Factorii comunicarii

Situatia de comunicare presupune actul transmiterii unor informatii referitoare la evenimente,

fapte, stari, idei, sentimente, atitudini.

Este transmis asadar un mesaj de la un emitator (individ sau grup) catre un receptor (inidivid sau
grup), cu ajutorul unui cod (limbaj verbal sau nonverbal) si utilizand un canal (comunicare scrisa sau
orala).

Potrivit lingvistului R. Jackobson, in actul comunicarii indentificam 6 factori dupa cum urmeaza:

 Emitatorul – cel care transmite informatia

 Receptorul – cal care primeste informatia

Obs! In comunicarea dialogata, emitatorul si receptorul isi schimba pe rand posturile, rolurile fiind
deci reversibile.

 Mesajul – informatia transmisa

Conform dictionarului general de stiinte, mesajul este o secventa de semnale, apartinand unui cod,
structurata in conformitate cu un anumit sistem de reguli, care este transmisa de un emitator unui
receptor prin intermediul unui canal.

 Codul – reprezinta un sistem de semne in care este organizata informatia

 Codul trebuie sa fie cunoscut in egala masura emitatorului si receptorului pentru ca mesajul sa se
poate produce.

Codul poate fi atat verbal (limba) sau nonverbal (codul morse, gesturile, etc.)

 Canalul – mediul prin care sunt transmise semnalele apartiandn unui cod (mediul online,
telefon, radio, posta electronica, ziarul)
 Contextul – cadrul in care se desfasoara comunicarea/ ansamblul de informatii, cunoscut atat de
emitator cat sii de receptor, care favorizeaza intelegerea noului mesaj.

Situatia de comunicare reprezinta contextul (fizic, social, temporal, cultural etc.) in cate se
stabilesteinteractiunea dintre participanti.

Obs! Relatia dintre vorbitori este influentata de:

- indentitatea lor sociala

- rolul si statutul social
- norme
- obiceiuri, traditii
- mentalitate
- locul si momentul comunicarii etc.

Comunicatea interpersonala presupune cedarea si acceptarea rolului de vorbitor.

Tipuri de comunicare:

 Comunicarea verbala
 Comunicarea nonvernala (mimica, gesturi, privire, atitudine, tinuta, pozitia corpului)
 Comunicarea paraverbale (intensitatea vocii, ton, timbru, accentuarea cuvintelor etc.)
 FUNCTIILE COMUNICARII

1. Functia emotiva (expresiva) a comunicarii consta in evidentierea starilor afective sau a

reactiilor sufletesti ale emitatorului la contactul cu o anumita realitate.

Marci lingvistice: interjectii, unele forme verbale, expresia etc.

2. Functia conativa (retorica) se refera la efectul de convingere pe care mesajul trebuie sa il

aiba asupra destinatarului (receptorului), de la care se intentioneaza sa se obtina un anumit
tip de raspuns.

Marci lingvisitice: modul imperativ

3. Functia fatica are in vedere stabilirea si mentinerea contactului dintre E si R, si a controlului

bunei functionarii a canalului
4. Functia referentiala
5. Functia poetica este centrata asupra formei mesajului si nu asupra continutului comunicarii.