Professional Documents
Culture Documents
Practica
Practica
Accesul liber la reţeaua electrică de transport reprezintă unul dintre cele mai importante
elemente ale dezvoltării pieţelor de electricitate, atât la nivel naţional, cât şi regional.
Funcţionarea pieţei de electricitate presupune o dezvoltare corespunzătoare a infrastructurii
sale de bază, reţeaua electrica de transport.
2
1 NECESITATEA DETERMINĂRII COSTURILOR LA ENERGIA
ELECTRICĂ
De-a lungul anilor au fost propuse diverse metode de alocare a costurilor între
utilizatorii serviciului de transport. Pe plan mondial, literatura de specialitate evidenţiază o
permanentă preocupare pentru perfecţionarea metodelor de optimizare şi de alocare a
costurilor, în vederea stabilirii unor tarife transparente şi fundamentate, care să permită
recuperarea integrală a cheltuielilor planificate.
O metodă de largă răspândire în prezent este metoda în curent continuu, care are
avantajul utilizării unui model de calcul liniar. Metodele elaborate relativ recent, globale sau
incrementale, reprezintă în general perfecţionări ale metodelor mai vechi, abordând cu mai
multă acurateţe problema în discuţie şi punând accent pe gradul de utilizare a reţelei de
transport.[1]
3
Astfel, pieţele de energie se cristalizează de regulă în jurul unui nucleu format din doi
actori principali, şi anume operatorul de sistem - care asigură coordonarea tehnică a pieţei -
respectiv bursa de energie - care asigură coordonarea pieţei la nivel comercial.
4
după gradul de concurenţă între diferiţii actori ai pieţei, se pot identifica patru modele
principale de organizare, care corespund unor grade diferite de monopol, concurenţă şi
libertate de alegere:
5
• Accesul negociat. Pentru acest model producătorii şi consumatorii stabilesc
relaţii contractuale directe pentru energia produsă şi consumată, însă accesul la reţea
este negociat cu operatorul reţelei de transport / distribuţie. Negocierile au în vedere
tarifele de transport / distribuţie şi alte condiţii de natură tehnică sau financiară.
Indiferent de partea care negociază accesul la reţea, balanţa de plăţi la producător şi
consumator este (Figura 1.2):
adică taxa de acces la reţea T este plătită întotdeauna de producător, iar consumatorul
plăteşte numai preţul negociat P.
6
Figura 1.3 - Modelul Cumpărătorului unic
7
Cumpărătorului unic faţă de preţul de contract: (P'- P)*W. Balanţa de plăţi la producător şi
consumator este:
Un caz particular de interes practic este cel al modelului care foloseşte preţuri marginale
nodale, diferite în funcţie de poziţia nodului de alimentare în reţea. Pentru ilustrarea acestui
caz, se consideră situaţia din Figura 1.4, pentru care consumatorul nu are legături comerciale
cu operatorul de sistem, ci direct cu producătorul, căruia îi plăteşte energia W, la preţul P,
ambele valori fiind stabilite în contract.
8
va fi plătită la preţul marginal al nodului k , PMk . Balanţa de plăţi la producător este în acest
caz: unde PMk - preţul marginal din nodul k ; Tk - taxa de transport în nodul k ; PS - preţul
marginal de sistem; W - energia absorbită de consumator conform contractului bilateral cu
producătorul k ; P - preţul energiei stabilit în contract.
Dacă producătorul k nu intră în ordinea de merit (W ¿¿ ' =0 ; Tk=0) ¿, el va încasa
numai suma ( P−PS) ∙W , iar dacă preţul marginal de sistem PS depăşeşte preţul din
contractul bilateral, producătorul pierde. Pe de altă parte, există posibilitatea ca atunci când
preţul marginal de sistem scade sub valoarea celui de contract, producătorul să câştige fără a
produce energie.
Dacă producătorul intră în ordinea de merit şi furnizează întreaga energie contractată
(W ¿¿ '=W ) ¿, suma încasată de el va fi ( PMk−PS ) ∙ W + PW −Tk . Lăsând la o parte taxa de
acces la reţea, producătorul va fi în câştig sau în pierdere faţă de condiţiile contractuale, după
cum preţul marginal în nodul k este mai mare sau mai mic decât preţul marginal de sistem.
Acest model încurajează concurenţa între producători, dar lasă izolat consumatorul de
efectele acestei concurenţe. În felul acesta consumatorul nu este expus riscului de piaţă, dar
totodată nu poate beneficia de eventuala reducere a preţului energiei ca urmare a concurenţei.
9
2 PREŢURILE NODALE LA ENERGIA ELECTRICĂ
2.1Consideraţii generale
Costul la energia electrică în nodul i se numeşte cost nodal. Sistemul costurilor nodale
în perioada unui interval de timp indicat (oară, o zi, etc.) trebuie să acopere cheltuielile reale
justificate privind producerea şi tranzitarea energiei electrice, în special:
∑ PG j⋅C j= ∑ P C i ¿hi
j ∈I G i ∈I
C , (2.1)
unde
PG j este energia electrică produsă în nodul j într-o unitate de timp (trebuie de examinat
energia produsă într-o unitate de timp (oră), fapt ce coincide cu puterea medie în unitate de
timp);
hi – costul nodal sau costul energiei electrice pentru consumatorul din nodul i;
10
consumatori conectaţi la nodurile reţelei electrice.
Sistemul energetic
Cheltuielile la producerea energiei electrice pentru fiecare din producători sunt diferite,
deci şi costurile la energia electrică ale fiecărui producător (sursă de generare) vor fi diferite.
Este cunoscut faptul că costul la energia electrică în nodul i depinde de volumul de energie
livrată, pierderile de putere la tranzitarea energiei, de astfel şi de costul acestei puteri la
fiecare din generatoare ce furnizează nodului energie electrică. Deoarece cota participării
generatoarelor în alimentarea fiecărui nod al reţelei electrice este diferită, deci şi costurile la o
unitate de energie electrică în punctele nodale ale reţelei vor fi diferite. Costul nodal denotă
faptul cât va costa o unitate de energie electrică procurată din nodul dat.
11
– normele de venit, amenzile pentru insuficienţa de livrare a energiei electrice, creditele
băncilor şi alţi factori financiari.
Procedura de formare a costurilor stabileşte modalitatea de plată a energiei electrice de
către consumatori şi ordinea decontării cu producătorii de energie electrică şi subiectele pieţei
de energie ce îndeplinesc unele servicii la cererile altor participanţi pe piaţă, inclusiv la
menţinerea nivelului indicat de fiabilitate prin crearea volumului necesar de rezervă,
asigurarea calităţii indicate a energiei electrice, controlul asupra funcţionării automaticii şi
etc. – practic toate funcţiile dispecerului ce se îndeplineau până la implementarea formelor de
piaţă, însă cu implementarea pieţei au devenit cu plată.
Hij
12
+
Pi j - fluxul de putere expediat din nodul i în nodul j prin ramura i-j;
+
Ωi - mulţimea numerelor de noduri adiacente nodului i, în care se tranzitează energia
din nodul i;
−
Pi j - fluxul de putere tranzitat din nodul j în nodul i prin ramura i-j;
+
Ωi - mulţimea numerelor de noduri adiacente nodului i, din care în nodul i se
−
3. Fiecare putere Pij intrată în nodul i posedă costul propriu Hij .
4. Fiecare producător de energie electrică din nodul i încă până la realizarea regimului
anunţă pe piaţa energiei - Gi(PGi) cheltuielile condiţionate de producerea puterii PGi plus
venitul necesar.
5. Fluxurile ieşite din nodul i şi sarcinile sunt cumpărători cu preţul unic Hi pentru
nodul dat, obţinut datorită amestecării volumelor de vânzări ale fluxurilor şi generărilor, ce
întră în nodul dat. Pentru fiecare nod i în orice moment de timp se respectă bilanţul financiar:
−Gi ( PGi )− ∑ P−ij H ij +PC H i + ∑ P+ij H i =
i
j∈Ω−i +
j ∈Ωi
(
=−Gi ( PGi ) − ∑ P−ij H ij +H i PCi + ∑ Pij =0
)
+
j∈Ω−i j ∈Ω+
i . (2.3)
Hij
Pji Hj
Pji
a) b)
13
Figura 3.2 - Schema bilanţului costului nodal prin ramura a) şi regula dreptunghiului b)
6. Bilanţul prin ramură i-j figura 3.2: costul fluxului la începutul ramurii i-j
trebuie să fie egal cu costul fluxului de la sfârşitul ramurii i-j:
Hij ∙Pij=Hj∙ Pji, (2.4)
Pierderile de putere DPij prin ramura i-j sunt compensate prin ridicarea preţului Hj până
la valoarea Hij:
H i j=
H j⋅P ji H j⋅( Pij + ΔPij )
Pij
=
Pij
=H j⋅ 1+
(
ΔP ij
Pij )
>H j
. (2.5)
Prezenţa în ramura i-j a tensiunii electromotoare Eij (de exemplu, dacă ramura conţine
instalaţia FACTS longitudinală) relaţia (2.4) se corectează: se ţine cont de cheltuielile Fij
condiţionate de crearea acestei TEM:
În bilanţul (2.6a) poate fi inclusă plata de abonament HAij pentru exploatarea reţelei
electrice la tranzitarea energiei electrice prin ramura i-j:
Ţinând seama de relaţia (2.4), expresia (2.3) poate fi scrisă sub forma:
j∈Ωi (
−Gi ( PGi )− ∑ H j⋅P ji +H i PCi + ∑ Pij =0 ¿¿
− +
j∈Ωi
¿ ) } . (2.7)
Aici primii doi termeni sunt cheltuielile pentru producerea PGi şi procurarea fluxurilor
−
Pji ce vin în nodul i din nodurile j ∈Ωi ; al treilea termen este venitul de la realizarea sarcinii
şi fluxurilor expediate din nodul i la costul unic de furnizare Hi.
14
Având datele circulaţiilor de putere: PGi,Pij,PCi şi cheltuielile anunţate de producătorii de
energie electrică Gi(PGi), se pot determina necunoscutele Hi(i=1,...,n)¸ când i≠j.
Condiţia (2.4) este pusă la baza modelului analizat. Modelul poate fi denumit – regula
dreptunghiului: suprafeţele dreptunghiurilor Pji×Hj şi Pij×Hij sunt egale, figura 4,b.
Valoarea Gij=Hj Pji=Pij Hij poate fi numită drept fluxul de bani prin ramura i-j. Acest
flux este invariabil parametrilor ramurii.
. (2.8)
15
2. În (2.8) toate elementele nediagonale ale matricei [A] sunt negative, adică -aij0 când i≠j.
3. Prezenţa nodurilor fără sarcină duce la aceea că matricea [A] devine singulară. Într-adevăr, în
acest caz linia matricei [A] ce corespunde acestui nod conţine doar elemente nule. De aceea,
astfel de noduri trebuie excluse din schema de calcul până la calcularea costurilor nodale.
Este evident faptul că aceasta nu va modifica circulaţiile de puteri şi costurile celorlalte
noduri.
Evaluarea influenţei regimului. Deoarece matricea [A] este compusă din astfel de
variabile dinamice ca fluxurile de putere, atunci reieşind din (2.8) rezultă că regimul
sistemului electroenergetic în decursul unei perioade de analiză (24 ore), va duce la
modificarea costurilor nodale. În mod analitic, dependenţa modificării costurilor nodale în
funcţie de regim poate fi determinată din relaţia:
Dacă norma matricei ‖ΔA‖ este mult mai mică decât norma matricei ‖A‖ , adică ‖ΔA‖ <<
‖A‖ , atunci se poate scrie:
Deci:
(A−1−A−1⋅ΔA⋅A−1)⋅G=H+ΔH;¿}H−A−1⋅ΔA⋅H=H+ΔH;¿}¿ ¿ , (2.11)
16
Pentru analiza sensibilităţii costurilor nodale ∆ H faţă de preţurile solicitate ∆ C,
alcătuim matricea de sensibilitate B:
∆ H =B ∙ ∆ C (2.12)
unde
−1
B= A ⋅diag ( PG ) , (2.13)
diag ( PG )
unde este matricea diagonală, pe diagonala căreia se află valorile puterilor
generatoarelor. Relaţia (2.13) se obţine din (2.8) care se scrie sub formă:
[ A ] [ H + ΔH ] =[ G+ Δ G ] =[ PG ] [ C +Δ C ] ,
unde se obţine:
[ Δ H ] = [ A ]−1 [ PG ] d [ ΔC ]= [ B ] [ ΔC ] . (2.14)
Pentru început, este necesar de a calcula costul puterii active livrate nodului i de la sursa
j de generare. Acest cost se determină în funcţie de costul unei unităţi de putere activă a
centralei j şi valoarea puterii active ajunse în nodul i de sursa j de generare.
[ B ij ]= ¿ ¿ , (2.15)
17
¿¿ este o matrice pătratică de ordinul n. Elementul ij al matricei este egal numeric cu
puterea activă ce intră în nodul i de la producătorul j;
La rândul său, costul puterii active ce intră în nodul i de la toate sursele de generare se
determină prin relaţia:
Astfel, cunoscând costul pentru puterea activă totală furnizată în nodul i şi puterea
totală a nodului i [P], se poate calcula costul unei unităţi de putere activă în nodul i, adică
costul nodal:
−1
[ H i ] =[ P ]d ⋅[ B i ] . (2.17)
Ţinând cont de (2.15) şi (2.16) , relaţia (2.17) poate fi scrisă sub forma:
−1
[ H i ] =[ P ]d ⋅¿ ¿
. (2.18)
[ B ij ] = ¿ ¿ (2.19)
18
unde [ ΔP ij ] este matricea a pierderilor de putere activă datorate tranzitării puterii de la
sursa j nodului i.
Astfel,
¿¿ (2.20)
unde [ P' ij ] este o matrice pătrată de ordinul n , elementul ij al matricei este egal
numeric cu puterea activă expediată de la sursa j spre nodul i.
La rândul său, [ P' ij ] se poate determină şi în conformitate cu algoritmul expus mai sus:
−1 −1
[ P' ij ] =‖[ u ] + [ M Σ ]⋅[ P ' l ]d⋅[ M Σ ] t⋅[ P ] d ‖ ⋅[ PG ]d .
− −
(2.21)
−1
[ H i ] =[ P ] d ⋅[ P 'ij ]⋅[ H Gj ]d⋅[ n ] (2.22)
2.6 Exemplul
Examinăm procesul de calcul al costurilor nodale pentru schema test cu şapte noduri
(Figura 4.2).
19
Figura 4.2 - Schema monofilară de conexiune a reţelei test
Reţeaua are următoarea structură: 7 noduri, dintre care 3 noduri de tip generator şi 4
noduri de tip consumator şi 9 linii de transport.[4]
QC
No PG QG PC
Tip [Mvar Uimpus Unom
d [MW] [Mvar] [MW]
]
0 NE - - - - 121 110
1 PQ 0 0 70 40 - 110
2 PQ 30 15 0 0 - 110
3 PQ 0 0 90 60 - 110
4 PQ 0 0 50 30 - 110
5 PQ 0 0 80 50 - 110
Tron Tip r0 x0 b0 l Rl Xl Bl
20
1-2 Al-OL-120/19 0,249 0,421 2,69·10-6 40 9,96 16,84 1,076·10-4
−1
H= A ∙ G
[ ]
96,8 0 0 0 0 0 0
−64,8 77,9 −16,2 0 0 0 0
0 0 30 0 0 0 0
A= −32 0 0 125,1 0 0 −98,9 ,
0 −7,9 0 −35,1 50 −8,6 0
0 0 −13,8 0 0 88,6 −81,1
0 0 0 0 0 0 180
[]
69696
0
21600
G= 0 .
0
0
129600
21
[ ]
0,01 0 0 0 0 0 0
0,008 0,013 0,006 0 0 0 0
0 0 0,033 0 0 0 0
A−1= 0,002 0 0 0,007 0 0 0,004 .
0,003 0,002 0,001 0,005 0,02 0,01 0,003
0 0 0,005 0 0 0,011 0,005
0 0 0 0 0 0 0,005
[ ][ ] [ ]
0,01 0 0 0 0 0 0 69696 720
0,008 0,013 0,006 0 0 0 0 0 748,6
0 0 0,033 0 0 0 0 21600 720
H= 0,002 0 0 0,007 0 0 0,004 ∙ 0 = 753,3 .
0,003 0,002 0,001 0,005 0,02 0,01 0,003 0 779,8
0 0 0,005 0 0 0,011 0,005 0 771,1
0 0 0 0 0 0 0,005 129600 720
+
Pentru reţeaua analizată matricea M Σ se scrie sub forma:
¿,
22
−
şi respectiv matricea M Σ :
¿.
¿ ¿.
[ ]
64,8 0 0 0 0 0 0 0 0
0 16,2 0 0 0 0 0 0 0
0 0 32 0 0 0 0 0 0
0 0 0 7,9 0 0 0 0 0
[ P'l ]d = 0 0 0 0 13,8 0 0 0 0 ,
0 0 0 0 0 35,1 0 0 0
0 0 0 0 0 0 8,6 0 0
0 0 0 0 0 0 0 98,9 0
0 0 0 0 0 0 0 0 81,1
[ ]
96,8 0 0 0 0 0 0
0 77,9 0 0 0 0 0
0 0 30 0 0 0 0
[ P ] d= 0 0 0 125,1 0 0 0 .
0 0 0 0 50 0 0
0 0 0 0 0 88,6 0
0 0 0 0 0 0 180
[ ]
0,01 0 0 0 0 0 0
0 0,013 0 0 0 0 0
0 0 0,033 0 0 0 0
−1
[ P ]d = 0 0 0 0,007 0 0 0 .
0 0 0 0 0,02 0 0
0 0 0 0 0 0,011 0
0 0 0 0 0 0 0,005
¿¿
23
[ ]
1 0 0 0 0 0 0
0,699 1 0,54 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 0
¿ 0,331 0 0 1 0 0 0,549 .
0,161 0,101 0,099 0,281 1 0,097 0,198
0 0 0,46 0 0 1 0,451
0 0 0 0 0 0 1
[ ]
96,8 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
0 0 30 0 0 0 0
[ PG ]d = 0 0 0 0 0 0 0 .
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 180
[ P'ij ]=¿ ¿,
[ ][ ][
1 0 0 0 0 0 0 96,8 0 0 0 0 0 0 96,8 0 0
0,699 1 0,54 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 64,8 0 16,2
0 0 1 0 0 0 0 0 0 30 0 0 0 0 0 0 30
[ Pij ]= 0,331 0
'
0 1 0 0 0,549 ∙ 0 0 0 0 0 0 0 = 32 0 0
0,161 0,101 0,099 0,281 1 0,097 0,198 0 0 0 0 0 0 0 15,55 0 2,982
0 0 0,46 0 0 1 0,451 0 0 0 0 0 0 0 0 0 13,8
0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 180 0 0 0
[ H i ]=[ P ] d ∙ [ P'ij ] ∙ [ H Gj ]d ∙ [ n ],
−1
24
Unde matricele [ H Gj ] d şi [ n ] se prezintă sub următoarea formă:
[ ]
720 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
0 0 720 0 0 0 0
[ Gj ]d 0
H = 0 0 0 0 0 0 ,
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 720
[]
1
1
1
[ n ]= 1 .
1
1
1
[ H i ]=¿
[ ][ ][
0,01 0 0 0 0 0 0 96,8 0 0 0 0 0 0 720 0 0
0 0,013 0 0 0 0 0 64,8 0 16,2 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0,033 0 0 0 0 0 0 30 0 0 0 0 0 0 720
¿ 0 0 0 0,007 0 0 0 ∙ 32 0 0 0 0 0 98,9 ∙ 0 0 0
0 0 0 0 0,02 0 0 15,55 0 2,982 0 0 0 35,621 0 0 0
0 0 0 0 0 0,011 0 0 0 13,8 0 0 0 81,1 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0,005 0 0 0 0 0 0 180 0 0 0
25
Mai jos se prezintă calculul costurilor nodale cu luarea în consideraţie a pierderilor de
energie activă.
+
Pentru reţeaua analizată matricea M Σ se scrie sub forma:
¿,
−
şi respectiv matricea M Σ :
¿.
¿ ¿.
[ ]
61,9 0 0 0 0 0 0 0 0
0 16 0 0 0 0 0 0 0
0 0 31,2 0 0 0 0 0 0
0 0 0 7,7 0 0 0 0 0
[ l ]d 0 0 0 0 13,5 0 0 0
P '
= 0 ,
0 0 0 0 0 33,8 0 0 0
0 0 0 0 0 0 8,5 0 0
0 0 0 0 0 0 0 93,9 0
0 0 0 0 0 0 0 0 75,1
[ ]
96,8 0 0 0 0 0 0
0 77,9 0 0 0 0 0
0 0 30 0 0 0 0
[ P ] d= 0 0 0 125,1 0 0 0 .
0 0 0 0 50 0 0
0 0 0 0 0 88,6 0
0 0 0 0 0 0 180
26
[ ]
0,01 0 0 0 0 0 0
0 0,013 0 0 0 0 0
0 0 0,033 0 0 0 0
−1
[ P ]d = 0 0 0 0,007 0 0 0 .
0 0 0 0 0,02 0 0
0 0 0 0 0 0,011 0
0 0 0 0 0 0 0,005
¿¿
[ ]
1 0 0 0 0 0 0
0,699 1 0,54 0 0 0 0
0 0 1 0 0 0 0
¿ 0,331 0 0 1 0 0 0,549 .
0,161 0,101 0,099 0,281 1 0,097 0,198
0 0 0,46 0 0 1 0,451
0 0 0 0 0 0 1
[ ]
96,8 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
0 0 30 0 0 0 0
[ PG ]d = 0 0 0 0 0 0 0 .
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 180
[ P'ij ]=¿ ¿,
27
[ ][ ][
1 0 0 0 0 0 0 96,8 0 0 0 0 0 0 96,8 0 0
0,699 1 0,54 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 64,8 0 16,2
0 0 1 0 0 0 0 0 0 30 0 0 0 0 0 0 30
[ P'ij' ]= 0,331 0 0 1 0 0 0,549 ∙ 0 0 0 0 0 0 0 =¿ 32 0 0
0,161 0,101 0,099 0,281 1 0,097 0,198 0 0 0 0 0 0 0 15,55 0 2,982
0 0 0,46 0 0 1 0,451 0 0 0 0 0 0 0 0 0 13,8
0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 180 0 0 0
[ H i ]=[ P ] d ∙ [ P'ij ] ∙ [ H Gj ]d ∙ [ n ],
−1
[ ] []
720 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 720 0 0 0 0 1
[ H Gj ]d = 0 0 0 0 0 0 0 ,[ n ] = 1.
0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 0 0 720 1
[ ][ ][
0,01 0 0 0 0 0 0 96,8 0 0 0 0 0 0 720
0 0,013 0 0 0 0 0 64,8 0 16,2 0 0 0 0 0
0 0 0,033 0 0 0 0 0 0 30 0 0 0 0 0
[ H i ]= 0 0 0 0,007 0 0 0 ∙ 32 0 0 0 0 0 98,9 ∙ ∙ 0
0 0 0 0 0,02 0 0 15,55 0 2,982 0 0 0 35,621 0
0 0 0 0 0 0,011 0 0 0 13,8 0 0 0 81,1 0
0 0 0 0 0 0 0,005 0 0 0 0 0 0 180 0
28
∑ PCi ∙ H i=70 ∙ 748,65+ 90 ∙753,38+50 ∙ 779,8+80 ∙771,19=220896.
i ∈I c
Concluzii
Apariţia şi dezvoltarea pieţei de energie electrică necesită fundamentarea cât mai
riguroasă a tarifelor pentru serviciul de transport de energie electrică, în vederea recuperării
costurilor planificate.
Cheltuielile la producerea energiei electrice pentru fiecare din producători sunt diferite,
deci şi costurile la energia electrică ale fiecărui producător (sursă de generare) vor fi diferite.
Este cunoscut faptul că costul la energia electrică în nodul i depinde de volumul de energie
livrată, pierderile de putere la tranzitarea energiei, de astfel şi de costul acestei puteri la
fiecare din generatoare ce furnizează nodului energie electrică. Deoarece cota participării
generatoarelor în alimentarea fiecărui nod al reţelei electrice este diferită, deci şi costurile la o
unitate de energie electrică în punctele nodale ale reţelei vor fi diferite. Costul nodal denotă
faptul cât va costa o unitate de energie electrică procurată din nodul dat.
29