Domnule Preşedinte, [1]

Subsemnatul SC O SA, cu sediul în satul Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu,

județul Bacău, în calitate de reclamant, chem în judecată pe Ministerul
Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Autoritatea Naţională de
Reglementare în Domeniul Energiei şi Agenţia Naţională pentru Resurse
Minerale, cu sediul în București, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce
o veţi pronunţa să se dispună anularea Ordinului Ministrului Economiei,
Comerţului şi Mediului de Afaceri, al Preşedintelui A.N.R.E. nr.11/2011/39/2010
(Ordinul nr.11/2011) pentru modificarea şi completarea Ordinului Ministrului
Economiei şi Comerţului, al Preşedintelui ANRE şi al Preşedintelui Agenţiei
Naţionale pentru Resurse Minerale nr.102136/530/97/2006 privind valorificarea
cantităţilor de gaze naturale pe piaţa internă şi măsuri pentru întărirea disciplinei
în sectorul gazelor naturale, publicat în M.Of. nr.47/ 19.01.2011;
– să se dispună anularea adresei ANRE nr.9408/ 28.02.2011 reprezentând
răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva Ordinului nr.11/2011;
– să se dispună obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
- suspendarea actului până la soluţionarea acţiunii în anulare;
- obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale în cuantum de
13.807.159, lei

Motivele acţiunii sunt următoarele: prin Ordinul Ministrului Economiei, Comerţului

şi Mediului de Afaceri, al Preşedintelui A.N.R.E. nr.11/2011/39/2010 (Ordinul
nr.11/2011) pentru modificarea şi completarea Ordinului Ministrului Economiei şi
Comerţului, al Preşedintelui ANRE şi al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru
Resurse Minerale nr.102136/530/97/2006 privind valorificarea cantităţilor de
gaze naturale pe piaţa internă şi măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul
gazelor naturale, publicat în M.Of. nr.47/ 19.01.2011 s-a produs o atingere a
dreptului de a presta anumite servicii.
Motivele de fapt [5]: învederez instanţei că s-a îndeplinit rpocedura prealabilă.
Prin acest act administrativ societatea O SA a fost vătămată.
Temeiul de drept: Invoc dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004.
Probe [7]: Solicit încuviinţarea următoarelor mijloace de probaţiune
Anexez: chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei,
precum şi timbrul judiciar de 20 lei. [8]
Semnătura,
Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel [9]
Explicații teoretice
[1] Natura juridică. Este o acţiune personală prin care reclamantul solicită
instanţei să anuleze actul administrativ, emis de autoritatea publică pârâtă, prin
care i-a fost încălcat un drept sau un interes legitim.
1.1. Termenul de introducere a acţiunii este de 6 luni, potrivit art. 11 din Legea
nr. 554/2004, şi curge de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau
de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în
cazul contractelor administrative. Acest termen este un termen de prescripţie,
potrivit art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 11 alin. (2) din acelaşi act normativ, pentru motive temeinice, în cazul
actului administrativ unilateral cererea poate fi introdusă şi peste termenul de 6
luni, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. Acest termen este de
decădere, potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
Precizăm că, potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care
actul a cărui anulare se cere este un act administrativ normativ, acţiunea poate fi
introdusă oricând.
în cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul de 6 luni curge de la data
când s-a cunoscut existenţa actului nelegal.
[2] Calitate procesuală activă (reclamant). Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004,
orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, printr-un act administrativ, de către o autoritate publică, se poate adresa
instanţei de contencios administrativ pentru anularea actului.
în raport de dispoziţiile art. 2 pct. a) din Legea nr. 554/2004, persoană vătămată
poate fi orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale
unor drepturi subiective ori interese legitime private vătămate prin acte
administrative; sunt asimilate persoanei vătămate şi organismele sociale care
invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de
contencios administrativ şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un
interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui
subiect de drept. De pildă, dacă se emite autorizaţia de construcţie pentru un
vecin al reclamantului, dar prin modul de construcţie a casei se provoacă
prejudicii reclamantului, acesta are dreptul să ceară instanţei de contencios
anularea actului emis cu încălcarea drepturilor sale sau a interesului său legitim.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (3)-(8)din Legea nr. 554/2004, au calitate să
formuleze acţiunea:
a) Avocatul Poporului, în urma unei sesizări a unei persoane fizice, potrivit legii
sale organice de funcţionare, dacă acesta apreciază că ilegalitatea actului sau
excesul de putere nu pot fi înlăturate altfel. în acest caz, petiţionarul dobândeşte
de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate;
b) Ministerul Public va sesiza instanţa dacă apreciază că încălcările drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se datorează unor acte
administrative unilaterale individuale, emise de autorităţi publice cu exces de
putere. De asemenea, şi în acest caz, petiţionarul dobândeşte de drept calitatea
de reclamant, urmând a fi citat în această calitate;
c) autoritatea publică emitentă poate solicita instanţei anularea actului emis, în
situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a
produs efecte juridice;
d) prefectul poate ataca actele emise de autorităţile publice locale, dacă le
consideră nelegale, în virtutea tutelei administrative;
e) Agenţia Naţională a funcţionarilor publici poate ataca actele autorităţilor
publice centrale şi locale, prin care se încalcă legislaţia privind funcţia publică, în
condiţiile Legii nr. 554/2004 şi ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor
publici, republicată;
f) orice persoană de drept public vătămată într-un drept sau un interes legitim.
[3] Calitate procesuală pasivă (pârât) are autoritatea publică emitentă a actului
administrativ atacat. Potrivit art. 2 lit. b) din Legea 554/2004, autoritatea publică
poate fi orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care
acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public;
sunt asimilate autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit
legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un
serviciu public.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, reclamantul va putea chema
în judecată şi persoana fizică (funcţionarul) care a elaborat, a emis sau a încheiat
actul, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. Persoana
acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de
la care a primit ordin scris să elaboreze sau să emită actul respectiv.
[4] Obiectul acţiunii îl constituie anularea actului administrativ emis de autoritatea
publică, prin care i s-a încălcat reclamantului un drept sau un interes legitim.
Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul
unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în
vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau
stingând raporturi juridice.
Sunt asimilate actelor administrative şi contractele încheiate de autorităţile
publice care au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică;
executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi achiziţiile
publice.
De asemenea, potrivit art. 18 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, atunci când
obiectul acţiunii în contencios administrativii constituie un contract administrativ,
se poate solicita instanţei anularea acestuia, în tot sau în parte.
4.1. Potrivit art. 5 din Legea nr. 554/2004, nu pot face obiectul controlului în
contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora
cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar;
c) actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede,
prin lege organică, o altă procedură judiciară;
d) actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării
de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea sau securitatea
naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru
înlăturarea calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor (acestea putând fi
atacate numai pentru exces de putere).
4.2. Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita
suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea acţiunii în anulare,
atât în timpul judecării cauzei, cât şi pe cale separată. Potrivit art. 3 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, în cazul în care acţiunea este introdusă de către prefect sau
de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, actul atacat este suspendat
de drept.
4.3. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita şi
obligarea pârâţilor la repararea pagubelor materiale şi morale ce i-au fost
cauzate prin emiterea actului administrativ. Potrivit art. 19 din acelaşi act
normativ, cererea de despăgubiri poate fi formulată şi pe cale separată, în
termenul de 1 an prevăzut la acest articol.
4.4. în cazul prevăzut de art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, autoritatea
publică emitentă a actului atacat cu acţiune în nulitate, alături de anularea
actului, poate solicita instanţei să se pronunţe şi asupra legalităţii actelor civile
încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile
produse.
[5] Motivele de fapt. Se va menţiona:
a) îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit acestui articol, înainte de a se adresa instanţei de contencios
administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al
său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să
solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării
actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia23. Plângerea se poate adresa în
egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există.
Potrivit art 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptăţită35 să introducă
plângere prelabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de
drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale de existenţa acestuia,
în limita termenului 30 zile prevăzut de art. 7 alin. (2), dar nu mai târziu de 6 luni
de la data emiterii actului.
Potrivit art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, această procedură se aplică şi în
situaţia în care, printr-o lege specială, se prevede o procedură admi-nistrativ-
jurisdicţională, pentru care partea nu a optat (de pildă, procedura contestaţiei
formulate împotriva actelor administrativ-fiscale prevăzută de Titlul IX din Codul
procedură fiscală).
în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public şi
Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici procedura prealabilă nu este
obligatorie.
Plângerea prealabilă, în cazul acţiunilor care au ca obiect contractele
administrative, are semnificaţia concilierii din cadrul litigiilor comerciale, fiind
aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile din Codul de procedură civilă.
Procedura prealabilă este obligatorie, neîndeplinirea acesteia ducând la
respingerea acţiunii ca prematur introdusă.
b) calitatea reclamantului de persoană vătămată prin emiterea unui act
administrativ,
c) calitatea pârâtului de autoritate publicăe);
d) enunţarea dreptului sau a interesului legitim, privat sau public, vătămat. Se va
menţiona, în mod concret, care este dreptul sau interesul legitim încălcat şi în ce
constă vătămarea care i-a fost adusă reclamantului prin încălcarea acestora.
Potrivit art. 2 pct. n) din Legea nr. 554/2004, drept vătămat este orice drept
fundamental prevăzut de Constituţie sau de lege, căruia i se aduce o atingere
printr-un act administrativ. Potrivit art. 2 pct. o) din aceeaşi lege, interes legitim
privat se referă la posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea
realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat, iar conform pct. p) al
aceluiaşi articol, interes legitim public înseamnă posibilitatea de a pretinde o
anumită conduită, în considerarea realizării unui drept fundamental care se
exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public.
De pildă, reclamantul ar putea invoca nulitatea actelor de impunere pentru taxe şi
impozite, susţinând că au fost aplicate greşit actele normative incidente în
această materie. De asemenea, ar putea fi atacate actele emise de administraţia
publică centrală sau locală, cum ar fi autorizaţia de construcţie prin care sunt
afectate anumite mijloace fixe ale societăţii-reclamante.
e) faptul că actul atacat are caracter de act administrativ, în sensul prevăzut de
lege şi faptul că, pentru desfiinţarea sau modificarea acestuia nu se prevede, prin
lege organică, o altă procedură judiciară",
0 în ce constau daunele produse prin emiterea actului administrativ. Aceste
daune pot fi materiale şi morale. Cererea pentru acordarea daunelor materiale
sau morale este facultativă, fiind la latitudinea părţii să o formuleze în cadrul
acţiunii în anulare sau pe cale separată;
g) motivul pentru care se solicită suspendarea executării actului administrativ, în
cazul în care se solicită suspendarea executării acestuia.
Dacă obiectul acţiunii se referă la un contract administrativ, atunci reclamantul
trebuie să furnizeze temeiul de fapt şi de drept în baza căruia contractul este lovit
de nulitate.
Dacă actul administrativ este atacat pentru exces de putere, în ipotezele
prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5), precum şi de art. 5 alin. (3) din Legea nr.
554/2004, atunci reclamantul va trebui să învedereze instanţei în ce constă
excesul de putere. Astfel, în raport de dispoziţiile art. 2 lit. m) din lege, va trebui
să arate în ce măsură dreptul de apreciere aparţinând autorităţilor publice a fost
exercitat abuziv, ducând la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.
[6] Temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
[7] Probe.
a) înscrisuri - potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamantul va anexa la
acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă şi dovada îndeplinirii
procedurii prealabile, respectiv răspunsul autorităţii emitente a actului (iar în
cazul neprimirii nici unui răspuns se va depune copia cererii de revocare a
actului, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică), precum
şi orice alte înscrisuri care susţin pretenţiile reclamantului;
b) interogatoriul pârâtului - pentru recunoaşterea de către acesta a daunelor
produse şi a altor aspecte legate de situaţia de fapt;
c) martori - pe acelaşi aspect ca şi cel vizat de interogatoriu;
ă)expertiză tehnică de specialitate - pentru a se demonstra, de pildă, greşita
stabilire a taxelor vamale, în materie financiar-contabilă, dacă este cazul, ori în
alte materii, în construcţii, pentru autorizaţii etc.
[8] Timbrajul.
8.1. Taxa judiciară de timbru. Potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr.
554/2004, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de
timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu
modificările şi
completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani. Astfel, art. 3 lit. m)
din Legea nr. 146/1997 prevede pentru cererea de anularea a actului
administrativ o taxă fixă de 37.000 lei (la nivelul anului 2005), iar pentru cererea
cu caracter patrimonial, prin care se solicită şi repararea pagubelor suferite, se
prevede o taxă judiciară de timbru de 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult
de 366.000 lei.
Potrivit aceluiaşi text de lege, litigiile care au ca obiect contractele administrative
se vor taxa la valoare, în raport de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.
în conformitate cu art. 17 din Legea 146/1997, cererile introduse de Avocatul
Poporului şi Ministerul Public sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
8.2. Timbrul judiciar este de 3.000 de lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.G. nr.
32/1995, cu modificările şi completările ulterioare. Menţionăm că, prin excepţie
de la dreptul comun, nu sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (2) din O.G. nr.
32/1995, prin care se stabileşte un timbru judiciar la valoare, chiar dacă prin
cerere se solicită şi despăgubiri această excepţie fiind prevăzută expres de art.
art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 32/1995.
[9] Instanţa competentă:
a) teritorial - este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau cea de
la domiciliul pârâtului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Dacă
reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se mai poate
invoca excepţia necompetenţei teritoriale;
b) material - potrivit art. 10 alin. (1) coroborat cu art. 30 din Legea nr. 554/2004,
competenţa în primă instanţă este împărţită între tribunal şi curtea de apel, dacă
prin lege specială nu se prevede altfel, după cum urmează:
• tribunalul administrativ-fiscal, acolo unde acesta funcţionează, sau secţiile şi
completele specializate de la tribunal (acolo unde instanţa specializată nu s-a
înfiinţat), au competenţă să judece în fond:
- litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile
publice locale şi judeţene;
- litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale
acestora de până la 5 miliarde lei.
• curtea de apel, respectiv secţia de contencios administrativ-fiscal sau
completele specializate (acolo unde secţiile specializate nu s-au înfiinţat), au
competenţa să judece în fond:
- litigiile care privesc actele administrative emise sau încheiate de autorităţile
publice centrale;
- litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale
acestora mai mari de 5 miliarde lei.