‘T

•>
1

Sistemul genital
feminin <-

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI GENITAL GLANDELE MAMARE / 866

FEMININ/834 Reglarea hormonală a glandei mamare / 870
OVARUL/835 Involuția glandei mamare / 872
Structura ovarului / 835 Vascularizația sanguină și limfatică / 872
Dezvoltarea foliculară / 836 Inervația / 872
Ovulatia / 841
9
Fișa 23.1 Corelație clinică: Boala ovarelor polichistice / 841
Corpul galben / 843 Fisa 23.2 Corelație clinică: Fertilizarea in vitro / 847
Capacitarea și fertilizarea / 844 9 •

Fisa 23.3 Considerații funcționale: Rezumat al reglării

Atrezia / 846 hormonale a ciclului ovarian / 851
Vascularizația sanguină și limfatică / 848 Fișa 23.4 Corelație clinică: Evoluția placentei mature la
Inervația / 848 naștere / 862
9

TROMPELE UTERINE / 848 Fișa 23.5 Corelație clinică: Frotiurile citologice

UTERUL/850 Papanicolaou / 865
Modificările ciclice din timpul ciclului menstrual / 853 Fisa 23.6 Corelație clinică: Colul uterin si infecțiile cu
9 9 9 9

Implantarea / 855 virusul Papilloma uman / 871

Colul uterin / 857 Fișa 23.7 Considerații funcționale: Lactația și
PLACENTA / 858 infertilitatea / 872
VAGINUL/863 ^HlSTOtOGtf j
HISTOLOGIE101 / 873
ORGANELE GENITALE EXTERNE / 864

$2 PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI
GENITAL FEMININ
Sistemul genital feminin constă în organele sexuale in­
terne și structurile genitale externe.
Organele reproducătoare feminine interne sunt localizate în pel-
vis și structurile genitale externe (organele genitale externe) sunt
situate in porțiunea anterioară a perineului, fiind desemnate cu
termenul de vulvă.
• Organele reproducătoare feminine interne sunt ova­
rele, trompele uterine, uterul și vaginul (Fig. 23.1). Aces­
tea sunt situate în cavitatea pelvină și perineu.
• Organele genitale externe includ mons pubis, labiile
mari și mici, clitorisul, vestibulul și deschiderea vaginală,
himenul si orificiul uretrăi extern.
>
Glandele mamare sunt incluse în acest capitol, deoarece
dezvoltarea lor si statusul lor funcțional sunt direct corelate cu
> >
activitatea hormonală a sistemului de reproducere feminin.
834
In mod similar, placenta este inclusă in acest capitol datorită
relației sale morfologice, funcționale și fizice cu uterul în tim-
pul sarcinii.
Organele reproducătoare feminine suferă modificări ciclice
periodice, de la pubertate la menopauză.
Ovarele, trompele uterine și uterul femeii mature sexual su­
feră modificări structurale și funcționale semnificative, corelate
cu activitatea nervoasă si cu modificările nivelurilor hormonale
>
din timpul fiecărui ciclu menstrual și din timpul sarcinii.
Aceste mecanisme reglează, de asemenea, și dezvoltarea timpurie
a sistemului feminin de reproducere. Inițierea ciclului menstrual,
denumită menarhă, apare la fete cu vârsta cuprinsă între 9 și 14
ani (vârsta medie a menarhei este de 12,7 ani), marcând sfârșitul
pubertății și începutul vieții reproducătoare. Pe parcursul aces­
tei perioade, ciclul menstrual durează în medie 28-30 de zile.
Intre 45 și 55 de ani, ciclul menstrual se rărește (vârsta medie
este de 51,4 ani) și, în cele din urmă, încetează. Această modi­
ficare a funcției reproducătoare poartă numele de menopauză
sau climacterium. Ovarele își încetează din acest moment funcția
1

porțiunea uterină istmul mezosalpinge ampula

fundul a trompei uterine trompei uterine
uterului
835
— arteră ovariană
ligament
suspensor al
cavitate ovarului
uterină
infundibul
O
fimbni
corp
mezoovar
uterin
ovar
ro
GO
ligamentul ovarului
orificiu CZj
>—* •
intern mezometru CZj
r-t
canal cervical
perimetru a
arteră uterină 3
col —-
endometru 7"--
uterin
CTQ
orificiu miometru a
extern I
/
faldurile mucoasei *—• •

vagin — r-t
►—-

>— •
FIGURA 23.1 ▲ Reprezentare schematică a organelor sexuale interne feminine. Acest desen prezintă vederea dinspre posterior a orga
nelor sexuale interne feminine. Pentru evidențierea structurii interne a acestora, au fost înlăturate o parte din peretele uterin, al trompelor uterine și al •

vaginului De remarcat cele trei straturi distincte ale peretelui uterin: stratul intern, endometrul, care tapetează cavitatea uterină; stratul mijlociu, cel mai □
gros, miometrul, și stratul extern, perimetrul, care este foița peritoneală a uterului.
o
<

reproducătoare de formare a ovocitelor și funcția endocrină de
sinteză hormonală, care reglează activitatea reproducătoare. Alte
I - O
organe (ex., -o------ y-șioglandele
X--- ' vaginul ------- mamare) prezintă grade diferite
de diminuare funcțională,, îin special legate de activitatea secre-
torie.
K OVARUL
Cele două funcții majore ale ovarului sunt producția de gâ­
rneți si sinteza de hormoni steroizi.
Ovarele au două funcții interdependente: gametogeneza
(producerea de gârneți) și steroidogeneza (producerea de
steroizi). La femei, producerea de gârneți poartă denumirea de
ovogeneză. Gârneții în dezvoltare se numesc ovocite; gârne­
ții maturi se numesc ovule.
Ovarele secretă două grupe majore de hormoni steroizi:
estrogenii și progestogenii.
• Estrogenii promovează creșterea și maturarea organelor
sexuale interne și externe și sunt responsabili de dezvoltarea
la pubertate a caracterelor sexuale feminine. Estrogenii acți­
onează și asupra glandelor mamare, promovând dezvoltarea
lor, prin stimularea creșterii ductale și stromale și acumularea
de țesut adipos.
• Progestogenii pregătesc pentru sarcină organele sexuale
interne, în special uterul, prin favorizarea modificărilor sec re­
torii la nivelul endometrului (discutate în secțiunea despre
modificările ciclice ale endometrului). Progestogenii pregă­
tesc și glanda mamară pentru lactație, prin stimularea proli­
ferării lobulare.
Ambii hormoni joacă un rol important in ciclul menstrual, ZXD
pregătind uterul pentru implantarea ovulului fertilizat. Dacă fer­ cz
tilizarea nu are loc, endometrul degenerează și apare menstruația.
Structura ovarului
La nulipare (femeile care nu au născut), ovarele sunt organe pe­
reche, în formă de migdală, de culoare alb-rozie, având o lungime
de 3 cm, o lățime de l,5 cm și o grosime de l cm. Fiecare ovar
este atașat de suprafața posterioară a ligamentului larg printr-un
pliu peritoneal, denumit mezoovar (a se vedea Fig. 23.1). Polul
superior (sau tubar) al ovarului este atașat la peretele pelvin prin
ligamentul suspensor al ovarului, care conține vasule și ner­
vii ovarieni. Polul inferior (sau uterin) este atașat la uter prin
ligamentul ovarian. Acest ligament reprezintă un vestigiu al gu-
bernaculului, cordonul fibros embrionar care atașează gonada in
dezvoltare la planșeul pelvin. înainte de pubertate, suprafața ovaru­
lui este netedă, dar in timpul vieții reproducătoare aceasta devine
progresiv cicatrizată și neregulată, ca urmare a ovularilor repetate.
La femeile în postmenopauză, ovarele se reduc la circa o pătrime
din dimensiunea observată în timpul perioadei reproducătoare.
Ovarul este compus dintr-o corticală și o medulară.
Pe secțiune, ovarul prezintă două regiuni distincte:
• Medulara sau regiunea medulară este localizată în por­
țiunea centrală a ovarului, fiind formată din țesut conjunctiv
lax, cu o masă relativ importantă de vase sanguine răsucite,
vase limfatice și nervi (Fig. 23.2).
• Corticala sau regiunea corticală se găsește la periferia
ovarului și înconjoară zona medulara. Corticala conține foli-
culii ovarieni înglobați într-un țesut conjunctiv bogat celu-
 folicul secundar
folicul atretic
836 folicul primar multilamelar folicul aproape matur

folicul primar folicul atretic

unilamelar
cc
«X folicul
>

o primordial

•
a «
1/
hJ
o
» * folicul
c<
• W—<
E 1
matur
(de Graaf)
E
, (U ovocit
vase /
• 1 < sanguine
• < corp
albicans

> ■ ■<

£<u
• —<
corp galben
corp hemoragie
co
exi
FIGURA 23.2 ▲ Desen al unei secțiuni prin ovar. Acest desen prezintă stadiile dezvoltăm foliculare, de la foliculul primar unilamelar până la
foliculul matur (de Graaf) Maturarea foliculilor este prezentată în direcția săgeții. Modificările foliculare de după ovulație conduc la dezvoltarea corpului
galben și în final a corpului alb (corpus albicans). De remarcat vasele sanguine foarte spiralate la nivelul hilului și al medularei ovariene.
O
larizat (Planșa 92, pagina 876). în stroma din jurul foliculilor
sunt prezente fibre musculare netede dispersate. Limita dintre
corticală si medulară nu este evidentă.
>
„Epiteliul germinativ" înlocuiește mezoteliul la suprafața
ovarului.
Suprafața ovarului este acoperită de un singur strat de celule
cubice sau, pe alocuri, aproape pavimen roase. Acest strat celular,
cunoscut drept epiteliu germinativ, se continuă cu mezoteliul
care acoperă mezoovarul. Termenul de epiteliugerminativ s-a păs­
trat din trecut, pe când se considera, în mod incorect, ca acesta
reprezintă sediul formării celulelor germinale, în timpul dezvol­
tării embrionare. La ora actuală, se cunoaște faptul că celulele
germinale primordiale au o origine extragonadală, acestea
migrând din sacul vitelin embrionar în cortexul gonadei embri­
onare, unde se diferențiază și induc diferențierea ovarului. între
epiteliul germinativ și corticala subiacentă se găsește un strat de
țesut conjunctiv dens denumit tunica albugineea (Planșa 92,
pagina 876). Tumorile care se dezvoltă din epiteliul de suprafață
al ovarului reprezintă mai mult de 70% din cancerele ovari­
ene. Originea tumorilor epiteliale de suprafață poate fi corelată
cu procesele repetate de distrugere și reparare ale epiteliul ui ger­
minativ care apar în timpul ovulațiilor.
Foliculii ovarieni furnizează micromediul pentru ovocitele
în curs de dezvoltare.
ovocit
eliberat
folicul
rupt
mitotice cresc semnificativ numărul ovogoniilor (a se vedea secți­
unea despre ovogeneză). O voci rele prezente la naștere rămân blo­
cate în dezvoltare la prima diviziune meiotică (a se vedea pagina
801). La pubertate, mici grupuri de foliculi suferă procese de
dezvoltare și maturare ciclice. In general, prima ovulație are loc
după cel puțin un an de Ia apariția menarhei. Se stabilește apoi
un tipar ciclic de maturare foliculară și ovulație, care continuă in
paralel cu ciclul menstrual. In mod normal, în timpul unui ciclu
menstrual, doar un singur ovocit ajunge la maturitate deplină și
este eliberat din ovar. In mod evident, maturarea și eliberarea a
mai mult de un ovocit la ovulație poate genera zigoți multipli. In
timpul vieții reproducătoare, o femeie produce doar aproxima­
tiv 400 de ovule mature. Majoritatea celor 600.000 până la
800.000 de ovocite primare prezente la naștere nu își finalizează
maturarea și se pierd progresiv printr-un proces de atrezie, care
se caracterizează prin moarte spontană și resorbția ulterioară a
ovocitclor imature. Acest proces începe timpuriu, dintr-a cin-
cea lună de viață fetală, fiind mediat de apoptoza celulelor care
înconjoară ovoci tul. Atrezia reduce numărul ovocitelor primare
într-o manieră logaritmică, de la aproximativ 5 milioane la fat la
mai puțin de 20% din acest număr la naștere. Ovocitele rămase
la menopauză degenerează în câțiva ani.
Dezvoltarea foliculară
Din punct de vedere histologiic, se pot identifica trei tipuri princi-
pale de foliculi ovarieni, în functie de stadiul lor de dezvoltare:
>

în stroma corticală sunt dispersați foliculi ovarieni de dimensi­ • foliculi primordiali;

uni diferite, fiecare conținând câte un ovocit. Dimensiunea unui • foliculi în evoluție, subclasificați în continuare în foliculi
folicul indică statusul de dezvoltare al ovocitului. Stadiile incipi­ primari și secundari (sau antrali);
ente ale ovogenezei au loc în timpul vieții fetale, când diviziunile • foliculi maturi sau foliculi de Graaf.
 Unii histologi și clinicieni identifică stadii suplimentare in
cadrul procesului continuu de dezvoltare foliculară. In ovarul
caracterizat prin cicluri lunare, foliculii se găsesc in toate sta­
diile de dezvoltare, predominând foliculii primordiali.
Foliculul primordial reprezintă stadiul cel mai timpuriu al
dezvoltării foliculare.
Foliculii primordiali apar pentru prima dat -u in tini'
pul celei de-a treia luni de dezvoltare fetală. imuZ, creșterea
foliculilor primordiali este independentă dc d* dmuiaicu go-
nadotropinelor. In ovarul matur, foliculii prim .< . sc găsesc
in stroma corticală, imediat sub tunica albugincc. j /ocinil este
înconjurat de un singur strat de celule foliei? pavîmen-
toase (Fig. 23.3 și Planșa 92, pagina 876). Suprafața ex ternă
a celulelor foliculare este delimitată dc membrana bazală. In
acest stadiu, ovocitul și celulele foliculare înconjurătoare sunt
strâns apoziționate. Ovocitul din folicul are un diametru dc
aproximativ 30 pm și prezintă un nucleu marc, excentric care
iar celulele foliculare aplatizate înconjurătoare proliferează și
devin cubice. în acest stadiu — și anume, când celulele folicu­
lare devin cubice — foliculul este identificat ca folicul primar. 37
Pe parcursul dezvoltării sale, ovocitul sintetizează proteine spe­
cifice asamblate intr -un înveliș extracelular denumit zona pe- O
Ilucida. Aceasta se formei.zâ între ovocit și celulele foliculare
adiacente (Fig. 23.4). l..\ spzcia umană, zona pellucida (ZP)
este formată din trei clase de iicoproteine acide sulfatate
> denumite ZP- (80-120 kl >a), ZP-2 (73 kDa) și ZP-3 (59- O
65 kDa). Dintre iccscea trei, cea mai importantă este ZP-3,
care funcționează ca receptor de legare a spermatozoidului și
inductor al reacției acrozornale (a se vedea pagina 845); se con­ ro
sideră că ZP-2 ar funcționa ca proteină secundară de legare a
spermatozoidului și ZP-1 nu a fost caracterizată încă din punct J
•
de vedere funcțional. în microscopia optică, zona pellucida este CZi
t
clar vizibilă ca un strat omogen și refractiv care se colorează a
intens cu coloranți acidofili și cu metoda acid periodic Schiff 3
(PAS) (Planșa 92, pagina 876). Aceasta devine evidentă atunci »—•
>- ■ «

conține cromatină fin dispersată și unul sau mai mulți nucleoli când ovocitul, înconjurat dc un strat de celule foliculare cubice CJQ
I mari. Citoplasmă ovocitului, denumită ooplasniă, conține un sau cilindrice, a ajuns la un diametru de 50-80 pm. D
corp Balbiani (Fig. 23.3a). Ultrastructural, corpul Balbiani
Celulele foliculare suferă un proces de stratificare pentru a r—t
•

apare ca o acumulare localizată de membrane golgiene și vezi­ A

cule, reticul endoplasmatic, centrioli, numeroase mitocondrii
șilizozomi. în plus, ovocitele umane conțin lamele anulare,
precum și numeroase vezicule mici dispersate în citoplasmă,
alături dc mitocondrii mici si sferice. Aceste lamele seamănă
>
forma granuloasa foliculuiui primar. r—-*
Prin proliferarea mitotică rapidă, stratul unic de celule foliculare O)
dă naștere unui epiteliu stratificat, denumit granuloasa foli­
culară (stratul granulos sau membrana granuloasă), care

cu o stivă de profiluri similare învelișului nuclear. Fiecare strat
al stivei include structuri identice morfologic cu porii nucleari.
Foliculul primar reprezintă primul stadiu de dezvoltare a
foliculuiui evolutiv.
înconjoară ovocitul. Celulele foliculare se identifică acum drept
celule granuloase. Membrana bazală își menține poziția intre
stratul cel mai extern de celule foliculare care devin cilindrice și
stroma de țesut conjunctiv. o
în timpul creșterii foliculare, se dezvoltă numeroase joncțiuni
<:

x»
33
Pe măsură ce foliculul primordial trece în stadiul de folicul gap între celulele granuloase. Spre deosebire de celulele Sertoli din CZ
evolutiv, apar modificări la nivelul ovocitului, celulelor folicu­ testicul, stratul bazai al celulelor granuloase nu prezintă joncțiuni
lare și stromei adiacente. Inițial, ovocitul crește în dimensiuni, strânse elaborate (zonule occludens), ceea ce indică absenta unei

ovocit

celule foliculare mitocondrie

membrană bazală & -V O’

RER
- «Ewpl
celule N . -3

stromale
- st £ «■

a ■ J

'
X
...".

iv
corp
Balbiani ' c.f
lamele
anulare

FOLICUL PRIMORDIAL
FIGURA 23.3 A Foliculul primordial, a. Reprezentare schematică a unu: folicul primordial ce prezintă ovocitul blocat în profaza primei de. z jn; meio: ce.
bocitul este strâns înconjurat de un singur strat de celule foliculare pavimentoase. Suprafața externă a acestor celule este separată de țesutul conjunctiv prin-
H) membrană bazală. Ooplasma conține organite caracteristice, observate la microscopul electronic, ce inciud un corp Balbiani, lamele anulare și miteccndri
; sferice, b. Această imagine de microscopie optică a foliculilor primordiali prezintă ovocitele înconjurate de un singur strat de celule foliculare ..PP, aplatizate
obicei, nucleul (N) ovocitului are o poziție excentrică. Sunt indicate două ovocite la care nucleul nu este inclus în planul de secțiune (X) în mod s;mi:ar, există
foliculi (săgeți) la care celulele foliculare sunt vizualizate din fața sau tangențial, iar ovocitele conținute nu sunt incluse în secțiune. 640x.
 ■■■■

celule foliculare
celule stromale
838 zona
A ■
pellucida
în formare R.; V -

cc
r •«
&■-

c
> ■*

o
r a «K
1"L J -A

a \\
0 V.
c - Ti» ’
s
• W—< • »

■ iar-*
-

n
>' i

cd ovocit
• '<

a —
b
membrană bazală __
____ - _
- ------- * .
« 4
--
-

» ■ < FOLICUL PRIMAR

FIGURA 23.4 ▲ Foliculul primar unilamelar. a. Desen al unui folicul primar intr-un stadiu timpuriu de dezvoltare Se observă formarea zonei pe­
EOJ llucida intre ovocit și celulele foliculare adiacente Ovocitul este înconjurat de un singur strat de celule foliculare cubice, b. Imagine de microscopie optica
4— » a unui folicul primar. De remarcat stratul distinct de celule foliculare (CA) care înconjoară ovocitul. 640x.
QO

bariere sânge - folicul. Circulația nutrienrilor si a macromolecule- de celule conjunctive, denumită teacă foliculară, situată
00 lor informaționale mici din sânge in fluidul folicular este esențială imediat la exteriorul membranei bazale (Fig. 23.5). leaca fo­
CN pentru dezvoltarea normală a ovulului și a fol icul ului. liculară se diferențiază în continuare în două straturi:
>

Celulele țesutului conjunctiv formează straturile tecale ale • Teaca internă reprezintă stratul intern, foarte vascularizat,
foliculului primar. cu celule secretorii cubice (Planșa 93, pagina 878). Celulele
Pe măsură ce celulele granuloase proliferează, celulele stro­ complet diferențiate ale tecii interne prezintă caracteristici
male din imediata vecinătate a foliculului formează o teacă ultrastructurale ale celulelor producătoare de steroizi. Ce-

O granuloasă foliculară celule granuloase

membrană bazală teacă foliculară

a
granule i
■c
corticale *

sv-r .*■- : ' I

1 e..8®
\
r v-' J

IE
f -
/-
.y
^3-• *■ o •j ,5a
••V ■'.‘a

'A g/ -'1'
-*
■?
/rA-
A( J . -x A
V
6/
jj
v f k•
’LpOiO
1 - &

V
w ■
- X \ *4
. •
X
■ "î
i
V-'-J
Tf C-y-c
3 {p/
0 •.
«
a - ---*>_

ZR
Wti •

0V
f
✓
C*G-.G7, T FI 11 —. T—■ J
V /"A
’ rv
k'^ j
•»
I FIGURA 23.5 ▲ Foliculul primar multilamelar. a. Reprezentare schema­
' \
tică a foliculului primar multilamelar ce prezintă o masă pluristratificată de celule
»
granuloase (diferențiate din celulele foliculare) care înconjoară ovocitul De remar­
citoplasmă ovocitului cat că stratul cel mai intern al celulelor granuloase este adiacent zonei pellucida și
I stratul cel mai extern al acestor celule se sprijină pe membrana bazală, care este
prelungire a celulei granuloase/' adiacentă celulelor stromale denumite acum teaca foliculară în acest stadiu, cor­
zona pellucida ' pul Balbiani se reorganizează in numeroase unități Golgi, în citoplasmă apărând
i
granule corticale. Detaliul circular descrie ul trastruc tura unui ovocit și a celulelor fo­
microvilii ovocitului I

liculare adiacente. Numeroși microvili ai ovocitului și prelungiri subțiri ale celulelor

joncțiune gap celule granuloase granuloase se extind în zona pellucida ce înconjoară ovocitul. Prelungirile celulelor
granuloase intră în contact cu membrana plasmatică a ovocitului. b. Imagine de
microscopie optică a foliculului primar multilamelar (maimuță). Se pot observa
FOLICUL PRIMAR MULTILAMELAR
straturi multiple de celule granuloase (CG) care înconjoară ovocitul primar. Zona
pellucida (ZP) se găsește intre ovocit și celulele foliculare. 640x
1

lulele tecii interne prezintă un număr mare de receptori
pentru hormonul luteinizant (LH). Ca răspuns la stimu­
larea LH, acestea sintetizează și secretă androgenii care sunt
precursorii estrogenilor. Pe lângă celulele secretorii, teaca in­
ternă mai conține fibroblaste, fascicule de col -gen și o rețea
bogată de vase mici, caracteristică organelor endocrine.
• Teaca externă reprezintă stratul extern de celule con
junctive. Aceasta conține în special celule maculare ne­
tede și fascicule de fibre de colagen.
Limitele dintre cele două straturi tecale. precum ,.i între
traca externă și stroma înconjurătoare nu suni distincte, lotuși,
membrana bazală situată între granuloasa și tea. j internă reali­
zează o limită distinctă între aceste două straturi. Aceasta separă
patul bogat de capilare al tecii interne de granuloasa, care este
avasculară în timpul dezvoltării foliculare.
Maturarea ovocitului are loc în foliculul primar.
Distribuția organitelor se modifică pe măsură ce ovocitul se
maturează. Numeroase elemente golgiene derivate din corpul
Balbiani unic al ovocitului primordial se dispersează în cito­
plasmă. Crește numărul ribozomilor liberi, al mitocondriilor,
al veziculelor mici, al corpilor multiveziculari, precum și canti­
tatea de reticul endoplasmatic rugos (RER). Ocazional, se ob­
I
serva picături lipidice și mase de pigment lipocrom. La multe
eliberate prin exocitoză, in momentul când ovulul este activat
de către spermatozoid (detalii in secțiunea despre fertilizare).
Numeroși microvili nercgulați se proiectează de pe ovocit în 839
spațiul perivitelin dintre ovocit și celulele granuloase încon­
jurătoare, pe măsură ce se formează zona pellucida (a se vedea
Fig. 23.5). în același timp: prelungiri subțiri de la nivelul celulelor
granuloase se proiectează spre ovocit, imbinându-se cu microvilii
ovocitului și, ocazional se invagineazâ in membrana plasmatică
i ovocitului. iTclungi. pot ninge membrana plasmatică, fără a O
stabili insă o continuitate citoplasmaiică între celule.
Foliculul secundar se caracterizează printr-un antru care
conține lichid. co
Inițial, foliculul primar se deplasează înspre profunzimea J
stromei corticale, pe măsură ce crește in dimensiuni, mai ales ►— •
on
pe seama proliferării celulelor granuloase. Pentru creșterea r-t
CD
»—■»
ovocitului și a foliculului sunt necesari mai mulți factori:
o Hormonul foliculostimulant (FSH)
o Factori de creștere (ex., factorul de creștere epidermic CTQ
CD
[EGF], factorul de creștere de tip insulinic I [IGF-I])
o Ionii de calciu (Ca2 ) >—• •
r-T
Când granuloasa atinge o grosime de 6-12 straturi celulare,
între celulele granuloase apar cavități pline cu lichid (Fig. CD

I
specii, inclusiv la mamifere, ovocitele prezintă vezicule secre­
torii specializate denumite granule corticale (a se vedea Fig.
I
23.5a). Acestea sunt localizate imediat sub nivelul oolemei
23.6). Pe măsură ce lichidul bogat în acid hialuronic, denumit 3 •
lichid folicular, continuă să se acumuleze printre celulele gra­
nuloase, cavitățile încep să fuzioneze și formează în finaJ o ca­ •

(membrana plasmatică a ovocitului). Granulele conțin proteaze vitate unică, în formă de semilună, denumită antru. Foliculul
I
II o
<

ZD
I c:
teacă externă —

vas sanguin
teacă internă —
1 celule tecale
interne
membrană bazală
celule granuloase
I
I
!»■
l
I corp
•
Call-Exner
L'
b»
If

I Ca

I *•.

/ JÎ C ' N t
1 3.; -ei »*•?$$!• •' v, ' -
VnTr
V < II»
1
«o l ) ‘ST

n \ 1' 'A
I
I
•
-
\ o FIGURA 23.6 ▲ Foliculul secundar, a. Reprezentare schematică a
•?
'”'8
( \ • ■- FA unui folicul secundar, prezentând antrul plin cu fluid rezultat prin fuzi­
onarea micilor cavități cu lichid dintre celulele granuloase De remarcat
\
că foliculul in dezvoltare conține multe celule granuloase in diviziune în
* -
acest stadiu, apar corpii Call-Exner. Detaliul in formă de cerc ilustrează re­
VA lația dintre celuleie granuloase. membrana bazală, teaca internă și teaca
i a. A.>
antru SY t
ovocit externă. Celulele tecii interne se diferențiază în celule producătoare de
steroizi, intens vascularizate.Teaca internă este înconjurată de un strat ex­
\
zona pellucida tern de celule stromale, denumit teaca externă. Membrana bazală separă
celulele granuloase de teaca internă b. Imagine de microscopie optică a
vase sanguine
membrană bazală celule granuloase unui folicul secundar Antrul (A) plin cu lichid folicular este vizibil în nteri-
orul granuloase’: (6). Pot fi ooservate numeroase straturi de celule tecale
a interne (77) și celule tecale externe (TE) în exteriorul membranei bazale a
foliculului secundar. 85x
FOLICUL SECUNDAR
 formai este identificat ca folicul secundar sau folicul antral Foliculul matur sau de Graaf conține ovocitul secundar
(Planșa 93, pagina 878). Ovocitul poziționat excentric, care a matur.
40 atins diametrul de circa 125 pm, nu-și mai continuă creșterea. Foliculul matur, denumit și foliculul De Graaf, arc un dia­
Inhibiția procesului de creștere se datorează prezenței unui pep- metru de minim 10 mm. Datorită dimensiunii mari, acesta se
tid mic, de 1-2 kDa, denumit inhibitorul maturării ovoci- extinde în toată grosimea corticalei ovariene și determină o pro­
ZD
CC tare (OMI), secretar de celulele granuloase în lichidul antral. Se eminentă pe suprafața ovarului. Pe măsură ce foliculul se apro­
«x
> constată existenta unei corelații directe între dimensiunea folicu-
o > >
pie de dimensiunea sa maximă, activitatea mitotică a celulelor
lului secundar si concentrația OMI. Nivelul OMI este maxim
» »
granuloase se reduce. Stratul granulos devine cu atât mai subțire
in foliculii mici și minim în foliculii maturi. Foliculul secundar,
cu cât antrul crește in dimensiuni. Pe măsură ce spațiile dintre
care avea diametrul de 0,2 mm când a început să apară Huidui
c folicular, continuă să crească până atinge un diametru de minim
celulele granuloase se măresc, ovocitul și celulele din cumulus se
desprind progresiv de restul celulelor granuloase, pregătindu-se
• *—■<

c 10 mm.
• •—<
pentru ovulație. Celulele din cumulus ce înconjoară ovocitul
c Celulele din cumulus oophorus formează corona radiata în formează acum un singur strat de celule, denumit corona radi­
,o jurul ovocitului din foliculul secretor. ata. Aceste celule, împreună cu celulele din cumulus slab atașate,
■1 ■<

ai Pe măsură ce foliculul secundar crește în dimensiuni, se mă­ rămân la ovulație alături de ovocic.
>

• —
rește și antrul, delimitat de câteva straturi de celule granuloase In această perioadă de maturare foliculară, tecile devin mai
aaj (Fig. 23.7). Granuloasa are o grosime relativ uniformă, cu excep­
*

proeminente. In citoplasmă celulelor din teaca internă apar pi­

bD ția regiunii asociate ovocitului. La acest nivel, celulele granuloase cături lipidice și, ultrastructural, celulele prezintă aspecte asoci­
formează o aglomerare îngroșată proeminentă în antru, cumu­ ate celulelor producătoare de steroizi.
lus oophorus. La ovulație, celulele din cumulus oophorus care La specia umană, LH stimulează celulele tecii interne sâ
6OJ se găsesc în imediata vecinătate a ovocitului și care rămân atașate secrete androgeni. Din cauza lipsei enzimei aromatază, celulele
4-» tecii interne nu sunt capabile să producă estrogeni. In schimb, ce­
CO de acesta formează corona radiata. Aceasta este compusă din
CC celule din cumulus care își trimit microvili penetranți în toată lulele granuloase conțin aromatază; astfel, unii androgeni sunt
zona pellucida, pentru a comunica cu microvilii ovocitului prin transportați la nivelul REN pentru prelucrarea ulterioară. Gi răs­
09 joncțiuni gap. In timpul maturării foliculare, numărul microvi- puns la FSH, celulele granuloase catalizează conversia androgeni-
CN lor în estrogeni, care stimulează celulele granuloase să prolifereze,
lilor de pe suprafața celulelor granuloase crește în corelație cu
numărul crescut de receptori LH de pe suprafața antrală liberă. ceea ce determină creșterea în dimensiuni a folicul ului. Nivelurile
>

Intre celulele granuloase, poate fi observat un material extracelu- crescute de estrogeni proveniți din ambele surse, foliculară și siste-
O lar, dens colorat, PAS pozitiv, reprezentat de corpi Call-Exner mică, sunt corelate cu sensibilizarea crescută a gonadotropilor față
(a se vedea Fig. 23.6a). Acești corpi sunt secretați de celulele gra­ de hormonul eliberator de gonadotropine. Cu aproximativ 24 ore
nuloase și conțin acid hialuronic și proteoglicani. înainte de ovulație, la nivelul adenohipofizei este indusă o descăr-

membrană bazală teacă teacă celule granuloase

externă internă
celule ce vor deveni
antru plin
/ corona radiata după ovulație
cu lichid
7^
folicular

i
* *• *» I. **

V• AW
•* ’ 2 <•

* X
/ N- W
I
X
GOW% 4
Z. LI •('•
■1
11
,>
%

i/^ L
•
\ rV
W", >-<
A
Y V 8
r — J % ■ te a —

ți Vj t

>ț
u /‘'O;.-. -.>™.
riJ: , )

• ► <•
vț 'n - • 1»^
A’ • X'te. •
•'
Y ‘-Q.r, .« -’ V * ’
v
>
i 4r rY- J •- • V, t/i
rl - •’ ’ • •j

T *
''

•' V > • . 'sJuv'.. r

p-r-r-r ••' ** 5 KSâ

■< ’

^9
a
-: SE®A? b
" cumulus oophorus
FOLICUL DE GRAAF MATUR
FIGURA 23.7 ▲ Foliculul secundar într-un stadiu avansat de dezvoltare, a. Reprezentare schematică a unui folicul matur (de Graaf) cu un
antru mare, conținând un ovocit înglobat în cumulus oophorus. Celulele din cumulus oophorus situate în imediata vecinătate a ovocitului rămân alături
de acesta după ovulație și formează corona radiata b. Imagine microscopică a unui folicul secundar matur. Se observă antrul plin cu lichid (4) și cumulus
oophorus (CO) care conține ovocitul. Restul celulelor care delimitează antrul formează granuloasa (stratul granulos, SG) Suprafața ovarului este vizibilă in
dreapta. De remarcat prezența celor doi foliculi primari (dreapta sus). TI. teaca internă. 45x

i
 FISA 23.1
9
Corelai /
înică: Boala ovarelor poîidiii Jce 841

Boala ovarelor polichistice se caracteriza... .-/are mă­

I rite bilateral, cu numeroase chisturi foliculare. Atu* canei boala
* *•.
*
I
este asociată cu oligomenoree, menstruație - •, se utilizează V, n 'A
IA
termenul clinic de sindrom Stein-Leven j : '6t soana este •-*:,z

mfertilă ca urmare a lipsei ovulației. Morfologic, vai ic seaniar o

cu un balon alb și mic plin cu bile strâns ambe ­ ’. .ațele atee-
aioit
&V •»
tate, frecvent denumite ovare stridie, prezintă ■- .. • < neteda,
alb-perlată, fără cicatrici superficiale, pentru că r ... ,-u. loc nicio
ovulație. Această stare este atribuită numărului n . j de c usturi
foliculare pline cu lichid și de foliculi secundari atrofiei care sunt
ss<?
< w
I ro
co
situați sub o tunică albuginee neobișnuit de groasa Patogeneza <
cz:
F— •

nu este clară, dar se pare că este legată de un defect în reglarea oo

a
• ■■

biosintezei de androgeni care determină producerea unor can­ >—

«> < *-y <
tități excesive de androgeni, convertiți în estrogeni. Procesul de f» •*

selecție a foliculilor în curs de maturare este dereglat. Persoana f—

*■ ■ -

respectivă are un ciclu anovulator caracterizat doar de stimu­

OQ
lare estrogenică a endometrului, din cauza inhibării producerii ^gs <
-6 CD
de progesteron. Inhibiția sintezei de progesteron este datorată
•— •
imposibilității foliculului de Graaf de a se transforma într-un corp r~t
FIGURA F23.1.1 A Boala ovarelor polichistice. Această ima f\h
galben producător de progesteron. O variantă de tratament
gine de microscopie optică prezintă o secțiune prin corticala ovaru­
este cea hormonală, pentru a stabiliza și a reface raportul estro-
lui, la o persoană cu boala ovarelor polichistice. De remarcat tunica CD
gen-progesteron, dar în anumite cazuri este necesară intervenția
aibugineea (TA), neobișnuit de groasă, care acoperă numeroși foliculi.
chirurgicală. Aceasta se realizează printr-o incizie cuneiformă Grosimea semnificativă a tunicii albuginee împiedică ovulația foliculi-
B
►— •

la nivelul ovarului, pentru a expune corticala, permițând astfel lor maturi (de Graaf) Se observă că unul dintre foliculi s-a dezvoltat la »—• •
ovulului să părăsească ovarul, după tratamentul hormonal, fără stadiul de folicul primar 45x.
restricții fizice create prin îngroșarea preexistentă a tunicii albugi­
nee (Fig. F23.1.1).
O
<

! care masivă de FSH sau LH. Ca răspuns la creșterea nivelului de
I LH, receptorii pentru LH de pe celulele granuloase sunt inhibați
| și ulterior celulele granuloase nu mai produc estrogeni, după expu­
nere la LH. Datorită acestui vârf de LH se continuă prima divizi­
une meiotică a ovocitului primar. Acest eveniment apare la 12-24
orc după eliberarea de LH și are ca rezultat formare-a ovocitului
secundar și a primului globul polar. Atât celulele granuloase, cât și
l cele tecale suferă un proces de luteinizare și produc progesteron (a
se vedea paginile 843-844, secțiunea despre corpul galben).
3>
Chiar înainte dc ovulație, fluxul sanguin este oprit pe o mică ZD
cz
arie a suprafeței ovariene care acoperă foliculul proeminent.
Această arie a epiteliului germinativ, cunoscută ca macula
pellucida sau stigma foliculară, devine mai proeminentă și
apoi se rupe (Fig. 23.8a). Ovocitul, înconjurat de corona radiata
și celulele din cumulus oophorus, este eliberat din foliculul rupt,
în momentul ovulației, fimbriile trompei u teri ne sunt pozițio­
nate în proximitatea suprafeței ovariene, iar masa de cumulus

i Ovulația
f

Ovulația este un proces mediat hormonal care determină

eliminarea ovocitului secundar.
Ovulația reprezintă procesul prin care un ovocit secundar este
eliberat din foliculul de Graaf. în cadrul fiecărui ciclu menstrual, foli­
culul selectat pentru ovulație este recrutat dintr-o cohortă de foliculi
primari, încă din primele zile ale ciclului. în timpul ovulației, ovoci­
tul traversează întregul perete folicular, inclusiv epiteliul germinativ.
O combinație de modificări hormonale si efecte enzima-
> >

ticc este responsabilă de eliberarea ovocitului secundar la

mijlocul ciclului menstrual (în ziua a 14-a dintr-un ciclu de
28 de zile). Acești factori includ:
• creșterea volumului și a presiunii lichidului folicular
• proteoliza enzimatică a peretelui folicular, realizată de
plasminogenul activat
• depunerea hormono-dependentă a glicozaminoglicanilor între
complexul ovocit-cumulus și stratul de granuloasă
• contracția fibrelor musculare netede din teaca externă, de­
clanșată de prostaglandine
FIGURA 23.8 A Examinarea endoscopică și ecografică a ovaru­
lui. a. Aceasta fotografie prezintă un aspect al ovaruiui uman în timpul unei
proceduri endoscopice de recoltare a ovodtelor. Ovarul se nășește în stadiul
imediat premergător ovulației. Aria foliculului proeminent cu stigma folicu­
lară este evidentă Epiteliul germinativ, care acoperă tunica aibugineea, este
rupt în zona de ovulație iminentă b. Dezvoltarea tehnicilor nechirurgicale
ca imagistica cu ultrasunete ajută la monitorizarea creșterii foliculare și este
utilă ca metodă de determinare a momentului de recoltare a ovocitelor
preovulatorii. (Prin amabilitatea Dr. Charles C. Coddington. iii, Mayo Clinic.)
 I

cc conține ovocitul este împinsă ușor de către fimbrii în ostiumul

abdominal al trompei uterine. Masa celulară de cumulus aderă
842 ferm dc fimbrii și este transportată activ de către celulele ciliatc ovocit
care tapetează trompa uterină, împiedicând trecerea sa în cavi­ primar
tatea peritoneală. La ora actuală, dezvoltarea foliculilor ovarieni
=5
CC este monitorizată prin tehnologie nechirurgicală cu ultrasunete.
> Examinarea transvaginală cu ultrasunete poate furniza
o informații detaliate despre numărul și dimensiunea foliculilor
in dezvoltare (Fig. 23.8b). După ovulație, ovocitul secundar
I
rămâne viabil pentru aproximativ 24 de orc. Dacă nu are loc
migrarea
•
c:<
fertilizarea în această perioadă, ovocitul secundar degenerează pe nucleului la
C:
' \t 2

a măsură ce parcurge trompa uterină. suprafața

Ovocitele care nu reușesc să intre în trompa uterină dege­ celulei
£ nerează de obicei in cavitatea peritoneală. Totuși, ocazional, un

CC
astfel de ovocit poate fi fertilizat și implantat in cavitatea peri­
toneală, pe suprafața ovarului sau intestinului sau la nivelul
I
4—i
excavației rectouterine (punga Douglas). De obicei, astfel de prima diviziune formarea primului
a implantări ectopice nu depășesc stadiile fctale timpurii, dar meiotică globul polar
trebuie să fie extirpate chirurgical. Sarcina ectopică care se
dezvoltă oriunde in afara endometrului cavității uterine continuă
>
hiperactivarea
p
«—<
să reprezinte cea mai frecventă cauză de mortalitate maternă în spermatozoizilor J\
QJ prima jumătate a sarcinii.
co In mod normal, la fiecare ciclu, doar un singur folicul își defi­
• —■<

nitivează maturația și se rupe pentru a-și elibera ovocitul secundar.

Rar, por fi eliberate mai multe ovocite din alți foliculi care au atins fertilizarea
00 stadiul de maturitate în același ciclu, cu posibilitatea apariției de zi- de către
C\l spermatozoidul
goți multipli. Medicamentele de tipul cifratului de clomifen (Sero- penetrant
phene) sau gonadotropinele umane de menopauză care stimulează
activitatea ovariană cresc mult posibilitatea nașterilor multiple,
prin inducerea maturării simultane a mai multor foliculi. ___centrozomul
fecundarea ■ & spermatozoidului
Ovocitul primar este blocat timp de 12-50 de ani în stadiul
ovocitului
— nucleul decondensat
o
diploten al profazei primei diviziuni meiotice.
Ovocitele primare din foliculii primordiali își încep prima divi­
si reluarea
t

celei de-a doua

diviziuni meiotice
V «■
) al spermatozoidului

ziune meiotică în embrion, dar procesul este blocat în stadiul di­ — formarea celui de-al
doilea globul polar
ploten al profazei meiotice (a se vedea secțiunea despre meioză
în Capitolul 3). Profaza primei meioze nu se finalizează decât îna­
I
intea ovulației. De aceea, ovocitele primare rămân blocate în prima o
profază meiotică pentru 12-50 de ani. Această perioadă lungă de alinierea pronucleilor /
// d-' • \

masculin și feminin
blocare a meiozei expune ovocitul primar la influențe nocive
l
din mediu, ceea ce poate contribui la erori în diviziunea meiotică, V $

o A
cum ar fi nondisjuncția. Astfel de erori conduc la anomalii de tipul
trisomiei cromozomului 21 (sindromul Down).
Când prima diviziune meiotică (diviziune reducțională) este
completă în fol icului matur (Fig. 23.9), fiecare celulă fiică a ovoci­
tului primar primește o parte egală de cromatină, însă una dintre
if
I
ele primește cea mai mare parte a citoplasmei, devenind ovocit
zigot
secundar. Acesta măsoară 150 pm în diametru. Cealaltă celulă
•\
fiică primește o cantitate minimă dc citoplasmă și se transformă în
primul globul polar.
Ovocitul secundar este blocat în metafaza celei de-a doua
diviziuni meiotice, imediat înaintea ovulației. FIGURA 23.9 ▲ Diagramă ce ilustrează modificările care apar
De îndată ce prima diviziune meiotică este finalizată, ovocitul în timpul creșterii, maturării și fertilizării ovocitului. Ovocitul
primar rămâne blocat in profaza I a meiozei. Prima diviziune meiotică sau
secundar își începe cea de-a doua diviziune meiotică. în timp ce
reducțională este finalizată doar după ce ovocitul progresează spre ovu­
ovocitul secundar înconjurat de celulele coronei radiata părăsește fo­ lație. A doua diviziune meiotică sau ecvațională se finalizează doar atunci
liculul la ovulație, progresează a doua diviziune meiotică (diviziune când ovocitul secundar este fecundat de un spermatozoid. Se observă
ecvațională). Această diviziune este blocată în metafaza și este formarea primului și celui de-al doilea globul polar. La unele mamifere,
completară doar daca ovocitul secundar este penetrat dc un sperma­ primul globul polar se divide (ca în prezentarea din diagramă), astfel încât
există în total patru produși ai meiozei La specia umană, primul globul
tozoid. Daca are Ioc fertilizarea, ovocitul secundar își completează
polar nu se divide, dar persistă pentru aproximativ 20 de ore; astfel, ovulul
cea de-a doua diviziune meiotică și formează un ovul matur, cu fertilizat poale fi recunoscut prin prezența celor doi globuli polari

i
V

- *T - -r - -»
t? * C •k <1
V4 <> Â *•
& ■

■C:
*
<w
tete
O %
V <• | fer • ./I
43

S
•■’ f •
I o-'
.- •
»

1 -Gi^'
■ • te ' ‘'7 . ’

* • *
»
•:s> o
■

51 i ■■■ \
; * * (£ 1 '.«Mâl C /x.
' •" ro
y
•• <?..r
GO
* •# .4
.IV -i
r ’ * « ■ ’W
I • * z 1 ■. ••
CZj
.-A' I >-•
'■A r >?U • CZ)
• •

. L Cav .» • *.

•te
/
‘ •*
r >î rt
/ ° ('*.X -/ G
• ’ 7 *• T. ‘
; •
4
!: n Z *>.v
■ •-'
• • ■
i •- \
y

ev
:■ i -'fî •
.Z t’ » K
- •
3
•*- tr\ » • . •

i■-
. .*• I ■—

î*' î' r
.• ■- >
t
î ('■ \ - ■ c <?#'
*4 CfQ
■
t * (r
\ K Ci *
■ xJEyiEF- ■*
/I• o •<.• V \ a
G ■ «fr "Z ■
-
G

Li;S V 7 -■ W
*
te. A l VW ' >— •

6 ■ AS

X r 4'1 .4
> ■ ■*

■ * f

V -----
_ -*
G
v &
< > * ■ ——

P
.te,- -
țL - * •*
;■*
•

a *4 P^
îl? H . y'.<b «V’t.'I z
s=I4 a
1" ei*.; °
e a. • ■ !i •.c.’.'V?;
5’
FIGURA 23.10 ▲ Imagine de microscopie optică a corpului galben uman. a. Corpul galben se formează din peretele folicuiului care con­
ține celulele granuloase și tecale. Celulele luteinice granuloase formează un strat gros și pheaturat in jurul fostei cavități foliculare (Cav) Celulele tecale o
<

nterne (săgeți) se găsesc în falduri. 12x b. Această imagine de microscopie optică prezintă peretele corpului galben la putere de mărire mare. Masa x>
zo
celulară principală este compusă din celule luteinice granuloase (CLG) Aceste celule au un nucleu sferic mare și citoplasmă abundentă. Ceiu ele lutei­ c:
nice tecale (CLT) au un nucleu sferic, dar celulele sunt considerabil mai mici decât celulele luteinice granuloase 240x.

pronucleul matern conținând un set de 23 de cromozomi. Cea­

laltă celulă produsă în cadrul acestei diviziuni este al doilea globul
polar. La specia umană, primul globul polar persistă mai mult de
20 ore după ovulație și nu se mai divide; astfel, ovulul fertilizat poate
fi recunoscut prin prezența a doi globuli polari (primul globul polar
diploid și al doilea globul polar haploid). La anumite mamifere, pri­
mul globul polar se poate divide, astfel că rezultatul final al meiozei
consta într-un ovocit și trei globuli polari haploizi (a se vedea Fig.
23.9). Globulii polari, care nu sunt capabili de dezvoltare ulterioară,
suferă apoptoză.

Corpul galben
Folicului colabat se reorganizează după ovulație în corpul
galben.
Laovulație, peretele folicular compus din celulele granuloase și
tecale ramase se pliază profund, pe măsură ce folicului se colabează,
cransformându-se în corp galben (corp Iuțeai, corp proges-
tativ sau glandă Iuțeală) (Fig. 23.1 Oa și Planșa 94, pagina 880).
La început, sângeraiea de la nivelul capilarelor tecii interne în lu- FIGURA 23.11 ▲ Corpul galben de menstruație uman. Aceasta
mcnul folicular determină formarea corpului hemoragie, ai un fotografie
®i prezintă o secțiune printr-un ovar normal care a fost extirpat
cheag central. Țesutul conjunctiv stromal invadează ulterior fosta chirurgical în timpul unei histerectomii. Corpul galben este dezvoltat
cavitate foliculară. Celulele straturilor de granuloasă și de tecii in­ complet în corticala ovarului, ceea ce indică mijlocul fazei luteale a ciclu­
lui ovarian. Corticala ovarului conține foliculi atretici, un mic chist ovarian
terne se diferențiază apoi în celule luteinice granuloase și luteinice
și câțiva corpi albicans care reprezintă resturi ale corpilor galbeni din ci­
tccale, printr-un proces denumit luteinizare. Aceste celule lutei­ clurile ovariene anterioare. De remarcat că medulara ovarului conține un
nice suferă modificări morfologice semnificative, prin creșterea în corp albicans mare, care reprezintă cel mai probabil resturile unui corp
dimensiuni și umplerea cu picături lipidice (Fig. 23.10b). Lipocro- galben de sarcină. 2x. (Prin amabilitatea Dr. Edward Uthman.)
 Corpul galben de menstruație se formează în absența fer­

w
& : V-’*\

B& î \ ■
A
tilizării.
44 L
f*-. > ■ ■-
*5? © ? .r Dacă fertilizarea și implantarea nu au loc, corpul galben ră­
s r ’ *
/ -

mâne activ doar 14 zile; în acest caz, poartă numele de corp

.'S-:
• ‘ft’■ tG i
& galben de menstruație. în absența gonadotropinei cori-
ZD
?:;-c 'ț 1 S

Sfe
CC — ’>•

onice umane (hCG) și a altor luteotropine, rata secreției de

«X z;< •
>
o
■<••-1* <
’ • A ’-i 4 «t 5 f progestogeni și estrogeni scade și corpul galben începe să de­
REN i r-.* rkS — » •* genereze la 10-12 zile după ovulație.
• •*- - - Si® r ** ? ? v
Corpul galben degenerează și suferă o involuție lentă
c
xr-' *.2- •
-A
după sarcină sau menstruație. Celulele se încarcă cu lipide,
•><
• *—4 v/<f. FvJ<» ■7c
scad în dimensiuni si suferă autoliză. Pe măsură ce se acumu-
a *•• - ■
X*
\ . ’r ”
V*

1 lează un material hialin intercelular între celulele degenerate

? <ir'\ ' 7 ^7
£
. <D
K
.* x Cu 1
.r:-,.- .AJ. '.JL
•i-
f?. • '
ale fostului corp galben, se va forma o cicatrice albă, jrpul
albicans (corpul alb) (Fig. 23.13). Corpul albicans migrează
» ■■ —<
5-t ... ăî? 1 *“* *

în profunzimea corticalei ovariene și dispare progresix in de­

-•5.^7
Cu
4-> r. .. .5- cursul a câteva luni.
• f . > ./<

e<D c*.
■

Pi- ’x .1^ Capacitarea și fertilizarea

b£> ;v
ț
;-r:>
h
ei.
V\*. ■S^.'
itâ în timpul capacitării, spermatozoizii maturi dobândesc
3 abilitatea de a fertiliza ovocitul.
gQJ ^-.5
:‘r

■ f..
' • \ •• K/5*l
p?;» După maturarea lor în epididim, spermatozoizii trebuie să fie
i
co Cap
*•
activați la nivelul tractului reproducător feminin. In timpul
• *—■<
t A
oo **•_
C >X
v
c <-. acestui proces de activare, denumit capacitare, în spermato­

«iuf p rîr
* • «r* h
zoid au loc modificări structurale si
>
funcționale
>
care determină
09 •x
j&C, •_

-;r
AL
Cxl 3fÂ
* I
•r'^
«■
•-* .
s» - A ’ Y n-• • !

•z >?
FIGURA 23.12 ▲ Imagine de microscopie electronică a celule­
o lor luteinice tecale din corpul galben al unei maimuțe. în acest
r> 5

stadiu timpuriu al implantării (ziua gestațională 10,5), corpi denși delimitați ■.■ V-
Q_ de membrană sunt grupați in apropierea aparatului Golgi (G); majoritatea
citoplasmei este plină de tubuli de reticul endoplasmatic neted (REN), pică­
turi lipidice (L) și mitocondni (A4). Se observă un capilar (Cap) și membranele
n a I

celulare juxtapuse ale celulelor luteinice tecale (săgeți). lO.OOOx. (Prin ama­ V 'X /
bilitatea Dr. Carolynn B. Booher) X

mul, un pigment liposolubil, conferă un aspect galben citoplasmei, >

»
in preparatele proaspete (Fig. 23.11). La nivel ultrastructural, ce­
lulele prezintă aspecte asociate celulelor secretoare de steroizi, cum
ar fi REN abundent și mitocondrii cu criste tubulare (Fig. 23.12). M’ -U.. • — <z-
vJJf

Se identifică două tipuri de celule luteinice:

‘ r.
vr
’ V[ • X
’♦*- ''
A
W’
i • n n
• Celulele luteinice granuloase sunt celule mari (aproxi­ • . -J •
&

mativ 30 pm în diametru), localizate central, derivate din . -V ' ■<

( ,b.>
/ . *
i
celulele granuloase. Acestea reprezintă aproximativ 80% din . / •) •
L -* * ; A ’/
corpul galben și sintetizează estrogeni, progesteron și i1
inhibină. Aceasta din urmă reglează producția și secreția de 1*7? ** lăn -'S * •

w
K ...
FSH din lobul anterior hipofizar.
/
• Celulele luteinice tecale sunt celule mai mici (aproxima­ P NMv \ V I■

if ■
tiv 15 pm), mai intens colorate și localizate periferic, derivate • l ' •
■;W. l •Ă
din celulele tecii interne (Planșa 94, pagina 880). Acestea re­ Z W
tî
• /
prezintă restul de 20% din celulele corpului galben și secretă
f • •
androgeni și progesteron. *< l'e /V

l,< B 2
> • . ••

Pe măsură ce se formează corpul galben, vasele sanguine și vl l •'

limfatice din teaca internă se dezvoltă rapid în stratul de granu-

loasă. în corpul galben se creează o bogată rețea vasculară. Această
structură intens vascularizată, localizată în corticala ovarului, se­
cretă progesteron și estrogeni. Acești hormoni stimulează creșterea
I"’ Q» - -----------

FIGURA 23.13 ▲ Imagine de microscopie optică a unui corp

și activitatea secretorie a mucoasei uterine, endometrul, în vederea albicans dintr-un ovar uman. Pot fi observate cantități mari de ma­
pregătirii sale pentru implantarea zigotului în dezvoltare, în cazul terial hialin printre celulele degenerate ale fostului corp galben. Corpul
în care are loc fertilizarea. albicans este înconjurat de stroma ovariană. 125x.

«

afinitatea sa crescută de legare la receptorii zonei pellucida. Un
proces reușit de capacitate este confirmat prin ’ ’ -v^rea
spermatozoizilor, care se manifestă printr-o r. i viguroasă,
ca o bătaie de bici a flagelilor.
Capacitarea implică mai multe mod’fi . i ! biochimice
ale spermatozoidului și ale membranei sal p ’sn ■ /ti ce. Aces-
tea includ:
• Activitatea crescută a adenilat ciclazei cap la ni-
vel uri crescute de AMPc
• Rata crescută a fosforilării tirozinei (m i . : • • lo.sh.riH-
rii tirozinei este utilizată clinic ca un ma d ■ r :A ,ic al
capacității)
• Activarea canalelor de Ca2 r , urmată de creșterea nivcluri-
lor de Ca2" intracelular
• Eliberarea glicoconjugatelor lichidului seminal de pe su­
prafața capului spermatozoidului. Aceste glicozide de
suprafață (denumite și factori de decapacitare)^ care sunt
adăugate în timpul maturării spermatozoizilor in epidi-
dim, inhibă legarea la receptorii zonei pellucida
• Modificări considerabile ale membranei plasmatice prin în­
depărtarea colesterolului, principalul inhibitor al procesului
de capacitate și redistribuirea fosfolipidelor și a grupărilor
glucidice
Fertilizarea are loc în mod normal în regiunea amputară a
trompei uterine.
De obicei, doar câteva sute dintre milioanele de spermato­
zoizi dintr-un ejaculat ajung la locul fertilizării, reprezentat
in mod normal de ampula trompei uterine. Odată ajunși,
spermatozoizii se confruntă cu ovocitul secundar înconjurat
de corona radiata. Spermatozoizii trebuie să penetreze
corona radiata pentru a avea acces la zona pellucida. Cu
toate că zona pellucida poate fi penetrată de mai mulți sper­
matozoizi, doar un singur spermatozoid va finaliza procesul
de fertilizare. Capacitarea este terminată când spermatozoi­
zii sunt capabili să se lege la receptorii zonei pellucida.
Legarea la receptorii ZP-3 de pe zona pellucida declanșează
reacția acrozomală în care enzimele acrozomale eliberate
(in special hialuronidaza) permit unui singur spermatozoid
să penetreze zona pellucida. Penetrarea este realizată de pro-
teoliza limitată a zonei pellucida în fața spermatozoidu­
lui hipermotil.
După penetrarea zonei pellucida, spermatozoidul intră în
spațiul perivitelin, între zona pellucida și membrana plasma-
tică a ovocitului (oolema). La acest nivel, membrana plasma-
ticâ a spermatozoidului fuzionează cu oolema și, în cele din
urmă, nucleul capului spermatozoidului este încorporat în
ovocit. Acesta formează pronucleul masculin care conține
23 de cromozomi paterni. După alinierea și dezasamblarea
membranelor nucleare ale celor doi pronuclei, zigotul re­
zultat, cu setul său diploid (2n) de 46 de cromozomi, suferă
o diviziune mitotică sau prima clivare. Acest stadiu bicelular
marchează începutul dezvoltării embrionare.
înainte ca spermatozoizii să poată fertiliza ovocitul secun­
dar, aceștia trebuie să dobândească mai multă forță pentru
a penetra corona radiata și zona pellucida.
Când se apropie de ovocitul secundar, spermatozoidul de­
vine hiperactivat: înoată mai rapid și mișcările cozii devin mai
puternice și neregulate. Studii recente arată că această reacție
I
de hiperactivare este cauzată de un influx brusc de Ca2- in
coada spermatozoidului. Membrana plasmatică a cozii sperma­
tozoidului conține un număr marc de canale de Ca2 ’ trans- 845
membranarc den :n/r C a ■' S er (canale cationice spermatice).
Proteinele C itSper su /. _.-mimate exclusiv in membranele
cozi i. I n fl u x uJdeC
I •! •' /,'nâ coada să devină mai activă si
9
să se plieze: cu nvi d' ceea ce conduce la mișcări mai
rapide ale ■ . ’ r prin mediul vâscos al trompei ute- 1
‘
rine. Hipe rn rth, • •• 2preună
____ cu fproteoliza limitară a zonei
_______________________ o
rc-ponsabilc de penetrarea fizică a ovocitului.
pellucida, s u ;i responsabile
Hiperactivitalca spermatică este necesară pentru distru­
NJ
gerea barierelor fizice care protejează ovocitul secundar contra G3
fertilizării. Astfel, pentru fertilitatea masculină este necesară
activarea CatSper. F—< •
(Z)
Fecundarea ovocitului permite structurilor din interiorul r-r
O
spermatozoidului să intre în citoplasmă ovocitului.
După penetrarea zonei pellucida, spermatozoidul intră în 9—*
spațiul perivitelin dintre zona pellucida și oolemă (mem­
h ■ •
CfQ
brana plasmatică a ovocitului). După atașarea la oolemă, mem­ fO
brana plasmatică a spermatozoidului fuzionează cu oolema. • •
Acest proces, denumit fecundarea ovocitului, permite nu­
cleului spermatic (conținând ADN foarte condensat), centro-
zomului, piesei intermediare cu mitocondrii și kinocilului să fie
încorporați în citoplasmă ovocitului. Membrana plasmatică a
cozii rămâne ca un apendice la nivelul oolemei.
Un spermatozoid care fecundează un ovocit generează >—* •
un semnal molecular pentru reluarea și finalizarea celei de-a
doua diviziuni meiotice. Această diviziune transformă ovo­
citul secundar în ovocit matur și declanșează expulzia celui o
<
de-al doilea globul polar în spațiul perivitelin. 30
Materialul genetic masculin din nucleul capului sper­ cz
matic încorporat este decondensat și utilizat pentru crearea
pronucleului masculin, care conține 23 de cromozomi
paterni. Membranele nucleare ale celor doi pronuclei. femi­
nin și masculin, se dezorganizează (fără fuziune) și cromo­
zomii se aliniază in fusul mitotic obișnuit. Zigotul rezultat
conține un set diploid (2n) de 46 de cromozomi și ulterior
suferă prima diviziune mitotică sau clivaj. Cenrrozomul
masculin este esențial pentru alinierea fusului mitotic ce di­
vide cromozomii în primele două celule ale embrionului.
Pentru formarea primului și a următoarelor fusuri mitotice
sunt utilizați doar centrozomii tatălui. Kinocilul încorpo­
rat este distrus în final și toate mitocondriile spermatice
sunt eliminate din citoplasmă ovocitului. Este de subliniat
faptul că toate mitocondriile din celulele umane derivă in
mod normal de la mamă, dar toți centrozomii își au originea
în celulele spermatice paterne.
Zona pellucida poate fi penetrată de mai mulți spermato­
zoizi, dar un singur spermatozoid finalizează procesul de
fertilizare.
Pe măsură ce spermatozoidul care realizează fertilizarea pene­
trează ooplasma, apar cel puțin trei tipuri de reacții postfu-
ziune pentru prevenirea intrării în ovocitul secundar a altor
spermatozoizi (polispermie). Aceste evenimente sunt repre­
zentate de:
• Blocarea rapidă contra polispermiei. O depolarizare
lungă și îndelungată (pană la un minut) a oolemei creează
o blocare electrică tranzitorie contra polispermiei.
 • Reacția corticală. Modificările polarității oolcmei declan­
șează ulterior eliberarea de Ca2+ din depozitele ooplasmei.
846 Ca2’ propagă un val de reacție corticală in care granulele
corticale se deplasează la suprafață și fuzionează cu oolema,
ducând la o creștere tranzitorie a suprafeței ovocitului și
=5
oc reorganizarea membranei. Conținutul granulelor corticale
c mod normal, doar un singur folicul își finalizează maturarea.
este eliberat în spațiul perivitelin.
o • Reacția zonală. Enzimele (proreazele) eliberate din gra­
nulele corticale nu numai că degradează receptorii glico-
proteici ai membranei plasmatice ovocitare de care se leagă
c
• *—«
spermatozoizii, dar formează și bariera perivitelină,
c?
• W-H
prin legarea încrucișată a proteinelor pe suprafața zonei
pellucida. Acest eveniment creează blocarea finală și per­
E
. Oj manentă contra polispermiei.
Corpul galben de sarcină se formează după fertilizare și im­
4—»
• —« plantare.
co Dacă fertilizarea și implantarea au loc, corpul galben crește
bD în dimensiuni pentru a forma corpul galben de sarcină
(gestațional). Existența și funcționarea corpului galben de­
EQJ pinde de o combinație de produși de secreție paracrini și en­
docrini, descriși în ansamblu ca luteotropine.
co Luteotropinele paracrine sunt produse local de către ovar.
CC Acestea includ:
09 • Estrogeni
CN • IGF-Isi IGF-II
1 și-a atins maturitatea și competența, nu mai este sensibil la
Luteotropinele endocrine sunt produse la distanță de orga­
nul țintă, corpul galben. Acestea includ:
O vențiale:
• hCG, o glicoproreină de 37 kDa secretată de trofoblastul
corial, care stimulează receptorii LH de la nivelul corpului
galben, prevenind degenerarea sa (pagina 843)
• LHși prolactina, ambele secretate de către glanda hipofiză
• Insulina, produsă de pancreas
Nivelurile crescute de progesteron, produs din colesterol
de către corpul galben, blochează dezvoltarea ciclică a foliculi­
lor ovarieni. In sarcina timpurie, corpul galben măsoară 2-3 cm
și ocupă astfel aproape tot ovarul. Funcția sa începe să sufere un
declin treptat după 8 săptămâni de sarcină, cu toate că persistă
pe tot parcursul sarcinii. Deși corpul galben rămâne activ, pla­
centa produce cantități suficiente de estrogeni și progestogeni
din precursorii materni și fetali pentru a prelua funcția corpului
galben, după 6 săptămâni de sarcină. Gonadotropina corio-
nică umană (hCG) poate fi detectată în ser începând cu a 6-a
zi de la concepție, iar în urină încă din zilele 10-14 de sarcină.
Detecția hCG în urină prin anticorpi specifici reprezintă baza
majorității testelor de sarcină, fără prescripție medicală.
In plus, creșterea rapidă a nivelurilor circulante de hCG din
sarcina timpurie este responsabilă de „grețurile matinale”,
o stare caracterizată prin grețuri și vărsături. Aceste simptome
apar de obicei la primele ore ale dimineții și reprezintă adesea
primele semne de sarcină.
Atrezia
Majoritatea foliculilor ovarieni dispar prin atrezie mediată
de apoptoza celulelor granuloase.
Foarte putini foliculi ovarieni care își încep diferențierea în
ovarul embrionar sunt sortiți să-și finalizeze maturarea. Ma-
joritatea foliculilor degenerează și dispar printr-un proces
numit atrezie foliculară ovariană. Atrezia este mediată de
apoptoza celulelor granuloase. Un număr mare de foliculi
suferă atrezie în timpul dezvoltării fctale, al vieții post natale
timpurii și al pubertății. După pubertate, grupuri de foliculi
încep să se matureze în timpul fiecărui ciclu menstrual; în
Se consideră la ora actuală că atrezia este un mecanism prin
care câțiva foliculi sunt stimulări să-si continue dezv 'tarea,
f > >
prin moartea programată a celorlalți foliculi. Astfel, un foli­
cul poate suferi atrezie în orice stadiu al maturării sale. Proce­
sul devine mai complex pe măsură ce foliculul se află intr-un
stadiu mai avansat de dezvoltare.
In procesul de atrezie a foliculilor primordiali și a celor
mici, evolutivi, ovocitul imatur devine mai mic și degene­
rează; modificări similare apar în celulele granuloase. Fo­
liculii atretici se micșorează și în final dispar din stroma
ovarului, ca rezultat al apoptozei și fagocitozei de către celu­
lele granuloasei (Planșa 93, pagina 878). Pe măsură ce celu­
lele sunt resorbite și dispar, celulele stromale înconjurătoare
migrează în spațiul ocupat anterior de folicul, fără a lăsa
vreo urmă a existentei sale.
>
In atrezia foliculilor mari, în evoluție, degenerarea ovoci-
tului matur este întârziată și pare să apară secundar modifi­
cărilor degenerative din peretele folicular (Planșa 93, pagina
878). Această întârziere indică faptul că odată ce ovocitul
aceiași stimuli care au initiat atrezia în celulele granuloase.
Modificările foliculare includ următoarele evenimente sec­
>
• Inițierea apoptozei în celulele granuloase, indicată prin
încetarea mi rozelor și expresia endonucleazelor și a altor
enzime hidrolitice din celulele granuloase
• Invazia granuloasei de către neutrofile și macrofage
• Invazia granuloasei de către benzi de țesut conjunctiv vas-
cularizat
• Detașarea celulelor granuloase în antrul folicular
• Hipertrofia celulelor tecii interne
• Colabarea foliculului pe măsură ce degenerarea continuă
• Invazia țesutului conjunctiv în cavitatea foliculară
Câțiva produși ai unor gene reglează procesul de atrezie
foliculară. Unul dintre acești produși este proteina inhi­
bitoare a apoptozei neurale (NAIP) indusă de gonado-
tropină, care inhibă și întârzie modificările apoptotice din
celulele granuloase. Expresia genei NAIP este prezentă în
toate stadiile foliculului în creștere, dar absentă în foliculii
ce suferă atrezie. Un nivel crescut de gonadotropine inhibă
apoptoza în foliculii ovarieni prin creșterea expresiei NAIP
la nivel ovarian.
Ovocitul suferă modificări tipice asociate cu degenerarea
și autoliza, iar resturile sunt fagocitate de către macrofagele
invadatoare. Zona pellucida, rezistentă la modificările auto-
litice care apar în celulele asociate, se pliază și se colabeazâ
pe măsură ce se fragmentează treptat în cavitatea foliculară.
Macrofagele țesutului conjunctiv sunt implicate în fago-
citoza zonei pellucida și a resturilor celulelor degenerate.
Membrana bazală dintre celulele foliculare ale tecii interne
se poate separa de celulele foliculare, crescând în grosime
și formând un strat hialin ondulat, denumit membrana
1
 j
FISA
?
23.2 Corelație clinică: Fertilizarea in vitrr 0 47
Deși există mai multe indicații pentru fertd’7^rea in vitro ovocitele mature nrc . ' • d'~ culturi in vitro. în acest stadiu,
(IVF), cea mai importantă este infertilitatca ' efo lezi­ embrionul este transfera*: lr n mediu de creștere special,
unile care nu pot fi corectate chirurgical ' -rompelor pentru o durată de 24 -48 '• unde este lăsat să crească
uterine sau de absența trompelor uterine 1 f Sec­ până la stadiu' de . M B
>a sase celule (Fig. F23.2.1b).
ționate pentru IVF, se realizează o hipersfo ' • ev.nriană într-a treia sau a pat î ZI V
1 *71 /
»spirația inițiala a ovocitului,
controlată, pentru a induce dezvoltarea și 4 •--ea mai câțiva embrioni ver z •'I,I ,forați la nivel uterin, prin vagin
if-'

multor foliculi. Hiperstimularea este obținu- . in Jifomte
terapii hormonale care utilizează gonadotrr - mano de
menopauză si citrat de clomifen (Seropher . u sau fără
FSH.
Ovocitele mature preovulatorii sunt colectate din foliculii
și canalul cer/ica’ i aint de transferul embrionar, uterul
este pregătit să primească embrionul, prin administrarea de
ro
hormoni corespunzători. Astfel embrionii sunt plasați într-un 00
uter pregătit hormonal, in condiții echivalente implantării
normale (a se vedea pagina 855). De obicei, imediat după on
>—«•

de Graaf prin aspirare percutană laparoscopică sau ghidată acest transfer se începe un tratament intensiv cu progeste- <Z)
r-t
ultrasonografic sau prin aspirație transvaginală. înainte de in- ron pentru a mima funcția corpului galben gestațional. C
r-•
seminare, ovocitele sunt preincubate într-un mediu speciali­ în ultimii ani, protocoalele de tratament existente au fost
zat cu suplimente serice, pentru o perioadă de timp corelată optimizate la un nivel care a făcut ca ratele de succes ale r—•
> *
cu stadiul lor de maturitate. sarcinilor și nașterilor obținute prin programele de IVF să
Lichidul seminal colectat este introdus într-un mediu atingă valori mai mari de 30% per transfer embrionar. Se CTQ
G>
special. Ulterior, ovocitele sunt adăugate în mediul cu lichid preconizează că vor fi obținute îmbunătățiri suplimentare ale
*—• •
seminal în vederea fertilizării. După 12-16 ore, ovocitele sunt ratelor de sarcină prin introducerea unor noi medicamente, m
r
examinate la microscopul cu contrast diferențial de interfe­ cum ar fi FSH recombinant sau antagomști de hormon elibe­
rență în vederea determinării prezenței pronucleilor feminini rator de gonadotropine (GnRH), care realizează un tratament
și masculini, ceea ce indică o fertilizare reușită (Fig. F23.2.1a). hormonal individualizat. în plus, apariția sarcinilor multiple, ro
în acest stadiu, ovocitul fertilizat poate fi înghețat pentru care reprezintă complicația principală a IVF, poate fi limitată
•

transferuri IVF ulterioare. în general, sunt fertilizate 80% din prin reducerea numărului de embrioni transferați. □
k— .
I

o
<

3>
ZXJ
c

FIGURA F23.2.1 A Stadiile timpurii de dezvoltare ale embrionului uman. a. Această imagine, obținută cu un microscop cu contrast
diferențial de interferență Nomarski, prezintă un ovocit uman fertilizat, cu doi pronuclei. Zigotul se dezvoltă după alinierea și oezorgamzarea mem­
branelor nucleare ale ambilor pronuclei, feminin și masculin. Celula care rezultă va conține un set diploid de 46 de cromozom:. 400x. b. Această
imagine prezintă un embrion uman de 48 de ore, dezvoltat intr-un mediu de creștere special. în acest stadiu, embrionul constă in oatru celule,
in procedurile IVF, acesta reprezintă stadiul în care embrionul este de obicei transferat în cavitatea uterină. 400x.
O (Prin amabilitatea Dr. Peter Fehr.)

sticloasă. Această structură este caracteristică foliculilor in
stadii avansate dc atrezie.
Creșterea în dimensiuni a celulelor tecii interne apare în
«numiri foliculi atretici. Aceste celule sunt similare cu celu­
lele lutcinice cecale și devin organizate în benzi aranjate ra-
diar, separare de țesut conjunctiv. O rețea bogată de capilare
se dezvoltă în țesutul conjunctiv. Acești foliculi atretici, care
seamănă cu un corp galben vechi, se numesc corpi galbeni
atretici.
 Glanda interstitială
»
ia naștere
•
din teaca internă a foliculu-
lui atretic.
848 Pe măsură ce foliculii atretici continuă să degenereze, în centrul
masei de celule se dezvoltă o cicatrice cu benzi hialine, asemănă­
UJ
toare cu un mic corp albicans. Această structură va dispărea în
z
final, pe măsură ce stroma ovariană invadează foliculul în curs de
DC
LU
degenerare. în ovarele anumitor mamifere, benzile de celule lu-
O
ZD
teinice nu degenerează imediat, dar se desprind și se dispersează
LU
în stroma. Aceste cordoane celulare contribuie la formarea glan­
LU
Q_ dei interstițiale ovarienc și produc hormoni steroizi. Dezvol­
S spinali.
O tarea glandei interstițiale este mai marcată la speciile de animale
DC
care nasc mai mul ti pui.
La om, ovarul arc relativ puține celule interstițiale. Cel mai
mare număr de astfel de celule apare în primul an de viață și in
timpul stadiilor inițiale ale pubertății, corespunzător momentelor
c fiind frecvent acompaniată de o mică sângerate uterină. Se
de amplificare a atreziei foliculare. La menarhă, are loc involuția
c celulelor interstițiale; de aceea, în timpul vieții reproducătoare și la
s
• W—<
menopauză, sunt prezente puține celule de acest tip. S-a sugerat că
, <D la om, celulele interstițiale reprezintă o importantă sursă de estro-
« '< geni care influențează creșterea și dezvoltarea organelor sexuale se­
4—» cundare în timpul fazelor timpurii ale pubertății. La alte specii, s-a
demonstrat că celulele interstițiale produc progesteron.
QJ La specia umană, celule denumite celule hilare ovariene
P" '■ ■< se găsesc în hilul ovarian în asociere cu spații vasculare și cu
fibre nervoase amielinice. Aceste celule, care seamănă structural
ECD cu celulele interstițiale testiculare, conțin cristaloizi Reinke.
Celulele hilare se pare că răspund la modificările hormonale
GO
• •“ din timpul sarcinii și de la debutul menopauzei. Cercetările
CC sugerează că celulele hilare secretă androgeni; hiperplazia sau
tumorile asociate acestor celule conduc de obicei la masculi­
09
CXI nizare.
Vascularizația sanguină și limfatică
O Vascularizația sanguină ovariană provine din două surse
diferite: arterele ovariene si
»
uterine.
Arterele ovariene reprezintă ramuri ale aortei abdominale
care ajung la nivelul ovarului prin ligamentele suspensoare
și asigură principala vascularizație arterială a ovarelor și a
trompelor uterine. Aceste artere se anastomozează cu cea de-a
doua sursă sanguină a ovarelor, ramurile ovariene ale ar­
terelor uterine, care iau naștere din arterele iliace interne.
Din această regiune de anastomoză provin vase relativ mari
care trec prin mezoovar și intră pe la nivelul hilului ovarian.
Aceste artere mari sunt denumite artere spiralate, deoarece
se ramifică și devin foarte încolăcite pe măsură ce pătrund în
medulara ovariană (a se vedea Fig. 23.2).
Venele acompaniază arterele și formează un plex denumit
plexul pampiniform, în locul unde ies din hil. Vena ovari­
ană se formează din acest plex.
In regiunea corticală a ovarului, rețele de vase limfatice de
la nivelul tecilor înconjoară foliculii evolutivi mari, precum
și foliculii atretici și corpul galben. Vasele limfatice urmează
cursul arterelor ovariene, având un traiect ascendent spre gan­
glionii limfatici paraaortici din regiunea lombară.
Inervatia
I
Ovarele sunt inervate de către plexul vegetativ ovarian.
Fibrele nervoase vegetative ovarienc suni furnizate in principal
de plexul ovarian. Deși este cert faptul că ovarul primește atât
fibre simpatice, cât și parașimpatice, nu există multe date des­
pre distribuția lor concretă. In medulară sunt dispersate grupuri
de celule ganglionare parașimpatice. Pe măsură ce trec in me­
dulara și corticala ovarului, fibrele nervoase urmează arterele și
aprovizionează fibrele musculare din pereții acestor vase, Fibrele
nervoase asociate foliculilor nu penetrează membrana bazată. In
stroma sunt dispersate terminații nervoase senzitive. Fibrele sen­
zitive conduc impulsuri prin plexul ovarian și ajung la ganglionii
rădăcinii dorsale ai primilor nervi spinali lombari. Prin urinare,
durerea ovariană este legată de distribuția cutanată a acești i nervi
La ovulație, aproximativ 45% din femei prezintă ovula-
ție dureroasă sau ovulalgie („mittelschmerz”). De obicei,
aceasta este descrisă ca o durere acută la nivelul abdomenului
inferior care durează de la câteva minute până la 24 de ore,
consideră că această durere este legată de contracția fibrelor
musculare netede de la nivelul ovarului și al ligamentelor sale.
Aceste contracții reprezintă un răspuns Ia nivelul crescut de
prostaglandină F2« mediat de creșterea LH.
“L . TROMPELE UTERINE
Trompele uterine reprezintă organe pereche care se extind
bilateral de la nivelul uterului către ovare (a se vedea Fig. 23.1).
Trompele uterine, denumite și tubele lui Fallopio, transportă
ovulul de la nivelul ovarului spre uter și asigură mediul nece­
sar pentru fertilizarea și dezvoltarea inițială a zigotului, până la
stadiul de morulă. Un capăt al trompei este adiacent ovarului
și se deschide în cavitatea peritoneală; celălalt capăt comunică
cu cavitatea uterină.
Din punct de vedere macroscopic, fiecare trompă uterină are
o lungime de 10-12 cm și poate fi împărțită în patru segmente:
• Infundibulul reprezintă segmentul în formă de pâlnie al
trompei, adiacent ovarului. La capătul distal, acesta se des­
chide în cavitatea peritoneală. Capătul proximal comunică
cu ampula. De la nivelul deschiderii infundibulare către
ovar, se observă extensii sub formă de franjuri sau fimbrii.
• Ampula reprezintă segmentul cel mai lung al trompei, con­
stituie circa două treimi din lungimea totală, aici având loc
fertilizarea.
• Istmul reprezintă segmentul îngust, medial al trompei
uterine, adiacent uterului.
• Partea uterină sau intramurală, care are o lungime de apro­
ximativ 1 cm, se găsește la nivelul peretelui uterin și se des­
chide în cavitatea uterină.
Peretele trompei uterine este compus din trei straturi.
Peretele trompei uterine este asemănător cu structura altor
organe cavitare, fiind format dintr-un strat extern de setoasă,
un strat intermediar muscular si>
un strat intern mucos. Sub-
mucoasa lipsește.
• Seroasa sau peritoneul reprezintă stratul cel mai extern
al trompei uterine și este compus din mezoteliu și un strat
subțire de țesut conjunctiv.
• Musculara este organizată pe aproape toată lungimea sa
intr-un strat intern circular, relativ gros și un strat extern
longitudinal, mai subțire. Limita dintre aceste două stra­
turi este adesea imprecisă.
I
 r
I
I • Mucoasa, stratul intern al trompei uterine. prezintă fal­ în trompele uterine are loc un transport bidirecțional.
duri longitudinale relativ subțiri care■ se proiectează in lu- Trompele uterine prezint ezin mișcări active chiar înainte de
menul trompei, pe tot parcursul lungimii salc. Faldurile 849
ovulațic, când fimbriile de. ;n intim atașate de ovar, fiind loca­
sunt cele mai numeroase și mai complexe ’ nivelul ampu- lizate peste suprafața ovari lii in regiunea unde aceasta se va
lei (Fig. 23.14 și Planșa 95, pagina 882) d e 'in mai mici rupe. Când OVOCIt • I
’>l rai, celulele ciliate din infundi- O
la nivelul istmului. bul il „mărură C r« > t,
*
i a trompei uterine și împiedică
Mucoasa este tapetată de un epirelit 1 • • •
. cilindric
I •
astfel intrare i sa in c . ’ peritoneală. Ovocitul este trans-
I
format din două tipuri de celule - ciliate .. liate (Fig. portal de-a lungu : uterine prin contracții peristaltice,
Mecanismele prir .are sp rr.iatozoizii si ovocitul sunt trans-
o
23.14b). Acestea reprezintă stadii funcționak .* .iic unui i *
>

singur tip de celulă. portați de la cape:F-.f C OPUS e ale trompei uterine nu sunt pe de-
A

plin înțelese. Cerct : inie sugerează

sugercază că atât mișcările ciliare,
• Celulele ciliate sunt cele mai numeroase 1. m el infundi- ro
bularși ampular. Bătaia cililor este direcțio. ;:.i ■: ărre uter.
cât si activi :sU ? mt sculară
>
culară peristaltică sunt implicate îin co
transportul ovocitului. Transportul spermatozoizilor este însă
0 Celulele neciliate (celulele secretorii) reprezintă ce­ r ✓*
mult prea rapid pentru a fi justificat de motilitatea intrin- »—■* •

lule secretorii care produc un lichid ce furnizează material ă. Fertilizarea are loc de regulă la nivelul ampulei, zn
secă.
nutritiv pentru ovul. Cfc
aproape de joncțiunea sa cu regiunea istmică. înainte de a »—•

Celulele epiteliale suferă o hipertrofie ciclică in timpul intra in cavitatea uterină, ovulul rămâne în trompa uterină
f—»

fazei foliculare și se atrofiază în timpul fazei lutealc, ca răspuns circa 3 zile. Sarcina ectopică poate fi cauzată de câteva afec- > "■*

la modificările nivelurilor hormonale, în special ale estrogeni- tiunî ce pot altera integritatea sistemului de transport tubar
>
CTQ
intrauterine manevre O
lor. In timpul ciclului hormonal se modifică și raportul dintre (ex., inflamații, utilizarea dispozitivelor intrauterine,
celulele ciliate și neciliate. Estrogenul stimulează ciliogeneza chirurgicale, ligaiura tubară). Majoritatea sarcinilor ectopice * •

și progesteronul crește numărul celulelor secretorii. Aproape (98%) apar la nivelul trompei uterine (sarcini tubare); ce­
de momentul ovulației, epiteliul atinge o înălțime de aproxi­ lelalte locuri în care se poate implanta blastocistul în sarcinile
mativ 30 pm, fiind apoi redus la aproape jumătate din această ectopice sunt cavitatea peritoneală, ovarele și colul uterin. m*
înălțime, chiar înainte de apariția menstruației. >— •

* •

v.-' * -> \V ’ 9 I

□□
y 4P.
o
fj TJ
I
m
I & "
L:'
m

o I -*■
C

/
A f m
□□
I

f ’lt ?
&
z
I S/(i ' A 1»
.<W
VvV Vi U -•
- '
-
&
m

9^^ •'***

I
f •fj I •
”• > •
I., ■T
•wj 'v'T ►.

^0'-
o

",,/U
• I
AV
1
rsj 1 ■> â
/ <

. . 1
.Z
•I
• r■ț
*
X 4 •

fi *
■

.'
f.-'j ■».w
Â
i ■ a .J •*

r
• 1*
F '<

r•
*z4 ‘

I1 fi
t să?
s’ jw
nJ'.U
A.
' > •-:

1
• • •

e
rF

k
r
ii
j 9. * JbC ±> - k wht ■■ /

I %
• •
t •

•*

a b
plGURA 23.14 ▲ Imagine de microscopie optică a trompei uterine umane, a. Această sec iune transversală este realizată în apropierea regiunii
drnpulare a trompei uterine. Mucoasa prezintă falduri ample care se proiectează în lumenui tubar. Musculara este compusa dintr-un strat intern gros, cu
Predispuse circular și un strat extern, cu fibre longitudinale. Se observă câteva ramuri ale arterelor uterine și ovariene (lzS) care străbat trompa uterină.
Px. b. Lumenul trompei este tapetat de un epiteliu simplu cilindric format din celule aliate (deasupra vârfului sdgep'fl și celule neol ate (sub vârfu
640x.
 I. L/
K UTERUL . ' ’a ■ ■
Y. AA
I

850 i. W7
Uterul captează de la nivelul trompei uterine morula in curs
'■.
• >•( f
: B/erîdo
= de dezvoltare rapidă. Toate etapele dezvoltării embrionare și _ • A in

î .

o fetale au loc din acest moment la nivelul uterului, care su­ •■■" ?7
c* •
CC feră o creștere semnificativă in mărime. Uterul uman este un '•■/ ’ ’ -
V < . ; .
: *•
(•
UJ > .< ■ ••■:
7
■ organ cavi tar, piriform, localizat la nivel pelvin, intre vezica C . n /.• •*'
“** * *•**" ' *~

ZD •5 !■-
urinară și rect. La femeile nulipare, cântărește de la 30 până la r < 7
’.. >
...

40 g si măsoară 7,5 cm în lungime, 5 cm in lățime la nivelul

porțiunii sale superioare și 2,5 cm in grosime. Lumenul său, 5
. ’

' \ *
O-
wB ’.fr? T’’
S ■ J
ti

W-'-
♦—( r
care este aplatizat, este in continuitate cu trompele uterine și
■• -v

_ • /A. ** -

c
• *—H cu vaginul.
O
-:" Ar.
,T:
• r.- - Șg , A# '■5U

E
.o
Anatomic, uterul este împărțit în două regiuni: '•■■ - ■■’

* * ‘2/ '
• •1
-•:
■Ț JS1
, • .' • •
>V - :<-p
• Corpul reprezintă porțiunea superioară a uterului. Supra­ :z
Z. A /.•
■£' - ■ -■•l
OS fața anterioară este aproape plată; suprafața posterioară A>-.A
• W—< este convexă. Porțiunea superioară, rotunjită a corpului 77- 7’-' .v
--- ■ , ■

-::7> 7-“'-
c care se extinde deasupra atașării trompelor uterine se nu­
•.hr:.*-
■-■<d

' ■3
QJ !A>'A 7
»■
bD
■ ■ <
•
mește fund uterin.
9

Colul reprezintă porțiunea inferioară a uterului, in formă

'■Ș 7 *v- .. '' 7W -:țț’ J
t.«
><-
-
i.Ă. 7 • :TÂ'i
- ■ S . • •< •
M
*■1

O
1
de butoi, separară de corp prin istm (a se vedea Fig. 23.1). A-
6 Lumenul colului, canalul cervical, prezintă câte o des­
i-'
70 rcV,
' • :-C .■
’
x..

<L> P'/ .■
;.Z; A-0 5 :. 1
>•-
chidere îngustată la fiecare capăt. Orificiul intern comu­ ț-.-
cc
• w—H
nică cu cavitatea uterină; orificiul extern comunică cu
• ■
> ,-.e
un •-
■
• ■.
•/ •■

vaginul. 7':-< .-.7

"T'« .
■'7
fc-.'. ■_
-
VS \ l .• • t ••
(£•:
co O
Ol
Peretele uterin este compus din trei straturi (Fig. 23.15). 7-5-; - *.?
L »*• *» •

1, •
/

7 I■’-• <
L-/
1 •• ■

De la lumen către exterior, acestea sunt: -A

■-->ȘTA
- / ' - - X • \

.
M
• Endometrul este mucoasa uterină.
iv-;
'CC 3
.* ’• X ■' ''TI Z-
■ - Â?-; ■O':
O • Miometrul este stratul muscular gros. Acesta este în con­
/'.V. ■ ' ■ -

tinuitate cu stratul muscular al trompei uterine și al vagi­ . •

-S3 •• -.-a* ă iS ■a
. -.Yr.
-B- <• ■A-
nului. Fibrele musculare netede se extind, de asemenea, în ’•
vt.
ligamentele atașate la uter. 73
• J*
‘ ** <V& • .

:;,O. v
,x^ '
■ ’&
—- *, • 2* —
• Perimetrul, stratul extern seros sau peritoneul visceral
■■"

care acoperă uterul, este în continuitate cu peritoneul pel­ .

•
vin si abdominal si constă dintr-un mezoteliu si un strat
9 9 9
•* ■ - - —- -A-. perimetru
subțire de țesut conjunctiv lax. Sub mezoteliu, este dispus FIGURA 23.15 ▲ Imagine de microscopie optică a unei secți­
un strat de țesut elastic de obicei bine reprezentat. Perime­ uni sagitale a uterului uman. Această secțiune arată cele trei tunici
trul acoperă întreaga suprafață posterioară a uterului, dar ale peretelui uterin: endometrul, cel mai intern strat care tapetează cavi­
numai o parte din suprafața anterioară. Restul suprafeței tatea uterină; miometrul, stratul mijlociu de mușchi neted, și perimetrul,
stratul foarte subțire de peritoneu care acoperă suprafața exterioară a
anterioare constă din țesut conjunctiv sau adventice.
uterului. Porțiunea profundă a miometrului conține vase sanguine mari
Atât miometrul, cât și endometrul suferă modificări ciclice (16) care irigă uterul 8x.
în fiecare lună pentru a pregăti uterul pentru implantarea
unui embrion. Aceste modificări constituie ciclul menstrual. Ca în majoritatea organelor cavitate în formă de sac, cum
Dacă un embrion se implantează, ciclul se oprește și ambele ar fi vezicula biliară sau vezica urinară, orientarea musculară
I
I straturi suferă o creștere și diferențiere semnificativă în timpul nu este specifică. Fasciculele musculare observate în secțiunile
sarcinii (descrise în următoarea secțiune). histologice de rutină apar dispuse arbitrar. In timpul con­
Miometrul formează un sincitiu
»
structural si
»
funcțional.
»
tracției uterine, toate cele trei straturi miometriale acționează
împreună, ca un sincițiu funcțional și evacuează conținutul
Miometrul este cel mai gros strat al peretelui uterin. Acesta
lumenului printr-un orificiu îngust.
este compus din trei straturi indistincte de mușchi neted: A

In uterul negravid, celulele musculare netede au aproxi­

• Stratul mijlociu muscular conține numeroase vase san­
guine (plexuri venoase) și limfatice mari și este denumit
Stratul vascular. Acesta este cel mai gros strat și prezintă
o rețea de fascicule de mușchi neted, orientate circular sau
spiralat.
• Fasciculele de mușchi neted din straturile intern și ex­
tern sunt orientate predominant paralel cu axul lung al
uterului.
mativ 50 |im lungime. In timpul sarcinii, uterul crește in di­
mensiuni foarte mult. Creșterea se datorează în primul rând
hipertrofiei celulelor musculare netede existente, care pot
ajunge la peste 500 pm lungime și, în al doilea rând, aceasta
poate fi atribuită dezvoltării de noi fibre, prin diviziunea celu­
lelor musculare existente si
>
diferențierea
>
celulelor mezenchi-
male nediferențiate. De asemenea, crește cantitatea de țesut
conjunctiv. Pe măsură ce sarcina avansează, peretele uterin
devine progresiv mai subțire, deoarece acesta este destins dato-
 I

tită dezvoltării fătului. După parturiție, uterul revine aproape epiteliu capilar
\ .

h dimensiunile inițiale. Unele fibre muscul .re degenerează,

dar cele mai multe revin la mărimea lor inii» :lă. Colagenul 851
produs în timpul sarcinii pentru a întări mi' -»ri.J este ulte­ /

rior degradat enzimatic de către celulele care reiat. Ca-

secretat. ( < l
1
vitatea uterină rămâne mai mare și perete! ■ 1 ar rămâne
mai gros decât înaintea sarcinii. \

Comparativ cu corpul uterin, colul are m i m: țesut con- ț lacune

junctivși mai puțin țesut muscular neted. 1 ib " r U. elastice sunt cu
c
o
abundente în colul uterin, dar se găsesc în cantul mreciabilc
* 1 glandă - o
doar in stratul extern al miometrului corpului uter: n. c
uterină 13
ro
Endometrul proliferează și apoi degenere?" ' timpul ci- cu
■*—•
co
I
tf)
dului menstrual. Z3
v—
J
CD •

In decursul vieții reproducătoare, endometrul suferă modi­ E CA

o
ficări ciclice în fiecare lună, care îl pregătesc pentru im plân­ C a
O
tarea embrionului și pentru dezvoltarea embrionară și fatala.fatală.
Modificările activității secretorii a endometrului din timpul ci­
clului sunt corelate cu maturarea foliculilor ovaricni (a se vedea
fișa 23.3). Finalul fiecărui ciclu este caracterizat prin distru­
gerea parțială și eliminarea endometrului, asociată cu sângera-
arteră
spiralată
T CTQ
O
►—

rea din vasele mucoasei. Eliminarea de țesut și sânge pe calc Q

rsj
Gj
vaginală, care durează de obicei 3 pînă la 5 zile, este denumită -O
*—»
/f

menstruație sau flux menstrual. Ciclul menstrual are de­ Q

k.
</)
butul in ziua în care începe fluxul menstrual.
h— •
In timpul vieții reproducătoare, endometrul constă din arteră
1
—

două straturi sau zone care diferă ca structură și funcție (Fig. dreaptă * •
►—•

23.16 și Planșa 96, pagina 884):

T : ramură radială
• stratum funcționale sau stratul funcțional este porți­ cz
•4—•
unea groasă a endometrului care este eliminată la mens­ O m
E □□
truație.
*
o cz
• stratum basale sau stratul bazai este menținut în tim- E arteră arcuată
>

pul menstruație! și servește drept sursă pentru regenerarea

stratului funcțional.
9
Stratul funcțional este stratul care proliferează și degene­
rează în timpul ciclului menstrual.
I
In timpul fazelor ciclului menstrual, endometrul variază
de la 1 la 6 mm în grosime. Acesta este tapetat de un epiteliu
simplu cilindric, cu un amestec de celule secretorii și ciliate.
I & Schwarzenberg, 1988.)
Suprafața epitelială se invaginează în lamina propria subi-
arteră uterină
FIGURA 23.16 ▲ Diagramă ilustrativă a vascularizației arte­
riale a endometrului uterin. Cele două straturi ale endometrul i,
stratul bazai și stratul funcțional, sunt aprovizionate de ramuri ale arte­
relor uterine. Arterele spiralate localizate la interfața dintre aceste straturi
degenerează și apoi se regenerează in timpul ciclului menstrual, sub in­
fluența estrogemlor și a progesteronului.
S3 (Reproducere după Weiss L. ed
Cell and Tissue Bioîogy: ATextbook of Histology, 6th ed. Baltmcre: Urban

Considerații funcționale: Rezumat al reglării hormonale

FISA 233 a ciclului ovarian
I

în timpul fiecărui ciclu menstrual, ovarul suferă modificări
ciclice care implică două faze:
• Faza foliculară
i
• Faza Iuțeală
Ovulația are loc între cele două faze (Fig. F23.3.1).
Faza foliculară începe cu dezvoltarea unui număr redus
de foliculi primari (10 până la 20) sub influența FSH și LH.
Selecția unui folicul dominant se realizează până în zilele 5-7
ale ciclului menstrual. în timpul primelor 8 până la 10 zile ale
ciclului, FSH este principalul hormon care influențează crește­
rea foliculilor. Acesta stimulează celulele granuloase și tecale
care încep să secrete hormoni steroizi, în principal estrogeni,
în lumenul folicular. Pe măsură ce crește producția de estro-
gen realizată de foliculul dominant, FSH este inhibat printr-o
buclă de feedback negativ de la nivelul glandei hipofize. Estro-
genii continuă să se acumuleze în lumenul folicular, atingând
în final un nivel care face foliculul independent de FSH pentru
creșterea și dezvoltarea ulterioară. Târziu în timpul fazei foli-
culare, înainte de ovulație, nivelurile de progesteron încep să

(continuare pe pagina 852)

• -
 Considerații funcționale: Rezumat al reglării hormonale
852 FISA 23.3 a ciclului ovarian (continuare)

za Ul/I
CE
UJ 50
hormoni hipofizari
=> i X9 40
\
(în sânge)
30 LH
/
20
•
a 4
FSH ‘ ■\
I

a 10
I
0 ... s.

E FSH și LH stimulează vârful de LH

dezvoltarea foliculară stimulează ovulația

ciclu ovarian
•
V
c \7
«a
£ LI ÎL
QJ faza foliculară faza Iuțeală
4— •
GO
Pi -
• estrogenul produs de estrogenul și progesteronul
oo pg/ml foliculii evolutivi secretați de corpul galben ng/ml
(estrogen) (progesteron)
09 400 20
C\J
300 15
200 10

O 100 5
0 0
estrogenul și progesteronul
promovează creșterea endometrială
7

p f—r ciclu menstrual • •------------

’ / 1
Ai d
z“

iȚTl t
r i
/
i
b •
\ $ (<

I __ jLy ii: _• VI
I
_J____
v
2*
o 5 10 14 20 25 28
zile
faza faza faza
menstruală proliferativă secretorie

FIGURA F23.3.1 / Relația dintre evenimentele morfologice și fiziologice care au loc în timpul menstruației. Această dia­
gramă ilustrează relația dintre modificările morfologice ale endometrului și ovarului și nivelurile serice ale hormonilor hipofizari și ovarieni, din
timpul ciclului menstrual. Nivelurile hormonilor hipofizari și ovarieni sunt indicate prin unități arbitrare. LH, hormonul lutemizant, FSH, hormonul
foliculostimulant.

crească, sub influența LH. Cantitatea de estrogeni circulanți
inhibă producerea ulterioară de FSH de către adenohipofiză.
Ovulația este indusă de o creștere importantă a nivelului de
LH, care are loc concomitent cu o ușoară creștere a nivelului
FSH. Aceasta are loc la aproximativ 34-36 de ore după debu­
tul creșterii LH sau la circa 10 până la 12 ore de la vârful LH.
Faza Iuțeală începe imediat după ovulație, când celulele
granuloase și tecale ale foliculului rupt suferă o transformare
morfologică rapidă, cu formarea corpului galben. Acesta se­
cretă estrogeni și cantități mari de progesteron. Sub influența
ambilor hormoni, dar în primul rând a progesteronului, endo-
metrul își începe faza secretorie, care este esențială pentru
pregătirea uterului pentru implantare, în situația în care ovulul
este fertilizat. LH pare să fie responsabil de dezvoltarea și
menținerea corpului galben, în timpul ciclului menstrual. Dacă
fertilizarea nu are loc, corpul galben degenerează în decurs
de câteva zile, pe măsură ce nivelurile hormonale scad. Dacă
fertilizarea are loc, corpul galben este menținut și continuă să
secrete progesteron și estrogeni. hCG, care este inițial pro­
dusă de embrion și ulterior de către placentă, stimulează cor­
pul galben și este responsabilă pentru menținerea acestuia în
timpul sarcinii.
r I
atentă, stroma endometrială, formând glandele uterine.
Aceste glande tubulare simple, conținând mai puține celule
ciliate, se ramifică ocazional în porțiunea mai profundă a
endometrului. Stroma endometrială, care se aseamănă cu
mezenchimul, este bogată în celule și conține substanță fun­
damentală intcrcclulară abundentă. Ca în trompa uterină,
nicio submucoasă nu separă endometrul de miometru.
Vascularizația endometrului proliferează și degenerează,
in timpul fiecărui ciclu menstrual.
Endometrul conține un sistem unic de vase sanguine (a se
vedea Fig. 23.16). Artera uterină dă 6 până la 1 0 artere arcu­
ite care se anastomozează în miometru. Ramuri din aceste
artere, arterele radiale, intră în stratul bazai al endome­
trului, unde dau naștere arterelor mici drepte care aprovizi­
onează această regiune din endometru. Principalele ramuri
ale arterelor radiale continuă ascendent și devin puternic
spiralate; ca urmare, acestea sunt denumite artere spira­
late. Ele dau numeroase arteriole care se anastomozează
frecvent, pe măsură ce aprovizionează un bogat pat capilar.
Patul capilar include segmente dilatate cu perete subțire de-
numite lacune. Lacune pot să apară și în sistemul venos
care drenează endometrul. Arterele drepte și porțiunea pro-
ximală a arterelor spiralate nu se modifică în timpul ciclului
menstrual. Porțiunea distală a arterelor spiralate suferă dege­
nerare și regenerare cu fiecare ciclu menstrual, sub influența
estrogenilor și a progesteronului.
Modificările ciclice din timpul ciclului menstrual
Modificările ciclice ale endometrului din timpul ciclului
menstrual sunt reprezentate de fazele proliferativă, secre-
torie și menstruală.
Ciclul menstrual este un continuum de stadii de dezvoltare
ale stratului funcțional al endometrului. Acesta este în fond
>
controlat de gonadotropinele secretate de pars distalis a hipofi-
zei care reglează secreția ovariană de steroizi. Ciclul normal se
repetă la fiecare 28 de zile, pe parcursul cărora endometrul trece
printr-o serie de modificări morfologice și funcționale. Este
practic să se descrie trei faze succesive iile ciclului:
• Faza proliferativă are loc concomitent cu maturarea fo-
liculară și este influențată de secreția ovariană de estrogeni.
• Faza secretorie coincide cu activitatea funcțională a
corpului galben și este în principal influențată de secreția
de progesteron.
• Faza menstruală începe datorită declinului producției
ovariene de hormoni, cu degenerarea corpului galben (a se
vedea Fișa 23.3).
Fazele sunt părți ale unui proces continuu; nu există o
schimbare bruscă de la una la alta.
Faza proliferativă a ciclului menstrual este reglată de estro­
geni.
la sfârșitul fazei menstruale, endometrul constă dintr-o
bandă subțire de țesut conjunctiv, de circa 1 mm grosime, ce
conține porțiunile bazale ale glandelor uterine și porțiunile
inferioare ale arterelor spiralate (a se vedea Fig. 23.16). Acest
Urat este stratul bazai; stratul care a fost eliminat este stratul
funcțional. Faza proliferativă este inițiată sub influența
estrogenilor. Celulele stromale, endoteliale și epiteliale din
stratul bazai proliferează rapid și se pot observa următoarele
modificări:
853
• Celulele epiteliale din porțiunea bazală a glandelor recon­
stituie glandele și migrează pentru a acoperi suprafața cn-
dometrială denudată.
• Celulele stromale proliferează și secretă colagen și sub­
stanță fundamentală.
• Arterele spiralate se alungesc pe măsură ce endometrul este
restabilit; aceste artere sunt doar ușor spiralate și nu se ex­
tind în treimea superioară a endometrului.
ro
Faza proliferativă continuă până în ziua 1 după ovulație, GJ
care se petrece aproximativ în ziua 14 a unui ciclu de 28 de
CZj
zile. La sfârșitul acestei faze, endometrul a atins o grosime R— •
CTj
de aproximativ 3 mm. Glandele au un lumen îngust și sunt
F)
relativ drepte, dar au un aspect ușor ondulat (Fig. 23.17a). o
Acumulările de glicogen sunt prezente în porțiunile bazale
ale celulelor epiteliale. în preparatele histologice de rutină,
extragerea glicogenului conferă un aspect palid, necolorat ci- CTQ
O
toplasmei bazale.
b— •
r-?
Faza secretorie a ciclului menstrual este reglată de proges­
*■ *
teron.
Sub influența progesteronului, au loc modificări impor­
tante în stratul funcțional, începând la o zi sau două după
3
R— •
>—«
ovulație. Endometrul devine edematos și poate să atingă in h-* •
final o grosime de 5 până la 6 mm. Glandele se lărgesc și
capătă un aspect în „tirbușon”, lumenul acestora devenind
sacular, pe măsură ce se umplu cu produse de secreție (Fig. c
23.17b). Fluidul mucoid produs de epiteliul glandular este m
bogat în nutrienți, in special glicogen, necesar pentru a sus­ c
ține dezvoltarea, în cazul în care are loc implantarea. Mi-
tozele sunt acum rare. Creșterea observată în acest stadiu
rezultă din hipertrofia celulelor epiteliale, creșterea vascu-
larizatiei si edemul endometrului. Cu toate acestea, arterele
» •
spiralate se alungesc și devin mai încolăcite. Acestea se ex­
tind până aproape de suprafața endometrului (Planșa 97,
pagina 886).
Influența secvențială a estrogenilor și progesteronului asu­
pra celulelor stromale le permite transformarea în celule
deciduale. Stimulul pentru transformare îl constituie im­
plantarea blastocistului. în urma acestei transformări rezultă
celule mari, palide, bogate în glicogen. Deși funcția precisă
a acestor celule nu este cunoscută, este clar că acestea oferă
un mediu favorabil pentru nutriția embrionului și creează un
strat specializat, care facilitează separarea placentei de peretele
uterin, la sfârșitul sarcinii.
Faza menstruală este consecința declinului secreției ovari­
ene de progesteron și estrogen.
Corpul galben produce activ hormoni pentru circa 10 zile,
dacă fertilizarea nu are loc. Când nivelul hormonal suferă
un declin rapid, au loc modificări ale aprovizionării sangu-
ine a stratului funcțional. Inițial, contracțiile periodice ale
pereților arterelor spiral are, cu durată de câteva ore, deter-
mina ischemia stratului funcțional. Glandele își o prese
secreția,, endometrul se restrânge ca înălțime și stroma de-
vine maii puțin edematoasă. După aproape 2 zile, perioadele
extinse de contracție arterială, alternate doar cu scurte peri­
oade de circulație sanguină, determină alterări ale epiteliu-
 854

=3
CC
LXJ
''
I
=5

■
a
0
***?'!

• *H
c<
£
I
■
►

, <D -J
', •] r.i
*!
*
r ;
•>
p.
■

• ț
C C-. ■ A.,;'.'
CD r/m io metru
b£ r
L ?5<4'•
- - •:

a ’■
• .<•
; -
>

E<D
: ’ /,
■ ‘ j’’
•■ - .
,.-; 1
<! -1 ■> •• .■ . •
/!
V ’ •-
- : . 4 •4 ’jm
7‘ 9
4—• /■r

GO
•- -•-î kA.
• • —*
i
r
■ ■’.*•*• ’3

CZ) ■.. r-/- t*' . .. ' ' ;

*• ». '•

£ .- I.
p • ■' r'
...
i
i-
ț.- w* i
■i
-A . . >
r/- 5-
■
•
• ’’
■'
- ; .■
:
:

1 r , *
U'_.?
•■---■
* v* ■ />

09 *
Vy • :
<
;...
■ * ■ •

:•
4 * /
-% ••
4V*
.____.—...
CN
w* , *■’; \
<V'-VFn>. >-.
- ■ **

*t» 4?< te i •(<

1

o •C.
te V. V

• • r
wkâ
CL

K'bm
l
*&■ *X 5‘.

I
?T-

o
•• ,’ o

3» B 7 f»Z K' r

" ’p ta
£
•• c

Al
r*- 1
I c? l K
7w'
<
x?
'./y
• • •
> t
-. ii
rv.
r I .’•
•
*> ,/ *
i
vi
r ' ■*

•r^ wț
\

FIGURA 23.17 ▲ Imagini de microscopie optică ale stratului de acoperire a cavității uterine în fazele proliferativă, secretorie și men­
struală ale ciclului menstrual, a. Chenarul superior arată endometrul in faza proliferativă a ciclului. în timpul acestei faze, stratul funcțional (separat de
o linie punctată de stratul bazai) se îngroașă puternic. 15x. Chenarul inferior arată la o putere de mărire mai mare glandele endometriale care se extind
din stratul bazai către suprafață. 55x b. Chenarul superior arată endometrul în faza secretorie a ciclului Glandele au căpătat o formă de tirbușon, pe mă­
sură ce endometrul crește în continuare în grosime. Stratul bazai (sub nivelul liniei punctate) prezintă modificări mai puțin semnificative ca morfologie.
20x. Chenarul inferior arată glande uterine care au fost secționate într un plan aproape paralel cu axul lor lung. Se observă forma pronunțată de tirbușon
a glandelor și secreția lor mucoasă (săgeți). 60x c. Chenarul superior arată stratul funcțional (deasupra liniei punctate). Mare parte din stratul funcțional a
degenerat și a fost îndepărtat. 15x. Chenarul inferior arată sângele extravazat și necroza stratului funcțional. 55x

lui dc suprafață și ruptura vaselor sanguine. Când arterele este inhibată în timpul acestei perioade de flux menstrual.
spiralate se închid, sângele circulă în stratul bazai, dar nu și Circulația sângelui arterial este restricționată, cu excepția
in stratul funcțional. Sângele, fluidul uterin și celulele stro- unor scurte perioade de relaxare a pereților vasculari ai ar­
male și epiteliale eliminate din stratul funcțional constituie terelor spiralate. Sângele continuă să se scurgă din capetele
I
1
I
scurgerea vaginală. Capetele rupte ale venelor, arterelor și deschise ale venelor. Fluxul menstrual durează în mod
i1
I
glandelor sunt expuse, pe măsură ce fragmente de țesut se normal circa 5 zile. Cantitatea medie a sângelui pierdut în
11
li separă de endometru (Fig. 23.17c). Descuamarea continuă timpul fazei menstruale este de 35 până la 50 ml. Circulația
până când rămâne doar stratul bazai. Coagularea sângelui sângelui prin arterele drepte menține stratul bazai.

k
 I

Acest proces este ciclic. Figura F23.3.1 din Fișa 23.3 timp după fertilizare, embrionul viabil secretă factorul de
ar'JLi un .singur ciclu endometrial și apoi ilustrează un status preimplantare (PIF), un peptid de 15 aminoacizi (MVRJ-
graviditate•, care se instalează la sfârșitul fazei secretorii. KPGSANKPSDD) care promovează aderarea embrionului la 855
absenta fertilizării, oprirea sângerării se asociază crește­ endometru. în momentul implantării, PIF stimulează proli­
ru și maturării unor noi foliculi ovarieni. Celulele epitclialte ferarea și invazia trofoblastului în decidua bazală (a se vedea
proliferează rapid și migrează pentru a restabili suprafața pagina 856).
epiteliului până la începerea fazei proliferative a următoru- Zigotul suferă un clivaj, urmat de o seric de diviziuni
lui ciclu.
A
mitotice fără creștere celulară, rezultând o creștere rapidă
In absența ovulației (un ciclu denumit drept ciclu ano-
a numărului de celule ale embrionului. Inițial, embrionul
vulator), corpul galben nu se formează și nu se produce
se află sub controlul macromoleculelor informaționale ma-
progesteron. In absenta progesteronului, endometrul nu >

■R ----
intră în faza secretorie și continuă faza proliferarivă până la
menstruație.ție. In cazurile de infertilitate,
infertilitate. biopsiile de endo-
terne care s-au acumulat in citoplasmă ovulului, in timpul
ovogenezei. Dezvoltarea ulterioară depinde de activarea ge-
NJ
CZ)
metru pot fi utilizate pentru a diagnostica astfel de cicluri nomului embrionar care codifică variați factori de creștere,
. •
anovulatorii, ca și alte tulburări ovariene și endometriale. componente ale joncțiunilor celulare și alte macromolccule GO
r-t
necesare pentru progresia normală către stadiul de blasto- n»
Implantarea cist. Masa celulară rezultată dintr-o serie de diviziuni mito­
Dacă fertilizarea și implantarea au loc, faza de graviditate tice este cunoscută drept morulă [lat. moruni], iar celulele î—l
............

înlocuiește faza menstruală a ciclului. individuale sunt cunoscute drept blastomere. In timpul OQ
celei de-a treia zile după fertilizare, morula, care a ajuns la O
Dacă fertilizarea și implantarea ulterioară au loc, declinul
endometrului este întârziat până după parturiție. Odată stadiul de 12 până la 16 celule, fiind încă înconjurată de b—• •

ce blastocistul devine înglobat în mucoasa uterină, în par­ zona pellucida, intră în cavitatea uterină. Morula rămâne
tea inițială a celei de-a doua săptămâni, celulele din cori- liberă în uter pentru circa o zi, in timp ce au loc diviziunea
CT
onul placentei în curs de dezvoltare încep să secrete hCG celulară continuă și dezvoltarea acesteia. Embrionul inițial
’ și alte luteotropine. Acești hormoni mențin corpul galben dă naștere blastocistului, o sferă de celule cu o agregare cen­ 3
F—* •

și il stimulează pentru a continua sinteza de progesteron și trală celulară. Această masă celulară internă va da naștere □ •

estrogeni. Declinul endometrului este împiedicat și acesta țesuturilor embrionului propriu-zis; stratul de celule încon­ □
, continuă să se dezvolte în timpul primelor câteva săptămâni jurătoare, masa celulară externă, va forma trofoblastul și
de sarcină. apoi placenta (Fig. 23.18). c:
Implantarea este procesul prin care blastocistul se stabi­ Fluidul penetrează zona pellucida, în cadrul acestui pro­ m
3J
lește în endometru. ces, formând o cavitate plină de fluid, cavitatea blastocis­ c=
I—
Ovulul uman fertilizat suferă o serie de modificări când tului. Acest eveniment definește debutul blastocistului. în
traversează trompa uterină spre cavitatea uterină, pregătin- timp ce blastocistul rămâne liber în lumenul uterin pentru 1
du-se să fie înglobat în mucoasa uterină. De la început, em­ sau 2 zile și suferă alte diviziuni mitotice, zona pellucida dis-
brionul inițiază „dialogul" cu organismul matern, care este pare. Masa celulară externă este denumită acum trofoblast
esențial pentru viitoarea implantare și dezvoltare. La scurt Și masa celulară internă este denumită embrioblast.

stromă uterină sânge

-
matern
*• - >■ <

embrioblast epiteliul r- *
I
f
\ * V rețea 1
endometrului k- 4

lacunară y
t
* \ * ’ • • -

/ A \
■K.Z* trofoblastică sincițiotrofoblast
'I FI <' • >—•-*
va I

»
- A 1 •
/O
» 1
4 4 I • <
t
citotrofoblast
ifl
»
I «

'T7' i vilozitate I

MH
1 1 »
< I f • A
’i prima ră\ mezbderm
*■
----- cavitatea x 1
sornatic
blastocistului
r ■ L. sincițio-
l extraembrionar
f
r' ■ • \ trofoblast corion
W *• cavitate
\.r--------- ’
4-
'—•7
citotrofoblast
amnioticâ disc cavitate corială
hipoblast epiblast embrionar
4,5 zile a 9 zile b 14 zile C
(după implantare)
FIGURA 23.18 A IDiagrame ale unor blastociști secționați, a. Un blastocist uman de circa 4,5 zile de dezvoltare ilustrând formarea mase.
ceb'are interne, b. Un blastocist de maimuță de circa 9 zile de dezvoltare Celulele trofobiastice ale blastocistul? de maimuță au început să invadeze
ce .jlele epitehale ale endometrului. La specia umană, blastocistul începe să invadeze endometrul în a cincea sau a șasea zi de dezvoltare, c. Un basto-
st uman la 14 zile după implantare în acest stadiu, celulele trofobiastice s-au diferențiat în sincițiotrofoblast și citotrofoblast.
 Implantarea are loc într-o perioadă scurtă cunoscută drept
fereastra de implantare.
856
Atașarea blastocistului la epiteliul endometrial arc loc pe par­
cursul ferestrei de implantare, perioada când uterul este
relativ mare de picături lipidicc. Aceste aspecte corespund se­
creției de progesteron, estrogeni, hCG și lactogeni de către
acest strat. Dovezi recente arată că și celulele citotrofoblasticc
pot fi o sursă de hormoni steroizi și de hCG.

ZD
receptiv pentru implantarea blastocistului. Această scurtă După implantare, endometrul suferă decidualizare.
oc perioadă rezultă dintr-o scrie de acțiuni programate ale pro-
UJ In timpul sarcinii, porțiunea endometrului care suferă
o gestcronului și cstrogenului asupra endometrului. Medi­
modificări morfologice este denumită decidua sau deci­
camentele antiprogesteronice, cum ar fi mifepristonul
dua graviditas. Acest strat este eliminat cu placenta în
(RU-486) și derivatele sale, sunt competitive pentru recep­
timpul parturiției. Decidua include tot endometrul, cu ex­
torii epitcliului endometrial și blochează cuplarea hormonu­
a lui. Eșecul accesului progcstcronului la receptorii săi oprește
cepția stratului cel mai profund. în timpul procesului de

c implantarea și astfel se închide fereastra. La specia umană,

decidualizare, care durează in mod normal de la 8 până
• •—■<
la 10 zile, celulele stromale se diferențiază în celule mari,
£
, cu
fereastra de implantare începe în ziua 6 după vârful de LH și
rotunde, celulele deciduale, ca răspuns la nivelurile cres­
se încheie în ziua 10. cute de progesteron (a se vedea pagina 853). Glandele utc-
Odată ce este realizat contactul celulelor trofoblastice
rine se măresc și devin mai spiralate în timpul fazei inițiale a
cu peretele uterin la nivelul polului embrioblastic, trofoblas-
sarcinii și apoi devin subțiri și aplatizate, pe măsură ce fătul
’c tul proliferează rapid și începe să invadeze endometrul. Tro-
în creștere umple lumenul uterin.
QJ foblastul invadator se diferențiază în sincitiotrofoblast si
&D > > > Trei regiuni diferite ale deciduei pot fi identificate
citotrofoblasr.
prin relația lor cu situsul implantării (Fig. 23.19):
• Citotrofoblastul este un strat intern activ mitotic, ce • Decidua basalis (decidua bazală) este porțiunea din
*—l

QJ produce celule care fuzionează cu sincițiotrofoblastul,
4—>
CQ stratul extern eroziv. Fuziunea citotrofoblastului cu sin­
cc cițiotrofoblastul multinucleat supraiacent poate fi de­
clanșată de moartea celulară programată (apoptoză).
(?0 • Sincițiotrofoblastul nu este activ mitotic și constă
CXI
într-o masă citoplasmatică mulrinucleată; aceasta inva­
dează activ epiteliul și stroma subiacentă a endometrului.
O Prin activitatea trofoblastului, blastocistul este în între­
gime înglobat în endometru, în aproximativ a 1 1-a zi de
dezvoltare. (Dezvoltarea ulterioară a sincițiotrofoblastului
și a citotrofoblastului este descrisă în secțiunea despre pla­
centă.)
Sincițiotrofoblastul are un complex Golgi bine dezvoltat,
REN și RER abundente, numeroase mitocondrii și un număr
endometru situată sub nivelul situsului de implantare.
• Decidua capsularis (decidua capsulară) este o por­
țiune subțire care se situează între situsul de implantare și
lumenul uterin.
• Decidua parietalis (decidua parietală) include restul
endometrului uterin.
Până la sfârșitul lunii a treia, fătul crește până la punctul
in care decidua capsulară supraiacentă fuzionează cu deci­
dua parietală a peretelui opus, eliminând astfel cavitatea
uterină.
Până în ziua a 13-a de dezvoltare apare un spațiu extraem-
brionar, cavitatea corială (a se vedea Fig. 23.18c). Stratu­
rile celulare care formează limitele externe ale acestei cavități
(sincitiotrofoblast, citotrofoblast și mezodermul somatic ex-

decidua
parietală

cavitate /
✓ corion
\

uterină /
sac vițeiin
corion I placentă
vilozităti
t
V I
i I
; l
vilozităti
J
coriale
decidua Lj

I
decidua capsulară \ ■

«
I capsulară \ < r" decidua
decidua bazală
I

decidua k /
bazală
decidua bazală (placa
parietală amnios bazală)
corion
cavitate
cavitatea amniotică
corială

FIGURA 23.19 A Dezvoltarea placentei. Această schiță arată creșterea uterului in timpul sarcinii la om și dezvoltarea placentei și a membranelor
sale. Se observă că există o eliminare treptată a lumenului uterin și dispariția deciduei capsulate când se instalează placenta definitivă (Modificai după
Williams J. Am J Obstet Gynecol 1927;13:1.)
 X -

(□embrionar) sunt denumite colectiv corion. Membranele :______________

cele mai interne care învelesc embrionul sunt denumite am-

nios (a se vedea Fig. 23.19). ^--es-s 57
*■ '-*. -• l

Colul uterin o
Epiteliul colului uterin este diferit de cel al restului uterului.
i* •
I
Mucoasa cervicală prezintă o grosime de 2 până la 3 mm
și diferă dramatic din punct de vedere histologic de restul o
endometrului uterin, prin faptul că prezintă glande mari,
-I4 te.-
ran lificate (Fig. 23.20 și Planșa 98, pagina 888). De aseme- Fi * rte
■

nea, nu prezintă artere spiralate. Mucoasa cervicală suferă

modificări reduse în grosime pe parcursul ciclului menstrual
te Jtetete- A'
-ÂV-.v ND
00
<4*2^. te te*
ni* ■ ‘.. ’
și nu este eliminată în timpul menstruației. Cu toate aces-
>■

<->
vj

- r V > .-*> ’ î te. T«,>

t . tete’4
CZj
r—* •
Gn

c?
w
<- - v!
l
L? tete ■ te ’ •
B
'l
-’r - •

V;
• e v- y îi
.<.55
te -3
-te* •
£ =
<• ’C; z, 4C* ;î? _• ' '2. ".te ■* ~ i •.<** -
. — —** ” r- te,’ ? /Ji: > ■■ ■

• *.• •••’. *vi

Ad/ț
. f/r ?v-
■C<-\
- i.
A
> % • r
FIGURA 23.21 ▲ Epiteliul stratificat pavimentos al exocolului. CTQ
o
te-
ț.• . , •<
'
*

r>
te
•*<

/jK-v‘
8' Epiteliul stratificat pavimentos și țesutul conjunctiv fibros subiacent din
interiorul dreptunghiului inferior din Figura 23.20 sunt prezentate aici ia o
O
□
►— •
glande ■h »x r .te ,z z,- putere de mărire mai mare. Celulele epitel ia le mai mature au o citoplasmă r-T
cervicale • •»
£ palidă (vârfuri de săgefi), ca urmare a conținutului lor ridicat în glicogen. >—
' x, r-‘
• • ✓I
Se observă papilele țesutului conjunctiv care se proiectează către epiteliu
<■ /'

’< y

y»,
.v - <• ■ "tete fes? frrx*?i
• <
•tei:
.......... rz 5
s/1canale
--------
(săgeți). Masa colului uterin este alcătuită din țesut conjunctiv dens, fibros,
cu relativ puțin mușchi neted. 120x.
<T>
H
►— •

•
ESC s p I s- •
77; 7.>
cervical - - /. >—* •
fr—*
» . • ’ - -
ST-V'■ .•»-:r.
V- F *>• .•* .c ; tea, în timpul fiecărui ciclu menstrual, glandele cervicale
.-tete • Ste-.V?'
• ;i>te suferă modificări funcționale importante care sunt corelate
teV-’' — * * yj

l X ** . - te. cu transportul spermatozoizilor prin canalul cervical. Can­ c

/tete
te „i, •; •
II țf
,» ■
- titatea și proprietățile mucusului secretat de celulele glan­ m
33
:1 --
• - ' J • ** dulare variază în timpul ciclului menstrual, sub influența c:
Jv •«
^-r 9 hormonilor ovarieni. La mijlocul ciclului, cantitatea de
te; mucus produs crește de 10 ori. Acest mucus este mai puțin
5^-;
^^«■***

-te- vâscos și pare să ofere un mediu mai favorabil pentru migra­

.x/chistufi rea spermatozoizilor. Mucusul cervical din alte perioade ale
N'ab^țh

ESP^
.tete
. ..^£2^-^
• '-te
►Â
-
;.
-te’
te' . e Ite
o * *.

i
ciclului limitează trecerea spermatozoizilor către uter. Astfel,
mecanismele hormonale asigură o coordonare a ovulației și a
modificărilor mucusului cervical și cresc astfel posibilitatea
- ca fertilizarea să aibă loc, dacă spermatozoizii recent ejacu­
1 lați și ovulul ajung simultan la locul fertilizării din trompele
-
i>
’ v -/ A
•«.
uterine.
..v ?
>r/ canal
Obstruarea deschiderilor duetelor glandelor mucoase con­
duce la retenția secrețiilor acestora, ceea ce determină forma­
cervical ESP rea de chisturi în colul uterin, denumite chisturi Naboth.
:
i Chisturile nabothiene se dezvoltă frecvent, dar sunt impor­
.1
deschidere tante din punct de vedere clinic doar dacă abundența acestora
externă determină creșterea marcată în volum a colului uterin.
FIGURA 23.20 ▲ Imagine de microscopie optică a unui col ute­ Zona de transformare este locul de tranziție dintre epiteliul
rin uman. Acest specimen colorat cu H&E provine de la o femeie aflata în
simplu cilindric cervical și epiteliul stratificat pavimentos
postmenopauză Porțiunea sa inferioară se proiectează în vaginul superior,
jnde o deschidere, orificiul extern, conduce la uter prin canalul cervical. vaginal.
Suprafața colului uterin este acoperită de un epiteliu stratificat pavimentos Porțiunea din colul uterin care se proiectează în vagin, por­
(ESP), care se continuă cu epiteliul de acoperire al vaginului. La intrarea în
canalul cervical, are loc o tranziție bruscă de la epiteliul stratificat pavimen­
țiunea vaginală sau exocolul, este acoperită de un epiteliu
tos la epiteliul simplu cilindric (ESC). în acest specimen, epiteliul stratificat stratificat pavimentos (Fig. 23.21). La nivelul zonei de trans­
s-a extins în canalul cervical, un eveniment care apare odată cu îmbătrâ­ formare are loc o tranziție bruscă de la un epiteliu pavimentos
nea Glandele cervicale secretoare de mucus sunt vizibile de-a lungul ca- la un epiteliu cilindric muco-secretor al canalului cervical,
na'ului cervical. Acestea sunt glande tubulare simple ramificate care apar
endocolul; în timpul perioadei reproducătoare, această zona
ca nvaginări ale epitehului care tapetează canalul. Frecvent, glandele se
transformă în chisturi Naboth, ca urmare a retenției secreției mucoase prin de transformare este localizată imediat in afara orificiului ex­
blocarea deschiderii glandei. Materialul marcat prin X este mucusul secretat tern (Planșa 98, pagina 888). înainte de pubertate și după me­
de glandele cervicale. lOx. nopauză, zona de transformare este situată în canalul cen ical
 I

panicolaou [Pap]) sunt utilizate de rutină în screcningul și

• fer diagnosticul leziunilor prccanceroase și canceroase ale colului
858 uterin.
-
*x
3C -’ '-4
?
'
^3
J gg PLACENTA
z
UJ
O Dezvoltarea fetală este susținută de placentă, care se dez­
«c t.— - ■'/

voltă din țesuturile fetale și materne.

—1
Q- W Placenta este formată dintr-o porțiune fetală, reprezentată de
£ •__
• n. t '
► x —x' corion și o porțiune maternă, reprezentată de decidua bazală.

a 2b^i
■ i *

-’wz
Cele două porțiuni sunt implicate în schimburile fiziologice
•
de substanțe dintre circulațiile maternă si fetală.
c
-
> > >
-
Sistemul circulator uteroplacentar începe să se dez­
e
• —«
i ■»% j •-
r
volte în jurul zilei a 9-a, prin dezvoltarea spațiilor vasculare
, <U r r •. A» — denumite lacune trofoblastice din interiorul sincițiotro-
% L
foblasrului. Sinusoidele materne care se dezvoltă din capilarele
W:
*1 ■■■■<

ct
• w—
porțiunii materne se anastomozează cu lacunele trofoblastice
'' Vl-. z' (Fig. 23.24). Diferența de presiune dintre canalele arteriale și
Cm
<D w k-Ss-
- -I_____ venoase care comunică cu lacunele stabilește direcția de scur­
> ■■ ■< FIGURA 23.22 ▲ Zona de transformare a colului uterin. Locul gere a sângelui dinspre artere înspre vene, astfel realizându-sc
3 joncțiunii scuamo-cilindrice din dreptunghiul superior din Figura 23 20 circulația uteroplacentară primitivă. Numeroasele vezicule de
este prezentat aici la o mărire superioară. De remarcat schimbarea bruscă pinocitozâ prezente în sincițiotrofoblast demonstrează transfe­
*—(

OJ de la epiteliul stratificat pavimentos la epiteliul simplu cilindric (săgeată).

Modificările neoplazice care duc la dezvoltarea cancerului de col uterin
rul nutrientilor din vasele materne către embrion.
>
uo
• —M
încep cel mai frecvent în această zonă de transformare în interiorul țesu­ Proliferarea citotrofoblastului, creșterea mezodermu-
09 tului conjunctiv se găsesc glandele cervicale (GC) secretoare de mucus, lui corial și dezvoltarea vaselor de sânge dau naștere succesiv
compuse dintr-un epiteliu simplu cilindric, care se continuă cu epiteliul vilozităților coriale (Fig. 23.25). Acestea suferă următoarele
09 de acoperire din canalul cervical. 120x.
CN modificări:
• Vilozitățile coriale primare sunt formate de către ci-
(Fig. 23.22). Modificările metaplazice iile acestei zone de
totrofoblastul care proliferează rapid. Acestea trimit cor­
transformare constituie leziuni prccanceroase ale colului uterin.
O Metaplazia [gr. schimbarea formei] reprezintă un răspuns adap-
doane sau mase de celule în lacunele trofoblastice din
sincițiotrofoblast (a se vedea Fig. 23.18b și Fig. 23.26).
tativ și reversibil la leziunile persistente ale epiteliului determi­
Vilozitățile primare apar între zilele 11-13 de dezvoltare.
nate de infecțiile cronice. Aceasta rezultă dintr-o reprogramare
I
• Vilozitățile coriale secundare sunt compuse dintr-un
a celulelor stern epiteliale care încep să se diferențieze în tipuri
miez central de mezenchim înconjurat de un strat intern
celulare noi. In interiorul canalului cervical (endocol), aceasta
de citotrofoblast și un strat extern de sincițiotrofoblast (a se
se manifestă ca o înlocuire a epiteliului simplu cilindric cu
vedea Fig. 23.25). Acestea se dezvoltă aproximativ în a 16-a
epiteliu stratificat pavimentos complet maturizat (Fig. 23.23).
zi, când vilozitățile coriale primare sunt invadate de țesut
Celulele epiteliale cervicale sunt exfoliate în mod constant în
I
conjunctiv lax, provenit din mezenchimul corial. Vilozită­
vagin. Preparatele colorate ale celulelor cervicale (frotiuri Pa-
țile secundare acoperă întreaga suprafață a sacului corial.
• Vilozitățile coriale terțiare se formează până la sfârșitul
epiteliu simplu epiteliu stratificat
celei de-a treia săptămâni, pe măsură ce vilozitățile secun­
cilindric pavimentos metaplazic dare devin vascularizate de către vasele sanguine dezvol­
I tate în miezurile lor conjunctive (a se vedea Fig. 23.24b și
Planșa 100, pagina 892).

V • •\ < Pe măsură ce se formează vilozitățile terțiare, celulele cito­

-
* * -iX"* ■*- **”*

«u ■— -
ț" os-- trofoblastului vilozitar continuă să prolifereze prin sincițiotro­
foblast. Când intră în contact cu endometrul matern, acestea
încep să se dezvolte lateral și vin în contact cu prelungiri simi­
=r ** s j
- lare de la vilozitățile învecinate. Astfel, în jurul sincițiotrofoblas-
— •; ’ ■
-•
e -» tului se formează un strat subțire de celule citotrofoblastice,
—a*
• c denumit capsula citotrofoblastică. Aceasta este întreruptă
- ■** _ —■ _ -1

.< s t ro m ă *en db'csr

i
viga I ă -S^r
«A- doar în zonele în care vasele materne comunică cu spațiile in-
__________
•w
<. : - ■— •»
** ’
Xi tervilozitare. Pe tot parcursul sarcinii, vilozitățile coriale se for­
ir. x •*
<
**K'4 ? XI 1
I
mează continuu din mugurii trofoblastici. Vilozitățile coriale
— — •-
pot rămâne fie libere (vilozități flotante) în spațiul intervilo-
FIGURA 23.23 ▲ Epiteliul stratificat pavimentos metaplazic al zitar, fie pot crește în zona maternă a placentei (placa bazală),
canalului cervical. Această imagine de microscopie optică prezintă o
pentru a forma vilozitățile stern principale sau vilozitățile
insulă de epiteliu stratificat pavimentos matur, înconjurat de epiteliu sim­
plu cilindric normal, identificat în canalul cervical. 450x. (Prin amabilitatea crampon. Dezvoltarea ulterioară a placentei este realizată prin
Dr. Fabiola Medeiros.) creșterea interstițială a capsulei trofoblastice. In timpul sarcinii,
 r

sinusoid matern

sincițiotrofoblast 59
____ citotrofoblast
capsula citotrofoblastică-
vilozitate terțiară--------
- vase care se dezvoltă în
peretele sacului corial O
spațiu intervilozitar

endometru GO
(decidua)
CZj
sânge matern ►— •
CC

o
ZIUA 16 a ZIUA 21 b 3
FIGURA 23.24 ▲ Diagrame ale unor secțiuni printr-un embrion uman în dezvoltare, a. Acest desen prezintă sacul corial și placenta, la
c
i ■ a

io zile de dezvoltare, b. Același embrion la 21 zile de dezvoltare. Diagramele ilustrează separarea vaselor sanguine fetale și materne de către mem CfQ
brana piacentară, compusă din endoteliul capilar, mezenchim, citotrofoblast și sincițiotrofoblast O
□ * •
r-t
vilozitățile
>
se maturează si
>
scad în diametru. Stratul de cito- pagina 892). Celulele placentare feude prezentatoare de antigen
> u
rrofoblast devine discontinuu și, în anumite zone, nucleii sin­ reprezintă macrofage vilozitare specifice de origine fetidă care
cițiotrofoblastului se adună în grupe pentru a forma noduri participă la reacțiile imune placentare înnăscute. Ca răspuns la G)
sincițiale neregulat dispersate (a se vedea Fig. 23.25; Planșa antigene, acestea proliferează și stimulează receptorii specifici de □
•

100, pagina 892). Numărul nodurilor sincițiale crește cu
vârsta gestațională a placentei, iar acesta este un indice utilizat
în evaluarea maturității vilozitare. Numărul crescut de no-
duri vilozitare este asociat și cu anumite stări patologice, cum
ar fi malperfuzia uteroplacentară.
suprafață care recunosc și leagă o varietate de agenți patogeni.
* •
Ca în cazul altor celule prezentatoare de antigen, stimularea lor
determină creșterea numărului de molecule ale complexului
major de histocomparibilitate clasa II (MHC II) de pe suprafața
-u
lor. Aceste celule se întâlnesc mai frecvent în placenta timpurie. i—

In țesutul conjunctiv stromal al vilozităților se descriu mai Vacuolele existente în aceste celule conțin lipide, glicozamino- o
m
multe tipuri celulare: celule mezenchimale, celule reticulare, glicani și glicoproteine. Studii recente efectuate asupra placen­ z
fibroblaste, miofibroblaste, celule musculare netede și celule telor infectate cu HIV arată că HIV este localizat mai ales în
placentare fetale prezentatoare de antigen (macrofage interiorul celulelor placentare fetale prezentatoare de antigen și
placentare), denumite clasic celule Hofbauer (Planșa 100, în sincițiotrofoblast.
>

macrofag placentar nod sincitial

. •
(celulă Hofbauer) citotrofoblast
sincițiotrofoblast
membrana bazală a
țesut conjunctiv trofoblastului ...
sincițiotrofoblast (mezenchim)
citotrofoblast
O
/
(

T/ I
km 4* — vase
sanguine
J (k îl

Jvo
/ <•<«

------ -------
oz
• 3’
□ J fetale
G'/ '
/J
J

începutul sarcinii sarcină avansată

VILOZITĂȚI CORIALE VILOZITĂȚI CORIALE I
I
PRIMARE SECUNDARE
VILOZITĂȚI CORIALE TERȚIARE
FIGURA 23.25 ▲ Diagramă a vilozităților coriale în diferite stadii de dezvoltare. Acest desen prezintă stadiile de dezvoltare ale v lc-
zităților coriale. Vilozitățile primare reprezintă primul stadiu de dezvoltare, in care sincițiouofoblastul și citotrofobiastul formează extensii digitiforme
înspre decidua maternă. în vilozitățile coriale secundare, se dezvoltă țesutul conjunctiv extraembrionar (mezenchim). care este înconjurat de un strat
de citotrofoblast. în vilozitățile coriale terțiare, se diferențiază vasele sanguine și celulele de susținere la nivelul miezului mezenchîmaî. La începutul
sarcinii, vilozitățile sunt mari și edemațiate, cu puține vase de sânge înconjurate de numeroase celule conjunctive. Acestea sunt acoperite de un strat
gros de sincițiotrofoblast și un strat continuu de celule citotrofoblastice. în sarcina avansată (la termen), stratul de citotrofoblast devine discontinuu și
nucîeii sincițiotrofoblastului agregă pentru a forma proiecții neregulate, dispersate, denumite noduri sincițiale. în miezul de țesut conjunctiv se găsesc
mai multe vase sanguine fetale, pe măsură ce acesta devine mai sărac în celule și conține mai puține macrofage placentare.
 y-ZT.
A
y ?
-WSSkSu
•f • «Ou
.
*
-*4

860 »

PC e*.
Kâ^
£>/•'. \ •. •■ ».,
i
z i W* * • ■ •

'A
»

UJ •.. o r<*î
o >—i v»
. < ■■

t/ckh 's>“
<r o _

rtfa
■ >. 4
«SSii \ r
O- '•* L <y-
‘r
,-v <^•<1
5vsg-</
•.?•: ‘’^Q ,
& *
?'
; V ' VC V ■■ v'
Ap .. A.
C"’°'
••

c % tv
■ - --'

• w—H

c r— -* o
*•
•^vc -r-W«
piW
>V#F^ v^r
7A
llg.‘ -1
â

• »—■<
H**t^-^* 1 .* î
ț k .

£
. <v < t? ' r?ox 1^7 •*

‘ • â *
r—M
- 03 • •: <4 ' f
sa -£ ’y
D * (^1fi\lt I

VȘ
ÎL *.«
• •—<

fi
*

M
OJ “• J . r.

tn O
*i
►#

□
•• •

K rv
' KW’
k
w ■■■< *
%
#*|r £
I
Z3 A I
-; ■ <?■ 4< to •_
6<D
k
I
Lv ar. ■ •
O J»}’ • d!' \ K

- "* r®V; ‘
•.?. i:?-1 9 l-.w « <- •' >
-> __ <XW
uo
• w-
-
♦ f J
f'‘ .

V
U* k • N AY

■'
y~--: “ •’ra>î
• V© O .
*■ .^4:!
t
A .’.\
• zX'
** \ >• *:.’
{r -xi, ' deferii •<
■ . ?
^5 Jrs b >
.lA-Aifc^ /-I
09
CXI
FIGURA 23.26 ▲ Imagini de microscopie optică ale placentei umane, a. Acest specimen colorat H&E prezintă suprafața amniotică (A), placa
corială (PC) și, mai jos, pronluri de dimensiuni diferite ale vilozităților coriale (K) Aceste vilozități părăsesc placa corială ca vilozități stern mari și se rami­
fică in vilozități din ce în ce mai mici Vasele de sânge (VS) sunt evidente în vilozitățile mai mari. Cele mai mici vilozități conțin capilare, la nivelul cărora
au loc schimburile. 60x. Insert superior. Puterea de mărire mai mare evidențiază epiteliul simplu cubic al amniosului și țesutul conjunctiv subiacent.
O 200x. Insert inferior. Această imagine la mărire superioară prezintă o vilozitate în secțiune transversală conținând câteva vase sanguine mari și un strat
superficial de sincițiotrofoblast. 200x. b. Acest specimen colorat HâE prezintă fața maternă a placentei. în partea inferioară a imaginii de microscopie
se observă placa bazală (P8), parte a uterului pe care se ancorează o parte din vilozitățile coriale (VC). Este evidentă componenta de țesut conjunctiv
(70, parte a plăcii bazale, de care sunt atașate numeroase vilozități coriale La nivelul plăcii bazale și a țesutului conjunctiv stromal se găsesc grupuri
de celule, celule deciduale [săgeți), care iau naștere din celulele țesutului conjunctiv. 60x. Insert. Celule deciduale observate la mărire mai mare. 200x.

în primele stadii ale dezvoltării, vasele sanguine vilozitare nelc sunt vizibile ca arii proeminente pe partea maternă a
devin conectate cu vasele embrionare. plăcii bazale.
Sângele începe să circule prin sistemul cardiovascular embrio­ Decidua bazală formează un strat compact și reprezintă
nar și prin vilozități la circa 21 de zile. Spațiile intervilozitare componenta maternă a placentei (a se vedea Fig. 23.26). Placa
oferă un sediu pentru schimburile de nutrienți, produși me­ bazală, partea externă a placentei care vine în contact cu peretele
tabolici, intermediari și cataboliți dintre sistemele circulatorii uterin, este formată din țesuturi embrionare (capsula trofoblas-
tică ce conține un strat subțire de sincitiotrofoblast si citotro-
materne si fetaJe. >
> > > >
A
foblast) și țesuturi materne (decidua bazală). Vasele din această
In timpul primelor 8 săptămâni, vilozitățile acoperă în­
zonă a endometrului alimentează cu sânge spațiile intervilozitare.
treaga suprafață corială, dar pe măsură ce continuă creșterea,
Cu excepția rupturii relativ rare a pereților capilari, situație mai
vilozitățile de pe decidua capsulară încep să degenereze și pro­
des întâlnită în timpul travaliului, sângele fetal și sângele matern
duc o suprafață netedă, relativ avasculară, numită chorion
nu se amestecă.
laeve (corion neted). Vilozitățile adiacente deciduei bazale
cresc rapid în dimensiuni și ca număr și se ramifică. Această Sângele fetal și sângele matern sunt separate prin bariera pla­
regiune a corionului, care reprezintă componenta fetală a centară.
placentei se denumește chorion frondosum sau corionul Separarea sângelui fetal de cel matern, considerată drept ba­
vilos. Stratul placentei de unde se proiectează vilozitățile se riera placentară, este menținută în primul rând de stratu­
numește placa corială (Planșa 99, pagina 890). rile țesuturilor fetale (Fig. 23.27). începând cu luna a patra,
In timpul perioadei de creștere rapidă a corionului vilos, aceste straturi devin foarte subțiri pentru a facilita schimbu­
aproximativ în lunile a patra și a cincea de gestație, porțiu­ rile de produși de-a lungul barierei placentare. Subțierea pere­
nea fetală a placentei este împărțită de septurile placen­ telui vilozitar este cauzată parțial de expansiunea în suprafață
tare (deciduale) în 1 5-25 de arii, denumite cotiledoane. și în volum a vilozităților, precum și de degenerarea stratului
Septurile placentare în formă de pană delimitează cotiledoa- intern citotrofoblastic (a se vedea Fig. 23.26). Studiile recente
nele și sângele matern poate circula cu ușurință printre ele, sugerează că, deși citotrofoblastul devine într-adevăr mult
deoarece acestea nu fuzionează cu placa corială. Cotiledoa- mai subțire, acesta nu este discontinuu.

I
 I
f

’ € Kt1
/Uyj, Această barieră este foarte asemănătoare cu bariera alveolo-ca-
iI
V ”, t .. pilară de la nivelul plămânului, cu care are in comun o funcție
I importantă, și anume schimbul de oxigen și dioxid de carbon
0
61
•• 1
'-a.» „ l
— in acest caz, intre sângele matern și sângele fetal. O altă asemă­ I
V •
4
nare cu bariera alvcolo-capilară este conferită de prezența unui
• •5

' •■» C* •
I
&
tip particular de macrofag in țesutul conjunctiv — în această situ­
A <- •>
/
, c^>
cx o
3* * ație, celulele placentare fetale prezentatoare de antigen (celulele
Hofbauer).
r-y-
«L Placenta reprezintă sediul schimburilor de gaze și metabo-
o
' V Li eks
'

. 7
ti :v.-'
V
.\MJ
■ M ^Sirjjr i
liți dintre circulația maternă și cea fetală.
/ • • »•
.•j!
•1 i-ă'ia * -?j
• . -) * J
ii Sângele fetal pătrunde la nivelul placentei printr-o pereche hO
A f ' 'f

' -3
nd
de artere ombilicale (Fig. 23.28). Pe măsură ce străbat GJ
a. v /.
• -
1 .

-.V
► '<
e îy? Ț- placenta, aceste artere se ramifică în mai multe vase dispuse
■ - .A ■' CD
• V V. I >—* •
rs)
y-.- ■i •-
.:r' G)
N F—ț

-W \
}
i -
-
>—-

CTQ
ny - ■ «o? i-y-' > . G)
' VO ■ -O
‘"’H .r
•

st&kTj? placa bazală r-T

(din decidua bazală)
r—

G)

r • : in 7>
EF= lichid amniotic
septuri placentare
trunchiuri ale h—|
/;
vilozităților stern- b-*
• •
»
principale

O 4?c>
^W-7
w *
>
vilozitate stern
principală
*

"D
o i/z
V,’ - ' .‘.vâ -
artere
< oLBE 2 ombilicale
:<x
■/

Â-.Z ... v ^5 k3; . O

— cotiledon m
.-X
> \n \ i- <•
z
C\ >.'
Al - 1 .’-.A--'

LEjJ . t.
CIRCULAȚIA
FETALĂ —

„y
•»< J

''e-
>-A\ < * A
venă ombilicală arteră spiralată
’ V ’A- i endometrială
' -j O ^r' ^3 • X' X J
placa corială
9 *
d4â^--*ri? V
-* &
•’ o d cf' y u¥ »
venă
ii endometrială
li
Bariera placentară umană în al treilea trimestru -r *£
FIGURA 23.27
de sarcină. Imaginea de microscopie electronică la putere de mărire înailă
prezintă cel mai subțire strat al barierei placentare complet dezvoltate (secți­ /
ny - miometru I
i

amnios • /j
/ii
unea nu include celulele citotrofoblastice care formează un strat subțire (sau 4ir CIRCULAȚIA
a scontinuu) in placenta umană). Lumenul spațiului intervilozîtar, care conține corion ■
MATERNA
eritrocite materne (£A4) (în partea stângă), este separat de spațiul capilar fetal decidua'
care conține eritrocite fetale (EF) (în partea dreaptă). Spațiul intervilozîtar este parietală <•

tapetat de sincițiotrofoblastul multinucleat (Sin). Suprafața sa conține microvili

proiectați in spațiul sanguin matern. Citoplasmă sincițiotrotbblastului conține
nudei (/V) multipli și numeroase vezicule de transport, RER, REN, mitocondni și
FIGURA 23.28 ▲ Diagramă a placentei umane mature. Sec­
p caturi lipidice ocazionale Sincițiotrofoblastul se sprijină pe lamina bazală (LBT),
țiunea sagitală prin uter (deasupra) cu embrionul *n dezvoltare ilustrează
care este separată de un strat subțire de țesut conjunctiv (70 de lamina bazală
localizarea cea mai frecventă a placentei. Placenta matură (dedesubt) este
1S£) a celulelor endoteliale fetale (EnF). 1 l.OOOx. (Prin amabilitatea Dr. Holger
împărțită în cotiledoane de către septurile placentare care sunt formate de
jastrow.)
evaginări ale deciduei bâzâie. Sângele matern pătrunde la nivelul placentei
în porțiunea sa cea mai subțire, bariera placentară con­ prin numeroase artere spiralate endometriale care penetrează placa bazală.
Sângele care pătrunde în cotiledon este direcțional în profunzimea spații
stă în:
lor intervîlozitare (săgeți roșii). Apoi, acesta trece peste suprafața vilozitățlor,
• Sincițiotrofoblast unde au loc schimburile de gaze și metabohți. Sângele matern părăsește în
• Stratul citotrofoblascic intern subțire (sau discontinuu) cele din urmă spațiul intervilozîtar {săgeți albastre) prin venele endometri­
• Membrana bazală a trofoblastului ale. Sângele fetal pătrunde în placentă prin arterele ombilicale care se divid
intr-o serie de artere dispuse radiar în p'aca corială. Ramurile vasculare trec
• Țesutul conjunctiv (mezenchimal) al vilozității in vîlozitâțiie stern principale unde formează rețele capilare extinse. Venele
o Membrana bazală a endoceliului de la nivelul vilozităților transportă apoi sângele înapoi printr-un sistem de
• Endoteliul capilarelor placentare fecale din vilozicatea terțiară vene cu traseu paralel cu cel al arterelor fetale.

1
 radiat care dau numeroase ramuri la nivelul plăcii coriale. Ra­
murile acestor vase ajung la nivelul vilozităților și formează
862 rețele capilare extinse, in asociere intimă cu spațiile intervi-
lozitare. Schimburile de gaze .și de produși de metabolism au
<c loc la nivelul straturilor fetale subțiri care separă la acest nivel
z cele două circulații. Anticorpii pot să traverseze acest strat și
LU
O să intre in circulația fetală, in vederea asigurării unei imuni­
<x
tăți pasive împotriva unei varietăți de agonii infecțioși — ex.,
Q.
bacilul difteric, virusul variolei si cel rujcolic. Sângele fetal se
întoarce printr-un sistem de vene cu parcurs paralel cu cel al
arterelor, cu excepția faptului că acestea converg într-o sin­
c gură venă ombilicală.
a Sângele matern este furnizat placentei prin 80-100 de artere
spiralate endometriale care penetrează placa bazală. Sângele din
S
. cu aceste artere spiralate curge spre baza spațiilor intervilozitare,
care conțin aproximativ 150 ml de sânge matern schimbat de
»■ 1 «
trei-patru ori pe minut. Presiunea sanguină este mult mai mare
în arterele spiralate comparativ cu cea din spațiile intervilozitare.
Pe măsură ce ajunge în acesi teritoriu, cu fiecare undă pulsatilă,
QJ
sângele este direcțional în profunzime în aceste spații. Când pre­
r ■ ■
siunea scade, sângele curge înapoi pe suprafețele vilozitare și, în
s<D final, intră in venele endometriale localizate la baza spațiilor.
Pe măsură ce sângele trece prin vilozități, au loc schim-
GO burile de gaze și produși de metabolism. In mod normal,
• *—5
oo apa, dioxidul de carbon, produșii de catabolism și hormonii
sunt transferați din sângele fetal în cel matern; apa, oxigenul,
00 metaboliții, electroliții, vitaminele, hormonii și anumiți an­
CXI
ticorpi trec în direcție inversă. Bariera placcntară nu exclude
anumiți agenți potențial periculoși, cum ar fi alcoolul, nico­
tină, virusurile, medicamentele, hormonii exogeni și metalele
grele. Astfel, pentru a reduce riscul de afectare a embrionului
sau a fătului în timpul sarcinii, trebuie evitată expunerea la
sau ingestia acestor agenți.
Corelație clinică: Evoluția placentei mature la naștere
I
Placenta matură la termen are un diametru de aproximativ
15-20 cm, o grosime de 2-3 cm, acoperă 25-30% din supra­
fața uterină și cântărește 500-600 g. Suprafața vilozităților
placentei umane are o dimensiune estimativă de 10 m2.
I
Microvilii sincițiotrofoblastului măresc aria efectivă pentru
schimburi metabolice la peste 90 m2. După naștere, uterul
1
continuă să se contracte, reducând suprafața luminală și
inducând separarea placentei de peretele uterin. întreaga
I
porțiune fetală a placentei, membranele fetale și proiecțiile
interpuse ale țesutului decidual sunt eliberate. în timpul tra­
valiului necomplicat, placenta se desprinde de peretele ute­
rin, fiind eliminată la aproximativ 30 minute după naștere.
Una din cele mai severe complicații ale nașterii constă în
placentația anormală (aderența anormală a placentei la
nivelul peretelui uterin). Dacă țesutul decidual este distrus
în timpul implantării, placenta va invada peretele uterin în
profunzime. Aceasta poate determina una din cele trei con­
diții clinice, cunoscute ca placenta accreta, placenta increta
sau placenta percreta. Clasificarea depinde de severitatea și
profunzimea implantării. Placenta accreta, responsabilă
de aproximativ 75% din cazuri, apare atunci când placenta
Înainte de stabilirea fluxului sanguin la nivelul placentei,
dezvoltarea embrionului este susținută parțial de produșii me­
tabolici sintetizați de sau transportați de-a lungul trofoblas-
tului. Sincițiotrofoblastul sintetizează glicogen, colesterol și
acizi grași, alături de alți nutrienți utilizați de embrion.
Placenta este un organ endocrin major, ce produce hor­
moni steroizi și proteici.
Placenta funcționează ca un organ endocrin, producând
hormoni steroizi și peptidici, cât și prosraglandine, cu rol im­
portant în declanșarea travaliului. Studiile imunocitochimice
indică faptul că sincițiotrofoblastul reprezintă sediul sintezei
acestor hormoni.
Hormonii steroizi progesteron și estrogen dețin roluri
esențiale in menținerea sarcinii. Pe măsură ce sarcina evo-
* >
luează, placenta preia de la corpul galben rolul principal în
secreția acestor hormoni. Dacă corpul galben este înlăturat
chirurgical sau prezintă o insuficiență funcțională, placenta
va produce suficient progesteron pentru a susține sarcina, în­
cepând cu sfârșitul celei de-a opta săptămâni. în producția
estrogenului placentar, corticosuprarenala fetală joacă un rol
esențial și furnizează precursorii necesari sintezei de estrogen.
Deoarece placenta nu conține enzimele necesare sintezei pre­
cursorilor de estrogen, se stabilește o unitate feto-placen-
tară (endocrină) de cooperare. Din punct de vedere clinic,
monitorizarea producției de estrogen în timpul sarcinii poate
fi utilizată ca un indice al dezvoltării fetale.
Placenta secretă următorii hormoni peptidici:
• Gonadotropina corionică umană (hCG) este necesară
pentru implantare și pentru menținerea sarcinii. Sinteza sa
începe în jurul zilei a 6-a, chiar înainte ca sincițiotrofoblas­
tul să fie format. hCG prezintă o omologie de secvență mare
cu LH (aproximativ 85%), care este necesar pentru ovulație
se atașează prea profund în peretele uterin, fără a penetra
miometrul. Placenta increta (aproximativ 15% din cazuri)
apare atunci când vilozitățile placentare penetrează profund
în stratul muscular miometrial. în restul de 10% din cazuri,
placenta percreta penetrează întreg peretele uterin, ata-
șându-se de alt organ, cum ar fi vezica urinară, rectul, intes­
tinele sau vasele sanguine mari. Aceasta este cea mai gravă
complicație a placentației și poate cauza ruptura uterină și
alte complicații legate de fixarea sa. O retenție anormală
a placentei sau a unor fragmente placentare poate cauza
sângerare masivă postpartum, fiind necesară înlăturarea lor
manuală. Placenta increta și percreta sunt frecvent tratate
prin histerectomie.
După eliminarea fiziologică a placentei, glandele endo-
metnale și stroma deciduei bazale se regenerează. Regene­
rarea endometrială este finalizată până la sfârșitul celei de-a
treia săptămâni postpartum exceptând situsul placentar,
unde, de obicei, regenerarea mai durează încă 3 săptămâni,
în timpul primei săptămâni după naștere, sunt eliminate
resturi de deciduă, ceea ce constituie o scurgere uterină ro-
șu-brună, cunoscută ca lochia rubra.
i
 t
»

?’ nienpnerea corpului galben în timpul ciclului menstrual. —* - _r

Similar activității LH din timpul ciclului menstrual, hCG w- „ _» _

■ ■

menține corpul galben în timpul sarcinii timpurii. hCG - ■

---
■*

•* •
—

. 4fc? ■_
epiteliu 863
Prczintă, de asemenea, omologie semnificativă cu hormo-
—«. ’ " .

--r--stratificata
..r- . r'.' r
pavimentos.
ni’l stimulator tiroidian (TSH) de la nivel hipofizar, care <V- r.* *
A "a*
poate fi responsabil pentru hipertiroidismul gestațio- -> 1
>

nal prin stimularea glandei tiroide materne pentru a creste .'i

••Ă ■
'i
•/.’
A
t
** ,1'- -■* ' •

>. V 1 X
-Ă
Wo.
'' X
secreția de tetraiodotironină (T4). Măsurarea hCG este
utilizată pentru depistarea sarcinii incipiente și pentru eva­ :■ - - -
. •
\--2
■ '1 ■- ,
-x.-' - :î^-■ •** V
2
luarea viabilității sarcinii. Alte două categorii de afecțiuni
clinice care cresc nivelurile sanguine de hCG includ bolile *W
r>:
- * i- r.V < xj
trofoblastice și sarcinile ectopice.
.J • ’ ••
NJ
'< T€ r. GJ
0 Somatomamotropina corionică umană (hCS),
noscută și drept lactogenul placentar uman (hPL) , este
CU-
VbS: r
mucoasă.>•;
- mucoasă
4»*
,
I
•*

• •* * ••

T' •-> *
•
: C-'.

/>£.
; aw
- y' .■-<•■•?

CZ)
w—» •
strâns înrudită cu hormonul de creștere
>
uman. Sintetizată la A ■ rf. -
A • ?• • - . - ’ •
GO
> .- . • -<1 • •*
nivelul sincițiotrofoblastului, aceasta promovează creșterea r% ■- *•
V -
co
*—<

generală, reglează metabolismul glucozei și stimulează proli­ •-

.vase sanguine d
•* •
ferarea ductală mamară maternă. Cu toate că efectele hCS c uf'
■■ *•-.

-7 r--

asupra metabolismului matern sunt semnificative, rolul aces- V

CTQ
tui hormon în dezvoltarea fetală rămâne necunoscut. ’ri- .'v •T.
‘^4 • < ct . t ■ki» \ *
< yr?
*****
\
.\
* G)
1 -• ; -
<- i ■V-' ?x V
• IGF-I și IGF-II sunt produși de citotrofoblast, stimulând . »•
.
r
*■—* •

•jy.x*«- •t» -ț m
proliferarea și diferențierea sa. > * •
—

■h
*1
♦ - " - rv\
• •* /< H——
P'-L - 15 v. . 7 <■ • - -
0 Factorul de creștere epidermic (EGF) prezintă o acți­ ; ---- - 5^! -.musculară
une duală dependentă de vârstă, în placenta din sarcina in­
' t ' *
7--; ' £• O
cipientă. în placenta de 4-5 săptămâni, EGF este sintetizat - ’ - -

> • ' .. xJ
3
h— •
de citotrofoblast și stimulează proliferarea trofoblastului. >—*

fc—■• •
In placenta de 6-12 săptămâni, sinteza EGF este prelu- FIGURA 23.29 Imagine de microscopie optică a perete­ R-•

ată de sincițiotrofoblast; acesta stimulează și menține apoi lui vaginului uman. Acest preparat ai peretelui vaginal colorat H&E.
vizualizat la putere de mărire redusă, prezintă două din cele trei straturi
funcția trofoblastului diferențiat.
> >
ale vaginului: mucoasa și musculara (stratul extern, adventicea, nu este <
• Relaxina este sintetizată de către celulele deciduale si este
> inclus). Mucoasa constă într-un epiteliu stratificat pavimentos și țesutul <

implicată în „înmuierea” colului și a ligamentelor pelvine, o

în vederea pregătirii pentru parturiție.
• Leptina este sintetizată de către sincițiotrofoblast, în
special în ultima lună de sarcină. Se pare că leptina re­
glează depozitarea nutrienților materni, în funcție de ne­
cesarul de nutrienți al fătului. Aceasta este implicată în
transportul nutrienților de-a lungul barierei placentare,
de la mamă la fat.
conjunctiv subiacent. Limita epitelio-conjunctivă este în mod obișnuit
z
foarte neregulată, cu papile proeminente imediat sub epiteliu. Stratul c:
muscular este parțial vizibil, acesta constă în fascicule de celule musculare
netede cu aranjament neregulat. Regiunea profundă a țesutului conjunc­
tiv conține o oogată rețea vasculară care aprovizionează diferitele straturi
ale peretelui vaginal. 40x.
■

• Alti factori de creștere stimulează creșterea citorrofoblas-

t â ’ tapetat de un epiteliu stratificat pavimentos (Fig. 23.30). ■

tului (ex., factorul de creștere fibroblastic, factorul de sti­
mulare a coloniilor [CSF-1 ], factorul de creștere derivat din
plachete și interleukinele [IL-1 și 1L-3J) sau inhibă creșterea
și proliferarea trofoblastului (ex., factorul necrozei tu morale).
K VAGINUL
Papilele conjunctive din lamina propria subiacentă se
proiectează în stratul epitelial. La specia umană și la alte
primate, în celulele epiteliale pot fi prezente granule de che-
ratohialină, dar în condiții normale nu apare cheratinizarea.
Prin urmare, nucleii pot fi observați în celulele epiteliale in
•
toată grosimea epiteliului.
Un strat muscular intermediar este organizat în două
O

Vaginul este un organ fibromuscular, care unește organele
interne de reproducere cu mediul extern.
Vaginul este o structură fibromusculară, extinsă de la colul
uterin la vestibul, care este aria dintre labiile minore. La o vir-
g,na» deschiderea către vagin poate fi înconjurată de himen,
^prezentat de pli uri membranare mucoase care se extind în lu-
menul vaginal. Himenul1 sau resturile acestuia sunt derivate din
• Un strat extern adventiceal este organizat
mc‘nibrana endoder mică ce separă vaginul în curs de dezvoltare
Cavvit
^eca atca sinusului
itatca sinusului urogenital definitiv la embrion.
^fetele vaginal (Fig. 23.29) are în alcătuire următoa-
rc*c componente:
pături de mușchi neted, uneori indistincte, întrepă­
trunse: un strat longitudinal extern si un strat circular
intern. Stratul extern este continuu cu stratul corespun­
zător din uter si este mult mai gros decât stratul intern.
Fibre musculare striate ale mușchiului bulbospongios
sunt prezente la deschiderea vaginala (Planșa 101, pagina
894).
intr-un strat
O
intern de țesut conjunctiv dens adiacent păturii musculare
și un strat extern de țesut conjunctiv lax care se continuă
CU adventicea structurilor adiacente. Stratul intern conține
>

nu meroase fibre elastice care contribuie la elasticitatea și

1 strat intern de mucoasă care prezintă numeroase rezistenta
ța peretelui vaginal. Stratul extern conține nuine-
>1

Pitiri (sau falduri) transversale (a se vedea Fig. 23.1) și este roase vase sanguine, limfaticee și ne ni.
 foizi izolați. Numărul limfocitelor si leucocitelor din mucoasă
> >
— —•
-----— -u ••
și din lumenul vaginal crește dramatic în jurul menstruație!.
7'—e
864 Vaginul are câteva terminații nervoase senzitive generale. Ter­
* —
minațiile nervoase senzitive care sunt mai abundente in tre-
UJ __ Ji
- z. -
•--------------- ’•
■ •>

. epiteliul
>

im ea inferioară a vaginului sunt probabil asociate, în primul

2
CC
*<>
'G 'T7 strafîfjcat:>
*3-
rând, cu senzațiile de durere și de întindere.
UJ ». • «
->■ *
■ -
â v i me n to s
X
* MW -
•' ;-<n
• •<-

f
ORGANELE GENITALE EXTERNE
im
UJ

% s
UJ
—J
«X Organele genitale feminine externe constau în următoa­

li
2 • Z ’ •/ rele componente, denumite colectiv vulvă și care prezintă un
UJ ■
O epiteliu stratificat pavimentos, după cum urmează:
UJ 4’
• Mons pubis (muntele pubian) este o proeminență ro­
UJ ■ a;4
2
«X ■ îi w
V

•" '-:vWe\£ ’..4}

tunjită deasupra simfizei pubiene, formată din țesut adipos
CD
CC
o
*. '<***
h# •A.
“' ■ c
subcutanat.
• Labiile mari reprezintă două pliuri cutanate mari, longi­
tudinale, similare morfologic cu pielea scrotului, care se ex­
- *

'Se tind de la muntele pubian și formează marginile laterale ale

i
a spațiului urogenital. Acestea conțin un strat subțire de muș­
A^'1 chi neted, similar mușchiului dartos al scrotului și un țesut
a J 'J‘. -

•••
adipos subcutanat bine reprezentat. Suprafața externă, ca și
- ' • î ■ -1' •
s
d cea a muntelui pubian, este acoperită cu păr pubian. Supra­
(
3* i ’
, OJ $
fața internă este netedă și lipsită de păr. Pe ambele suprafețe
» ■■■■ H
■
-

O&? sunt dispuse glande sebacee și sudoripare (Fig. 23.31).

I '•u/*_«>?<
V’

c
QJ FIGURA 23.30 ▲ Imagine de microscopie optică a mucoasei
b£) vaginale. Această imagine la putere de mărire mai mare a secțiunii din
Figura 23 29 ilustrează epiteliul stratificat pavimentos și celulele mature cu
□ nudei mici, picnotici De remarcat un singur strat de celule bazale și două
g sau trei straturi de celule în curs de diferențiere (cu citoplasmă eozinofilă). b'JFG x.v^
QJ Proiecțiile papilelor conjunctive spre epiteliu conferă un aspect neregulat * <

ty
ce joncțiunii conjunctivo-epiteliale. Vârfurile acestor proiecții apar adesea ca

tj
• —<
structuri izolate înconjurate de epiteliu (săgeți) 180x.
OO

09
CN
Vaginul prezintă un epiteliu stratificat pavimentos neche-
ratinizat, lipsit de glande.
1
-•
** ri

■
<*
r

1
o Lumenul vaginului este tapetat de un epiteliu stratificat
<

pavimentos necheratinizat. Suprafața sa este lubrifiată în

principal de mucusul produs de glandele cervicale. Glandele */?
%
vestibulare mari și mici, situate în peretele vestibulului va­
ginal, produc rnucus suplimentar care lubrifiază vaginul. în
peretele vaginului nu sunt prezente glande. Epiteliul vaginu­
-•K. /m* •
.-•■.• ■>.
•n; -

i
\ ■>

lui suferă modificări ciclice în timpul ciclului menstrual. wV » * jir

&

A
_ ăi-
Sub influența estrogenilor, în timpul fazei foliculare, celulele
epiteliale sintetizează și acumulează glicogen, pe măsură ce
2k ■1L /
*
• si?
acestea migrează spre suprafață. Celulele sunt descuamate
*

continuu, dar în preajma sau în timpul fazei menstruale, stra­

tul superficial al epiteliului vaginal poate fi eliminat. . •- **K 1 • ■ .3* <**

•I -• /
Lamina propria prezintă două regiuni distincte. Regiu­ V

nea externă imediat sub epiteliu este un țesut conjunctiv lax

puternic celularizat. Regiunea profundă, adiacentă stratului ■

muscular, este mai densă și poate fi considerată o submu- -3 AL-./'-iZW£

coasă. Regiunea mai profundă conține multe vene cu pereți FIGURA 23.31 ▲ Imagine de microscopie optică a suprafeței
subțiri care simulează țesutul erectil, în timpul excitării sexu­ interne a labiilor mari. Acest preparat al suprafeței interne a labiilor
ale. Numeroase fibre elastice sunt prezente imediat sub epi­ mari, colorat H&E și observat cu un obiectiv cu putere de mărire redusă,
arată epiteliul său necheratinizat (Fp) și numeroase glande sebacee (GS)
teliu și unele dintre fibre se extind în stratul muscular. Multe
Sunt evidente două duete sebacee (DS). De remarcat continuitatea epi-
limfocite și leucocitc (în special neutrofile) se găsesc in lamina tehului ductal cu epiteliul pielii și cu epiteliul glandei sebacee. La această
propria și migrează în epiteliu. Pot fi prezenți și foliculi lim- mărire, de abia pot fi identificate câteva fascicule de mușchi neted (sdgeți)

1
 FISA 23.5 Corelație clinică: Frotiurile citologice Papanicolaou
Examinarea frotiurilor Papanicolaou reprezintă un in­
strument valoros de diagnostic în evaluarea mucoasei vagi-
nale și cervicale (Fig. F23.5.1). Celulele epiteliale superficiale
sunt raclate din mucoasă, întinse pe un suport de sticlă,
fixate și apoi colorate cu colorația Papanicolaou (o combi­
nație de hematoxilină, orange G și eozină azur). Examinarea
frotiului Papanicolaou oferă informații diagnostice valoroase
despre epiteliu, în ceea ce privește modificările patologice,
răspunsul la influențele hormonale în timpul ciclului men­
strual și mediul microbian vaginal.
Sinteza și eliberarea glicogenului de către celulele epite­
liale ale uterului și ale vaginului sunt corelate direct cu modi­
865
sub numele de vulvovaginită. Aceste afecțiuni patologice
sunt ușor diagnosticate prin frotiurile Papanicolaou. Agenții
antimicrobieni specifici (antibiotice, sulfonamide) sunt utilizați “O
în asociere cu terapia nespecifică (gel de hexetidină acidifiată
0,1%) pentru a restabili pH-ul vaginal normal scăzut și pentru a O
preveni astfel creșterea acestor agenți patogeni.
în plus, frotiurile cervicovaginale Papanicolaou sunt utilizate
pe scară largă pentru diagnosticarea cancerului de col uterinîn
ro
faza timpurie, precum și a carcinomului endometrial. Deoarece oo
leziunile cervicale pot persista într-un stadiu neinvaziv pentru
o perioadă de până la 20 de ani, celulele anormale detașate CZ)
p— •
din epiteliu sunt detectate cu ușurință prin examinarea unui CC

ficările pH-ului fluidului vaginal. pH-ul fluidului, care este în frotiu Papanicolaou. Examinarea microscopică a acestor celule O
>-*
mod normal scăzut, în jurul unei valori de 4, devine mai acid în permite diferențierea între celulele normale și cele anormale,
apropierea mijlocului ciclului, deoarece Lactobacillus acidophi- determină locul lor de origine și permite clasificarea modifică­
>■■ —

lus, o bacterie care formează acid lactic în vagin, metaboli- rilor celulare corelate cu răspândirea bolii. Frotiul Papanicolaou
zează glicogenul secretat. Un mediu alcalin poate favoriza este o metodă de screening extrem de eficientă și ieftină în cro
n>
creșterea agenților infecțioși, cum ar fi Staphylococci, Coryne- prevenția cancerului de col uterin. Cele mai multe anomalii ale >—

►— •
bacterium vaginale, Trichomonas vaginalis și Candida albicans, celulelor detectate în frotiurile Papanicolaou sunt în stadiul pre- r~T
AA
determinând o creștere anormală a transsudatului vaginal canceros, ceea ce permite clinicianului să implementeze terapia
și inflamația mucoasei vaginale și a pielii vulvare, cunoscute adecvată.
o

P: * %
h—• •
i
<

I
<

* a • o
9 4r □□

r V| X
fî. •<5-
o
5>
Z
m
w-' i
■?.• <
m
O
t m
<
Z

5
r—
4 m
a’ O.
•r-*
7
b m
x
FIGURA F23.5.1 ▲ Imagini de microscopie optică ale unor frotiuri cervicale, a. Frotiu cervical negativ. Celuleie scuamoase de m
suprafață prezintă nudei mici, picnotici și citoplasmă abundentă Alte celule din imagine includ hematii și neutrofile. 6C0x. b. Frotiu anormal. □□
z
Multe dintre celulele din acest specimen conțin nudei mari fără aspecte de picnoză (săgeți). Citoplasmă este relativ puțină. Alte celule prezintă m
un aspect mai normal, cu nudei picnotici și cu mai multă citoplasmă în jur (vârfuri de săgeți). Sunt prezente și neutrofile. 6C0x.

• Labiile mici sunt falduri cutanate pereche, lipsite de păr,
care delimitează vestibulul și sunt omoloage pielii peni­
sului. în celulele profunde ale epiteliul ui există pigment
melanic abundent. Țesutul conjunctiv din interiorul fiecă­
rui pliu este lipsit de țesut adipos, dar conține numeroase
dele vestibulare mici (denumite și glandele Skene),
sunt prezente în principal în apropierea clitorisului și în
jurul orificiului u ret ral extern. Glandele vestibulare
mari (denumite și glandele Bartholin) sunt glande
mari, pereche, omoloage glandelor bulbouretrale mascu­ 1

vase de sânge și fibre elastice fine. In stromă sunt prezente line. Aceste glande tubuloalveolare măsoară aproximativ l
glande sebacee mari. cm în diametru și sunt situate în peretele lateral al vestibu­
V

• Clitorisul este o structură erectilă, omoloagă penisului.
Corpul său este compus din două corpuri erectile mici,
corpii cavernoși; glandul clitorisului este un tubercul
mic, rotunjit de țesut erectil. Pielea de pe gland este foarte
subțire, formează prepuțul clitorisului și conține nume­
I
roase terminații nervoase senzitive.
>
I
• Vestibulul. Vestibulul este tapetat de un epiteliu stratifi­
ci pavimentos. Numeroase glande mici, mucoase, glan­
lului, posterior de bulbul vestibular. Glandele vestibulare
mari secretă un mucus lubrifiant. Duetele acestor glande
se deschid în vestibul, în apropierea deschiderii vaginale.
In cazul în care duetul glandei Bartholin devine obstruat,
acesta se dilată și se umple cu secreție glandulară. Această
afecțiune, cunoscută sub numele de chist Bartholin, se
poate infecta în câteva zile, provocând dureri puternice,
înroșirea și mărirea labiei mari implicate. Materialul puru-

i
 I

lent din abcesul Ba rt hol in necesită de obicei incizie chirur­ din neurohipofiză. Odată cu schimbarea mediului hormonal
gicală, cu drenaj sau excizie completă. la menopauză, componenta glandulară a sânului regresează
866 sau involucază și este înlocuită de țesut adipos și conjunctiv.
în organele genitale externe sunt prezente numeroase ter­
La bărbați, are loc o oarecare dezvoltare adițională normală a
minării nervoase senzitive:
ixi >
glandelor mamare după pubertate, dar glandele rămân rudi­
cc
«x • Corpusculii Meissner sunt în număr marc în pielea de mentare.
S 1 deasupra muntelui pubian și de la nivelul labiilor mari. Expunerea hormonală constantă și predispoziția genetică
«X
2 • Corpusculii Pacini sunt distribuiri în straturile profunde constituie principalii factori de risc pentru dezvoltarea can­
IXJ cerului mamar. Acesta reprezintă cea mai comună boală
ale țesutului conjunctiv și se găsesc în labiile mari și in
UJ
o asociere cu țesutul erectil. Impulsurile senzitive din aceste malignă la femei în Statele Unite. In fiecare an, sunt diag­
terminații nervoase joacă un rol important în răspunsul nosticate cu cancer mamar aproximativ 200.000 de femei
«X
fiziologic in timpul excitării sexuale. (și circa 1.700 de bărbați). Majoritatea cancerelor mamare
CD
• Terminațiile nervoase libere sunt prezente în număr sunt corelate cu expunerea hormonală (care crește cu vârsta,
marc și sunt distribuite în mod egal în pielea organelor menarha precoce, menopauza tardivă și vârsta mai înain­
genitale externe. tată la prima sarcină dusă la termen). Aproximativ 5% din
ci O
toate cancerele mamare sunt atribuite mutațiilor dominant
>

• w—4 K GLANDELE MAMARE autozomale ale genelor cancerului mamar (BRCA1 și

. <D
s Glandele mamare sau sânii reprezintă o caracteristică dis­
BRCA2).
Glandele mamare sunt glande sudoripare apocrine tubu­
tinctivă a mamiferelor. Acestea sunt organe dinamice din
*■ ■■■<
loalveolare modificate.
C3 punct de vedere structural, variind cu vârsta, ciclul menstrual
și statusul reproducător al femeii. In decursul dezvoltării em­ Glandele mamare tubuloalveolare, derivate din glande su­
c brionare, creșterea și dezvoltarea țesutului mamar are loc la doripare modificate din epiderm, se găsesc în țesutul subcuta­
<D
bfj ambele sexe. De-a lungul unor îngroșări epidermice pereche nat. Glanda mamară adultă inactivă este compusă din 15-20
denumite crestele mamare (liniile lactate) care se extind de lobi neregulați, separați de benzi fibroase de țesut conjunc­
tiv. Aceștia radiază de la papila mamară sau mamelonul și
S<u de la axila în curs de dezvoltare către regiunea inghinală, se
dezvoltă glande multiple. La specia umană, se dezvoltă doar sunt ulterior subdivizări în numeroși lobuli, cunoscuți drept
4->
CC câte un grup de celule formând câte o glandă mamară, de fi­ unități terminale ducto-lobulare (TDLU) (Fig. 23.32).
cc ecare parte. Un sân suplimentar (polimastie) sau un mame­
lon suplimentar (politelie) pot apărea, ca anomalii ereditare,
co la aproximativ 1% din populația feminină. Aceste condiții
CXJ
relativ rare pot apărea și la bărbați.
La femei, glandele mamare se dezvoltă sub influența hor­
țesut adipos
monilor sexuali.
I
I
o
I Până la pubertate, atât glandele mamare feminine, cât și cele
■ masculine se dezvoltă într-o manieră similară. La instalarea sinus lactifer
I
pubertății la bărbați, testosteronul acționează asupra celule­
lor mezenchimale pentru a inhiba creșterea ulterioară a glan­
dei mamare. Glandele mamare suferă o dezvoltare ulterioară duet lactifer
la sexul feminin, sub influența hormonală a estrogenilor și a
progesteronului. Estrogenul stimulează dezvoltarea ulterioară
a celulelor mezenchimale. Glanda mamară crește în mărime, mamelon
mai ales datorită creșterii țesutului adipos interlobular. Duetele
l
se extind și se ramifică în țesutul conjunctiv stromal în curs
de expansiune. Proliferarea celulelor epiteliale este controlată
de interacțiunile dintre epiteliu și țesutul conjunctiv stromal areolă
specializat, intralobular, dependent de hormoni. Până la vârsta
adultă, va fi stabilită arhitectura ductală completă a glandelor.
Glandele mamare rămân într-o stare inactivă până la sar­
cină, în cursul căreia acestea iși realizează maturarea lor com­
pletă morfologică și funcțională. Aceasta are loc ca răspuns
la estrogeni și progesteron, secretați inițial de către corpul țesut conjunctiv
galben și ulterior de către placentă, Ia prolactină, produsă de
către glanda hipofiză și la gonadocorticoizii sintetizați de cor- lobuli ai
glandelor
ticosuprarenală. Până la sfârșitul sarcinii, în celulele epiteliale
tubuloalveolare
se găsesc vezicule secretorii, dar producția lactată este inhibată
FIGURA 23.32 ▲ Reprezentare schematică a glandei mamare
de nivelurile ridicate de progesteron. Inițierea concretă a se­
umane observate în lactație. Glanda mamară este în cea mai mare
creției lactate are loc imediat după naștere și este indusă de parte compusă din unități terminale ducto-lobulare (TDLU) conținând
prolactină (PPL),secretată de adenohipofiză. Ejccția lapte­ glande tubuloalveolare ramificate. TDLU sunt conținute într-o stromă
lui de la nivelul sânului este stimulată de oxitocina eliberată abundentă de țesut conjunctiv și cantități variabile de țesut adipos.

J
 —

[■ .

*77; :>'". 3 L..„... ._

t
• ' '

J /
/
■<

rd I
>
67

>1
1 ■ 1 ■
9

I
1 / 11 £
> • ■ •
U.fi mușchi

g
• / F
• - . •• • •
A; ȚnetedȚ
T
■ /

,:V’ 1
♦
"O

duete
'.. A

<■ -• '■
<•
>4^ K.

i &'. I «VW
lactifere.
’W *• •

" A- » .
ro
/ 1i i

^4 v*t-' 1
•

fi
«

CO

■Ț•
|IV I
■;s Vi 7 •
. A
®s f
F

jA
■.

■4} ..ii]

; J.,A
r1 w®
•. f

t
1' 12-
« :
:. • X.
; v» - *
S'tâl- CZp
Go*
»t
•v-- v, A •î > * ■-. <5

11 '7' U a
v -’z • VZ ►—
-i. ?; a?
Jf
ib iz ;•
F—-
FIGURA 23.33 ▲ Imagini de microscopie optică ale unei secțiuni prin mamelonul unei persoane de sex feminin, a. Aceasta imagine ► ■ -*

la mărire redusă a unei secțiuni sagitale prin mamelon, colorate H&E, prezintă conturul încrețit de suprafața, un epiteliu stratificat pavimentos subțire CTQ
ș: glandele sebacee asociate (săgeți). Miezul mamelonului constă dintr-un țesut conjunctiv dens, fascicule de fibre musculare netede și duete lactifere O
care se deschid la suprafața mamelonului 6x. b. Peretele unui duci lactifer este ilustrat la mărire mai mare Epiteliul său este stratificat cubic și constă □
h— •
din două straturi celulare. Pe măsură ce acesta se apropie de vârful mamelonului, se transformă în epiteliu stratificat pavimentos și devine continuu cu
epidermul. 175x. c. O imagine la mărire superioară a glandei sebacee din dreptunghiul din a. De remarcat modalitatea in care epiteliu! glandular se con­ p
R 1 <

tinuă cu epidermul (săgeți) și sebumul este secretat pe suprafața epidermică. 90x. d. Un obiectiv mai mare arată fascicule de mușchi neted secționate
longitudinal și transversal. 350x. G)
r—<

>—*■ •

l—ț
Unele benzi fibroase, denumite ligamentele suspensoare Unitatea terminală ducto-lobulară (TDLU) a glandei ma­ b—* •

sau ligamentele Cooper, sunt conectate la derm. In țesutul mare reprezintă o agregare de alveole secretorii mici (la ni­ F—•

conjunctiv dens al spațiilor interlobulare este prezent un țesut velul glandei în lactație) sau duete terminale înconjurate de
adipos abundent. stromă intralobuiară (în glanda inactivă). £D
Fiecare glandă se termină intr-un duet lactifer care se Ramificarea succesivă a duetelor lactifere determină formarea
deschide printr-un orificiu îngustat la nivelul mamelonului. Z.
unității terminale ducto-lobulare (TDLU). Fiecare TDLU O
Sub areolă, aria pigmentată care înconjoară mamelonul, fi­ reprezintă o agregare de alveole de forma unui ciorchine care m
ecare duet are o porțiune dilatată, sinusul lactifer. In zona m
formează un lobul (Fig. 23.34) și constă din următoarele:
de deschidere, duetele lactifere sunt tapetate de un epiteliu >

stratificat pavimentos cheratinizat. Epiteliul ductal prezintă • Duetele terminale sunt prezente in glanda inactivă. In S
X*
o tranziție gradată de la tipul stratificat pavimentos la cel cu timpul sarcinii și după naștere, epiteliul duetelor termi­ 30
m
două straturi de celule cubice din sinusul lactifer și, în final, la nale, care este tapetat de celule secretorii, se diferențiază în
tipul cu un singur strat de celule cubice sau cilindrice în restul alveole complet funcționale care produc lapte.
sistemului de duete. • Duetele colectoare intralobulare transportă secrețiile
Epidermul mamelonului adult și al areolei este puternic alveolare către duetul lactifer.
pigmentat, oarecum încrețit și prezintă papile dermice lungi • Stroma intralobuiară este un țesut conjunctiv lax spe­
care pătrund în profunzimea suprafeței sale (Fig. 23.33). cializat, dependent de activitatea hormonală, care încon­
Acestea sunt acoperite de epiteliu stratificat pavimentos che­ i
joară duetele terminale și alveolele. Țesutul conjunctiv
■

ratinizat. Pigmentarea mamelonului crește la pubertate și A

intralobular conține puține celule adipoase. t
■

mamelonul devine mai proeminent. In timpul sarcinii, are-

ola devine mai mare și gradul de pigmentare se mărește în Celulele epiteliale glandulare și mioepiceliale sunt cele mai I

continuare. In profunzimea areolei și a mamelonului, sunt importante celule asociate duetelor și lobulilor mamari. Ce­
dispuse fascicule de fibre musculare netede aranjate radial și lulele epiteliale glandulare tapeteaza sistemul de duete, in
circumferențial în țesutul conjunctiv dens și longitudinal de-a timp ce celulele mioepiteliale se dispun profund în epiteliu,
lungul duetelor lactifere. Aceste fibre musculare permit ma­ între celulele epiteliale și lamina bazală. Aceste celule, aranjate
melonului să devină erect, ca răspuns la variați stimuli. într-o rețea asemănătoare unui coș, sunt prezente în porțiunile
Areola conține glande sebacee, glande sudoripare și secretorii ale Oglandelor.
>
In colorația de rutină H&E. celulele
glande mamare modificate (glandele Montgomery). Aceste mioepiteliale sunt mai evidente în duetele mai mari. în pre­
glande au o structură intermediară între glandele sudoripare paratele inuinocitochimice, aranjamentul lor discontinuu. în
și glandele mamare adevărate și determină mici proeminențe formă de coș este mai ușor de vizualizat in alveole (Fig. 23.35).
pe suprafața areolei. Se consideră că glandele Montgomery Contracția celulelor mioepiteliale determină ejectîa lapte­
ar produce o secreție lubrifiantă și protectoare care modifică luiîn timpul lactației. Studii recente de imunofluorescență au
pH-ul pielii și împiedică dezvoltarea microbiană. La nivelul demonstrat că celulele progenitoare dispuse în epiteliul ductal
mamelonului se găsesc numeroase terminații nervoase senzi­ dau naștere atât celulelor glandulare ale alveolelor, cât și celule­
tive; areola conține mai puține terminații nervoase senzitive. lor mioepiteliale.
 duet lactifer duet colector
intralobular
68

UJ duete terminale
CC
«c sau acini
-=c
s
UJ
—J
UJ
Q
Z
stromă interlobulară
<c (țesut conjunctiv
—J
o și adipos)

stromă intralobulară

a
• *■—<
duet lactifer
c
• *—H

£ unitate terminală ducto-lobulară a b

(TDLU)
, QJ
FIGURA 23.34 ▲ Unitatea terminală ducto-lobulară. a. Această diagramă arată componentele unității terminale ducto-lobulare (TDLU).
Duetele terminale și duetele colectoare intralobulare sunt înconjurate de un țesut conjunctiv lax specializat, dependent de hormoni, denumit stromă
4-»
• « intralobulară.TDUJ sunt separate între ele prin stromă interlobulară, conținând cantități variabile de țesut conjunctiv dens semiordonat și țesut adipos
e<u în glanda mamară activă, duetele terminale se diferențiază în alveole producătoare de lapte, b. Această imagine de microscopie optică arată TDLU a
unei glande mamare inactive. Aria necolorată din partea superioară a imaginii reprezintă celule adipoase. 120x.
«■ ■ ■ <

Morfologia porțiunii secretorii a glandei mamare variază inactiv suferă ușoare modificări ciclice. La începutul fazei fo-
P în timpul ciclului menstrual. liculare, stromă intralobulară este mai puțin densă și duetele
<u In glanda inactivă, componenta glandulară este disper- terminale apar sub formă de cordoane de celule epiteliale de
• V—
GO
sară și constă în principal din elemente ductale (Fig. 23.36 și formă cubică, cu lumen mic sau absent. In timpul fazei lu-
oo A

Planșa 102, pagina 896). In timpul ciclului menstrual, sânul teale, celulele epiteliale cresc în înălțime și lumenele apar în
duete pe măsură ce se acumulează mici cantități de secreție.
00 In țesutul conjunctiv se acumulează fluid. Aceasta este urmată
CN
de o involuție bruscă și apoptoză, în timpul ultimelor zile de
ciclu menstrual, înaintea instalării menstruației.

o Glandele mamare suferă procese de proliferare și dezvol­

tare semnificative în timpul sarcinii.

Glandele mamare prezintă un număr de schimbări în tim­

pul pregătirii pentru lactație. Acestea pot fi examinate în co­
relație cu trimestrul de sarcină.
>

• Primul trimestru este caracterizat de alungirea și rami­

• Al doilea trimestru este caracterizat prin diferențierea
FIGURA 23.35 ▲ Celulele mioepiteliale din glanda mamară.
Această imagine de imunofluorescență este obținută dintr-o glandă mamară
a unui șoarece în lactație, la 2 zile post-parturiție. Șoarecele a fost vector pen­
tru transgena compusă din promotorul a-actmei a mușchiului neted conjugat
pentru a amplifica reacția cu proteina verde fluorescentă (GFP). Organizarea
tridimensională a celulelor mioepiteliale este vizualizată în culoare verde datorită
ficarea duetelor terminale. Celulele epiteliale de acoperire
și mioepiteliale proliferează și se diferențiază pornind de
la celulele progenitoare mamare din epiteliul duetelor ter­
minale. Celulele mioepiteliale proliferează între baza ce­
lulelor epiteliale și lamina bazală a porțiunilor alveolare și
ductale ale glandelor.
alveolelor din capetele în creștere ale duetelor terminale.
Dezvoltarea țesutului glandular nu este uniformă și apar
variații ale gradului de dezvoltare chiar și în cadrul aceluiași
lobul. Forma celulelor variază, de la aplatizate la cilindrice
joase. Plasmocitele, 1 im tacitele și eozinofilele infiltrează țe­
sutul conjunctiv stromal intralobular, pe măsură ce sânul
A

expresiei promotorului transgeme în celulele epiteliale. Acest țesut a fost colorat
roșu și cu un anticorp anti-o actină a mușcniului neted conjugat direct cu colo­
rant fluorescent CY3. Colorația orange rezultă din suprapunerea culorii verzi cu
cea roșie. Celulele de la suprafața unităților terminale ducto-lobulare sunt colo­
rate orange, pe când cele din profunzimea țesutului sunt colorate doar verde,
pentru că anticorpul nu penetrează profund în țesut. De remarcat un duet mic
intralobular convergent intr-un duet lactifer mare. 600x. (Prin amabilitatea Dr.
James J.Tomasek, University of Oklahoma Health Science Center.)
se dezvoltă (Planșa 103, pagina 898). In acest stadiu, porți­
uni din țesutul glandular se dezvoltă mai ales datorită creș­
terii alveolare (Fig. 23.37).
• în al treilea trimestru începe maturarea alveolară. Ce­
lulele glandulare epiteliale devin cubice, cu nudei poziți­
onați către suprafața celulară bazală. Acestea dezvoltă un
RER extensiv, iar în citoplasmă apar vezicule secretorii
 I

x— «r. I

v •»-.

ii -•
5
"• «
9
69

l •

Si
4.^ w. «st■’»' o
-
z- -
f

** ••
duete:
•* ■*■• r * "-*7

z'- •'’>>-•
A
y:>y .r -i
r* -•
•i • *••
* • £.1
•Me'suti _
ro
/
f ■ vil
A‘<- ■.' ' z:.'^ ; ■■ V .....
■:> co
'

on
■>
**••*
JKS ■:>- ■>/.

:'
►— •
v’> ;7e.-L ; '•
00
P
i >4 r'
'-^.y î G>
i: .W-i^ >—•

,k. k ' T-., r<’- -—

• -^,z'Cy/' -■■■ -1
Cer r—

safe
■%- > ■ ■«

r* <
^2uS OQ
fu
va >—*

\ •-

WR 'A?
l
!. ■ H—
: MEp
I yAkyyy^j
; .
/ UF
J
*.r ii'A: Vrtf o
>—•
I
v
-
LV. ►— •
-J. ;? '• ••
u* _\'îZaV. *-— %«• w
b— •
FIGURA 23.36 ▲ Imagine de microscopie optică a unei glande mamare inactive, a. Acest specimen colorat H&E, observat ta o putere de
mărire redusă, arată câțiva lobuli din interiorul țesutului conjunctiv dens mamar. Componenta epitelială constă într-un sistem de duete ramificate care
compun lobului. Ariile palid colorate (sagerO sunt celule adipoase. 60x. b. O imagine a mărire superioară a ariei din dreptunghiul din a. Celulele epiteliale
a e duetelor sunt cilindrice și prezintă limfocite dispersate (săgeți) care au intrat în epiteliu. Materialul colorat înconjurător (vârfuride săgeți) reprezintă O
celulele mioepiteliale (MEp) și fasciculele de colagen din țesutul conjunctiv adiacent. 700x x>
•»
2
i
O
V m
► • A.
r. m
• l 2
V
■ C-w r

? :>
%
•;-y G
zd
m
. •.
Ăc

gî •w v• « •
<
w
3
I
I

r'4^ .u

IW
5-
^<îs

li :• J "■ •>\'
30*
^rA
;•<. • V'
• . •
I

l-
f
' .»<
5^’v -

4
v
V
4'
■5Î*1 • •’ u
•• c :

Șiș
»

X • s * fh.Ac
•. ‘ A’

V. - € \ *
r>- ■ ,Zî '<
! -
* A >.1

.’vrK*
Î -

r?A axx
o * i* <
*%» * ■ ■ J•-
j " A* <

duet. .
i* > /• <w
■1
:•
4<
‘y.

o
< r

./1 *
••
*•
•-.*_
» • '
>• >
r

• 4. 5
X*4 <

ut

ifa
» FJ
x r
«rj - -r <

A
’r>

W* r,x<>
\Y& t A

£<4
>
'X * *1
<» *L* i. ••xt
rA
%v 43 g--■'
WoS&v.'.V 1»

FIGURA 23.37 ▲ Imagine de microscopie optică a unei glande mamare în timpul sarcinii avansate, a. Acest specimen colorat H&E. ia putere de
mărire redusă, arată o proliferare marcată a sistemului de duete care generează alveolele secretorii constituind porțiunea majoră a lebu'/ cr Duetele întra'cbu’are
?jnt dificil de identificat, pentru că epiteliul lor este secretor. în afara lobulilor se află un duet excretor mare 60x. b. O imagine la mărire superioara a unei an. din a.
'■ jjohtatea celulelor alveolare secretorii sunt cubice.în țesutul conjunctiv lax adiacent pot fi identificate o celulă mioepitelială (mEp) și câteva plasmocite xuetA
*
70Ox.

I
 și picături lipidice. Proliferarea concretă a celulelor stro-
male interlobulare suferă un declin și mărirea ulterioară
70 a sânului are loc prin hipertrofia celulelor secretorii și
acumularea de produs de secreție în alveole.
UJ
CC Modificările țesutului glandular din timpul sarcinii sunt
«X
însoțite de o scădere a cantității de țesut conjunctiv și adipos.
<x
2 Ambele tipuri de secreție, merocrină și apocrină, sunt im­
UJ plicate în producerea laptelui.
—J
UJ
Q Celulele secretorii conțin un RER abundent, un număr mo-
z derat de mitocondrii mari, un aparat Golgi poziționat supra-
<x A plasmocitele care infiltrează țesutul conjunctiv lax al sânului,
o nuclear și lizozomi denși (Fig. 23.38). In funcție de statusul
secretor, în citoplasmă apicală pot fi prezente picături mari
lipidice și vezicule secretorii. Celulele secretă două produse
c
• w—<
distincte, care sunt eliberate prin mecanisme diferite.
C5 • Secreția merocrină. Componenta proteică a laptelui
este sintetizată in RER, împachetată in vezicule secretorii
E
. <D delimitate de membrane, in vederea transportului către
aparatul Golgi și eliberate din celulă, prin fuziunea mem­
branei limitante a veziculelor cu membrana plasmatică.
4-J
• *—« • Secreția apocrină. Componenta grasă sau lipidică a
G laptelui ia naștere sub formă de picături lipidice libere în
cu lipidele, dar pierderea citoplasmatică este minimă în de­
cursul acestui proces.
Secreția eliberată in primele câteva zile după naștere este
cunoscută drept colostru. Această secreție de „pre-lapte”
este alcalină, gălbuie, cu un conținut mai bogat în proteine,
vitamina A, sodiu, clor și un conținut mai redus de lipide,
glucide și potasiu decât laptele. Acesta conține cantități consi­
derabile de anticorpi (mai ales IgA secretorie) care oferă un
anume grad de imunitate pasivă nou-născutului. Se consideră
că anticorpii din colostru sunt produși de către limfocitele și
în timpul proliferării și dezvoltării sale și sunt secretați prin
celulele glandulare, ca în glandele salivare și în intestin. Pe
măsură ce aceste celule migratorii scad numeric după partu-
riție, producția de colostru încetează și va fi produs un lapte
bogat în lipide.
Reglarea hormonală a glandei mamare
La pubertate, creșterea inițială a glandei mamare are loc sub
influența estrogenilor și progesteronului produși de ovarul în
curs de maturare. Sub influență hormonală, TDLU se dez­
voltă si se diferențiază în unirăți funcționale dinamice. UI-
> > > >

bJj citoplasmă. Lipidele suferă un proces de coalescență pen­
tru a forma picături mari care ajung în regiunea apicală a
celulei și proeminează în lumenul acinului. Picăturile do­
E<D bândesc un înveliș de membrană plasmatică, pe măsură ce
4—>
CC sunt eliberate. Un strat fin de citoplasmă este prins între
on membrana plasmatică și picăturile lipidice și este eliberat
terior acestei dezvoltări inițiale, au loc modificări ușoare ale
morfologiei țesutului glandular în timpul fiecărui ciclu ova-
rian. In timpul fazei foliculare a ciclului menstrual, estro-
genul circulant stimulează proliferarea componentelor
duetelor lactifere. După ovulație, în faza Iuțeală, pro-
gesteronul stimulează creșterea alveolară; stroma intra-

00
C\l
’O ,r-'*
!
I
o
O : ►
i J
I
■ fe -11
\
•1
r o
lipid
•- ■

li
proteină
v ;4iumene/. 4
din lapte " $ ?
alveolare ~x\--
*>
ț
k •
s&v't (i c-
•r ,( ,L** » Ir.I
aparat
■ •9*1— MS’.Su
■ST Golgi

< ’duct..’ ' .w< Ir r •-W

■F • A* 3* \

1 -r
, <2
&r Țv . ' • ////. c-

mitocondrii / ‘ I 11

prelungire
RER
a
\ I Lr'
*U Iii •
J. L-
V
a celulei
.*<•
mioepiteliale

lamina bazală
0 c
FIGURA 23.38 ▲ Imagini de microscopie optică și diagramă a glandei mamare în lactație. a. Imagine la putere de mărire redusă a unei
secțiuni în colorație osmiu-verde a glandei mamare în lactație. Se observă porțiuni din câțiva lobuli mari și un duci secretor. Multe din alveole prezintă
un lumen proeminent, chiar și la aceasta mărire. 60x. b. La o mărire mai mare a unei arii vizibile în a se observă picături lipidice (profiluri circulare negre)
în interiorul celulelor secretorii ale alveolelor, ca și la nivelul lumenelor alveolare. Săgețile indică plasmocitele din spațiile interstițiale. 480x. c. Diagrama
unei celule epiteliale a glandei mamare in lactație. (Redesenat după Bloom W, Fawcett DW ATextbook of Histology, 10th ed. Philadelphia: WB Saunders,
1975.)

1
1

Corelație clinică: Colul uterin si infecțiile cu

u
FIȘA 23.6 virusul Papilloma uman
9 9 9
871
------------ £

Virusul Papilloma uman (HPV) este cel mai frecvent corelate cu cancerul anal, vulvar și penian, la bărbați. Cele
virus cu transmitere sexuală din Statele Unite. Sunt cunoscute mai multe leziuni asociate cu HPV pot fi diagnosticate prin
peste 40 de tipuri de HPV care infectează regiunile urogeni­ examinarea microscopică a frotiurilor sau a biopsiilor. în cazu­
tale și anale ale bărbaților și femeilor, având ca țintă epiteliul rile dificile, tehnicile auxiliare precum hibridizarea in situ pot
stratificat pavimentos al pielii perineale sau al membranelor ajuta la confirmarea diagnosticului (Fig. F23.6.1). Recent, două O
mucoase. Majoritatea femeilor vor fi infectate cu HPV în vaccinuri (Cervarix și Gardasil) au devenit disponibile pentru •-

timpul vieții, dar numai un procent redus (5% până la 10%) a proteja femeile împotriva tipurilor de HPV care determină
vor dezvolta o infecție persistentă și riscul asociat de cancer majoritatea cancerelor de col uterin. Cervarix este conceput
de col uterin. Dintre cele aproximativ 40 de tipuri de HPV pentru a preveni infecțiile HPV cu tipurile 16 și 18 și conține 00
cu transmitere sexuală, majoritatea (90%) determină veruci particule virus-like recombinante neinfecțioase (VLP) din
genitale mai curând decât cancer cervical și, ca urmare, se ambele tipuri de virusuri. Gardasil conține un amestec de VLP CZ)
F—• •

denumesc tipuri HPV cu risc redus (ex., tipurile 6 și 11 de HPV). recombinante din tipurile HPV 6,11,16 și 18. Niciunul dintre
m
Tipurile de HPV cu risc redus au tendința să infecteze celulele vaccinuri nu este terapeutic (nu elimină infecția anterioară), a
epiteliale mature și să determine veruci genitale sau dis- dar ambele determină dezvoltarea imunității specifice împo­
plazie ușoară a colului uterin. Tipurile HPV 16 și 18 sunt cele triva infecțiilor cu HPV Vaccinurile sunt cele mai eficiente la
mai comune tipuri de HPV cu risc ridicat și sunt asociate cu fete și la femeile tinere cu vârste cuprinse între 9 și 26 de ani
70% din cazurile de cancer cervical. Tipurile de HPV cu risc care nu au prezentat nicio expunere anterioară la HPV și care ap
a>
ridicat tind să infecteze celulele care se divid, determină dis- termină protocolul de imunizare cu trei doze injectabile înainte
»—* •
plazie cervicală moderată spre severă sau carcinoame și sunt de inițierea activității sexuale.
>...........

O
B
•
a
- < •
z
* fc—* •
- 'i* ■

7-'î.
* •

•T A '
d
•• O
' ’ I *

i I, 0 z ' I

o
7P
*

t
9 m
> f

f «
m
4b * * *
I

♦ » .
I !
« * e* X. -
•• • k * t
I
I
ia i) . % - hS ■ 1 *• '■
y □□
m
X.

FIGURA F23.6.1 ▲ Imagine de microscopie optică a unei hibridizări in situ a unei biopsii cervicale umane care arată infec­
ția cu HPV. a. Această imagine de microscopie optică, la mărire redusă, prezintă epiteliul stratificat pavimentos cervical hibridizat cu sonde
ADN ale tipurilor HPV 6 și 11 și nucleul contracolorat cu nuclear fast red. De remarcat că majoritatea celulelor infectate sunt celule mature, situ­
* i
ate in straturile superioare ale epitehului stratificat pavimentos al exocolului. 120x. b. Această imagine de microscopie la mărire mare ilustrează
particulele virale colorate violet în nucleii celulelor infectate. 225x. (Prin amabilitatea Dr. Fabiola Medeiros.)

i tabulară devine edematoasă. Clinic, în timpul fazei luteale, crescând pe măsura progresiei sarcinii. Cu toate acestea, ime­
j femeile percep sensibilitatea dureroasă și creșterea progresivă diat după naștere, pierderea bruscă a secreției de estrogen și
• 3 masei de țesut mamar. In timpul sarcinii, corpul galben și progesteron de către placentă și corpul galben permite pro­ I
placenta produc continuu estrogeni și progesteron și deter­ lactinei să își exercite rolul său lactogen. Producerea laptelui
mină o creștere masivă a TDLU. Se consideră în prezent că necesită o secreție
I adecvată de hormon de creștere,
> glucocor-
z o
I creșterea glandei mamare depinde de prezența prolactinei, ticoizi suprarenalieni și hormoni paratiroidieni.
produse de lobul anterior al glandei hipofize (adenohipofiza), Actul suptului din timpul alăptării inițiază impulsuri sen­
i HCS. care este produsă de către placentă și de glucocorticoizii zitive de la receptorii mamelonari către hipotalamus. Impul­
suprarenalieni. surile inhibă eliberarea factorului inhibitor de prolactină și
I
prolactina este apoi eliberată din adenohipofiza. Impulsu­
Lactația se află sub controlul neurohormonal al adeno-
rile senzitive determină și eliberarea de oxitocină din neu-
hipofizei și al hipotalamusului.
rohipofiză. Oxitocină stimulează celulele mioepiteliale care
beși cstrogcnul și progesteronul sunt esențiali pentru dez- înconjoară baza celulelor secrecorii alveolare și baza celulelor
•'oliarca fizică a sânului în timpul sarcinii, ambii hormoni din duetele mari și determină contracția lor și ejccția laptelui
: Oprimă efectele prolactinei și ale hCS, nivelurile acestora din alveole și din duete. In absența suptului, secreția de
 872 FISA 23.7 Considerații funcționale: Lactatia si infertilitatea

UJ Aproape 50% din femeile care alăptează prezintă amenoree de hormon luteinizant (LH). Ovulația se reia uzual după 6 luni
CC
«X
lactațională (absența menstruației în timpul lactației) și sau mai devreme, pe măsura scăderii frecvenței alăptatului,
2 infertilitate. Acest efect este cauzat de nivelurile ridicate de în societățile în care alăptatul poate continua 2 până la 3 ani,
«X
2 prolactină serică ce inhibă secreția pulsatilă a factorului eli­ amenoreea lactațională reprezintă principalul mijloc de con­
X

UJ berator de gonadotropine (GnRH), și astfel suprimă secreția trol al sarcinilor.

—J
UJ
o
z
«X
__ I
o
lapte încetează și glanda mamară începe să regreseze și să se paturilor capilare care înconjoară alveolele. Venele urmează,
arrofieze. Țesutul glandular se întoarce apoi la statusul inactiv. de regulă, calea arterelor, pe măsură ce drenează către venele
c toracice axilare si interne.
>

a Involuția glandei mamare Capilarele limfatice sunt localizate la nivelul țesutului

• w—4
Glanda mamară se atrofiază sau stroma sa specializată involu- conjunctiv care înconjoară alveolele. Vasele limfatice mari
g A

eazâ după menopauză. In absența stimulării hormonale ovari- drenează în ganglionii limfatici axilari, supraclaviculari sau
tne, celulele secretorii aleTDLU degenerează și dispar, lăsând în parasternali.
ai urmă numai duetele care creează un aspect histologic asemănă­
tor celui al glandei mamare masculine. Țesutul conjunctiv pre­ Inervatia
a zintă modificări degenerative, marcate prin scăderea numărului
*

Nervii care deservesc sânul sunt reprezentări de ramurile cuta­

(U
tiu de fibroblaste și fibre de colagen și pierderea fibrelor elastice. nate anterioare și laterale, de la al doilea până Ia al șaselea nerv
* H
intercostal. Nervii dau fibre aferente și simpatice către și de la
Vascularizația sanguină și limfatică sân. Funcția secretorie este în primul rând sub control hor­
S Arterele care aprovizionează sânul sunt derivate din ramurile monal, pe când impulsurile aferente asociate cu suptul sunt
toracice ale arterelor axilare, artera toracică internă și arterele implicate în secreția reflexă de prolactină și oxitocină.
• <
intercostale anterioare. Ramurile acestor vase trec în primul
rând de-a lungul căii duetelor alveolare până ajung la nivelul
00
I
CN

! o
i
I
<

I
I
I

I
 z 873
Sistemul genital feminin LI
-1

HISTOLOGIE
o

N3
PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI GENITAL FEMININ GJ
& Sistemul genital feminin este alcătuit din organele genitale interne feminine (ovare, J
trompe uterine, uter și vagin) și organele genitale externe (vulva). cn
•

> Organele genitale interne feminine suferă modificări ciclice periodice în timpul fie­ r-t
I CD

l cărui ciclu menstrual, de la pubertate până la menopauză, care reflectă modificările

nivelurilor hormonale.
3
>—*

CTQ
O
OVARUL cretă activ lichidul folicular care se acumulează în caviră-
>— •

5 Funcțiile majore ale ovarelor sunt producția de gârneți țile dintre celulele granuloase.
(ovogeneză) și producția de hormoni steroizi (estrogen D Un folicul evolutiv care conține o singură cavitate cu n>
și progesteron; steroidogeneză). lichid (antru) se denumește folicul secundar (antral).
Acesta mai conține încă ovocitul primar blocat în profaza
3
D Ovarele prezintă în regiunea centrală o medulară, care >"ț •

conține țesut conjunctiv lax, nervi, vase sanguine și limfa­ primei diviziuni meiotice. •

tice și la periferie o corticală, la nivelul căreia se găsește un i) Pe măsură ce foliculul secundar crește și iși continuă ma­
număr mare de foliculi ovarieni, care asigură micromediul turarea, stratul subțire al celulelor granuloase asociate cu
pentru ovocitele în curs de dezvoltare. ovocitul formează cumulus oophorus și corona radiata. n:
I
6 Suprafața ovarului este acoperită de epiteliul germinativ, D Foliculul matur (de Graaf) are un antru mare și un strat cn f
—i
constituit dintr-un epiteliu simplu cubic, care acoperă un proeminent, producător de hormoni steroizi, denumit O
r“
strat dens de țesut conjunctiv numit tunica albugineea. teaca internă. In urma unui vârf de secreție de hormon O

D Există trei stadii principale de dezvoltare ale unui folicul luteinizant (LH), chiar înainte de ovulație, ovocitul își —
m
ovarian: primordial, evolutiv (atât primar, cât și secun­ reia prima diviziune meiotică și devine ovocit secundar. o
dar)și folicul matur (de Graaf). D In timpul ciclului ovarian, în mod obișnuit numai un —4

i
A

& înainte de pubertate, corticala ovarului este ocupată doar
de foliculi primordiali. Aceștia conțin un singur ovocit pri­
mar care este blocat în profaza primei diviziuni meiotice și
care este înconjurat de un singur strat de celulefoliculare
pavimentoase.
D După pubertate, ca urmare a modificărilor hormonale
ciclice, o cohortă selecționată de foliculi primordiali
evoluează spre foliculi evolutivi. Celulele foliculare care
înconjoară ovocitul devin cubice și se stratifică ulterior,
pentru a forma foliculul primar.
> Foliculul evolutiv are câteva caracteristici: celulele sale fo­
folicul de Graaf suferă ovulație. Toți ceilalți foliculi din i
cohorta în curs de dezvoltare suferă atreziefoliculară. un I
proces de degenerare care implică apoptoza.
D în timpul ovulației, se eliberează un ovocit secundar din
foliculul de Graaf rupt. Ovocitul eliberat este blocat în
metafaza celei de-a doua diviziuni meiotice.
D La ovulație, peretele folicular. format din resturile de ce­
lule granuloase și tecale, se transformă în corpul galben.
Sub influența LH, în procesul de luteinizare, se formează
celule luteinice granuloase (produc estrogen) și celule
luteinice tecale (produc progesteron). l

liculare se dezvoltă în celule granuloase; țesutul conjunc­
tiv din jurul foliculului se diferențiază în teaca internă și
teaca externă; ovocitul crește și produce zona pellucida
(ZP), care conține glicoproteine ZP specifice, implicate in
procesul de fertilizare.
h Pc măsură ce celulele granuloase proliferează, ele devin
implicate în metabolismul hormonilor steroizi (conversia
androgenilor produși de teaca internă în estrogeni) și se-
D Corpul galben de menstruație se formează în absența fer­
tilizării; acesta degenerează la 10-12 zile după ovulație.
pentru a deveni apoi corp albicans.
D Corpul galben de sarcina se formează după fertilizare și
implantare; acesta reprezintă o sursă importantă de pro­
gesteron și luteotropine (estrogen, factori de creștere in- |
sulin-like [IGF]) in primele 8 săptămâni de sarcină, după
care degenerează, lăsând o cicatrice permanentă în ovar. a
 874 I

....-------------------------

S CAPACITAREA Șl FERTILIZAREA TROMPELE UTERINE

1X1
o Fertilizarea are loc in mod normal în ampula trompei uterine; aceasta D Trompele uterine sunt structuri pereche
o implică capacitatea spermatozoizilor și pătrunderea lor în corona radi­ bilaterale care conectează uterul cu ova­
o ata pentru a ajunge la ovocit. rele.
cn în timpul capacitării, spermatozoizii maturi dobândesc capacitatea de D Fiecare trompă uterină are patru seg­
uz mente: infundibulul (un capăt în formă
a fertiliza ovocitul in interiorul tractului reproducător feminin.
D După capacitate, spermatozoizii se leagă de receptorii zonei pellucida, care de pâlnie înconjurat de fimbrii adiacente
declanșează reacția acrozomală. Enzimele eliberate de la nivelul acrozo- ovarului), ampula (locul obișnuit al ferti­
a
• *—4
> *

mului permit unui singur spermatozoid să penetreze zona pellucida și să lizării), istmul (segmentul îngust adiacent
c
• *"M
fecundeze ovocitul. uterului) și porțiunea intramurală (traver­
în timpul fecundării, întregul spermatozoid, cu excepția citoplasmei cozii,
g
, OJ
b
este incorporat în ooplasmă, ceea ce declanșează continuarea celei de-a doua b
sează peretele uterin).
Peretele trompei uterine este alcătuit din
f ■■—^
diviziuni meiotice (transformă ovocitul secundar într-un ovocit matur). trei straturi: seroasa externă, musculara
Cel puțin trei tipuri de reacții post-fuziune împiedică alți spermato­ groasă și mucosa foarte plicaturată.
zoizi să pătrundă în ovocit: depolarizarea rapidă a oolemei, reacția cor- p Mucoasa de acoperire conține un epiteliu
OJ ticală (schimbările de polaritate a oolemei) și reacția zonală (formează simplu cilindric compus din două tipuri
0£> bariera perivitelină prin legarea încrucișată a proteinelor pe suprafața de celule: ciliate si neciliate (secretorii).
>

ovocitului și degradarea receptorilor ZP). p Ovocitul (și zigotul după fertilizare) este

so p Capul spermatozoidului din citoplasmă ovocitară suferă modificări pen­

tru a forma pronucleul masculin, care fuzionează cu pronucleul feminin
propulsat în cavitatea uterină printr-o
mișcare coordonată a cililor pe suprafața
cc pentru a forma un zigot diploid. Zigotul intră imediat în prima sa divi­ mucoasei și prin contracțiile musculare
c/5 ziune mitotică. j peristaltice ale trompei uterine.

09
CN UTERUL

b Uterul este împărțit în corp (porțiunea superioară care conține fundul) și col uterin (porțiunea inferioară care proemi-
nează în vagin).
O Peretele uterin este compus din endometru (mucoasa de tapetare a uterului), miometru (strat muscular neted) și peri­
metru (seroasa peritoneului visceral).
&
Endometrul este căptușit de un epiteliu simplu cilindric care se invaginează în lamina propria subiacentă (stroma endo-
metrială) și formează glandele uterine.
p Endometrul este format din stratul bazai și stratul funcțional, care suferă modificări ciclice datorită nivelurilor fluctu-
ante de estrogeni și progesteron din timpul ciclului menstrual.
Grosimea endometrului, activitatea sa glandulară și structura sa vasculară sunt particulare pentru fiecare dintre cele trei
faze (proliferativâ, secretorie și menstruală) ale ciclului menstrual, care durează în medie 28 de zile.
p Faza proliferativâ este influențată de estrogenii produși de foliculii evolutivi; faza secretorie este influențată de proges-
teronul secretat de corpul galben; dacă nu are loc implantarea, faza menstruală conduce la ischemia stratului funcțional
care este eliminat în timpul menstruației.
p Dacă are loc implantarea reușită a embrionului, endometrul suferă decidualizare (procesul de conversie în deciduă) și
împreună cu celulele trofoblastice din embrion inițiază dezvoltarea placentei.
b Mucoasa colului este diferită față de restul mucoasei uterine. Aceasta nu este eliminată în timpul menstruației, dar glan­
dele cervicale modifică vâscozitatea mucusului secretat în timpul fiecărui ciclu menstrual.
P Partea colului uterin care proeminează în vagin prezintă o zonă de transformare în care epiteliul simplu cilindric ai
colului se transformă brusc în epiteliul stratificat pavimentos al vaginului.
 •-
•- -ii

875
L

PLACENTA GLANDELE MAMARE

•' Placenta permite schimbul de gaze și metaboliți intre circulația ma­
ternă și cea fetală; aceasta constă dintr-o porțiune fetală (corion) și
o porțiune maternă (decidua bazală).
P După implantare, trofoblastul se diferențiază în sincițiotrofoblast
(masă citoplasmatică multinucleată care invadează în mod activ de­
cidua) și citotrofoblast (un strat mitotic activ, care produce celule
ce fuzionează cu sincițiotrofoblastul).
D Sângele fetal este separat de cel matern prin bariera placentară, care
> Glandele mamare se dezvoltă la ambele sexe
din crestele mamare ale embrionului, însă
acestea își vor continua după pubertate dez­
o
voltarea la sexul feminin, datorită influenței
hormonale a estrogenului și progesteronului.
NJ
D Glandele mamare sunt un tip de glande su­ CO
doripare apocrine tubuloalveolare modificare,
formate din unităti terminale ducto-lobulare
*
CZ)
•—«* •

se dezvoltă în vilozitățile coriale terțiare (proiecții ale corionului (TDLU). Fiecare TDLU este conectată la sis­ CC
m
care conțin sincițiotrofoblast, citotrofoblast, țesut conjunctiv me- temele de duete colectoare, care formează in I
a
zenchimal și vase sanguine fetale). final duetele lactifere ce se deschid Ia nivelul
t> Vilozitățile coriale sunt scufundate în sângele matern care umple mamelonului. c*
spațiile vasculare din placentă (cotiledoane). D TDLU a glandei mamare reprezintă un OQ
& Placenta este un organ endocrin major care susține dezvoltarea fătu­ grup de alveole mici secretorii (la glanda (X
lui; aceasta produce atât hormoni steroizi (în principal progesteron), activă, în lactație) sau duete terminale (la •
r-t
cât și hormoni proteici (ex., hCG, hCS, relaxină și leptină). glanda inactivă) înconjurate de o stromă in- fiȘ
.............

tralobulară hormono-dependentă.
D Morfologia porțiunii secretorii a glandei rt
VAGINUL SI ORGANELE GENITALE EXTERNE
*
mamare inactive variază în funcție de ci- 5
s
* >—* •

D Vaginul se extinde de la colul uterin la vestibul; acesta este tapetat de un ciul menstrual. k—< •

epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat și nu prezintă glande.
& Organele genitale externe feminine (vulva) constau din muntele
pubian (format din țesutul adipos subiacent), labiile mari (pliuri
•4 longitudinale cutanate care conțin țesut adipos, un strat subțire de
mușchi neted și glande sebacee și sudoripare), labiile mici (formate
D Glandele mamare suferă o proliferare și o □
dezvoltare semnificativă în timpul sarcinii,
adaptându-se pentru lactație. sub influența
□c
estrogenului (proliferarea componentelorduc- C/>
tale) și a progesteronului (creșterea alveolară). —<

O
dintr-un ax de țesut conjunctiv lipsit de țesut adipos, dar care con­ D Componenta proteica a laptelui este elibe­ r~
o
ține glande sebacee mari), clitoris (țesut erectil omolog penisului) și rată de către celulele alveolare prin secreție CD

vestibul (tapetat de un epiteliu stratificat pavimentos cu numeroase merocrină, în timp ce componenta lipidică a m
glande mucoase mici). lapteluii este eliberată prin secreție apocrînâ.^ o

<
r' ‘

5
■■ ..
■■ ✓*»
 PLANȘA 92 Ovar I>

876 Ovarele sunt organe mici, pereche, ovoidale, care prezintă pe secțiune o corticală și o medulară. Pe o parte se găsește hilul pentru tranzitul structu­
rilor neurovasculare; pe aceeași parte se află și mezoovarul, care unește ovarul cu ligamentul larg. Funcțiile ovarului sunt producerea de ovule și sinteza
și secreția de estrogen și progesteron.
în corticală sunt numeroși foliculi primordiali, prezenți la naștere și care rămân nemodificați până la maturizarea sexuală. Ovogoniile din acești
foliculi sunt blocate în profaza primei diviziuni meiotice. La pubertate, sub influența gonadotropinelor hipofizare, ovarele încep să sufere modificările
ciclice desemnate cu termenul de ciclu ovarian. în timpul fiecărui ciclu, ovarele produc în mod normal un singur ovocit pregătit pentru fertilizare.
La începutul ciclului ovarian, sub influența hormonului foliculostimulant hipofizar (FSH), unii dintre foliculii primordiali încep să sufere modificări
CM care conduc la dezvoltarea unui folicul matur (de Graaf). Aceste modificări includ o proliferare a celulelor foliculare și o creștere în dimensiuni a
foliculului. Deși mai mulți foliculi primordiali își încep dezvoltarea, de obicei numai unul ajunge la maturitate și produce un ovocit. Ocazional, doi foliculi
se vor matura și vor suferi un proces de ovulație, ducând la posibilitatea dezvoltării unei sarcini gemelare dizigotice. Eliminarea ovocitului și a celulelor
</)"
aderente se denumește ovulație. La ovulație, ovocitul își finalizează prima diviziune meiotică. Ovocitul își finalizează și cea de-a doua diviziune meiotică
z
<
numai dacă are loc fertilizarea. Indiferent dacă are loc sau nu fertilizarea, ceilalți foliculi care și-au început dezvoltarea în același ciclu degenerează,
printr-un proces denumit atrezie.

Corticala, ovar, maimuță, H&E 120X. albugineea fT/JJ; sub tunica albugineea sunt foliculii primordiali
(FP). La nivelul ovarului se observă frecvent foliculi în diferite stadii de
Este prezentată corticala unui ovar obținut de la maimuță,
dezvoltare sau foliculi atretici. în această figură, împreună cu foliculii pri­
la maturitate sexuală. La suprafață există un singur strat de
mordiali numeroși, există patru foliculi evolutivi (FE), un folicul atretic
celule epiteliale denumit epiteliu germinativ (EpG). Acest
(FA) și o porțiune dintr-un folicul marc la dreapta. Regiunea foliculului
epiteliu se continuă cu seroasa (perironeul) mezoovarului.
marc prezentată în imagine include teaca internă (TI), celulele granuloa.se
Contrar numelui său. epiteliul nu dă naștere celulelor germinale. Epite­
(CG) și o parte din antru (A).
liul germinativ acoperă un strat de țesut conjunctiv dens fibros, tunica

Foliculi primari unilamelari, ovar, maimuță,
H&E450X.
Când un folicul primordial își începe modificările care
conduc la formarea unui folicul matur, stratul de celule fo­
liculare pavimentoase devine cubic, ca in această figură. în
plus, celulele foliculare proliferează și se dispun pe mai multe straturi.
Un folicul care suferă aceste modificări timpurii se denumește folicul
primar. Astfel, un folicul primar timpuriu poate fi încă unilamclar, dar
este înconjurat de celule cubice, ceea ce îl deosebește de numeroșii foliculi
primordiali unilamelari, care sunt înconjurați de celule pavimentoase.

Foliculi primordiali, ovar, maimuță,
H&E450X.
Această figură prezintă mai mulți foliculi primordiali la
I1. mărire mare. Fiecare folicul constă dintr-un ovocit înconju­
rat de un singur strat de celule foliculare pavimentoase (F).
Nucleul (N) ovocitului este în mod obișnuit mare, însă ovocitul în sine
este atât de mare, încât nucleul nu este frecvent inclus in planul secți­
unii. ca in ovocitul marcat cu X. Grupul de celule care apar epitelioide
{vârf de săgeată) sunt celulele foliculare ale unui folicul primordial care
a fost secționat intr-un plan tangent la suprafața foliculară. în acest caz,
celulele foliculare sunt văzute din fată.
>

Folicul primar multilamelar, ovar, maimuță, crescut, de asemenea, ușor în dimensiuni. întreaga structură înconjurară
H&E450X. de zona pellucida este de fapt ovocitul.
In jurul fol icul i lor sunt celule alungite ale țesutului conjunctiv foarte
STA Foliculul primar din această figură se prezintă ca o masă
celularizat, denumire celule stromale. Celulele stromale care înconjoară
pluristratificată de celule foliculare (CF) care înconjoară
un folicul secundar se dispun pe două straturi desemnate teaca internași
ovocitul. Stratul cel mai intern al celulelor foliculare este
teaca externă. Așa cum se observă în figura de mai sus, celulele stromale
adiacent unui strat eozinofil gros de material extracclular omogen de­
devin epitelioide în teaca internă bogat celularizată (TI).
numit zona pellucida (ZP). în acest stadiu de dezvoltare, ovocitul a

A, antru FA, folicul atretic TI, teaca internă

CF, celule foliculare FE, foliculi evolutivi X, ovocit care prezintă doar citoplasmă
CG, celule granuloase FP, foliculi primordiali ZP, zona pellucida
EpG, epiteliu germinativ N, nucleul ovocitului vârf de săgeată, celule foliculare pri­
F, celule foliculare primordiale TA, tunica albugineea vite din fată
I
 SSșfesg^
f®.
■r‘f
o
£ & “ r.
877

fcl:'£WW
S*i
W
£i
J-< •o?î kvftCc
W;
«iu»
<•

-,
U
‘ V
y
r <!? VșM » z?. h k<*- .

>\4^ /
z-1
• /* 4J / t
>

tisfr'^^ A "j** z
'V ”•

4
r • ^2<ji
t v

gl5i !'^

K •w
*A59 -1 ■-*
Jr
iite
•- * ‘*4v Sr’--»
ȔvS
•>?> iAr-v
(0

WWW
^■^«^■ -'.

»:*
-r* *< >’<
<L1
' > N

s
s >
i
SJStfM ■<' '^v ;y »//.» t - »

1 ■* Skr *VtîSX
■ *X*^''’•r<
V-. O
Sfew i / /’ * Y^v?-hjyr - ,W^' ■
\ ./

*-«B
F Z

<// ‘Y’ăÎA'x^â
L'î#« Y-' «-
5- ' •’ < <- > -.i r'

fW^
>■>
o

^ZwtVW rî •a,, z'l

«
-riia. x> .j
8ț§ •3 € e^6 ' i -
,-r 2*
■*■

rr>Z<.v
^181 ^A--

wh
#*-

K*'
v/Ak
J.’rri'^y ’V*^?C ‘ *^ r->

aW
«u «• ZM a _ i <V**3 *?
^.: ‘p'’e7

Jte
* • 1
.i ?• z I-
4
p z-x
<■
O? *
*1
I. I K,
>*£; - “f
*
* •<•

V
Â
îl^^:'f«Wt--- -fi •r

<î^l
’

www
>T-3i>xăS^'

~ w
kKwrr" J ’
■
, ..
* >!
sw-

I
<

fây: ț
<

wj
I

r 6-jL
&

g»

11W9
te
:1
;

■ 4- X fk$l£
X
*1 “ f^1T A

u” w,.<w -^■';X
fM
i 'w
t
ZP
k-’ • •

n 1•»k
*■” 1

tf^ - ’ *J <
#> ® o®
**•- •
-S^ *-
k ‘ > —■ -.- ■ * /■
z .•>

IO-*'
...

M1. -.1 < 1

A

'^’ > F s

t*
’WiS^£>'’■ - ■ e-
»-/V
■G.
v
MW* *?/>/>
‘ ■ £
rf AM

X M

t
v L_.
’ăsfc ’$>. ’:z. 3Hf
4

â_____
 PLANȘA 93 Ovarll
f

78 Atrezia foliculilor este un eveniment obișnuit în ovar, care începe din viața embrionară. în orice secțiune prin ovarul postpuberal se pot observa foliculi
în diferite stadii, care suferă atrezie. în procesul de atrezie, modificările inițiale implică picnoza nucleilor celulelor foliculare și dizolvarea citoplasmei lor.
FolicuIul este apoi invadat de macrofage și de alte celule conjunctive. Ovocitul degenerează, dar persistă o zona pellucidă proeminentă. Aceasta se poate
plicatura spre interior sau se poate colaba, dar de obicei își păstrează caracteristicile de grosime și de colorare. Când este inclusă în planul secțiunii, o
zona pellucida distorsionată reprezintă un element de diagnostic pozitiv pentru un folicul atretic.
în atrezia foliculilor mari, aproape maturi, celulele din teaca interna persistă pentru a forma grupuri de celule epitelioide în corticala ovariană. Acestea
sunt denumite colectiv glande interstițiale și continuă să secrete hormoni steroizi.
(*)

O)
<

Foliculi secundari, ovar, maimuță, antrale evidente, este corect ca acest folicul să fie clasificat drept un foli­
<n- H&E120X. cul primar. în ambii foliculi, dar mai ales în foliculul mai mare cu antru,
z
< în figura din stânga sunt prezentați doi foliculi în curs de
celulele stromale înconjurătoare au suferit modificări pentru a forma două
straturi distincte, denumite teaca internă (TI) și teaca externă (TE).
dezvoltare, sub influenta FSH. Foliculul mai dezvoltat este
Teaca internă este un strat mai celular și celulele sunt epitelioide. La mi­
un folicul secundar. Ovocitul din acest folicul este încon­
croscopul electronic, acestea prezintă caracteristicile celulelor endocrine,
jurat de câteva straturi de celule foliculare (CF) care în această etapă
in special ale celulelor secretoare de steroizi. Spre deosebire de aceasta,
sunt identificate drept celule granuloase. Ceva mai devreme, între celulele
teaca externă este un strat de țesut conjunctiv. Celulele sale sunt mai mult
foliculare s-au format mici lacuri cu fluid, care acum au fuzionai intr-o sau mai puțin fusiforme.
cavitate mai mare, bine delimitată, denumită antru folicular (AF), care
în figura din dreapta este prezentată o etapă ulterioară a creșterii fo­
este evident in figură. Antrul este umplut cu fluid și se colorează slab in
liculului secundar. Antrul (AF) este mai mare, iar ovocitul este situat ex­
colorația PAS. Substanța care se colorează in reacția PAS a fost reținută ca
centric, înconjurat de o aglomerare de celule foliculare denumită cumulus
un precipitat eozinofil in antrul foliculilor secundari prezentați aici și în
oophorus. Celulele foliculare rămase care înconjoară cavitatea antrală sunt
figura din dreapta. Imediat deasupra foliculului secundar evident este un
denumite membrana granuloasă (MC) sau, simplu, celule granuloase.
folicul puțin mai mic. Deoarece între celulele foliculare nu există spații

Folicul atretic, ovar, maimuță,
H&E65X.
în această imagine sunt prezentați foliculi atretici (FA) și
in figura alăturată, în dreapta, la mărire superioară. Cei doi
foliculi atretici mai mici pot fi identificați datorită zonei pellucida (ZP)
rămase, marcate pe figura adiacentă la dreapta. Cei doi foliculi mai mari
și mai dezvoltați nu prezintă resturile zonei pellucida, dar prezintă alte
caracteristici ale atreziei foliculare.

Foliculi atretici, ovar, maimuță,
H&E120X.
In atrezia unui folicul mai dezvoltat, celulele foliculare au
tendința de a degenera mai rapid decât celulele din teaca
internă, iar membrana bazală care le separă devine îngro-
șată pentru a forma o membrană hialinizată, membrana sticloasă. Astfel,
membrana sticloasă (săgeți) separă un strat extern de celule tecale
interne rămase de celulele foliculare interne în curs de degenerare. Restul
celulelor din teaca internă pot prezenta integritate cicologică (TIR)\ aceste
celule tecale intacte rămân temporar funcționale în secreția de steroizi.

Foliculi atretici, ovar, maimuță,
H&E120X.
In această imagine sunt prezentați alți foliculi atretici
(FA). Din nou, unii prezintă resturi ale zonei pellucida
(ZP) și doi foliculi prezintă o membrană sticloasă (săgeți). De remarcat
că deși atrezia din acești foliculi este destul de avansată, unele celule
aflate în exteriorul uneia dintre membranele sticloase își păstrează încă
aspectul epitelioid (vârfde săgeată). Acestea sunt celulele tecale interne
persistente.

AF, antru folicular TE, teacă externă săgeți, membrană sticloasă

CF, celule foliculare TI, teacă internă vârf de săgeată, celulele tecale in­
FA, folicul atretic TIR, celule tecale interne rămase terne persistente
MG, membrana granuloasă ZP, zona pellucida
r
.’f . * . C'^O â *• \ -~ ’K.^
•’.vt "ur ’..
•4 t **<^^*'- -*

p
j.'.V’;
>x -
**• *v
O .
>>•
’ V -
879
-Y
A' «*

^S^-i
<

\
teW-<>A * r
• z *• •’*'«
«” • ?%*•c
•
*♦
’^V<
*•

<> •
- *

.............................................

*• V
'**
TJ
>

f
■f ?■'■
--'<:’X
/

z :*viî f fS
*4’A^k. <c •o*
». * •
’s '^X'v ’V-'c ' '
z
w w
V1 ■
-«șwaW
<-•,
■(/)

fc*®:w*
.*< J.W •"> \*«V.v5 >

«te»/șyy^ -AWW «
»*7>*A
’vk- /*O*•?
i •*v-u
<'. IwK'-
z.V ••» *r •• j* ’ ■■'»«

4ls5s
• j*--‘'.xA<’Tr^'.K <0

tâw*
%<
</
W
’tfer'7
> **

r VJVV /
S“1Î4’.">5?3 tî«' lVi*» '*«^>7

* ww
■

i^.i: X<?v:
»r X •. • a *•
e fa • ?,^5i' * • <!& .

- ££*'4.^
'.•■</»X:// ;?A-- ’*/*&• -• ?•*- «z k^c >; .•
i?W - Jp>-1 fAW*'

;e,
c-
W3'W X
«. 1 A

i -M
r £
w.<; zx»*
A > ’ J '£ ■3 ;? •
• o %. * 9 * -Ț (
>j“r» .-> - jk' . .--i;
- r--. >
•<’ A/ - ?J 4’•
-* 7
>r
Ke

9 < ,VA^ *
AF’'
.
t•
•. r**»

fe•fe1 w A #'
•*
*-/
«. •

T
•••../■ •/'
^V>v &
••
"'X
•A • * t
<1<■
’ C*r»i*i • Ui

W îWAăt-JS-X * •Y-- '

2^. •,r^"
*w

isswlb ‘X.:V.-*XGr
J ?w
-
r
-. A •- - ' ■ %
* -'■/*.*

X V —•/>*<
•✓Zzf
xz<*
X
* I / •
■• rz
W Z 4
4’. C
,'*/•
V>’ ^ț ’M
^;^-
'• ^•7t;X ut*-<-. z

RfiS®
• ••r>
;av \,4.’
r -s ?‘ Z ;î
\>x-r>'
iWWWs®
■;

• * X

. 4* • ’
^ssao X-eiw :^/y< <^. ““■V- >. ' °*C\
•’’r' /.'• ’ : :\V'
■â5--X2r'^ w*
k *••.!*

. • X”
’■* i-
• .f-

W^Ws®--^wil 7 /"'^ '

«J*1 /e . '■ §•.■ '

/-••I
-< • .^:
x< ! ♦'*

• Î.VA'-> ■■/
^-y

•s
_•
>i
/
/ .*

/.
< <
•• •*>9 e
u-/\
t'
R,
• ,

-FA —
. •• •
-v''

. • < -
• >
r 9
S
>1?^^ .Wr 1

}J ?/r
•* •• * c- A /.
.7 VC'Z <•? . r.4 .

FW»4W
*•

?: * *. /«' ►r* • .’S

’rV>
'i
A

<Y/<. •► z

"X
• ;. •
z->- Z.'r
’C. *,

‘ :9 I
/.' 'ii
A ‘<; < ^i.
• *.
9r.

^88®w Ifcș-si'Ș^ t. ■•■’?■ ! I’-. /V > •r

./ • 9* ’ •

N< .\ •/■ •r» ✓ • k •* r

*• /p* •.J1' u >\..
. *1 < 1 z • Z/* » <

■• .3$ 1 *V
M*' '
•'/ • •?<.-', \ v J /. ZA* • •*» * .

5.: r\■•-■■ v-r* <-..-' ->w - v;>;,\

• 'v-r
•. I
K& ?| kx«
’\V‘ • - 7> * ....
,«>-•
'f r< Xn? V1-* j<‘ :<rS.T:
••
FA
. r*:KîS\^\^ •m -
■ ■
f • ‘^9.
?<••* • Vr i ’ 1V Q
’ ■
. •».•« *»i.
r iî. ;< -3v^y v

0-
z 5. 1jl« XL .*.' •.. '•»

tî>- :.^-ae.vrv >(.V.AT;|R.- ' c•> < *

(Î^-_PA’r r 9 f \S / Av^

T
’ f \* • - *-■* '*'V> C .
Î35.W F '. -vrM I* 99^
?‘ \^.- -■■ ' '*'■’FL *x/7"*7?
f?*'
■. h ^^•.’.
y^;-r< 3ț •/ *
$
r-7/^' * r l- C V*1
t. <,<•*«• t‘<
•’

. \47' -
•9 .
■•
'v>
*v\l
7 • ’ A> • x
•»/
r* \ • Vcx .£4:.^î, J •«<“
.•»*'
. V v ”•..'
vY.V?
-W'î' w

< -5 C-■' ;cz.<. J/-

• 3 . . -v f / •*• - .« •.. \
,’. - x-i

w
>•; < •
$*r . » . r1^ \ * \ v« < >/.

S ♦>A rf h’ ^ • ;.
t*
fy •.•5' -. -• •
**
< FAv•> s X
• *'
•t• K
•’-Zv. Cll^'r' ’ 'f >> -1 ,.
• :
-./i;. X yi
z ij <
;^?e . 4 •.
;<

25-
•A’
♦* V •

11
\ t - '• • .. •- *
>7A:fir-

fc®ote
V<V?
• *.>**■ •/ * •?
‘'’v '.' .^5’^
• ”•î
C ■ • j;
' f’J P'T* T.*■? ...,''5./. <.'5’ » < . •
iț
'W- ?<■ '7(7 nw.î> XX
«wfesș*? J w;^XX’J:
-5^ i t‘* •• .r* “1 -cZC'
j'
'• ’!?•..
.-W / ’’

A' c
I *•

• »<W?P?• î? <-
fi'? \ ' 9 , f •' 6
V£' ’
gtgsw. »

X -^.;‘ A
\W-'Xr-'s-
* * •.
’• U'
.Xz <
. .e.
• • -f-♦ •\ i-
• ' X.i
-

/ •• t\
«K ‘
i *»

» w*
‘ • • r
<r ĂWX
'JS'&.i '

** **
“■ A_ ' i

-■?% y^.-, ^■i;

•>

:.f^. * •' f /VP ■’

S® â <->
»
’ •
AUI
-.r ,'•*•*' <
> 9 •
»• • B
• ‘ -: y|yi<
/45 -v. •‘ ’k •
•*• •-
'l
•I
*a
•
 PLANȘA 94 Corpul galben
880 După ce ovocitul și celulele înconjurătoare adiacente (celulele din cumulus oophorus) sunt eliminate din folicuIul ovarian matur (ovulația), celulele foli-
culare rămase (granuloasa) și celulele tecale interne adiacente se diferențiază într-o nouă unitate funcțională, corpul galben.
C
Celulele corpului galben, celulele luteinice, cresc rapid în dimensiune și se umplu cu picături lipidice. Aspectul galben în țesutul proaspăt este confe­
O rit de un pigment lipidic solubil din citoplasmă celulelor, lipocrom. Imaginile în microscopie electronică ale celulelor luteinice demonstrează că acestea
-Q au caracteristici tipice celulelor secretoare de steroizi, și anume REN abundent și mitocondrii cu criste tubulare. Sunt identificate două tipuri de celule
fU luteale: celule luteinice granuloase, mari, centrale, care derivă din celulele granuloase; celule luteinice tecale, mai mici, periferice, care derivă din
UI
teaca internă. în corpul galben se formează o rețea vasculară bogată, în care progesteronul și estrogenul sunt secretați de către celulele luteinice. Acești
"5 hormoni stimulează creșterea și diferențierea endometrului uterin ca pregătire pentru implantarea unui ovul fertilizat.
o.
o

G> corpului galben. Pe măsură ce corpul galben devine mai pliat, cavita­
Corp galben, ovar, om, H&E 20X.
tea foliculară anterioară se reduce. în același timp, vasele de sânge (VS)
Această figură prezintă corticala ovariană la scurt timp din teaca foliculului invadează cavitatea anterioară și celulele granuloase
după ovulație. Vârful de săgeată indică suprafața ovarului
Z la locul ovulației. Cavitatea (CF) fostului folicul a fost in­
transformate. Celulele din teaca internă urmează vasele de sânge în cele
mai externe depresiuni ale structurii pliate. Aceste celule tecale interne
vadară de țesut conjunctiv (TC). Granuloasa a devenit pli­
se transformă în celule ale corpului galben denumite celule luteinice
caturată, iar celulele granuloase. transformate acum în celulele corpului
tecale.
galben, se numesc celule luteinice granuloase (CLG). Plierea
granuloasci începe chiar înainte de ovulație și continuă cu dezvoltarea

Corp galben, ovar, om, H&E 20X. răți foliculare (CF). La exterior de corpul galben este țesutul conjunctiv al
ovarului (TC). De reținut că teaca internă s-a format din stroma țesutului
I Este prezentată în imagine o porțiune dintr-un corp gal­
conjunctiv ovarian. Localizarea celulelor luteinice tecale (CLL) re­
ben complet format. Majoritatea celulelor endocrine sunt
flectă originea lor și aceste celule se găsesc în profunzimea pliurilor externe
celule luteinice granuloase (CLG). Acestea formează o
ale masei glandulare, adiacente țesutului conjunctiv înconjurător.
masă de celule plicaturată care înconjoară resturile fostei cavi-

Corp galben, ovar, om, H&E 65X (stânga) atunci când se identifică cele două tipuri de celule, în afara localizării lor,
și 240X (dreapta). se observă că nucleii celulelor luteinice tecale adiacente apar în general
mai aproape unul de celălalt decât nucleii celulelor luteinice granuloase
Un segment al corpului galben faldurat este prezentat
adiacente. Țesutul conjunctiv (TC) și vasele mici de sânge care au invadat
in figura din stânga la o putere de mărire ușor mai crescută.
masa celulelor luteinice granuloase pot fi identificate drept componente
Masa celulară principală este compusă din celule lutei­
aplatizare și alungite între celulele luteinice granuloase.
nice granuloase (CLG). Pe o parte a acestei mase celulare este țesutul
Modificările prin care foliculul ovarian rupt este transformat într-un
conjunctiv (TC) în cavitatea foliculară anterioară; pe cealaltă parte sunt
corp galben au loc sub influența hormonului luteinizant hipofizar. La
celulele luteinice tecale. Același aranjament al celulelor este prezentat în
rândul său, corpul galben secretă progesteron, care arc o influență semni­
figura din dreapta, la o mărire mult mai mare. Celulele luteinice granu­
ficativă asupra uterului stimulat de esrrogen. Dacă apare sarcina, corpul
loase conțin un nucleu sferic mare (a se vedea CLG, în figura din dreapta}
galben rămâne funcțional; dacă sarcina nu apare, corpul galben regresează
și o cantitate marc de citoplasmă. Citoplasmă conține pigment galben (de
după ce a atins punctul maxim de dezvoltare, aproximativ la 2 săptămâni
obicei, nu este evident în secțiunile H&E de rutină), de unde și numele
după ovulație. Componentele celulare în regresie ale corpului galben sunt
de corp galben. Celulele luteinice tecale (CLT) conțin un nucleu
înlocuite cu țesut conjunctiv fibros și structura este apoi denumită corp
sferic, dar celulele sunt mai mici decât celulele luteinice granuloase. Astfel,
albicans.

CF, cavitatea foliculară precedentă CT, celule granuloase transformate în VS, vase sanguine
CLG, celule luteinice granuloase celulele corpului galben
CLT, celule luteinice tecale TC, țesut conjunctiv
 • 9
■;« k
■ ’*{
. • ’ iJ
J

V '{ J‘r / -a/':1

» 'a »\ 1

^ •z, vT. yî > ; I'l’V>' 881

:fp.'
r.’ -1
. f .*
- 4 ‘v' l: ?■/ Â\-
>. >.■ Â-
>• •
'/•' t

\\ I 9
•’F • 9\ < < /'
V|
* • * ..t - - M *■' :
;/• v\ I .
X • 'p'f
z J
<" // 1 TJ
-‘s<’
V;'-; r /• f 1 • «
t J
>. w ;-h'/
?« • • >
> * '
V
-v c \.7'
J■
>

p. •/< X
Z* • i Z
-(/>
•••'< A A
>
X

£
•: *
l
. •* .

>v. ■i.
■Y
*
o
k CF ~ <z
• •« •
«w ->
. >’ r. v
* * • <
'■tcH^ I . :/A- n
,.; Ș.
' ’ •. .> rt
•*' ■.

\'»î ••<
- \ ,

* '.rf< .’
<•- . 'o .
•• • 5 'i
OLT o
r "<

p
?/’■ «y »- \ • li
' - X • * K» • r .j • ' \ ^’ "O
• ’• /'' 1-2 •*
%
i ; •• e,

i
T

r
'* •*.
TX
CLG .
-
•j
>'•
•
v< (O
•W?s> ■ : V;'x2 TC ' ~\țy' • t
r • <“ / 21
&
<*>
' ? '.
j£ 1 *
A •' -X • V .->•• ■
>M*r-?**
/ •> *
• h- / •••
• Uk>s -
‘ \
cr
CT * \ * ’ •“ *'
& fA . : ■ A - f-
?• P's. r
...............................
I
_ <X-, >,

V ., z
5

Kiâ •A
’■

%• * -
..V-
? .SrjJ u ’^r h
/Tk » 9 *» *£
*
.>

&
1 s*A:ii
?>
;,«•
•îr / ■

•/*
7
a • *.

t r-
*

■ >AA
• ./

•
• i
’ •

• 'r-
;'//< l/
<

z/ VY?
k^SwX-^.' •,
«*
_ '-■ > •>■• •*
z ’ i. • • ■’. >/L
>*•* i1 .A?A; * * ■w •
k'J -• 7*'i . 0 • . ‘
, • . •<,
•î r; • %• . < -
h .■■^■•■? - ■ -
. £AV ' >: •
• *s :< •/.

'1'
irlX^r
w
• //•/
• -• • » x>»< • . •-■

-v \
w/ '^y • .'•yw /
/ ' < 7; . 4 li
sI

&LM
**' \ 4

A ; *.•" > 1 ••
■
: >•. •I IV
y
o ^■*1 r
4
z
i' %

SHffi
■ 5'1'i

b. P
fe**? :
w® Vi .***1^'z*^ V * jî€C?7 4w/
\
9

rJr.
I •
*

ll:‘ •‘ ■ ' -
*•
v "
\

<■•
Wl,
T\
4-r
îjJKfc^.\ Asjjp
Lu-P*‘* .țsg*
f **
iV i W
wtiW«WSb'
1
; vr .4

>• I i- ’
C MS:P ?<fw 4-U
>0
.•> 5
Arz
yS î> ?C • ■■ ■ ( X -O\'
•** eVL'

.V \. . A c.' ‘ s C»

\S ,\p A? ■'Â^\
ț i
zd>. ..
3fOr^feâ
■ i» AJ
?*/? v\'y ‘
‘K A’ 4' ’

u; si&j
•tKV •r\>
\A ’v^ț3ST'/%J
GX ’C.'^ ,
k’ kw tj.xC*-
O;?', ''f
i ■• ^'’k c*» »Tfj
*r
y .’

» V',
4>aa? - <K

B, A-
«

^,/J-J-ț. ■■<'>'-^
Yv J r'-' -\
Lr < • > 1
k î *■’ •
’ ’

^țca,-• < ■p,'-- $

i'

S^i-<&OWp- '-s s B «VvM

,®fa:O. <

iiL

I
I
 PLANȘA 95 Trompa uterină
882 Trompele uterine (oviductele, tubele lui Fallopio) sunt unite cu uterul și se extind până la ovare, unde prezintă o extremitate evazată deschisă (ostiumul
abdominal) pentru intrarea ovulului, în cursul ovulației. Oviductul suferă modificări ciclice, împreună cu cele ale uterului, dar acestea nu sunt la fel de
pronunțate. Celulele epiteliale cresc în înălțime la mijlocul ciclului, aproape de momentul în care ovulul trece prin trompele uterine și devin reduse în
C perioada premenstruală. Unele dintre celulele epiteliale sunt ciliate. Pentru a fi viabile, celulele epiteliale depind de stimulul ovarian. Nu numai că numă­
*zz rul celulelor ciliate crește în timpul fazei foliculare a ciclului ovarian, dar îndepărtarea chirurgicală a ovarelor determină atrofia epiteliului și pierderea
o
celulelor ciliate.
□ Trompele uterine variază din punct de vedere al mărimii și al gradului de plicaturare a mucoasei de-a lungul lor. Faldurile mucoasei sunt evidente
ra
Q. în porțiunea sa distală, infundibulară, pe măsură ce se apropie de extremitatea deschisă. în apropierea deschiderii, tubul se deschide spre exterior și
E se numește infundibul. Acesta are margini pliate numite fimbrii. Proximal de mfundibul se află ampula, care reprezintă aproximativ două treimi din
o lungimea oviductului, are cele mai numeroase și mai complexe falduri ale mucoasei și reprezintă locul fertilizării. Faldurile mucoasei sunt cele mai puține
la capătul proximal al oviductului, în apropierea uterului, unde trompa este îngustă și poartă denumirea de istm. Porțiunea uterină sau intramurală
măsoară aproximativ 1 cm lungime și trece prin peretele uterin pentru a-și vărsa conținutul în cavitatea uterină.
IO Fertilizarea ovulului are loc de obicei în porțiunea distală a ampulei. în primele zile de dezvoltare, în timp ce navighează calea complexă creată de
O) faldurile mucoasei, embrionul este transportat proximal prin bătăile cililor celulelor epiteliale ciliate și prin contracțiile peristaltice ale stratului muscular
<
bine dezvoltat dispus sub mucoasă.
(/)'

Z
<

Trompă uterină, om, H&E 40X. Musculara este alcătuită din mușchi >
neted care formează un strat re-
lativ gros de fibre orientare circular și un strat extern mai subțire de fibre
In aceasta imagine este prezentată o secțiune transversală prin
longitudinale. Straturile musculare nu sunt clar delimitate, neexistând o
ampula trompei uterine. Multe pliuri ale mucoasei se pro­
demarcație evidentă între acestea.
iectează in lumen (L), iar natura complicată a faldurilor este
evidentă. în afară de mucoasă (Muc)., restul peretelui con­
stă dintr-o musculară (Mus)s\ tesut conjunctiv.

Fald al mucoasei, trompă uterină, om,
H&E 160X; insert 320X.
c. -1 Zona delimitată de dreptunghiul din figura dc mai sus este
prezentată aici la un obiectiv mai mare. Specimenul prezintă
o secțiune longitudinală printr-un vas limfatic (Lini). în alte
planuri ale secțiunii, vasele limfatice sunt dificil de identificat. Vasul
limfatic secționat fortuit este observat în axul faldului mucoasei,
împreună cu un țesut conjunctiv bine celularizat (TC) și vase sanguine
(VS) din țesutul conjunctiv. Epiteliul mucoasei este observat în insert.
Celulele ciliate sunt ușor identificate prin prezența cililor bine formați
(C). Celulele neciliate, numite și celule secretorii (CS), sunt ușor iden­
tificare prin absența cililor; in plus, acestea au nudei alungiți și, uneori,
par să fie comprimare de către celulele ciliate. Țesutul conjunctiv (TC)
conține celule ai căror nudei sunt aranjați de obicei în mod aleatoriu.
Aceștia variază ca formă, fiind alungiți, ovali sau rotunzi. Citoplasmă
lor nu poate fi diferențiată de materialul intercelular (/wjer?). Caracterul
țesutului conjunctiv este, în esență, același de la epiteliu până la stratul
muscular și, din acest motiv, nu este descrisă o submucoasă.

C, cili L, lumen Mus, musculară

CS, celule secretarii Lim, vas limfatic TC, țesut conjunctiv
Ep, epiteliu Muc, mucoasă VS, vase sanguine
 883

"O
>

■cn
>

<0

o
3
■D
0>
c
fD
■%

5’
0)<

’ t
 PLANȘA 96 Uterul I
9

884 Uterul este un organ ca vita r, în formă de pară, cu un perete gros și cu o cavitate îngustă, în status non-gestațional. Peretele uterin este compus dintr-o
mucoasă, denumită endometru; o tunică musculară, denumită miometru; și, la exterior, o seroasă, perimetrul. Miometrul este compus din mușchi
neted și țesut conjunctiv și conține vase de sânge de calibru mare care dau naștere vaselor care aprovizionează endometrul.
5 Uterul suferă modificări ciclice care se manifestă în mare măsură prin schimbările care apar la nivelul endometrului. Dacă implantarea ovulului nu
W are loc după pregătirea endometrului pentru acest eveniment, această stare nu este menținută și mare parte din endometru degenerează și este înde­
părtat, constituind fluxul menstrual. Partea endometrului care este eliminată este denumită stratul funcțional; partea care este menținută se numește
stratul bazai. Stratul bazai este partea mai profundă a endometrului și se învecinează cu miometrul.
<0 Miometrul suferă modificări asociate cu implantarea unui zigot. în uterul negravid, celulele musculare netede sunt de aproximativ 50 pm în lungime;
O) în timpul sarcinii, acestea suferă o hipertrofie enormă, adesea ajungând la o lungime mai mare de 500 pm. în plus, se dezvoltă fibre musculare noi, con­
< secutiv diviziunii celulelor musculare existente și diviziunii și diferențierii celulelor mezenchimale nediferențiate. Țesutul conjunctiv se dezvoltă pentru a
(/)■
întări peretele uterin. Fibroblastele cresc numeric prin diviziune și secretă fibre de colagen și elastice suplimentare. După naștere, uterul revine aproape
la dimensiunea sa normală. Cele mai multe fibre musculare revin la dimensiunea lor normală, iar unele degenerează. Colagenul secretatîn timpul sarcinii
z este digerat de celulele care îl secretă, și anume fibroblastele. Similar, dar mai puțin pronunțat, proliferarea și degenerarea fibroblastelor și a colagenului
are loc si la fiecare ciclu menstrual.

Uter, om, H&E 25X; insert 120X. cilindric (EpS) care acoperă suprafața endometrului și similitudinea sa
cu epiteliul glandular (Gl). Endometrul este relativ subțire în această
După ce Stratul funcțional (SF) este eliminat, se produce
fază și peste jumătate din acesta constă din stratul bazai. Zona delimi­
re-epirelizarea țesutului denudat. Refacerea epitelială pro­
tată de dreptunghiul mic inferior, situată în regiunea stratului bazai, este
vine din glandele rămase în stratul bazai (SB). Epiteliul
prezentată la o mărire mai marc în interiorul insertului din figura de mai
glandular proliferează și crește la nivelul suprafeței. Această
jos. Epiteliul glandular din profunzimea glandelor este similar cu cel al
figură prezintă endometrul așa cum apare atunci când re-epitelizarea
suprafeței endometriale. Sub endometru se află miometrul (M), care
este completă. Zona înscrisă în dreptunghiul mic superior este prezentată
conține vase sanguine (VS) mari.
la o mărire superioară in insertiddin dreapta. Se observă epiteliul simplu

Endometru, fază proliferativă, uter, om, drept in Stratul funcțional (SF) pentru a ajunge la suprafață. Stratul
L.
H&E 25X; insert 120X. bazai (SB) rămâne în esență neafectat de estrogen și apare în mare la fel
ca în figura de mai sus. în această figură, stratul funcțional (SF), pe de
Sub influența estrogenului, diferitele componente ale en-
altă parte, a crescut în grosime și reprezintă aproximativ patru cincimi
; dometrului proliferează (faza proliferativă), astfel încât
din grosimea endometrului.
grosimea totală a endometrului este crescută. Glandele
endometriale (Gl) devin destul de lungi și urmează un traseu aproape

EpS, epiteliu de suprafață M, miometru SF, strat funcțional

Gl, glande endometriale SB, strat bazai VS, vase sanguine
r

x.CSv. 7 Kvf <:• •.-■■/-

885
' r J. • < rrv rr * 4* <

'X
rr->-<*•-
;*c • • r-!' r 4
7A^’ •; * '"; '< ■D
) Wr
•>
- ■?... ? - — Z. •> • ‘J ' ’5~ A' “ \-
" ►< ' ' A-Z^ii' -:• V kyi

f^:x-
:>rr25 ‘ ' ; >
' ^ \-
SB
> z r ^-*4
z
tessW
*•
LV. ’
_?*•

Bwf
•A^. :#vkr* ~‘
*
—-^
r. 32a.-7—,
3
< V ’-^b*
.» ---r - ■w
>

■%w®
- ■;?kS’ >v V T*'"; '
PV ’
‘WO
- 'CC-4
'-r-.y j V■
rțc-. •.' ■^■•u^r- - •X'.
2T’- ’.-.^ C->-
X',- 1
-
?:'•■•>••< <‘X-> >5
-, ■••■ - -.- V A;* - ?! -
(D
‘ yKr^
< *• r* X-:4 *
‘ r *L

«t. * __ a • 7
9» •
*
i .
--VA-. ■;.
w - f.>
. ^u-' ^1** 'V —4 O
~te.. V i • <,’ X•-* ..-•’< <-■>• *>-x •/
- .-' .-^i- r- •-'■ ' ‘.. ■•
<'■4.___ ;---------------
.7^-r “i? fM.
* <
■ <•••-
>.}X •z
<• ©
’*‘3r=‘'■• **

iM ’v-v
■'
J"* ’ A 9
• V'
.s* .'
^.: •
•« r- . .1 * VlWX A
•.* • .
• ».•.? x7 . ... tr^r-
f ”? K. ’• *~ ir
>
■*'

<? <<
*

t-A-
^^-■'
•a
. '<* •*
£s /' - -f' ;".- u >- . r* ?.<-J 4-JL ■ f.

* 5 ..*•»
>•-- f ' -• i
C- .-.•-cr -^’ •• *— -

V
1 ~ g_r r^~ F* •• \^:^r
-

'.-W' »

< X*
J

•
** —■—»••- -r-

• ’ -*^2* , - -z
?> • *3/.
..
'/
- i. j •-’ .•
h-
fS
* l
••
., ••
•-’• z ♦ ‘wXjC!
*• S.» >C:X
•*.
,V
•r V • 5? v
A-r^ .^c .

• -_J J ■
-A

Sh,
.

«V .
'^ ■

. jFv X • ■ *■’ <

o, rr~‘
? ^. I X >• ■I
'.. ’.«*•

ww
'•7~r
•K •
Z, -z .
4al%X%
“li

1
*, '’£•><■ .>•
*> ^¥%’* s
•a
’ * X ‘ • • —4—..
ii
ț e»h^ •
Ș^rU
• .* >

; \-

>î>°
£•-
T• »z
V-
r»V- •-
,<• ■■ ’V

. rG,

* 7-t, "
• tT

■'W ■<
t

ț\
£â
>

. I
f s;
X '■<

'
9*1
X

3'A7v
' â\ - 4

* * *- «
•
« * t

>v\:
4 ' VA.
.

4 4

r%
**
S -.•
r t _ , . t «
n. < '■ 1

'AV-.*
r
• K
L

**• fT1
•

V
>ST.

v1
vȘ
■-X.^- .-^ , BA •
..*:
■*-. &
<• .^-, •
—* «
*< •;
'• k> •"
•f >
•KJ SF ' • < 79 »*x.

• • , .-'^ i?-
K? F ^>1
fl ’
■ 1 ; •*--

w
•M
*rW . A
5® 1 ^S. •stol
‘i
\
* K
* 4 ■b-- t
t
Y»
■ (’f: .-„'I
w
I

<:^7 -. •.-. V
’W * i TF r ** ♦ .

•• ffi£\ ?< >

4 r- ; ' •

— GI
0k X *

'-■' 4.7 ‘ v
MP r
. ’-w

t îI ."».• -•-
-î * %, ’ • • ■ '

~ • I . I
* *

zv r?-^>5
r‘. ■ -- ”£■ - •-

L ‘ -
• •
* •“* >

Xw • ** •
•? t* A
>;7-
X > “*>. •'V-' ■• iS
r
t '-- • *.*9 X* /•* z-.
’>4
i '<?• -v
ir.’r 5’’
1X n
- -J- .
**«V •5 •M
j-r- n X. < » •-*.
> ’ I :?■■ i* ■* >
t;
!>7S □ 4> 5 • ; '• • ■

• x
. *r
-• r - * î • ‘* S S5“ ..
vV- «vX
v-< •. ■ -z T’ 2-J y^«
•S* j2 v’ .y* •>
V* vj
b‘2\ -
SB ’
asac hăt 7>’ ' ’ v V -S1^ ’

B
. -WA

W:
’isz•** ' • ** f' 1" A

•'*•% j
•• ■. rAF^

litiliL
■^’-
•<’ <
* .» <-.L 'T •' . "<>
A?
W_.,, :1. - \ t a a

•A *
• 4 •» ’

tx ’v'” fi >' V '-f'

*-
> ■ •»• '<:. •. V*,'£ - *x •

"M:
■*

* -
■*■".
...
r*x^«2* ’te -X
E2»>*u'
— Z. >-A*
4*

2:
 PLANȘA 97 9
Uterul II
886 După ce estrogenul determină evenimentele uterine desemnate drept faza proliferativă, un alt hormon, progesteronul, influențează modificări uterine
suplimentare, care constituie faza secretorie a ciclului uterin. Acest hormon aduce endometrul la un status de disponibilitate pentru implantare și, în urma
acțiunilor sale, grosimea endometrului crește și mai mult. Există schimbări evidente la nivelul glandelor, în primul rând în stratul funcțional, unde glandele
capătă o formă mai pronunțată de tirbușon și secretă mucus care se acumulează în saculațiile existente de-a lungul glandelor.
5
Vascularizația endometrului proliferează și degenerează la fiecare ciclu menstrual. Arterele radiale intră din miometru în stratul bazai al endo­
o
** metrului și dau naștere unor artere mici, drepte, care aprovizionează stratul bazai și continuă în endometru, pentru a deveni artere spiralate puternic
Z> răsucite. Arteriolele derivate din arterele spiralate irigă stratul funcțional. Porțiunea distală a arterelor spiralate și a arteriolelor este eliminată împreună
cu stratul funcțional, în timpul menstruației. Contracția alternată cu relaxarea porțiunilor bazale ale arterelor spiralate împiedică pierderea excesivă de
sânge în timpul menstruației.
O)
<

(/)■

z
<
Uter, om, H&E 25X. care sunt marcate, prezintă numeroase saculații superficiale care conferă
un aspect zimțat conturului epitcliului glandular. Aceasta este una din-
Aceasta imagine a endometrului în fază secretorie prezintă
tic trăsăturile distinctive ale fazei secretorii. Aspectul se observă optim
o. stratul funcțional (SF), stratul bazai (SB) și, in partea
în zonele in care planul secțiunii este aproape de axul lung al glandei.
stângă jos a imaginii de microscopic optică, o mică porțiune
Spre deosebire de aspectul caracteristic sinuos al glandelor din stratul
din miometru (M). Glandele uterine au fost secționate
funcțional, glandele stratului bazai se aseamănă mai mult cu cele din
intr-un plan apropiat de axul lor lung și o glandă (săgeată) este vizua­
faza proliferativă. Acestea nu sunt orientate intr-o anumită corelație cu
lizată deschizându-se la nivelul suprafeței uterine. Cu excepția câtorva
suprafața uterină și multe dintre profilurile lor lungi sunt chiar paralele
glande din apropierea centrului figurii, care se aseamănă cu cele ale fazei
cu planul suprafeței.
proliferative, majoritatea glandelor (Gl) din această figură, inclusiv cele

Endometru, fază secretorie, uter, om,
H&E 30X; insert 120X.
Aspectul Stratului funcțional, vizualizat la o mărire ușor
mai crescută, ilustrează in esență aceleași caracteristici ale
glandelor endometriale (Gl) descrise anterior; de ase­
menea, arată alte modificări care apar în timpul fazei secretorii. Una
dintre acestea este faptul că endometrul devine edematos. Creșterea
grosimii endometrului datorită edemului este reflectară de prezența
spațiilor goale între celule și a elementelor figurate. Astfel, multe zone
ale acestei figuri, în special zona din interiorul și din apropierea drept­
unghiului, prezintă semne histologice de edem. în plus, în această fază,
celulele epiteliale glandulare încep să secrete un fluid mucoid care este
bogat în glicogen. Acest produs este secretat in lumenul glandular și
determină dilatarea acestora. Tipic, glandele endometrului secretor sunt
mai dilatate decât cele ale endometrului proliferativ.
Dreptunghiul din această figură evidențiază două glande prezentate
la o mărire superioară in insert. Fiecare dintre aceste glande conține o
substanță>
in interiorul lumenului. Caracterul mucoid al substanței >
din-
tr-o glandă poate fi dedus datorită colorării sale albastre. Deși nu este
evident în secțiunile incluse la parafină și colorate H&E, celulele epite-
liale conțin glicogen in timpul fazei secretorii și, așa cum s-a menționat
mai sus, acesta devine pane a secreției. Vârfurile săgeților indică celulele
stromale; unele dintre aceste celule devin mai mari in faza secretorie
târzie. Aceste celule stromale modificate, numite celule deciduale, joacă
un rol în implantare.

Gl, glande endometriale SF, strat funcțional vârfuri de săgeată, celule stromale
M, miometru săgeată, deschiderea glandei la su­
SB, strat bazai prafața uterină
T
1 v<; ?•.. - ->Jr- ’-w <• . rW/ v1»;* '••.•-*'

BBWBr C-'ĂSl AȘ? ' Vl •

’•>

c^cw?;3?
•* •<

vvV' î."
f.
■v y<l> ’♦
.M[ li ’ yV
1A'i
V.V -;yă-\^.-‘
’■ /

\V’/
’ -

r>'i,\2 887
3RW
•
r*. \\ ^11 • v

i|s^
V-

^SlSfe-^sS
K.- '■
f> \ t»< •

TJ
a’^ "V
■' “ x- .'<■■>■
-s. ’-V •» • <"•
* •> ? •
' ■

3 •A’<>■>• -^. M. ~ 4-ț V<‘x>

^v'-V7 ‘ Jt
*- /• ■- k*k- •'-A
<>'■
$

c c< -
iOw^ws
*'« <* ~ • -
i» -• .' . A^r-^iki '

wwB
A •
/< X1

W'
• r". < >
9, >
-J*
k^-^5?-
• i-.
<:C< ’ X >* -A »r
- '- < r

v^ k? <tzaX >-■ •'. C xJJ;

jv;.; * Jl T I<*• i*
4*

z
' ■~:::^.-A -•< •
>
rzs ■cn
"■W ;W^sW
*• *•’*.'-! • «•
z<

w
.• >
V< rTTȚ^. rC .,/ t • . •-
«

s& '■ î’*z '. "C - >

l^;a' : «c
< • 4>
^-„.•‘/r?- - .<r\ zr ' r-'1-'
«.,T- •
'-/.<•

c*, .-c^<: <î ■i?-- 14^7!-.^* <0

A< SF
r ’;ss'’ra
3T - £ •. b a îi s r-t r?■ X O-v
■• L?y '
•?? <’

•?
X• M
> -r <y
• < .’^-

• k->x< ^v^.y^-1’/ ?<

*•> '.
i'-z ■L «-
‘F
e 4j ■- -. ’- . • <■ ♦*

■ «Six Y&&< •M. ț î v «v *5A/- .r :> ^•A*!

i ■ • Si
•V '
• «
-*. O- ,f ' •> c
^\v
»' ASWhte
tW .țfct»
eA

W- k* ■•% v,
- W< ■■’ - ■'<>:
----- ~. ’v x!-<'
.*. ‘ •* —
f\ î
A- fc
< .•
‘ 7- -7 •' . * ’
*•--i-a,
f K.-
•^-.

\-•X*tsă
înUX *<A. a. ’c7. c<¥* • .<
rj<_cA-ir X v>r£ *:-Z:'s/ r A' A-r4
**' *•1
V
-V-* +
*<

(<Tc??Xd: ; -cei. >: '-•> ; . -■ -•■ -•• ’

;!

Ifei ‘
s%>>,
.

r-^57 - : ițry '■''••

JS»
.<>■

• v' -v 5<:-< Bt’ V\$rv^;-s^^TV V

■‘’-’fbt

'1' S;.
♦«
■ rV^.X x-'f ■ T.
r;--'' >r>
•Pa >.. v Nv*
[; ■ ■. -•. •. --' -'.3 c3r’’ -U '

w
.-^y. ĂV-*V s
*
ț

t NE* ftM®» •â -?'r*

SW^ tac’Wî
WW^, \
> ■ J..S-'??
■-
.c- • •*
?*’ *vj

T< -' >■

Z‘iW
§ i ite
ăS&âsi^’ SB,
»
•r*
f
-M .!< " ^■ ?•■ ■

-o >—.±^P54 C .51J l JV w<RF-ii£

r 3“ :^/< ' r-Z •

> "■- ’ y-- -'
,^.A •*-

*- <».
, *>

■:= W?£<
A%>

✓L*i ■
-o- *> £*? C®» > -
•M;; c.»> •*■
•V

?* j
\& r*
r Lg?;-
y

'■<" k
.■ iz

f« . u • *
»

Sf
*
• -

r-j
’

y 4V?
V*~
■
‘y:~ '* ••■<;•
f? V . 1< -*

f$â
r v* -» —. '■ .

jfei^gj?
c .»<• •#:• *-* • 7 I *(
•1

•>• *
îS'Ka'M <*’

+ Z, •
r£
1
/ '>
.
•
-. * -; •
*

t
£

>5
4 '*^ •■ *
• *w
>^7*
eTzz^
• ..
X <•
-
*4
,. r^ ■»-. e*<^> <?. \<t r* 1F <
:‘.C<: rV
•> * r *-. •< ; *V7 . 7 . :
.................. •>?• .-».' ■>„' if
>■•;,. -1
?* > ; •• • • • . .
‘ A?
>7

AC-
•

• ;v •
: T« < •
&
<ii^ ?
- -1 %
• v r%< - ’-. r. —<

:•-j & •*; .-.

t <

.
r- ' <
cb.'>a 'i*;/ i
*

- Ki
-><
: v<, ■ .......... /.".•?-••. 2»?;
I .

' d>
✓ >• -'’S
;.,x .' -> <-^~

„< /.’ '*5 *z <’-

A •«

■ 1 f-'-^'
5M r' * . - V
L-<*Sa
^2^ r^*Z ‘
>>w#

Wfe '<?î'.
• • jtgi
p •
»A 1
y'r-.- ■-
-^X4 ’ -* M»
Ts ■&":' >V ♦
4
. *¥x <-* .V' <

j ■•* ‘ • -.
ijti ‘:’ *
2^^ .
’’’
•»*“
■ ..*•

V c •*
• • • •

» :
\ aZ? /* -
I
r
jc-y
^•-r
' i -
v’ .
,J *J <z?>
1
• r
»* *
'••
r v *»-4
‘ - x*î
• < •
r ^ •
V'Ă
7;^‘>

s- j
*' **. \ . $ • /. S- \ f *.•! ■ .- kC '-' u
rX Q,.
s tu ’ «•z.-Z.
fr?.
er
^r-
. X’ iiX:
' yi

*r
»> *
■■ ' >
7.

s®"' ■
V _ •
f-
£<i
>'Z-.a,, ■'.-V;
W?F <1- <V*> zU •**? ,«*•*< â*>' 5" ■ A;^x>r
■» •• > %.

^v. r •k <
V .’•*

•£»?.*?&*.iV ■
../ zviS" '
K*^- Ci
■* ‘Ci
’* <**-J
.
J * •
C3&.C •

^•rft *ș-
t *- •*.
.V - • 4 * • ,v g

w.
■■S“Zj
* • .'- '
ZI vv; ;.v
.*%,-•
î x.
%.,7
*;,% ’' ’ . Z"S>' . V’
2 *•'.
•*
. s» .
5<^ * >\
A
•r«&i -\
<

t-4 .t
^7 V 5 S ’l -•
^ ■■'^'• 7 *Z‘
’W
■ • 1 ■ *
~-.V'U.-.,î
t<K
• ;A ? -;-vC; 5.T

•<v < \ *^1/ Z- - • <r z* yf S>> !?> v:

 PLANȘA 98 Colul uterin
>

Colul uterin este partea îngustă sau îngustată inferioară a uterului, care se extinde parțial în vagin. Canalul cervical traversează colul uterin și unește vaginul
cu cavitatea uterină. Structura colului seamănă cu cea a restului uterului prin faptul că acesta constă într-o mucoasă (endometru) și un miometru. Există,
ec totuși, unele diferențe importante la nivelul mucoasei.
’SZ Endometrul colului uterin nu suferă creștere și pierdere ciclică a țesutului său, aspecte ce sunt caracteristice corpului și fundului uterului. Mai de­
CD grabă, cantitatea și caracterul secreției de mucus a epiteliului său simplu cilindric variază la momente diferite ale ciclului uterin, sub influența hormonilor
4-*
□ ovarieni. La mijlocul ciclului, se înregistrează o creștere de 10 ori a cantității de mucus produse; acest mucus este mai puțin vâscos și oferă un mediu
3 favorabil pentru migrarea spermatozoizilor. în alte momente ale ciclului, mucusul restricționează trecerea spermatozoizilor către uter.
o Miometrul formează o mare parte a grosimii colului uterin. Acesta este format din fascicule de celule musculare netede dispuse într-o rețea exten­
sivă, continuă de țesut conjunctiv fibros.

00
0)

ă-z Col uterin, uter, om, H&E 15X.

Porțiunea din colul uterin care se proiectează in vagin, par­
tea vaginală sau exocolul, este reprezentată în două treimi
superioare din figura superioară. Treimea inferioară a imaginii
dc microscopic optică relevă porțiunea canalului cervical
(CC). Figura inferioară arată continuarea canalului cervical (CC). Planul
secțiunii din ambele figuri trece prin axul lung al canalului cervical, care
este îngustat și are formă conică la cele două extremități. Capătul superior,
orificiul intern, comunică cu cavitatea uterină, iar partea inferioară, ori­
ficiul extern (OE), comunică cu vaginul (In scopul orientării, in aceste
figuri este arătat doar un versant al secțiunii longitudinale a colului uterin,
iar specimenul real, aș.i cum se vede într-o secțiune, ar prezenta o imagine
similară dc pe versantul opus al canalului cervical.)
Mucoasa (Muc) colului uterin diferă în funcție dc cavitatea cu care
se învecinează. Cele două dreptunghiuri din figura superioară delimitează
arii reprezentative ale mucoasei, care sunt ilustrate la mărire superioară
în partea dreaptă superioară, respectiv dreaptă medie a figurii.
Figura de la bază evidențiază natura glandelor cervicale (CI).
Glandele diferă dc cele ale uterului prin faptul că se ramifică extensiv.
Acestea secretă o substanță mucoasă în canalul cervical care servește la
lubrifierea vaginului.
o

Exocol, uter, om, H&E 240X. vagin. în alte privințe, epiteliul are aceleași trăsături generale ca epiteliul
vagi nai. O altă similitudine este aceea că suprafața epitelială a exocolu-
Suprafața porțiunii vaginale a colului uterin, exoco-
lui suferă modificări ciclice similare cu cele ale vaginului, ca răspuns la
IUI, este acoperită de epiteliu stratificat pavimentos (EpSP).
stimulii hormonali ovarieni. Mucoasa exocolului, ca și cea vaginală, este
Joncțiunea epiteliu - țesut conjunctiv prezintă un contur
lipsită dc glande.
relativ uniform, in contrast cu profilul neregulat observat in

Zona de transformare, col uterin, uter, om,
H&E 240X,
---- - Mucoasa canalului cervical este acoperită cu epiteliu ci­
lindric. O tranziție bruscă a epiteliului stratificat pa­
vimentos (EpSP) la epiteliu simplu cilindric (EpC) are
loc la nivelul zonei de transformare (ZT) la deschiderea vaginală a
canalului cervical (orificiul extern). Dreptunghiul inferior din imaginea
de stânga sus marchează acest situs, cunoscut drept zona de transformare,
care este prezentat aici la o mărire superioară. Dc observat schimbarea
bruscă a epiteliului în zona de transformare, precum și numărul mare de
limfocite prezente în această regiune.

Glande cervicale, col uterin, uter, om,
H&E 500X.
Această figură arată, la o putere de mărire crescută, porțiuni
ale glandei cervicale identificate în dreptunghiul din fi­
gura din stânga. Se observă celulele epiteliale înalte și cito-
plasma supranucleară palidă, o reflectare a mucinei dizolvate din celulă,
in timpul obținerii preparatului. Aglomerarea și modificarea formei nu­
cleului (asterisc) observate in partea superioară a uncia dintre glandele
din această figură sunt rezultat al unei secțiuni tangențiale prin peretele
glandei, când acesta a ieșit din planul secțiunii. (Nu este neobișnuit ca
glandele cervicale să dezvolte chisturi, ca urmare a obstrucției ductale.
Astfel dc chisturi sunt denumite chisturi Naboth.)

CC, canal cervical Muc, mucoasă asterisc, secțiune tangențială la su­

EpC, epiteliu cilindric OE, orificiu extern prafața epiteliului
EpSP, epiteliu stratificat pavimentos VS, vase sanguine
Gl, glande cervicale ZT, zonă de transformare

J
 -.-------------
y ■
89

OE *•
>
• *
-EpȘP
*

■V
■»
■U
* > - • «I
>
c * >
w * ■ V - • •
* • •»
w w «

» w*
♦

*•
* *
■»

a» *
w
•»
-w
• r * •*• «.
T? z
•cn
- •*
A* .
.%
«4
:-^ ^rxsiliÎ.V * %•
- 5 '-!-
b>Xl >

x—
A' - -*
- •**-. -*- * * *-r - •*

/
î ^ • *•
V •*^ (0
-7 ' u■»
<•-*- - "X

<>-:
—»•
-
I»
00
•%.
— *
A 6^ ■B •*

> »•
< ZJ "r />
-*• -
t •
w»
*• /'■ -

** .
•>
•*
•<-
“T
*/ • w ;</
• '
w ■—

**>’ A •=. *
«» J —*~~-
A. * —r t - - • f. Y p
A.'»
&
1
*
•>
f X <•-

»ț
?: *'
✓ '<- -XZ/,
t - J
w'
'k -
-r— /
9 1 - **• -
s
* •>*
1
X •» _ A
k
s
l
V
4»
•ț •«
»
\\
• *

l ’- • \
S ’4t
UI < A « t
w •
c >* \
V
* o *
"A-k’—
r

‘ •-
o ?A
■ - .'. <
a
* 4
l
* ? •» -.1 • •» >
%
• *
-IgpSP- •.J 1 * IV•’ •
r -ț M W 9 i

k* > » * *» A * *

fesWâi OWs"V,.
* • _ •. V
k z *•.-
■ ;5 7 “
*w •

I, -J ’

•/ *•
%•
?<_ -X<^‘TĂ'6 1
rz;\>c ' S-
>

HMkw^Sz S l
*» •
* •
✓xF "rZ^ .•
•
*
-/• *
s>

•7^r;r ‘3
?4Ar
/*•' > < *«
r •
r^T ~ ’ T*r
I *£Z V
/,r ’ . X ' -^’X
F' • /k • Aț
a°:c

ST7 ?* 'A^'
■<?.<■
J
1
w '•
w
•W
*AÎ*A:
. - x-r .*' ,*»• , :W^-
!'
’■ X iris*

'
/
\
/
v> ■X' ••: .*‘ vr*v*" -■
™ ’Ș'Z •V;i ’
X- ’ - '«'ahm" ’ *:
ZT
f ^J:‘ v -‘ *\‘7<J - •? : •ț,f«:’5? *’ •* <•>.
.-...e ■ •'■ • A$ V * *
>
Z*' CC « •*’

4 *'
’ * •*

Ai 1 1

•-■:
■'<

•<
->
' •'-■z

•-<
r- 4t*
i •. ,/M
. ’“ v A'»
•șVA-'". - •?•‘av
" ’. ■;
* x ; * *? • k**A\’ -:*j
uu^<
(
/ș ><’.k ‘V ’ ?Y.

s
^. , ‘

•••-'
I * i z-

Ijfi i/' i ) •.
..V?;.'.-.£ '
«• .'.

y
• u —A
» / ’

aB
;A, -' ,\ l
^■"
* •
• /!
)/'
fi"
fi .

G
r-

7^: ■ 'SA,*W*' t<r

^l- •t
> i >
’J C*

0 -
• -VaJ<^*
-••
"5
■ - •
9
#■
z,

ZA k if c’
*
■ V
* »
‘ ‘x6 • * *
■ j V
r. i
}
>.
hiz_ • • i’

r! <’ '
i<.»
»•’*%. < .

zfev «SA
t r
>
r
■■f
‘^' •
’V •!
'"=’^
' Wr.
, *r'î « •

••.'■aA
>r *. ««-V*" - i’

z
«. > ■ ■•
*
;.^O • A
’zA i
LV /•< fxV-' y~; y/ . •’
'/T ,/)v' r
A,
>-
7/ /<
t\
.
•<

r
M’
,-A
• •-* r^SZz
%
\.

IWIBw-Z~.;>
’) . <
.
V
*1
? I
i/M 1 2 x>
;/✓ ■ '•
*'-s£ r,V i t
•Ty

-A;. *’.> * V. £ •

A• X-<-. 7
i
■
/
z
J < •’ r V
11.» t*O
3? 1k ! ,5
S
A*

>

JA ■ ■ r->. \

'-• :teK□
.’ •• :
* ***^
7 v<
^rx

4v.".:aa • :'■!»
•< 7
A>
■ \s

■V?
Z\ 11
kxJ
&
>
A -i v
• ; U’
t
-•w

^sF
' -C.'
>1
<'

* A-
I
r X'â^ i-S? «
F
*W '»-t- • <- •
// ’ u
’ -1
.

k* fez-Zz Aia U(W

V "> c < V «4
& •■ «? ’Sa 5 > W'-'f J /’ ♦ v< X *x
z/t
 PLANȘA 99 Placenta I *

890 Placenta este un organ discoidal care servește schimbului de materiale între circulația fetală și cea maternă în timpul sarcinii. Aceasta se dezvoltă în
primul rând din țesutul embrionar, corionul vilozitar. 0 parte a placentei este încorporată în peretele uterin la nivelul plăcii bazale. Cealaltă față privește
spre cavitatea amniotică ce conține fătul. După naștere, placenta se desprinde de peretele uterin și este eliminată împreună cu membranele adiacente
<9 cavității amniotice.
C Cordonul ombilical leagă fătul de placentă. Acesta conține două artere care transportă sânge de la făt la placentă și o venă care efectuează returul
<D
sângelui de la placentă la făt. Arterele ombilicale au pereți musculari groși. Aceștia sunt organizați în două straturi, un strat longitudinal intern și un strat
J2 circular extern. Lamelele elastice sunt slab dezvoltate în aceste vase sau pot fi absente. Vena ombilicală este similară arterelor, având, de asemenea, un
Q. perete muscular gros dispus într-un strat intern longitudinal și un strat extern circular.

O)
G)
<

</)' ~r • "L . •
Placentă, om, H&E 16x. seamănă mai mult cu vasele cordonului ombilical. Deși identificarea lor
. - ca vase de sânge este relativ simplă, este dificil de diferențiat care vase
Z Este prezentară o secțiune care se extinde de la suprafața am­
sunt ramuri ale arterei ombilicale și care sunt tributare venei ombilicale.
niotică la parenchimul placenrar. Aceasta include amniosul
Cea mai mare parte a placentei este formată din vilozități coriale
(A), placa corială (PC) și vilozitățile coriale (VC).
de dimensiuni diferite (a se vedea Planșa 100). Acestea se desprind din
Q. Amniosul constă dintr-un strat dc epircliu simplu cubic și
placa corială ca vilozități stern mari care se ramifică in vilozități progre­
un strat de țesut conjunctiv subiacent. Datorită fuziunii acestora la un
siv mai mici. Ramuri ale arterelor și venei ombilicale (VSi\ în figura de
moment dat, țesutul conjunctiv al amniosului este continuu cu țesutul
mai jos) pătrund în vilozitățile stern și se ramifică prin rețeaua vilozitară.
conjunctiv al plăcii coriale. Cu toate acestea, planul de fuziune nu este
Unele vilozități se extind de la placa corială la partea maternă a placentei
evident în secțiunile H&E; separarea (asteriscuri) parțială vizibilă în figură
și vin în contact cu țesutul matern; acestea se numesc vilozități cram­
in vecinătatea fuziunii reprezintă un artefact.
pon. Alte vilozități, vilozitățile libere, se ramifică pur și simplu în
Placa corială este o masă de țesut conjunctiv bine reprezentată care
interiorul placentei, fără a fi ancorate la partea maternă.
conține ramificațiile arterelor și venei ombilicale. Aceste vase (VSp) nu
au trăsături distincte de organizare caracteristice arterelor și venelor, ci

Placentă, om, H&E 70X; insert 370X, perioară în iusert. Celulele deciduale sunt dispuse de obicei în grupuri
și au un aspect cpitclial. Datorită acestor caracteristici, ele sunt ușor de
In această imagine este prezentată partea maternă a pla­
identificat.
centei. Placa bazală (PB) se află în partea dreaptă a fi­
Septurile din placa bazală se extind în porțiunea placentei care con­
gurii. Aceasta este partea uterului la care se ancorează
ține vilozitățile coriale. Septurile nu conțin ramurile vaselor ombilicale
vilozitățile coriale. Alături de componentele obișnuite ale
și, datorită acestui fapt, se pot distinge adesea de vilozitățile stern sau de
țesutului conjunctiv, placa bazală conține celule specializate denumite
ramurile lor.
celule deciduale (CD). Aceleași celule sunt prezentate la mărire su-

.•< A, amnios PC, placa corială VSv, vase sanguine în vilozitățile coriale
I , CD, celule deciduale VC, vilozități coriale asteriscuri, separare care este de fapt
1 PB, placa bazală VSp, vase sanguine în placa corială un artefact
 Vj 5 . -
r .■:
\V/’ \’ >

3. v.
)
•
*
ay.iS
i '•’ 891
v .
Xi’

■u
A ‘‘

t'
‘- •
. > • ■ TL «ț . • • >
iTi ■ ■.' ‘

! 5<<» PC
/ ' : '
' Uv
! I

z
- /

f .
•» \ . •
- •'•-
/ <
-in
•?y ^;av >
* * ■•*

.<&? ><
’ ♦ * Q:
r
I -« s < x
• *. k
•A-
t X•
. \. .
s *1 *• * <0
v ' V
CD
K »
; l s

•*- -
/d > £\
1
ii ' -•'* 4 3
cu
;i
* *
\ît.
. .7 c..
ir
' "- ° Y n
□
5>
■■6 ±^; *■*
* t- -v fi>
/■

's c kV^-.
1- ;ti r
<4 'i.
c- s
f :<

?<î‘
-f ■-,J
•/
/ ■

i »*
f
1/ • '

? **? V- J r;<
d
’ -

P V • »

f /r ;
. :^ •.<
->
f i
r .X.1 4
•. i-v’ <
*■ v ’'

\-

’-V
,
•A-
• *

- -

'2
■—

_a •
W&,-
CD
V2
-Vs -
ivz.v
. • ■s
■“ <*.

c— * S’-Y’* .'-
V ‘. ' •-
sV> *> *•
o
sfeu
*■»> t

o ww
4H.
- ^/'

l-'.' rx.- s.
'< % r ; < •/

WC
1 ‘ .*-* • / •
X

1 *--•■ j. < *x
r .,
• •? 5 - \
.x •** '»* •
' *
•’V. <.; * M •>- f •*>
t
y>* *
••
«• .
- >
’ ’
X
r
f ’ ?r-
¥ ’t M v
s X
;M
Si •vw - \ %v < >

w rv ^.?x 'I 4.v - - •

’-'zi

fe
*•
’?5:';
V-'
1; /
f
n
• ■

V ■ )r
■A .»

jlrfWe.
✓
* ./ t
* * >xtV .
t J
V- t

-X
.V’ 1 -
’ -a
•X)
•—•
t ^tVSV '>~r
\ V
'I «•

.V
fr
.-
• ■•;

*• ^■■■‘ -F
»?- t

1S
/
? *
t

,.. .') ■•>

k X V

*<
. •Tj*
.'-^7 t

0
- - ■ • t </
e^QUKkY • v**x
xz*<
r
•1

*wc«ta? X’
:->■*
< i
1
- tfi ' -AN • - rJ
- r ?* **•

<,<r ^C7>2 ■' ’k ?<>

•*
i
w- 1

'
.. ■'<■'

•»
I-* -
'
Z'-. •
-• V
f
t

1
Xcd ;
V<•o
•r a
f

.
-
.K <
»
 PLANȘA 100 Placenta II
92 Pe măsură ce embrionul se dezvoltă, activitatea invazivă a sincițiotrofoblastului erodează capilarele materne și le anastomozează cu lacunele trofoblas-
tului, formând sinusoidele sanguine materne. Aceste sinusoide comunică între ele și formează un singur compartiment sanguin, tapetat de sincițio-
trofoblast, denumit spațiul intervilozitar. La sfârșitul celei de-a doua săptămâni de dezvoltare, celulele citotrofoblastice formează vilozități coriale
primare. Acestea se proiectează în spațiul sanguin matern. în cea de-a treia săptămână de dezvoltare, invazia mezenchimului extraembrionarîn vilozi-
c tățile coriale primare creează vilozități coriale secundare. La sfârșitul celei de-a treia săptămâni, axul mezenchimal se diferențiază în țesut conjunctiv
o și vase de sânge care se conectează la circulația embrionară. Aceste vilozități coriale terțiare constituie unități funcționale pentru schimbul de gaze,
w
nutrienți și produși de catabolism între circulația maternă și cea fetală, fără contact direct între ele. Această separare a sângelui fetal de cel matern
J2
Q. este denumită barieră placentară. Fiecare vilozitate terțiară constă dintr-un ax central de țesut conjunctiv înconjurat de două straturi distincte de celule
derivate din trofoblast. Stratul cel mai extern este compus din sincițiotrofoblast; imediat sub acesta este un strat de celule citotrofoblastice. începând cu
o a patra lună, aceste straturi devin foarte subțiri pentru a facilita schimbul de produse prin bariera placentară. Subțierea peretelui vilozitar se datorează
o pierderii stratului interior, citotrofoblastic. în acest stadiu, sincițiotrofoblastuI formează numeroși muguri trofoblastici care seamănă cu vilozitățile coriale
primare; totuși, citotrofoblastul și țesutul conjunctiv cresc foarte rapid în aceste structuri, transformându-le în vilozități terțiare. La termen, bariera
<
placentară este formată din sincițiotrofoblast; un strat de rezervă, slab reprezentat, subțire (sau discontinuu), citotrofoblastul intern; membrana bazală
(/)'
a trofoblastului; țesutul conjunctiv al vilozității; membrana bazală a endoteliului; și endoteliul capilarelor placentare fetale din vilozitățile terțiare.
z
£L
Vilozități coriale terțiare, placentă, de sincițiotrofoblast apare lipsit de nudei (săgeți). Aceste întinderi de
la termen, om, H&E 280X. sincițiotrofoblast por fi pe alocuri atât de atenuate, încât suprafața vilo-
zitară pare lipsiră de țesut de acoperire. Sincițiotrofoblastul conține mi-
Această imagine de microscopie optică prezintă o secțiune crovili care se proiectează în spațiul intervilozitar. în specimenele bine
prin spațiul intervilozitar al placentei la termen. Aceasta in­
conservate, acestea por apărea ca un platou striat (a se vedea insertulde
clude vilozitățile coriale (VC) de dimensiuni diferite și
mai jos}. Citotrofoblastul constă dintr-un strat neregulat de celule mo-
spațiul intervilozitar înconjurător (SI), restitui conjunctiv al vilozi-
nonucleate care sunt situate sub sincițiotiorrofoblast. în placenta ima­
tăților coriale conține ramuri și tributare ale venei (VO) și arterelor om­
tură, citotrofoblastul formează un strat aproape complet de celule. în
bilicale. Spațiul intervilozitar conține de obicei sânge matern (aici sunt
această placentă la termen, pot fi identificate doar ocazional celulele
identificate doar câteva celule sanguine materne). Stratul cel mai extern
citotrofoblastice (C). Majoritatea celulelor din axul vilozitar sunt fi-
al fiecărei vilozități coriale derivă din fuziunea celulelor citotrofoblas-
broblaste tipice ale țesutului conjunctiv și celule endoteliale. Alte celule
tice. Acest strat, cunoscut ca sincițiotrofoblast (S), nu arc limite in-
au o cantitate vizibilă de citoplasmă care înconjoară nucleul. Acestea
tercelulare și nucleii sunt distribuiri destul de uniform, dând acestui
sunt considerate celule fetale placentare prezentatoare de antigen sau
strat un aspect similar cu cel al epiteliului cubic. în unele zone, nucleii
macrofage placentare (MP), cunoscute clasic ca celulele Hofbauer.
sunt grupați, formând noduri sincițiale (NS); in alte regiuni, stratul

Vilozități coriale secundare, placentă,
jumătatea sarcinii, om, H&E 320X; insert
640X.
Această imagine microscopică prezintă vilozitățile coriale
secundare în a treia săptămână de dezvoltare embrionară.
Aceste vilozități sunt compuse dintr-un ax mezenchimal (AM) \ncon-
jurat de două straturi distincte de trofoblast. Vilozitățile secundare au un
număr mult mai mare de celule citotrofoblastice (C) comparativ cu
vilozitățile terțiare mature și formează un strat aproape complet de celule
în porțiunea situată imediat sub sincițiotrofoblast (S) (a se vedea inser-
tid). Sincițiotrofoblastul acoperă nu numai suprafața vilozităților coriale,
ci se extinde și la nivelul plăcii coriale. Hematiile din sângele matern sunt
prezente în spațiul intervilozitar.

Vilozități coriale terțiare, placentă, fetale. Sincițiotrofoblasul care înconjoară vilozitățile coriale (centru!
la termen, om, H&E 320X. imaginii) formează nodurile sincițiale (NS), care sunt prezente în

s Această imagine microscopică la mărire superioară prezintă

o secțiune transversală prin vilozitățile coriale terțiare
imature, înconjurate de spațiul intervilozitar (SI). în
acest stadiu, vilozitățile coriale se dezvoltă prin proliferarea mezenchi­
placenta matură la termen. Acestea reprezintă agregarea nucleilor sin­
cițiotrofoblastului pe suprafața vilozităților terminale mature. Pe lângă
fibroblaste, mai multe celule prezentatoare de antigen fetale
placentare (macrofagele placentare) (MP) pot fi identificate
prin cantitatea semnificativă de citoplasmă care le înconjoară nucleii.
mului lor central, a sincițiotrofoblastului (S) și a celulelor endoteliale

AM, ax mezenchimal NS, nod sincițial VC, vilozități coriale

C, celule citotrofoblastice S, sincițiotrofoblast VO, venă ombilicală
MP, macrofage placentare SI, spațiu intervilozitar
 k'
*1 893

TJ
&
>

*
$£* Z
•w
r1
>

"O
A)
A
m
■ ■

□
r*
P. O)
/ •
s
»
A.»
<
Kflrl
NS< 10
K>* W 9

• MP
AC * A A
.'" h
” & > ’
L*^

' •'>' i» $; ■»? • T

- * r«
t*
j£^
. W> --gr
•1
l' t

!3
. »*.•
e
Jc «
F -
£-j t V'
MP.

p
/ ? 'k**

r.; <* * V
<
.0
-e
«5
<• >.

* • .
1
4
f•
• SJ9 _ s > *
>/ ț ■ * tv'.. '
ti. V
- \
^C**
A*
A ’ •'
c
i- A ■■ <
* • •] - t a-

'A1 •r i
M 4•
»
y
fc * X ..9
••
•, Sam
I__ ___ ^u'z
* «-
9^

vY

;V

I-

»>
9 • ■*•' —?•*
9 •a®'- A*
*
• € '
f»,
|b
V * %
 PLANȘA 101 >
Vaginul
894 Vaginul este un organ tubular fibromuscular al tractului reproducător feminin care face legătura cu exteriorul corpului. Pereții vaginului sunt formați
din trei straturi: o mucoasă, o musculară și o adventice. Epiteliul mucoasei este de tip stratificat pavimentos necheratinizat. Acesta suferă modificări
corespunzătoare ciclului ovarian. Cantitatea de glicogen stocată în celulele epiteliale crește sub influența estrogenului, în timp ce rata de descuamare
3 crește sub influența progesteronului. Glicogenul eliberat din celulele descuamate este fermentat de către lactobacilli vaginalis, producând acid
C
’ui lactic care acidifică suprafața vaginală și inhibă colonizarea drojdiilor și bacteriilor dăunătoare.
Vaginul are anumite asemănări histologice cu porțiunea proximală a tractului digestiv, dar se distinge prin următoarele caracteristici: epiteliul nu
cheratinizează și, cu excepția celor mai adânci straturi, celulele par să fie goale în secțiunile de rutină colorate H&E; mucoasa nu conține nici glande,
nici musculara mucoasei; mușchiul este neted, fără o dispoziție ordonată. în schimb, în cavitatea orală, faringe și partea superioară a esofagului, mus­
O culatura este striată. Histologic, porțiunea mai distală a esofagului, care conține mușchi neted, se poate distinge cu ușurință de vagin, deoarece prezintă
musculara mucoasei.

Z Vagin, om, H&E 90X. epiteliului, in ciuda faptului câ citoplasmă majorității celulelor de dea­
supra straturilor bazale este aparent goală. Aceste celule sunt in mod
Mucoasa vaginului este formată dinrr-un epiteliu Strati­
normal pline cu depozite mari de glicogen care se pierd în procesele de
ficat pavimentos (Ep) și un țesut conjunctiv (TC) fibros
prelucrare (fixare și includere) a țesutului. Dreptunghiul evidențiază o
subiacent, care apare adesea mult mai celular decât alte țe­
porțiune a epiteliului și a papilelor țesutului conjunctiv care este exami­
suturi conjunctive fibroase. Limita dintre cele două țesuturi
nată mai jos la o mărire superioară. Stratul muscular al peretelui vaginal
este ușor identificară datorită colorării evidente a celulelor mici, strâns
constă din mușchi neted dispus în două straturi slab definite. Stratul
împachetate din stratul bazai (B) al epiteliului. Pupilele țesutului con­
extern este considerat a fi dispus longitudinal (MNL), iar stratul intern
junctiv de sub epiteliu conferă joncțiunii tisulare epitelio-conjunctive
este in general considerat a fi dispus circular (MNC), dar fibrele sunt
un aspect neregulat. Papi lele pot h secționate oblic sau transversal și ast­
mai frecvent organizare ca fascicule intersectate, înconjurate de țesut
fel por apărea ca insule de țesut conjunctiv {săgeți) in partea inferioară a
conjunctiv. în țesutul conjunctiv se observă multe vase sanguine (VS).
epiteliului. Epiteliul este caracteristic gros și, deși pot fi găsite granule de
chcratohialină in celulele superficiale, cheratinizarea nu are loc în epite­
liul vaginal uman. Astfel, nuclcii por fi observați pe întreaga grosime a

Mucoasă, vagin, om, H&E 110X. tive în epiteliu, sunt mai ușor de observat (săgeți), în unele cazuri fiind
delimitate de celulele vecine, strâns împachetate, din stratul bazai epi-
Aceasta este o imagine Ia mărire superioară a epiteliului
telial. De reținut, din nou, că celulele epiteliale, chiar și la suprafață,
care include aria evidențiată in dreptunghiul din figura su­
își păstrează încă nudeii și nu există dovezi de cheratinizare.
perioară (rotilă cu 90°). Secțiunile oblice și transversale ale
papilelor țesutului conjunctiv, care apar ca insule conjunc-

Mucoasă, vagin, om, H&E 225X. și devin mai puțin aliniate în timp ce se deplasează spre suprafața.
Țesutul conjunctiv bine celularizat (TC) imediat sub stratul bazai
Aceasta este o imagine de microscopic optică (la mărire
(B) al epiteliului conține în mod caracteristic multe limfocite (L).
superioară) a porțiunii bazale a epiteliului (Ep) dintre
Numărul de limfocite variază în funcție>
de stadiul ciclului ovarian.
papilele țesutului conjunctiv. De remarcat uniformita­
________ Limfocitele invadează epiteliul în jurul perioadei de menstruație și
tea și aranjamentul compact al celulelor epiteliale bazale.
apar împreună cu celulele epiteliale în frotiurile vaginale.
Acestea sunt celulele stern ale epiteliului stratificat pavimentos. Ce­
lulele lor fiice migrează spre suprafață, încep să acumuleze glicogen

Musculară, vagin, om, H&E 125X. neted secționat transversal (MNT). Acest fascicul este adiacent unui vas
limfatic secționat longitudinal (VL). în stânga vasului limfatic se află
Această imagine de microscopie optică la mărire superioară
un alt fascicul longitudinal de mușchi neted (MNL). O valvă (Va) este
a mușchiului neted al peretelui vaginal evidențiază aran­
observară în vasul limfatic. O venă mică (V) este prezentă în mușchiul
jamentul neregulat al fasciculelor musculare. La marginea
neted circular, aproape de vasul limfatic.
dreaptă a figurii este un fascicul de mușchi neted secționat
longitudinal (MNL). In vecinătatea acestuia este un fascicul de mușchi

B, stratul bazai al epiteliului vaginal MNT, secțiune transversală prin mușchi VL, vas limfatic
Ep, epiteliu neted VS, vase sanguine
L, limfocite TC, țesut conjunctiv săgeți, insule de țesut conjunctiv în
MNL, secțiune longitudinală prin V, venă epiteliu
mușchi neted Va, valvă în vas limfatic
 7. <
...'. -Ax7<^/' * I P »’T. • ;sx*t ț>; 4
.i.ț< ■■, r > •* r

;Awv
„ 7 ’M -

‘.V-
777y7:77iA7.
*w<
•' j -4 a
r< «?, /
' . *
iz 7r,A >* ’ v
9
895
:W-P .
Kk. r- ’țW.f •': .
rv -?;■< a
Wl^lT''
'

W<i
* '

w 7 ' 7^ : 7 ■
*•

’» \

.>?' ■?. ■< .< x

.S"'
u- . «
'■ A/f .'

b'7 .■•: r^
■ •7>: - »Vc ♦.-'
’x . 5l< /

iyl%7;7
■* ■ -• ■•* •< _ .
• X 4
k'*^*-■" A >

5 y;VS '

K
•Z,'. ■' . ’>’W‘ • 3 *» 4 /
> r elflȚSȘ >
$
* '7/7^ z , v- 7 >*;A-
*>-A V > t <
7-.-.‘ .\-,, .,t-
V >
<»\x. tf/l
’ » ' A

7 ^'*<•1 r» z» -A
'<

7-:.. -
’<*w .
i-V
-• <

J. •
t t
v* >

JJ
X3" “ z
7^-
Iâ
' ^7 / // «
•A’v • Si * ■(/)
s &

A: I ’ "
<:• --‘r-iv
' 7^
.aM
>

2 •9
'1*

s
i- «'Mfw 77sȚ:; -r
«cr t:.-
-i; •’
••
*

7,• -A •#■ • 1
•r-i
4f .

'irT^pcss rvcrr

71
. t, 1 .V
7 << *S\ V ■>'.

w
• tf •
> ■? •ÎA: »"•<.av <>v
v yz? ■z;.-.
r.-i

•..
z
' 9
Z:^P • *, •
\ • .' <>*/
7 L * r«
'â Ar •
f .7 <^5 /• 1 •
•: *

*v • • •

^'777
\? •,\<i

s=ua
*• o-.. ■ • -<_ ***• ■■f.

M,
w£
■77
;•< r'f*r
77 , :
Wx< sV.* *
i . >r*v,7 - •
. •> -•-•• a ' * -xV » .
TC <■ , -
- .e '■
•> V - ..^. . r,. »
r

77
► -. « «’*
r- * fj '•* K . » • -I •'
<•).
7 7 7 7* W ’ TT- X
7
7/ -* c .‘ ' x’-*
fo ?- *< : -77.. M
.7,'
■

• •'< 4'U •
>
r
r. 9
.7 n p
.X . ’iV
5
G_
>r<7| ,..7 . ’-t? 7^" '
^•'Xv' r‘
"^7^77
• •l /f
- >• >
S?‘* / *• •</'
" ‘7.7^^-/
-- ?>
’ X ? •’■ * v. 4
• A ^<*«v k» <•4 • eț

\7?7 ’V
^ti^'7
■’ 1 M
f*” j
5.
/ - ••
■>'7&
i
« <
i
.•
) '
V
Y- • r ^xr-
nri^>^61
)
-V(’
*’» .
X
\ ^7 ^.^
1

.^7777
.Af r.r-

> ^7/^ 7
rl
>

r <• •
1. *
. - **- vs< z S- *
J9.
..■• B 774 :
■: r7^ >4 wr
<<1-Z/--3' , - r - r.'
J

'1
* /
7" . ■ «• -. -\»
F<.
■c‘;
S|vtZ
'/I' /■ >/ /.'"** > .1 rr«,‘ » . »

Z
• /77^77
7X ’7> /' i "9'ry.

7 > '^,‘77 7 <L

I
• V
?" V i

■ ‘7^7'
77< /7 7-7
«

-7777777-77-
f.‘ * - • > »

<î -7. • K f /» •*’•.

7/7
S ' •■ •>

' 7^ / *• -
4

•a* * ’f P ’X n ■77/77 ' / -L

: ' 7//T/ . • •; 1 I <
/
■ ? «. *...
X -4.
.->,ăZ ■""
t—

’■ W:'7^’77 7/
■r
• /*
t
7: *x> * *
V b<
< « J
*
k \ .
> < .-. < V -
■ '<> 7 >•• **
■.■,■ .-“ ’V? '

iS7"
I
o

.. Jfi'/r X
f

-r<
A
t'
t'-r^7 r< <'<_»•>
'A A

■777.9^^^ r'/'/ '* w '! ti I

• * ,
I
c4\‘?
!^7‘l^ ■ ’vS A.* '
5 ••/</
/J

7'77^7^^ 7< 7'•

,',;' t-1*- - - r

x' '—
-=rS —i
J v*fx*x
1ML» . •
J.f • ■•

r - . 777^^77:^7^ J*'
tir ?I
^7~-r
,7 < 4

5®
-7
-

'7/7
■%
^^7
—

VL 3<?r•’X-W7 -
. J
•.'!

•zWWl. . ' 74
• % 1 * '.2
■f ✓ • <■—

_/ k -
•F
77^ 1

7
• z*i bi •
sr' -
VtMNL'/^
L țZl ,i\ ,-M»jg :X:-J x > •

•5
J PJ*
1

r'O '“ : > •- '

777i
^7? ’ 4
I > 77' ■< : •' ;
z>'>

y S V./ ^‘; Z rV 1 -

w/. t 7Z - •Zyr»’ fJ
- yzv* •<*.»
z • Si;
“ y-
r .^T * w / r< i ‘!
f< <:

'.?enva ■7 ''
.> ’
; •r*
7&- :77'’r t
-X

' > < '■■

!<■
• •
• V • ’kf £
■' 'A. ‘7
i ■
99 4 ’ •
> \ Z > t' 4 /' /

7
ț
.ta© â r ■ • > ' r• 4z •*
’■■. 77'-■■A
'•%* • *1 -1 -•
<®'
■7,1
77- / •¥ / /•

. V'V-'cJ.R ? ?m3 ■ ’J>

lyiNT
ilț.
;. /7 - G/af 3. z
■' ’6^«'.'î
•7 « '
?,'
CU145 ’;i »• • *

7:-..
< - r--1

7. «»r/f
. ■'. • <z>*
-•> /:<

. ii(
/A®-'xR j \6> 1 - \
“7"
u P
Ro/b^O
.>'-•b
\v< 'X £>?.'•:Wi /v/y
' ■ v?“ ?V
\kp
>ih
* •- 1
A
77'
* r^Sr-4 *
'7
7‘
/
f

.^w
>'''/-< •■ztZ'xr-<r
x

G
t

"1-' A,
’.l

W-a -f.
- • » X ' ’- * -

o> >
-J . \ 7^
7^' /.) •• '• JQ L<J VPi
. *« t
ri >

/C? ' 7.'

few
A.

-8-=wtfuA
-» 4 *'
'■ i
-7^ V:
°N- ® . ■ •o >» p
■15/v- r* •<, s
>
■1 *■ r '.'’p
1
I * 1
'7 7- ■■
3\ /7 r--. o-, J - o-/ '
r _« ‘O
. '■■• 7--'7
•W'V <iv
7-
^.0 ■ • • f.
*”4 .J/’^Ax-P

' ■’ ?1L
-

v3®«^^
C* Joc*
■ ■ ~w
0 '

I;! ■ M ’• •* #-

r w'1

• '* A ’•#
k rj
1 I*\
.

S. Ht.'z ><• .•
z r* »Ț?;■77^ ■J
- -1?^ >*• '*
■■wWM 7 ’■ \
'■■} •
? . Jl/4 »/ . < ZI • »
■7 '&
îi: ’\ 9 ; 4’y
77'>
i<t ‘
h ■
77^^- _■ ■/,
-j ' I l< ’i1 a A
a?-»,-
X *
.‘'y.'V:-'Â l
 I

PLANȘA 102 9
Glanda mamară în stadiul inactiv (în repaus)
96 Glandele mamare sunt glande tubuloalveolare ramificate care se dezvoltă din epiderm și se cantonează în țesutul subcutanat (fascia superficială).
Ele încep să se dezvolte la pubertate la sexul feminin, dar nu ating o stare complet funcțională decât după sarcină. Glandele se dezvoltă și la bărbat, la
pubertate, totuși dezvoltarea este limitată, glandele rămânând de obicei într-o stare stabilizată.
□
Q.
<V
k- Glandă mamară, stadiu inactiv (repaus), duct. Duetele sunt înconjurate de un țesut conjunctiv lax (a se vedea
C om, H&E 80X. TC[L], in figura de mai jos) și, împreună, duetele și țesutul conjunctiv
<■—
înconjurător constituie un lobul. Două unități terminale ducto-lobulare
□ Această figură este o secțiune prinrr-o glandă mamară
inactivă. Parenchimul este slab dezvoltat și constă in prin­
(UPDL) sunt incluse in chenare in această figură. Dincolo de unitatea
w lobulară, țesutul conjunctiv este mai dens (TC[DJ). Cele două tipuri
CU cipal din clemente ductalc. Mai multe duete (D) sunt pre­ de țesut conjunctiv se pot distinge la mărirea redusă a acestei figuri.
C zentate în centrul câmpului. Un lumen mic poate fi vizualizat in fiecare
5

Glandă mamară, stadiu inactiv, om, H&E forme aparțin fi b robi as tel or. în schimb, deși tipurile de celule din țesutul
+*
200X; insert 400X. conjunctiv dens pot fi variate, o simplă examinare a unor arii egale de
C țesut conjunctiv dens, respectiv lax va arăta mai puține celule in țesutul
<—■ V,
Detaliile suplimentare sunt evidente la o mărire superioară.
><u
X. In scopul diferențierii dintre țesutul conjunctiv lax și dens,
conjunctiv dens. Acesta conține în mod caracteristic numeroase adipocite
cu agregare (A).
este necesară rememorarea atât a caracteristicilor extracelu-
E lare, cât și a celor celulare ce prezintă aspecte care sunt evidente atât in
Celulele epitcliale din cadrul unităților lobulare în repaus sunt con­
siderate a fi in principal elemente ductale. De obicei, alveolele nu se
E figură, căt și în insert. Se observă fibrele de colagen mai groase din țesutul identifică; totuși, precursorii lor sunt reprezentări ca îngroșări celulare ale
cu conjunctiv dens, spre deosebire de fibrele mult mai subțiri ale țesutului
pereților ducrali. Epiteliul lobulului în repaus este cubic; adițional, sunt
conjunctiv lax. Țesutul conjunctiv lax conține mult mai multe celule pe
c unitate de suprafață și o varietate mai mare de tipuri celulare. Această
prezente celule mioepiteliale. Reexaminarea insertului arată o îngroșate
CU a epireliului într-o singură locație, probabil precursorul unei alveole și
o figură prezintă un grup de limfocite (L) și, la mărire mai mare (insert), celule mioepiteliale (M) la baza epireliului. Ca în alte localizări, ce­
plasmocite (P) și limfocite individuale (L). Ambele tipuri de celule,
lulele mioepiteliale sunt dispuse pe partea epitelială a membranei bazale.
CXI plasmocitele și limfocirele, sunt celule cu formă rotundă, dar plasmoci- în timpul sarcinii, glandele încep să prolifereze. Acesta poate fi considerat
o tele sunt mai mari și prezintă mai multă citoplasmă. în plus, citoplasmă
ca un proces dual în care duetele proliferează și alveolele cresc din com­
plasmocitelor prezintă regiuni bazofile. Nucleii alungiți din celulele fusi-
ponenta ducrală.
(/)'

z A, adipocite M, celule mioepiteliale TC(L), țesut conjunctiv lax

D, duete P, plasmocite UTDL, unitate terminală ducto-lobu-
L, limfocite TC(D), țesut conjunctiv dens lară
 w w *.
i. • ■.

v
*

897

w.
/Air

'••f.
»./ •
sț1 ^
•a-.-'-Lz

î;V _v
•■ ' v->.
V
x.v
«

'" x .*fe
- ‘^-'z.'.,
'-’
•;<- *
t •■i
•l
3B Wl V,
! /;.C; "U
Qș
>
av,» 0 Y-

M
>

■‘W
■ •?
a?
■ /•

r- b‘\ , • V ><

a m
<’•

z
V 7. •• '• ,•<-^6. • . .,X" ■'

. .:W
■.^
V ! «19
i r
/ ■A
’r»r r»#.£4f- ’ . - .-, ■(/)
\Y^ • • -,■■• •"/ .W^.
vr
• \>w i *
z.vr^-: -• >

w < ' Yh >’ L

k J.y •?b
L»'“
•

»> i
t
’X
V'
w» *- ,*.
t / M?"'
.ț^î fMM r '
I
<t A
<<
• ».» . ' •* I
o
D/' ro
< A'

SF«
Wwfe;-
i -•
y-f
^■^iV'-'. • ••.
f*
I h -.’ X • • ’ixi ’x' *: r
>.< -■ ‘

4. ./Z'rf
, »r. -.<vx> v V7 . 'x •• ■<âV'< 7.
<?
'. >’-

»
A >I
zi
>■ -:>'-A .'/✓ V?/
• •'F ■
•— -*5
v ‘

. M UTDL ' v. /'

•?‘" A.*,.
z i^-.^
-
i': fi fi)
3
• • * e
I
<KfSw *•

1 •-> fi.
Si.
f' .* •• ^':-
/ • < /.•
z>
fi)
o. f,. X
«t .-/k- V ::
/X- 3
oi
/•
. . - T^,
3

w
y
r i.- -» >. .
UT.DL ,.' ■ o»
■n
M *
• <
& <• ?*• z< .• '
fi)<

4^ ^<>.0
0, '7 y ‘ -
W ?» A —■>
r >r.’ .
< ,<r- ". < r
■: ■Y^'
3
f f 'J ' t -, z • - • '/>' "‘^
cn
**
*. .
<? ■.. Ă’,- • • ~
fi)
Kr f!9 ’j% x* S
a. -
/
'//- •■*>*> - 1* “* -A* 4. CL
.j k r>X*7 /’
«**
6
.' ’VZÎ 7,;< >><
■? ’
1) 4,
X
O V 0 --
*zZ
•/

3
ft
.,^-/A7" i ■. ^

-X fi)
9™ f *
n
F*
■ <’

7^. Jfc*
e?
<»
■X
Z-
•41
. . -V * •

k
—>

3
& V
«-> z \ i<9 '-
(fi
:•
=x “O
\ *•*. fi)
<î«*. X
t. «
-.3 s- ■^,.z &■
/

A c
V)
• -‘ r El* * A* ->'
• «* .
o* ■’ v»
v; c." >4>/.*
’/âr
u• : -'^î-
i » b
V
*
•» *

•-*
0

•'a
9

î>- ' \
'

Jfctrv >
’ ‘

« 9
<

.£ •».. - -J
‘■fW 's3^<v'
• ““■■ -s;

Șffl
, *» » •*

4-
■Q>.•->♦ -> / >r. . -x .. -S
h r'-7Z
’V( • • <
Ic ^A; *
z
**•
'^.v\
■ z î -■ •-.■,'^A
xf '
sH^rV/^x?
'X-Hiiftr • r<A<A
.'>*•* P- I r9
Z

• <
:; ■■■

z Z . •
*> •

• 9-5(dt
.

v»
> ' \s.
■
H.
<«?>•■-< xx-
»*’.•■*• * /

Ț&U-), ’' v ' S?

^wl
•< 'j . J ♦
wr • • - <w* <Z **
. 'tJ-
\\ M4
■

• • >»
i
v v^>v<^;'x e<?
W fe
•<^ ♦

.•'7ă:4v'
✓ s> * • V
•d’N
■’

L x • r;<

J-
c
!?>
s~ '^-—Wc ** Xj
•>v^

-*•* *1 fe.
Z**‘>
>•
- \
>-.z^
-x 'X>/'‘‘* '•'
• >•
1*1 .4 \ ’
’W *
» V ' ’. kwk » ■■ >• -V i
'<F
■V. 4
‘<<-L_
• *

s ■ i fk • .■ ’ .
R<7P-
. >;
w. >
i’: /t' -
•i "•
’Zț
> V*
&
• «
. 'X
. —

'*T -Z //
r
zz * • •
* _ r. -
' • «1 » . Jf. *
r Vv •
>» i;
w.
■.

r»r z :<

z
. '' -Z'
<'>?’./. r
—*•

vA. • Ă W-X
•♦

‘
./

-j kr</

: -k
■ *

otU <r
X zc
;■•'

*£
• C*>W X. c; ' ••
^*9aMK -' „ y >>•
*» *; wv
>■ 1
4t
■*> . • F •u X I
 PLANȘA 103 9
Glanda mamară, stadiul proliferativ avansat și stadiul de lactație
89 Glandele mamare prezintă o serie de modificări în timpul sarcinii, în decursul pregătirii pentru lactație. Limfocitele și plasmocitele infiltrează țesutul
conjunctiv lax, pe măsură ce se dezvoltă țesutul glandular. Deoarece celulele porțiunii glandulare proliferează prin diviziune mitotică, duetele se ramifică
și alveolele încep să se dezvolte la capetele lor în curs de dezvoltare. Dezvoltarea alveolară devine mai marcată în stadiile avansate ale sarcinii și în
.2
*45* alveole are loc acumularea de produse secretorii. în același timp, limfocitele și plasmocitele devin evidente în țesutul conjunctiv lax al lobulilor în curs
<u de dezvoltare. Celulele mioepiteliale proliferează între polul bazai al celulelor epiteliale și lamina bazală, atât în porțiunea alveolară, cât și în cea ductală
V a glandelor. Acestea sunt cele mai evidente în duetele mai mari.
ju
Atât secreția merocrină, cât și cea apocrină sunt implicate în producția de lapte. Componenta proteică este sintetizată, concentrată și secretată
<u prin exocitoză, într-o manieră tipică pentru secreția proteică. Componenta lipidică este inițiată sub formă de picături în citoplasmă care fuzionează
"O
ulterior în picături mari în citoplasmă apicală a celulelor alveolare și determină ca membrana plasmatică apicală să proemineze în lumenul alveolar.
3 Picăturile sunt înconjurate de un strat subțire de citoplasmă și sunt învelite de membrana plasmatică, în momentul eliberării lor.
3
<u
**
Secreția inițială, în primele zile de după naștere, se numește colostru. Acest „pre-lapte" este o secreție alcalină, cu un conținut mai mare de pro­
in teine, vitamina A, sodiu și clor decât laptele și un conținut mai scăzut de lipide, glucide și potasiu. Colostrul conține cantități considerabile de anticorpi
'55* și aceștia furnizează nou-născutului imunitate pasivă față de numeroase antigene. Anticorpii sunt produși de către plasmocitele stromale ale glandei
mamare și sunt transportați prin celulele glandulare, într-o manieră similară cu cea pentru IgA secretorie, în glandele salivare și intestin. La câteva zile
după naștere, secreția de colostru se oprește și se produce lapte bogat în lipide.
C
(U
(U
$
3 Glandă mamară, stadiu proliferativ avansat, olar. Celulele celor două componente sunt secretorii. Alveolele, pre­
<u g om, H&E 90X; insert 560X. cum și canalele intralobulare, constau dintr-un singur strat de celule
01 epiteliale cubice, susținute de celule mioepiteliale. Adesea, ceea ce par
M- în timp ce dezvoltarea clementelor ductale din glanda
a fi mai multe alveole sunt observate fuzionând unele cu altele {aste­
mamară arc loc în Stadiul proliferativ timpuriu, dez­
o riscuri}. Astfel de profiluri reprezintă unități alveolare care se deschid
voltarea elementelor alveolare devine evidentă în stadiul într-un duet. Duetele interlobulare (D) sunt ușor de identificat,
£L
proliferativ avansat. Această figură prezintă unitățile terminale deoarece sunt înconjurate de țesut conjunctiv dens. Intr-un caz, se
3 ducto-lobulare (UTDL) in stadiul proliferativ avansat. Unitățile poate vedea cum un duet intralobular se deschide într-un canal inter­
3 lobularc individuale sunt separate prin septuri (S) înguste de țesut
tu lobular {săgeata). Insertul prezintă epiteliul secretor la o mărire mult
**
conjunctiv dens. Țesutul conjunctiv din unitatea lobulară este un mai mare. De remarcat că este un epiteliu simplu cilindric. Nucleul
țesut conjunctiv lax tipic, care este acum mai celular, conținând mai unei celule mioepiteliale (M) este identificat la baza epiteliului. în
>tu
X. ales plasmocite și limfocite. Alveolele sunt bine dezvoltate și multe
cu general, aceste celule sunt dificil de recunoscut. Numeroase plasmocite
dintre ele prezintă un produs de secreție precipitat. Fiecare alveolă se
E continuă cu un duet, deși această relație poate fi dificil de identificat.
(P)s\ limfocite (ZJsunt prezente in țesutul conjunctiv lax al lobulului.
tu
E Epiteliul duetelor intralobulare este similar ca aspect cu epiteliul alve-
tu
"O
c Glandă mamară, stadiu de lactație, om, secretate în lumenul alveolar. Lipidele apar inițial ca picături mici în ce­
tu
verde de metil-osmiu 90X; insert 700X. lulele epiteliale. Aceste picături devin mai mari și, în cele din urma, sunt
O
secretate în lumenul alveolar împreuna cu proteinele din lapte. Protei­
Specimenul prezentat aici provine de la o glandă ma­
CO nele din lapte sunt dispuse în vacuole mici, în partea apicală a celulei,
■V mară în lactație. Acesta este similar ca aspect cu glanda
O dar nu por fi văzute prin metodele de microscopic optică. Acestea sunt
*—
din stadiul proliferativ avansat, dar diferă in principal prin secretate prin exocitoză. în schimb, picăturile lipidice sunt mari și sunt
aspectul mai uniform și lumenul mai larg al alveolelor. Ca în stadiul
înconjurate de membrana celulară apicală, pe măsură ce se desprind
proliferativ avansat, mai multe alveole pot fi văzute fuzionând unele
pentru a intra în lumen; astfel, aceasta constituie o secreție apocrină.
cu altele (asteriscuri). Prin utilizarea osmiului pentru acest specimen, se
z colorează componenta lipidică a secreției Insertul relevă picăturile lipi-
Sunt evidente mai multe duete interlobulare (D). Unul dintre aceste
duete prezintă o ramificație mică, un capăt de duet intralobular (săgeți)
dice din citoplasmă celulelor epiteliale, precum și lipidele care au fost
continuându-se cu duetul interlobular.

D, duet interlobular S, septuri conjunctive săgeți, fuziunea duetului mtralobular

L, limfocit UTDL, unitate terminală ducto-lobulară cu duetul interlobular
M, celulă mioepitelială asteriscuri, localizarea alveolelor
P, plasmocit fuzionate

1
 899

■O

■O)
>

• •.
• /i ..
O
Ca)

o
CD
□
Q.
CD
J 3
CD
^'^■i
3
a»
file

i? i
i

1''^' •J

SM >

K. 'in/
CD
>•

fi)
ik
3
ia
CD

IA
r*
CD
o.

Q.
rt)
O)
n
«■*
CD
*r*