Plutirea corpurilor

Cu toţii ne-am întrebat cum este posibil ca o barcă, vapor sau orice alte obiecte concepute
să plutească, indiferent de greutatea lor, nu se scufundă. Răspunsul are la baza una dintre cele
mai cunoscute legi ale fizicii: Legea lui Arhimede.
Legea lui Arhimede sau principiul lui Arhimede este o lege a staticii fluidelor, care afirmă că
un corp scufundat într-un fluid este împins de către fluid, de jos în sus, cu o forţă egală cu
greutatea volumului de fluid dislocat de către corp. Această forţă se numeşte forţă arhimedică sau
forţa lui Arhimede. A fost descoperită în mod empiric de către Arhimede în secolul al III-lea î.Hr. şi
demonstrată în secolul al XVI-lea. Uzual, se poate vorbi şi de legea plutirii corpurilor, deşi, nu toate
corpurile scufundate ajung să plutească datorită forţei arhimedice.

Principiul lui Arhimede explică cum plutesc obiectele

Facem un experiment!

Putem observa ce se întâmplă atunci când într-un pahar cu apă punem o piatră îndeajuns
de mare încât apa să dea afară. Nivelul apei din pahar creşte, iar acest lucru se întâmplă pentru că
“disloci” o parte din cantitatea de apă cu piatra, iar acea apă trebuie să se ducă undeva. Important
pentru a pluti este ca obiectul să disloce o cantitate de apă care este egală cu greutatea sa. Una
dintre cele mai cunoscute legi din fizică, mai precis din hidrostatică, este legea lui Arhimede,
conform căreia: ''Orice corp scufundat într-un lichid sau gaz este împins pe verticală, de jos în sus,
cu o forță egală cu greutatea lichidului sau gazului dezlocuit de acel corp ". Această forță de
numește ''forță arhimedică''.

Cautând informaţii despre această temă, am descoperit că celebra expresie ''Evrika!'' (Am
găsit!) a fost rostită de savantul grec al antichită ții Arhimede când, aflându-se la baia publică, a
observat că fără a înota, există o forță în apă care îl împinge la suprafa ță și că nivelul apei a
crescut. A înțeles că volumul de apă dezlocuit trebuie să fie egal cu volumul unei păr ți a corpului
său, cea aflată în apă. Apoi a refăcut experimentul prin scufundarea mai multor tipuri de corpuri
care aveau diferite densități și a formulat legea fundamentală a hidrostaticii, cunoscută drept Legea
lui Arhimede.

Savantul antic Arhimede a trăit între anii 287-212 î.Hr. în ora șul Siracuza, în Sicilia, care la
vremea respectivă era colonie grecească. Este unul dintre cei mai cunoscu ți învă ța ți ai Greciei
antice, matematician, fizician, inginer, inventator și astronom, fiind considerat un mare
matematician al antichității. A pus bazele hidrostaticii și a explicat principiul pârghiei.

Dacă forța determinată de presiunea lichidului este mai mare decât greutatea corpului
acesta plutește, iar dacă forțele sunt egale obiectul rămâne în echilibru în lichid. Punctul de
aplicație al forței arhimedice este centrul de masă al fluidului dezlocuit de corp. Această for ță este
generată de variația presiunii hidrostatice în funcție de adâncimea de scufundare.

Punctul de aplicație al forței arhimedice se nume ște ''centru de presiune'' și coincide cu

centrul de greutate al corpului, dacă acesta este omogen și complet scufundat în lichid.

Există o serie de factori care influențează forța arhimedică:

- natura lichidului;
- volumul corpului scufundat.

Principiul lui Arhimede explică de ce navele de mare tonaj se men țin la suprafa ța apei
mărilor și oceanelor ori de ce baloanele umplute cu heliu se ridică în atmosfera terestră.

În cazul navelor, acestea plutesc, deși sunt confec ționate din materiale cu densitatea mult
mai mare decât a apei. Datorită formei lor, ele dezlocuiesc un volum foarte mare de apă (mai mare
decât volumul materialelor din care este confecționată nava).

Cazuri speciale de nave sunt submarinul (poate pluti la suprafața apei, dar se poate și
scufunda la diferite adâncimi; are între pere ții săi dubli rezervoare care se pot umple cu apă din
mare, iar atunci greutatea submarinului cre ște și se scufundă; pentru a reveni la suprafa ță, apa din
rezervoare este evacuată cu ajutorul aerului comprimat) și batiscaful (un submarin mai mic, folosit
pentru a coborî la adâncimi foarte mari; cabina în care se află pasagerii este o sferă de o țel cu
pereții foarte groși, restul carcasei este plină cu un lichid cu densitatea mai mică decât apa).

În cazul baloanelor cu aer cald, principiul este asemănător — și aerul exercită o presiune
asupra corpurilor pe care le înconjoară: presiunea atmosferică. Pentru a pluti, greutatea unui corp
trebuie să fie mai mică decât greutatea volumului de aer dezlocuit. Conform www.ipedia.ro, aerul
din baloane este încălzit micșorându- și densitatea și greutatea totală. Baloanele se ridică în aer
sub acțiunea forței arhimedice care este mai mare decât greutatea lor.

De ce o barcă de oţel pluteşte, iar o bară de oţel se scufundă?

Legea lui Arhimede se aplică şi în acest caz. Nu este foarte greu să construieşti o barcă în
aşa fel încât greutatea acesteia să fie dislocată înainte ca aceasta să ajungă complet în apă.
Motivul este acela că în interiorul unei bărci este aer. Spre deosebire de o barcă, o bară de oţel
este făcută în întregime din acest metal. Densitatea medie a unei bărci – combinaţia de oţel şi aer
– este mică comparativ cu densitatea medie a apei. Astfel, doar o mică parte a bărcii trebuie să se
scufunde în apă înainte de a fi dislocată greutatea bărcii.