierimii didea astfel, in 1848, 0 dimensiune noua situatiei, fq absenta unei burghezii nationale mai numeroase, aceasta fiind mai slaba chiar in, Moldova, boierimea liberal’ a fost cea care a preluat aici initiativa luptei politic in contextul existent, sub influenta vestilor despre revolutiile din Franta si maj ales de la Viena si Pesta, ea a trecut la organizarea la Iasi de reuniuni secrete, la discutarea unor programe de reforme si a cailor de actiune in cazul c& doleanfele pasnice de schimbare ar fi fost respinse de domnitor. in vreme ce Mihail Sturdza descuraja prin declaratii si misuri frimantarile opozitiei, 0 serie de zvonuri care au circulat in a doua jumitate a lunii martie pireau si intireasc’ impresia c& pozitia domnitorului, bazati doar pe sprifinul consulului rus, stibea repede. Se zvonea astfel ca izbuenise o revolt chiar in Rusia, la Petersburg, c& {arul murise. Vestile despre frimintirile roménilor din Bucovina si Transilvania incurajau si ele impresia ci in Moldova momentul unei actiuni hotiratoare era prielnic. Confruntat cu un apel public (Apel cditre moldoveni) pentru coalizare la risturnarea domniei, dar si cu 0 opozitie largd, insa insuficient de unita si decist, la 19 martie 1848 Mihail Sturdza operase 0 now serie de misuri represive: interzisese reuniunile publice, exilase la mosii alti boieri ,uneltitori”. Starea de spirit riménea agitatd, opozitia nu era deloc intimidati, ba chiar se intirea in provincie, unde se constituiau nuclee de actiune, in reuniuni politice gizduite in case particulare. Se remarcau, in fruntea unor asemenea nuclee, Zaharia Moldovanu, Vasile Alecsandri, N. Ghica, Lascar Rosetti, C. Rolla, Manolache- Costachi, Constantin Moruzi, Panait Balg si alti, in aceasta faza lipsea inci un 86