OASELE MEMBRULUI INFERIOR

SCOPUL UNITATII DE CURS

Intelegerea structurii, functionalitatii si rolului scheletului trunchiului in statica si

dinamica organismului uman.

OBIECTIVELE OPERATIONALE

1. Prezentarea scheletului membrelor inferioare in ansamblu

2. Prezentarea caracteristicilor generale ale centurii pelviene
3. Prezentarea caracteristicilor osului coxal
4. Prezentarea scheletului membrului inferior
5. Prezentarea osului femur
6. Prezentarea oaselor gambei
7. Prezentarea oaselor piciorului

Oasele membrului inferior se divid, ca si oasele membrului superior, in doua grupe:

centura membrului si membrul liber.

Centura membrului inferior se compune din doua oase coxale care, impreuna cu sacrumul
si coccisul formeaza bazinul osos (pelvisul).

Oasele membrului inferior liber: reprezentate de: femurul si patela (oasele coapsei), tibia
si fibula (oasele gambei), tarsul, metatarsul si oasele degetelor. (oasele piciorului)
1.1. CENTURA MEMBRULUI INFERIOR
1.1.1. Osul COXAL

TIP - Coxalul este un os , voluminos si neregulat, torsionat ca o elice (. 101, 102).

ORIENTARE. Se aseaza inapoi marginea care prezinta o mare scobitura, lateral fata prevazuta
cu o cavitate emisferica (acetabulul), iar in jos scobitura acestei cavitati

ELEMENTE DESCRIPTIVE

Este format la inceput din trei piese distincte: ilionul, pubele si ischionul, care se sudeaza
definitiv intre 12—16 ani la fete si 13—18 ani la baieti.
ILIONUL (os ilium).

Formeaza portiunea superioara a osului si reprezinta mai mult din jumatatea lui.
 Limita inferioara a ilionului este reala la fat si la copil, unde sudura lui cu celelalte doua
piese nu s-a realizat inca.

La adult, limita inferioara este reprezentata ele o linie conventionala ce trece prin treimea
superioara a acetabulului.

Ilionul prezinta un corp care participa la formarea acetabulului si o portiune superioara,

turtita, ata cu o aripa, aripa osului iliac .

ISCHIONUL (os ischii).

Cuprinde portiunea posterioara si inferioara a osului;

el are un corp si o ramura.

Corpul participa la formarea acetabulului, constituind portiunea postero-inferioara a

acestei cavitati.

Corpul se continua cu ramura , ce se indreapta inainte.

La limita dintre corp si ramura se gaseste tuberozitatea ischiadica.

PUBELE (os pubis).

reprezinta portiunea antero-inferioara a osului;

el are un corp si doua ramuri.

corpul participa la formarea portiunii anteroinferioare a acetabulului.

el se uneste cu ilionul, iar la locul de unire se gaseste eminenta iliopectinee.

de la corp pleaca inainte ramura superioara ; ea coteste in unghi ascutit (unghiul pubelui)
si se continua cu ramura descendenta sau inferioara

ramura inferioara a pubelui se uneste cu ramura ischionului. formand impreuna ramura

ischiopubiana.
Coxalul, considerat in totalitate, prezinta doua fete, patru margini si patru unghiuri.

FATA LATERALA:

Prezinta in partea ei mijlocie o cavitate mare, numita acetabul, care ne-a servit la
orientarea osului. La formarea acetabulului contribuie corpul celor trei oase
constitutive ale coxalului.
 Dedesubtul acetabulului se gaseste un orificiu mare, numit gaura obturata; la
formarea ei contribuie ischionul si pubele.

Deasupra acetabulului se gaseste fata gluteala a aripii osului iliac.

A. CAVITATEA COTILOIDIANA sau acetabulul

Este o cavitate profunda, emisferica care serveste la articulatia cu femurul.

Circumferinta acetabulului este proeminenta si e ascutita si poarta numele de spranceana

cotiloidiana sau acetabulara. Este intrerupta de incizura acetabulului, situata in partea
inferioara, la unirea ischionului cu pubele.

Scobitura acetabulului este situata imediat deasupra gaurii obturate si transformata pe viu intr-o
gaura prin ajutorul unei formatiuni fibrocartilaginoase, numita ligamentul transvers al
acetabulului.

Suprafata interioara a acetabulului prezinta:

a)suprafata semilunara, care este articulara

b)fosa acetabulului nearticulara, de forma patrulatera, incadrata de suprafata semilunara.

B. GAURA OBTURATA

Este limitata in cea mai mare parte printr-o margine ascutita ca o creasta, afara de portiunea
superioara, unde creasta este inlocuita cu un sant numit santul obturator.

Pe viu, gaura obturata este acoperita de membrana obturatoare, iar santul transformat in canalul
obturator.

C.SUPRAFATA GLUTEALA a osului iliac

Este usor escavata in portiunea ei mijlocie;

pe ea se gaseste gaura nutritiva principala a osului

este strabatuta de trei linii:

1. linia gluteala anterioara care pleaca de la nivelul marii scobituri

ischiadice de pe marginea posterioara a osului, merge in sus si inainte spre a
se termina pe marginea superioara, in vecinatatea spinei iliace
anterosuperioare;

2. linia gluteala posterioara se desprinde tot de pe marea scobitura

ischiatica apoi merge in sus aproape vertical si se termina pe marginea
 superioara a osului, la unirea treimii posterioare cu cele doua treimi
anterioare;

3. linia gluteala inferioara care se indreapta de la marea scobitura

ischiatica catre marginea anterioara a osului.

Cele trei linii delimiteaza patru campuri:

1. unul posterior, mic, pe care se insera muschiul gluteu mare;

2. unul situat mai anterior, pe care se insera muschiul gluteu mijlociu;

3. unul anterior si inferior, deasupra liniei gluteale inferioare, care da insertie

pentru muschiul gluteu mic

4. ultimul, situat sub linia gluteala inferioara, pe care se insera muschiul

drept femural.

.103 OSUL COXAL - fata mediala

FATA MEDIALA:

Este strabatuta de linia arcuata, indreptata oblic, de sus in jos si dinapoi inainte.
Aceasta linie imparte fata mediala in doua portiuni (. 103):

Superior se gaseste o suprafata escavata, numita fosa iliaca , pe care se insera muschiul iliac;
Dedesubtul liniei arcuate se gasesc:

a)suprafata sacropelvina - alcatuita, la randul ei, din doua formatiuni anatomice:

 o puternica rugozitate, destinata insertiei ligamentelor articulatiei

sacroiliace, numitatuberozitatea iliaca

 suprafata asemanatoare cu pavilionul urechii. numita din aceasta

cauza fata auriculara ea se articuleaza cu o fata asemanatoare de pe osul
sacru cu care formeaza articulatia sacroiliaca;

b)dedesubtul fetei auriculare se gaseste o suprafata a, ce raspunde acetabulului.

c)inaintea suprafetei precedente se gaseste gaura obturata

MARGINEA ANTERIOARA prezinta (. 104):

 Superior - spina iliaca antero-superioara la unirea ei cu marginea superioara

pe care se inseramuschii croitor si tensor al fasciei late, respectiv ligamentul
inghinal. Spina este palpabila sub piele;

 Mijlociu - spina iliaca antero-inferioara pe care se insera muschiul drept femural;

 Inferior - tuberculul pubian usor de explorat prin palpare. Pe el se insera

ligamentul inghinal. La nivelul lui se formeaza unghiul pubelui la jonctiunea dintre
cele doua ramuri pubiene; Medial de tubercul se afla o linie groasa si rotunjita,
numita creasta pubeiui pentru insertia muschiului drept abdominal si a
muschiului piramidal.

MARGINEA POSTERIOARA prezinta:.

1) spina iliaca postero-suprioara situata la unirea cu marginea superioara; este palpabila sub
piele;

2)spina iliaca postero-inferioara, separata de precedenta printr-o scobitura. Cele doua spine
dau insertie puternicelorligamente ale articulatiei sacroiliace;

3) marea scobitura sau incizura ischiadica. Prin ea trec numeroase formatiuni (muschiul
piriform, nervul ischiadic, nervul gluteal superior, nervul gluteal inferior, vasele rusinoase
interne);

4) spina ischiadica - sub precedenta, serveste pentru insertia muschiului gemen superior;

5) mica scobitura ischiadica, dand trecere muschiului obturator intern, respectiv vaselor si
nervilor rusinosi interni;
6) tuberozitatea ischiadica pe care se insera numerosi muschi; pe ea repauzeaza omul in pozitia
sezand. Se poate palpa usor, mai ales cand se pune coapsa in flexiune.

MARGINEA SUPERIOARA sau CREASTA ILIACA.

Se intinde de la spina iliaca antero-superioara la spina iliaca postero-superioara.

Marginea apartine in totalitate osului iliac.

Poate fi palpata in intregime sub piele.

Da insertie unui mare numar de muschi (oblicul extern, oblicul intern, transversul, patratul
lombelor, gluteul mare, gluteul mijlociu, iliacul).

MARGINEA INFERIOARA.

Se intinde intre tuberozitatea ischiadica si unghiul pubelui.

La constituirea ei iau parte ramura ischionului si ramura inferioara a pubelui, de unde si

denumirea de ramura ischiopubiana ce se da acestei margini.
 Imediat sub unghiul pubian marginea prezinta o suprafata ovala, fata pubiana ; serveste
la articularea cu osul coxal de partea opusa, cu care formeaza simfiza pubiana.
Marginea inferioara da insertie unor muschi (adductorul mare, adductorul scurt) si corpilor
cavernosi la barbat.

UNGHIURILE.

1. Unghiul antero-superior este reprezentat de spina iliaca antero-superioara

2. Unghiul postero-superior este reprezentat de spina iliaca postero-superioara.

3. Unghiul antero-inferior este reprezentat prin unghiul pubelui.

4. Unghiul postero-inferior este format de tuberozitatea ischiadica.

1.2. PELVISUL OSOS

Pelvisul osos sau bazinul este format de cele doua coxale, sacrul si coccigele. El este
situat cu aproximatie la mijlocul corpului adultului.

1.2.1. CONFORMATIA GENERALA.

Are forma unui trunchi de con, cu baza mare in sus si cu baza mica in jos (. 105, 106).

PELVISUL OSOS PREZINTA: o circumferinta superioara si alta inferioara o suprafata

exterioara si o suprafata interioara.

1. CIRCUMFERINTA SUPERIOARA sau baza mare a pelvisului osos este formata, la randul
ei, de: baza sacrului, creasta iliaca, marginea anterioara a coxalului si marginea superioara a
simfizei pubiene.

2. SUPRAFATA EXTERIOARA (EXOPELVIANA). Prezinta elementele anatomice de pe

fetele laterale ale celor doua coxale si de pe fetele dorsale ale sacrului si coccigelui;

Anterior: fata anterioara a simfizei pubiene situata pe linia mediana, lateral de ea se

gasesc unghiurile pubelui si gaurile obturate cu cadrele osoase de care fie sunt
marginite;

Posterior: fetele dorsale ale sacrului si coccigelui, precum si marginile posterioare

ale oaselor coxale. Intre sacru si coccige, pe de o parte, si marginile posterioare ale
coxalelor

Lateral: fetele laterale ale coxalelor cu fata gluteala, acetabulul si tuberozitatea

ischiadica.

3. SUPRAFATA INTERIOARA (ENDOPELVINA). Se caracterizeaza printr-un relief osos

circular numit linia terminala. Ea delimiteaza stramtoarea superioara a pelvisului. Stramtoarea
superioara imparte suprafata interioara in doua portiuni: una situata deasupra pelvisul mare care
apartine topografic abdomenului si alta dedesubtul ei – pelvisul mic care adaposteste organele
aparatului urogenitale cu o deosebita importanta obstetricala la femei.

4. CIRCUMFERINTA INFERIOARA (stramtoarea inferioara a pelvisului) sau baza mica a

pelvisului osos este format: anterior, de marginea inferioara a simfizei pubiene; posterior, de
varful coccigelui; lateral, de cele doua tuberozitati ischiadice; acestea sunt legate anterior de
simfiza pubiana prin ramurile ischiopubiene, iar posterior de sacru si coccige, prin ligamentele
sacrotuberale si sacrospinoase.
ROLUL BAZINULUI OSOS

rolul de protectie a organelor pelvine

rol in mecanismul nasterii

serveste la transmiterea greutatii corpului la membrele inferioare; are astfel un rol important in
statica si locomotie.

In statica verticala se gasesc in acelasi frontal: promontoriul, axele de rotatie ale humerusului in
articulatiile scapuloumerale si cele ale femurelor in articulatiile coxofemurale. Considerat astfel
(in frontal), bazinul osos se prezinta ca o bolta care primeste greutatea corpului si o transmite
celor doua coapse. Aceasta bolta are un varf reprezentat de sacru si doi stalpi (arcade)
reprezentati de oasele coxale. Sacrul primeste greutatea de la trunchi si prin intermediul stalpilor
o transmite la cavitatile cotiloidiene si de aici la femure. Greutatea corpului apasand pe sacru,
produce o tensiune in articulatiile sacroiliace, care aduce dupa sine tendinta la indepartarea celor doi
stalpi de bolta. Dar stalpii sunt mentinuti in legatura prin cele doua ramuri ischiopubiene si prin
simfiza pubiana, astfel ca presiunea de sus in jos nu-i poate indeparta. Pe de alta parte, presiunea
este neutralizata si de contrapresiunea de jos in sus, exercitata de cele doua femure. Intervin in
mentinerea echilibrului de forte si puternicele ligamente ale articulatiilor sacroiliace.

ARHITECTURA BAZINULUI OSOS este realizata astfel in mod atat de fericit incat nu pune
nici o piedica locomotiei si staticii; in cazul in care pelvisul osos si-a pierdut rezistenta normala,
echilibrul de forte se rupe si se produc deformatii.