SECŢIUNEA III

Secţiunea a treia pătrunde pe o cale de exerciţiu care ne va conduce pas

cu pas în secretele variatelor compoziţii ale benzii împletite.

Arta zidarilor longobarzi, care a fost activă într-un timp cu semnificaţie

istorică din Evul mediu timpuriu, este o expresie a unui impuls mihaelic către
libertate şi a fost practicată în şcolile reminiscenţe după Centrele de Misterii.
Putem descoperi felul în care arta liniei a fost practicată în forme care par
conduse de puterea eu-ului, al cărui caracter creştin devine din ce în ce mai
aparent. Libertatea echilibrului dintre legare şi dizolvare, dintre ameninţarea
dublă a forţelor adverse a trebuit să se dezvolte în cadrul unei ordini stabilite.
‚Lineare’ – desenarea liniilor încredinţată doar meşterilor, a trebuit să fie
realizată conform celor mai stricte reguli ale cultului şi artei – ‚rite creandi’,
‚lege artis’. În cadrul modelului impus de punctele regulate care trebuiau
respectate exista o zonă de libertate în care mâna desenatorului putea şi
trebuia să opereze liber.

‚Orice fixare sărăceşte’. (Christian Morgenstern)

Puterea conducătoare din cadrul spaţiului liber, care corespunde cu

puterea eu-ului nostru, a trebuit dobândită de către meşterul Evului mediu
într-un proces îndelungat de şcolire spirituală.

‚Modelul’ la care ne-am referit ca o ordine predeterminată, este o

succesiune de puncte 11. Aceste puncte urmează unele după altele la fel ca
succesiunea strictă a conceptului, judecăţii şi a concluziei; de exemplu, la fel
cum cauza şi efectul urmează în mod logic una după cealaltă. Dacă mă mişc
de la un punct la celălalt, acţionez în strictă concordanţă cu legea; nu este
posibilă nici o libertate. Dacă oameni diferiţi ar trebui să se mişte odată cu
mine într-un mod asemănător, ar reieşi o coloană umblătoare, care se mişcă
spre un scop pe aceeaşi direcţie.

Valul se mişcă de asemenea către un scop, dar calitatea sa este cu totul

diferită: legea, ordinea şi direcţia sunt luate în considerare, dar mişcarea nu
1
Siegfried Müller, Lajos Wiesner, Indirekter Transfer: ein frühmittelalterlicher Beitrag zur Heilpädagogik.

NOTA TRADUCĂTORULUI ENGLEZ:

Cartea ‚Langobardische Kunst’ a fost menţionată şi în secţiunile anterioare şi este menţionată de asemenea
de multe ori aici, pentru că subiectul este foarte similar. Dar pentru că această carte nu a fost încă tradusă şi
nu este esenţială în curs, am permisiunea autorului de a omite referinţe ulterioare.

68
decurge în mod liniar rigid şi neliber, ci corespunzător cu legea superioară a
întregii vieţi, care este ritmul! Ea se desfăşoară, legănându-se în ambele părţi
fără a-şi pierde direcţia, respirând şi pulsând liber. Dansurile vechi cultice se
mişcau în acest fel.

În lărgime te întinzi
Lumea ca să o cuprinzi.
Schiller

Ca lumea să să-ţi reveleze formele,

trebuie să dezvolţi lărgime în tot ce este viaţă.

Forţa care ghidează liber în cadrul legii, care este sarcina mea auto-
impusă, devine calea mea de practică 2.

Cu acest exerciţiu de bază dobândim o nouă înţelegere minunată: nu

doar că există o cale de atingere a scopului nostru 3a, dar o a doua mişcare
curge într-un ritm similar, intersectându-se iarăşi şi iarăşi 3b. Dacă mă mişc
în cadrul primului val, simt intersectările ca o mişcare contrară. Ceva îmi
intersectează drumul, ceva merge împotriva curentului. Cu toate acestea, dacă
mă acomodez la asta în mod conştient, se naşte ceva nou: are loc o întâlnire,
o percepere a unei diferenţe. În ciuda faptului că este intersectată calea mea,
ca o întâlnire a mişcărilor contrarii, este atins un scop comun. (O dezvoltare
mai fructuoasă social, comparată cu imaginea coloanei aflate în marş.) În
lucrul cu banda împletită, nu doar că ne eliberăm puterea eu-ului neinhibată,
ci în acelaşi timp ne exprimăm întreţeserea noastră socială, relaţia libertăţii
personale faţă de libertatea celeilalte persoane: ‚respectă eu-ul celuilalt,
pentru că şi tu eşti un eu.’

Cu toate acestea, apare o nouă posibilitate în practică; atunci când mişc

direcţia spre scopul meu, liber şi ritmic în cadrul structurii mele auto-impuse,
sunt capabil ca la ajungere să mă întorc şi să completez al doilea val.
Expirarea este urmată de inspirare; un act de contemplare. Eu mă întâlnesc cu
mine însumi, îmi intersectez propria cale, iar atunci se ajunge la o
plenitudine: banda cu dublă ţesere 4.

Această formă poate fi desenată cu o mişcare, dar rămâne dublă în

esenţa ei; ea ascunde un secret profund; o curgere înainte – o contemplare
retrospectivă, o devenire – o trecere, din nou o trecere – şi o redevenire.

Acest dublu aspect poate fi amplificat 5. Într-un caz, primul val este
mare, apoi al doilea domină.

69
 Aranjamentul punctelor însuşi poate fi adus în mişcare, de exemplu
într-un val 6 sau o formă de spirală 7. De asemenea, într-un cerc, unde,
închisă în sine în jurul unui punct central, forma este deosebit de izbitoare,
atingând calitatea unui sigiliu (vezi nota de subsol 4, Secţiunea II).

Dacă plasaţi nouă puncte într-un cerc, mişcarea de val se ridică dintr-o
linie 8, pe când cu opt puncte, mişcarea se separă în două linii 9. Reduceţi
numărul de puncte, pas cu pas până la două, şi veţi ajunge la lemniscată 10.

Următoarele două pagini arată desene ale unor copii din clase de
învăţământ special. În exemplul 11, banda cu două linii a fost desenată de
mai multe ori înainte şi înapoi într-o mişcare de curgere liberă. Observaţi
diferenţa de impuls în cele două direcţii. Dacă variaţi spaţiul dintre puncte în
mod ritmic sau liber, aveţi un ritm schimbător în linie 12, 13.

Este posibilă şi o întoarcere în cadrul ritmului de val; ea are o calitate

particulară de experienţă: oprirea mişcării, întoarcerea spre sine şi apoi din
nou permisiunea de a vă purta înainte 14. Mişcarea instinctivă într-un ritm
este o experienţă cu totul diferită faţă de experienţa unei bucle în care
mişcarea circulară este formată de forţa eu-ului 15 şi din nou cât de diferită
este trăirea buclelor duble care se ridică din forma cosmică şi pământească a
lemniscatei 16.

În exerciţiul 17 punctele au fost aranjate într-un triunghi, dându-i

formei propria dinamică. Din multele linii, (unele departe de semn) a fost
creat un întreg ‚câmp’, în cadrul căruia este ascunsă linia ideală. Observaţi
punctul B, unde copilul a ieşit pur şi simplu de pe traseu şi astfel a schimbat
direcţia din mişcare.

Exerciţiul 18 este foarte interesant, în care elevul (cam de 15 ani), care,

din cauză că a trecut din greşeală pe lângă un punct şi şi-a făcut griji de asta,
a dus linia înapoi pentru a cuprinde punctul pierdut (săgeată) şi a redobândi
ordinea. În exerciţiul 19, acelaşi elev a construit această trăsătură nouă în
întregul ritm.

Exemplele 20, 21 şi 22 sunt desene de studiu remarcabile făcute de doi

elevi , la care acest capitol se referă în diferite locuri.
1

Întoarcerea şi întrepătrunderea modelelor de bandă împletită sunt

sugestive pentru labirinturi. Haideţi să urmărim această temă puţin. W. F.

70
Jackson Knight2 ne atrage atenţia asupra efectului vindecător şi exorcizant pe
care îl au asemenea forme întreţesute. ‚Spiritele rele pot zbura doar în linii
drepte’3. Janet Bord4 ne spune că modelele de bucle şi benzi erau pictate pe
case şi praguri în lut, împreună cu împrăştierea de seminţe de frasin.
‚Seminţe de frasin şi fire încâlcite
ologesc vrăjitorii şi îi vatămă.’

Exerciţiile începând cu 23 sunt o introducere sistematică în legile

modelelor benzii simple împletite, construite începând cu banda dublă până la
un ritm de şase linii. Numărul de linii poate să crească la nesfârşit, dar zidarii
de piatră longobarzi nu au trecut niciodată de modelul de şase. De fapt,
creşterea numărului de benzi nu ar aduce nimic esenţial nou, ci doar o
adăugare a legilor de bază.

Aşa cum am mai indicat, aceste exerciţii de bază pot fi comparate cu

notele muzicale. Nici un muzician nu s-ar opri la numărul liniilor de pe
partitură, şi nu va lucra fără o cunoaştere a acestora şi o stăpânire a legilor lor
în practică. Este necesară atât răbdarea cât şi simpatia de la practica formelor
simple împletite. Răsplata va fi bogată în schimb, prin îndemânarea
crescândă în desen şi prin viziuni interesante ale legilor ascunse şi ale
înţelepciunii pe care aceste modele o pot revela.

Dacă un rând de puncte formează baza modelului cu dublă linie,

rezultă că două rânduri de puncte formează un model cu trei linii.

Al doilea rând de puncte însă ar trebui plasat deasupra spaţiilor din

rândul superior, pentru a forma triunghiuri 23. 7 Puncte în primul rând cu 6 în
rândul de jos (7/6 sau 7:6) încep mai întâi să se mişte liber prin spaţii 24, aşa
cum se plimbă copiii printre copacii unei păduri, sau aleg în mod arbtirar
orice succesiune ordonată de-a lungul claviaturii unui pian.

Dar ce se întâmplă când se observă că legile întregii structuri nu

urmează nici o direcţie oarecare sau o intenţie artistică, ci că se mişcă
obiectiv (fără sine, cum ar veni) printre puncte?

Întreaga structură pare să se întindă mai larg şi mai lung, astfel că

‚încotro mă îndrept’ ia în considerare ambele dimensiuni. Lungimea ‚L’ şi
lăţimea ‚B’ rezultă într-o formă de ‚V’ , care traversează diagonal ‚D’ 25.

2
W. F. Jackson Knight, Cumaean Gates, Oxford 1936.
3
Peter Fleming, One’s Company, Londra 1934.
4
Janet Bord, Irrgärten und Labyrinthe, Köln 1976.

71
 Mişcaţi-vă în diagonală în sus şi în jos prin structura 26. Începând de la
‚A’ conduceţi linia în sus spre dreapta, atingând marginea de sus şi mergând
în jurul punctului, mergeţi din nou continuu înspre dreapta jos. La punctul
‚R’ aţi atins marginea, atât sus cât şi la dreapta şi puteţi schimba acum
ambele direcţii şi vă puteţi întoarce în jurul punctului spre dreapta, în jos şi în
sus. Regulă: Întotdeauna aduceţi linia la limitele exterioare înainte de
întoarcere.

Cum să continuaţi astfel de la punctul ‚Z’ devine o întrebare, pentru că

nu aţi atins încă marginea de jos, deci nici nu puteţi urca din nou. Tot aşa, nu
aţi atins capătul şi astfel nu puteţi să vă întoarceţi în jurul punctului dedesubt.
Deci doar un compromis este posibil: drept înainte ieşind din structură.
Banda cu trei linii nu este de fapt în stare să se închidă în sine, ci are mereu
două capete libere 27, ‚A’ şi ‚Z’. Acesta este cazul pentru toate benzile cu
numere impare din modelele de benzi împletite. Exemplul 28 arată diverse
greşeli posibile: la ‚A’ linia merge vertical în jos, în loc de diagonal. ‚Mi-am
pierdut curgerea diagonală’, la ‚B’ linia se întoarce înainte de a fi încheiat
călătoria spre dreapta, la ‚C’ linia a ajuns prea aproape de punctul orientativ
(am doborât parul!).

Dacă reduc sistematic numărul de puncte din structura cu trei linii, pot
fi descoperite forme interesante. Structura de 6 la 5 (6 puncte sus, 5 jos) – nu
arbitrar, ci cu observarea strictă a disciplinei acestei forme – necesită două
linii separate în loc de una, ‚A’ şi ‚B’. Cu toate acestea, cele două linii arată o
calitate diferită a mişcării: cea închisă în sine, deci poate fi desenată într-o
linie continuă, în timp ce cealaltă intră pe o parte şi iese pe cealaltă.

S-ar putea pune întrebarea: cum poate aceasta fi numită o bandă cu trei
linii, dacă este desenată prin două linii? De fapt este o bandă de trei linii,
pentru că la bază este formată din trei valuri care se întretaie (1, 2, 3 în
desen). Deci această formă 29 am putea spune că este ‚banda cu trei linii în
structura de 6/5 desenată cu două linii.’

Continuaţi să reduceţi numărul de puncte şi exerciţiile 30, 31 sunt din

nou o singură linie, pe când în 32 sunt necesare două linii. Deveniţi conştienţi
de o lege, care este una ritmică: când un rând superior de puncte este 3 sau un
multiplu de 3, este nevoie de o a doua linie.

Reduceţi numărul de puncte la raportul 2:1 şi atunci banda cu trei linii

devine un nod. Sau, ca să exprimăm mai corect şi să răsturnăm afirmaţia,
nodul este forma de pornire din care se dezvoltă literalmente banda cu trei linii.

72
 Acum desenaţi trei rânduri de puncte, cel de-al doilea rând ca înainte,
pentru a forma triunghiuri, al treilea ca primul pentru a forma pătrate 33.
Acest concept datează de pe timpul terminologiei vechilor misterii şi este o
expresie a matematicii cosmice. Astfel, de exemplu, teorema binecunoscută a
lui Pitagora (un secret al misteriilor până în zilele noastre), descrie
conexiunea dintre triunghiuri şi pătrate.

Trei rânduri de puncte formează structura unui model cu 4 linii. Este

realmente posibil să împletiţi acest model din funde, păr, fire etc. chiar şi în
aluat! Capetele, totuşi, pot fi unite în aşa fel încât este de fapt o linie
continuă. Porniţi de oriunde 34, de exemplu de la ‚A’ şi conduceţi în
diagonală mişcarea până la limita din dreapta, stânga, sus şi jos 35.

Reducând punctele la 6/5/6, modelul trebuie desenat cu 2 linii 36. În

exerciţiile 37-42, punctele au fost eliminate pas cu pas, până la punctul
eliminării lor, până la 41 ajungeţi la lemniscată şi 42 la cerc. Având ca scop
modelul cu patru benzi, este posibil să reversaţi procesul şi să începeţi cu
cercul ca şi ‚sămânţă sau ou’ şi să îl dezvoltaţi pas cu pas. Notaţi că acele
structuri cu număr par de puncte în rândul de sus sunt desenate cu două linii
şi cele cu numere impare desenate cu una.

În acest cadru echilibrat, structura 3/2/3 este deosebit de armonioasă în

respiraţia şi pulsaţia sa; şi uşor alterată în exerciţiul 43, cele două colţuri
creează o pauză şi o nouă direcţie, ca nişte inimi care se întrepătrund.

Patru rânduri de puncte creează o bandă cu cinci linii 44. Începeţi cu

structura 7/6/7/6 45 şi apoi reduceţi numărul de puncte pas cu pas 46-54. La
fel ca şi în modelele cu 3 linii, cele cu 5 linii nu se pot închide în sine –
capetele rămân. Structura cu 5 puncte sus 47 are nevoie de 3 linii pentru a
completa modelul, fiecare linie având propria sa mişcare distinctă. Linia ‚A’
se arcuieşte de jos în sus, trece şi coboară din nou. ‚B’ trece prin model de
sus în jos, în sus şi în jos din nou, trecând prin centru ca un fel de lemniscată.
‚C’ este şi mai mult ca o lemniscată mişcându-se de sus în jos. Exemplul 48
arată mai clar cele trei modele de forme prin diferitele haşurări. Acest întreg
model evoluează dintr-o contra şi întreţesere deosebit de interesantă a trei
principii distincte de formă. Observaţi din nou că în structura cu 5 sau
multipli de 5 puncte în rândul de sus iau naştere trei mişcări distincte de linie
– încercaţi-le!

Dacă vom considera linia ca fiind ‚eu’ (eu ca şi linie) prin labirintul de
legi structurale, mă mişc gândind în voinţă, voind în gândire, prin ţesătura

73
unei ordini de inteligenţă superioară şi pot să îi simt viu frumuseţea:
Bunătate, Adevăr şi Frumuseţe se întreţes şi lucrează asupra mea.

Modelul cu 5 benzi poate de asemenea, printr-o reducere treptată a

punctelor, să fie adus la lemniscată şi cerc 49-53, 54. Din nou în ordine
inversă, puteţi dezvolta modelul cu 5 linii din cerc. O persoană care ar fi trăit
în Evul mediu ar fi pus cele de mai sus în următoarele cuvinte: cercul este
simbolul cosmosului atotcuprinzător – un semn al lui Dumnezeu în care este
cuprins totul.

Exemplul 51 este interesant: răsuciţi-l cu 90º şi aveţi un model cu 4

linii 52.

Este notabil faptul că modelul cu 5 linii a fost rareori sculptat de către

zidarii longobarzi.

Cu cât mai multe puncte adăugaţi la structură, cu atât mai complexă

devine călătoria prin ea, ca şi experienţa intrării într-un labirint.

Problema labirintului a preocupat omenirea in antichitate5. De obicei

se presupune că primul labirint a fost cel al lui Dedal pentru regele Minos din
Knosos, Creat 56. Conform unei alte versiuni, labirintul cretan a fost
construit lângă Gortis şi chiar şi atăzi este posibil să găsiţi peşterile
misterioase şi coridoarele complexe.

Numele de ‚labirint’ provine din ‚labyris’ – toporul cu două tăişuri,

care este simbolul zeităţilor cele mai înalte şi secrete 6, dându-ne o imagine
despre ordinea atât terestră cât şi divină. Kerenyi7 numeşte labirintul harta
lumii de jos. Jackson Knight8 indică relaţia dintre cosmos şi om modelată de
labirint: labirintul este un microcosmos al pământului şi un macrocosmos al
omului. Jill Purce9 consideră că labirintul are o semnificaţie atotcuprinză-
toare: este o imagine a cosmosului, a lumii, a vieţii individului, a templului, a
oraşului a fiinţei umane, a sânului mamei pământ, a circumvoluţiunilor
creierului, a conştienţei, a inimii, a pelerinajului, a călătoriei, a căii şi a ţelului.

Mitul grecesc al fiului regelui atenian Egeu, Tezeu, şi a labirintului

cretan este bine cunoscut: labirintul ascunde o ordine secretă a inteligenţei
cosmice, care încă nu îi este accesibilă omului şi conştienţei zilei şi vârstei
5
Janet Bord.
6
Hans Mühlenstein, Die Verhüllten Götter, München 1957.
7
Karl Kerenyi, Labyrinth – Studien, Zürich 1950.
8
W. F. Jackson Knight, Myth and Legend at Troy, Oxford 1936.
9
Jill Purce, The Mystic Spiral, London 1974.

74
respective. Secretul este păzit de minotaur, o fiinţă care reprezintă un fel de
trecere de la divinul bou Apis al epocilor trecute de cultură, la om. În fiecare
an, şapte tineri şi tinere ateniene îi sunt sacrificate acestui monstru,
minotaurului. Tezeu, tânărul fiu al regelui, este primul care îşi adună curajul
de a intra de bunăvoie în labirint. Inteligenţa cosmică este luată în posesie de
către om.

Foarte semnificativ este faptul că Tezeu are norocul de a primi un

ghem de aţă de la frumoasa Ariadna, fiica regelui Minos. Înţelepciunea
istorică veche a culturii matriarhale, înţelepciunea ‚mamei tuturor’ 10 este dată
mai departe bărbatului, ordinii patriarhale. Intrând în labirint, Tezeu
desfăşoară firul şi totul depinde ca Tezeu ‚să nu piardă firul’. Tezeu reuşeşte
să găsească calea potrivită şi primeşte astfel puterea să doboare Minotaurul şi
apoi să îşi găsească drumul afară cu ajutorul firului Ariadnei. Astfel Tezeu
devine prima fiinţă umană din cultura greacă, capabilă să înţeleagă
înţelepciunea cosmică prin gândirea umană. Înţelegerea înţelepciunii,
‚formarea de concepte’ a fost un eveniment deosebit de semnificativ şi de
central al epocii greceşti, iar Tezeu, prin această faptă, este considerat unul
din cei mai importanţi reprezentanţi.

Ilustraţia 55 este de pe o vază etruscă, înfăţişând această scenă.

Ariadne stând în spatele lui Tezeu a scos firul din capul ei – din regiunea
gândirii. Firul se încolăceşte într-un ghem care are forma unei spirale. Spirala
este labirintul arhetipal! Tezeu îşi pune piciorul stâng asupra spiralei,
atingându-l astfel într-un fel, iar în alt fel stând pe el pentru a arăta că doreşte
să păşească în labirint pentru a se transforma. Victoria sa asupra minotaurului
îi salvează pe tinerii şi tinerele meniţi sacrificiului. Secretul macrocosmic a
devenit cel mai interiorzat secret al omului, în centrul evoluţiei umane.

Desenatorul de forme, prin imitarea şi trăirea ordinilor benzilor

împletite, devine noul Tezeu. Şi el stăpâneşte minotaurul întunecat şi sălbatic
din el însuşi prin mijloace ale conştienţei mai înalte şi mai luminoase ale puterii
tot mai crescânde ale eu-ului. Şi pentru el, important este să ‚nu piardă firul’.

Labirinturi au mai fost totuşi cunoscute, cu mult timp înaintea culturii

cretane, cu exemple de palate construite în jurul anului 2000 î.Chr.

Cercurile de pietre megalitice din Irlanda, Anglia şi Bretonia, din

mileniul 4 până la 2 î. Chr. Au caracterul labirintului. ‚Aliniamentul’
drumurilor mărginite de pietre verticale şi cromlech-urile (cercuri de pietre
verticale) sunt şi ele exemple arhetipale de forme de bază liniare: ‚dreapta’ şi
10
Johann Jakob Bachofen, Mutterrecht und Urreligion, Leipzig.

75
‚curba’. ‚Aliniamentul’ din Carnac arată ca o imensă structură de benzi
înscrisă în pământ de pietrele ciclopice. Poate că în aceste ‚şiruri de puncte’
aveau loc ceremonii cultice, luând forma unui dans în labirint.

Ştim despre labirinturile Egiptului antic din morminte şi de pe sigilii.

Sanctuarele unor sibile erau labirinturi, iar în amintirea sibilei din Cumae,
labirinturile sunt uneori numite Porţi Cumaene. Sub acest nume ele stăteau ca
şi portaluri faţă de lumea morţilor, ca şi praguri şi legături cu lumea spirituală
şi sunt adesea descrise ca având ‚Păzitori ai pragului’.

Labirinturile sculptate în piatră, desenate în nisip, aşezate în pajişti şi

tufişuri etc., apar de-a lungul timpurilor. Multe erau cunoscute sub numele de
‚castele troiane’. Conform lui Jackson Knight 5, acest nume s-ar putea să fi
provenit dintr-o rădăcină foarte veche indo-germanică: ‚tro’, care s-a
transformat în ‚turn’ sau ‚twist’ (a întoarce, a răsuci în lb. engl., n.tr.). El este
convins că oraşul lui Homer, Troia, a fost numit astfel pentru că, fiind un
centru de misterii, era construit sub forma unui labirint. Geoffrey Ashe 11 a
dovedit în 1977 că drumul procesiunii cultice de pe vechiul Tor din
Glastonbury a fost conceput după modelul de bază al labirintului cretan.

La fel de interesante sunt labirinturile care apar în bisericile creştine,

cum sunt St. Michele din Paris, St. Martino din Lucca, St. Vitale din
Ravenna, St. Giovanni din Florenţa, din catedrala de la Chartres şi altele.
Joseph Henderson12 îşi descrie călătoria prin labirintul catedralei Ely din
Anglia ca o perturbare a orientării sale raţionale conştiente până la starea de
confuzie şi ameţeală. Iar apoi prin afundarea în haos, spiritul său s-a deschis
pentru o trăire a unor noi dimensiuni cosmice de calitate transcendentă.
Rezultatul a fost că a putut trăi frumuseţea catedralei într-un mod cu totul nou
şi senzorial; un sens nou, mai înalt s-a trezit în el. Labirintul apare astfel ca o
pregătire pentru intrarea în catedrală. Astfel, el are o funcţie similară cu
modelele de benzi împletite ale artei longobarde. Tot aşa cum zidarul sculptor
s-a şcolit pentru a avea trăiri superioare înainte de a putea crea acele forme
împletite, tot astfel este şi trăirea acestor modele – calea labirintului şi
labirintul benzii împletite – o preparare pentru o capacitate de a trăi relaţiile
spirituale cu lumile superioare.

De aceea formele de benzi împletite şi labirinturile ascund acelaşi

secret. Într-o vilă romană de lângă Sevilia, Spania, există un labirint ale cărui
pasaje constau cu totul din forme de împletituri duble5.

11
Geoffrey Ashe, The Glastonbury Tor Maze, Glastonbury 1979.
12
Joseph L. Henderson, The Wisdom of the Serpent, New York 1963.

76
 Următoarele exerciţii arată construirea şi legile benzilor cu şase linii.
Structura are 5 rânduri de puncte 57. (5 rânduri de puncte: bandă cu şase linii,
4 rânduri de puncte: bandă cu cinci linii, 3 rânduri de puncte: bandă cu patru
linii etc.)

Începând cu structura 7:6:7:6:7 58, din nou ca şi la exerciţiile

anterioare, reduceţi progresiv numărul de puncte. O nouă lege ritmică devine
evidentă: structurile cu 3 puncte în rândul superior (sau multipli de trei) au
nevoie de trei linii separate pentru a completa forma 59.

Observaţi gesturile diferenţiate din mişcarea liniilor. Ele au calitatea

lemniscatei: prima se întinde în sus, a doua în jos şi a treia le uneşte pe
celelalte două într-o formă armonioasă centrală. În acest pas, formele
separate dar suprapuse sunt foarte vizibile, dar de fapt aceste forme lucrează
pe toate structurile, dar atunci eventual întreţesute unele cu altele. Exemplul
60 face vizibil acest lucru prin haşurare.

Banda cu şase linii poate fi de asemenea gândită să iasă din cerc 67.
Ceea ce în reducerea structurii devine o formă rudimentară care se dizolvă în
cerc, apare similar în construcţie ca o sămânţă embrionară de formă în banda
împletită care se dezvoltă 61, 62.

Exerciţiul 63 este deosebit de frumos. Trei mişcări de linii îi dau un fel

de formă de sigiliu. Exerciţiul 64 este un model cam ciuntit sau ‚embrionar’!
de împletitură de şase, pentru că are 5 rânduri de puncte, din care al 2-lea şi al
4-lea în mod paradoxal au doar un singur punct. Dacă îl răsucim cu 90º, se
arată ca o formă compusă din patru 65.

Aţi putea creşte numărul de linii la şapte, opt etc. la infinit. Cu toate
acestea, după toată această practică a formelor de bază, aţi putea aduce în loc
de aceasta puţină variaţie.

Un exemplu al unei astfel de variaţii este exerciţiul 68 ca o probă de

gust pentru următoarea secţiune. Structura este încă cea a benzii cu şase linii,
dar ce bucurie să desfăşori libertatea pas cu pas! Studiaţi cu grijă, practicaţi
cu atenţie mişcarea formatoare a contrapunctelor şi a liniilor ondulatoare şi
apoi descoperiţi multe variaţiuni şi singuri, dar totuşi în cadrul legii structurii.

‚Doar legea poate să ne dea libertate’. Goethe

77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94