Varianta 1

Subiectul I:
Nu știu cum, într-o duminică seara a venit vorba de Tudor Arghezi, care era grav bolnav la
un spital, mai de multă vreme. Era prima dată când discuția despre marele poet s-a prelungit
atâta. Lovinescu însuși se informase la spital. După câte am aflat, chiar se duse pentru a vorbi cu
medicii. Era foarte îngrijorat de starea sănătății marelui poet. Toți erau impresionați și alarmați
de veștile proaste ale medicilor. Se făcuse tăcere în salonul literar. S-au înnegurat privirile lui
Liviu Rebreanu, s-au înnegurat privirile lui E. Lovinescu. Maestrul era emoționat și îi tremura
glasul când vorbea de Arghezi. Și, pentru a înlătura norii grei care pluteau, a adus vorba de
poeziile pe care marele poet le publicase în Revista Fundațiilor. Era vorba de ciclul „Șapte
cântece cu gura-nchisă”.
Lovinescu a deschis ședința din acea seară citind întregul ciclu de versuri apărut în Revista
Fundațiilor. Fiecare poezie a fost citită de cel puțin două ori. Era liniște, liniște de mormânt. Nu
se auzea decât glasul tremurat al criticului care se întrerupea după fiecare poezie și îi scotea în
evidență ideea și frumusețea artistică.
Marele poet era pe patul de suferință în spital, de unde și scrisese ciclul apărut în Revista
Fundațiilor. În fața acestei suferințe, criticul, polemistul neînduplecat, glacial și izolat, a trecut
peste resentimentele personale și a devenit om. Omenia învinsese. Omenia îl făcea pe Lovinescu
bun, frumos, înnobilat. Din seara aceea, Lovinescu a uitat vechile adversități. Mă plimbam cu el
prin Cișmigiu deseori și vorbeam despre Tudor Arghezi.
Între timp se întâmplă un lucru înfiorător: legionarii îl asasinează pe Nicolae Iorga. Istoricul
avea și ambiții de literat, lucru care l-a dus la dușmănie și cu Lovinescu și cu Arghezi. Dar în fața
nelegiuirii fasciste, și Arghezi și Lovinescu au fost zguduiți puternic. Amândoi au condamnat
mârșavul asasinat.
Arghezi, după cum am aflat, a fost atât de impresionat, de revoltat, încât a izbucnit în hohote
de plâns. L-a plâns pe N. Iorga, pe marele om de valoare mondială, umilit și asasinat de fiarele
legionare. A plâns după omul care toată viața l-a dușmănit personal. I-a iertat toate umilirile și
toate micimile. Un mare poet, un mare artist nu putea decât să prețuiască pe un savant, un mare
istoric.
În timpul celui de-al doilea război mondial s-a îmbolnăvit grav criticul E. Lovinescu. Era la
spital. Tudor Arghezi, la rândul lui, alarmat de starea gravă a fostului său adversar, uită ura și i se
adresează lui Lovinescu printr-o scrisoare deschisă, tipărită pe unul din ziarele din București. (...)
Ca întotdeauna, omenia era mai puternică decât înverșunarea. Omenia este bogăția
scriitorului.
Dumitru Corbea, Memorii

A. Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text:

1. Indică sensul contextual al expresiei liniște de mormânt.
2. Menţionează numele ciclului de poezii publicat de Arghezi în Revista Fundațiilor Regale.
3. Precizează motivul pentru care Lovinescu și Arghezi erau în relații de dușmănie cu Nicolae
Iorga. Ilustrează răspunsul cu o secvență din text.
4. Explică reacția lui Arghezi la aflarea veștii că N. Iorga a fost asasinat.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, o trăsătură morală a lui Lovinescu, așa cum reiese din textul dat.
B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă suferința/boală
reușește sau nu să rupă neînțelegerile dintre oameni, raportându-te atât la informaţiile din
textul de mai sus, cât şi la experienţa personală/culturală.

Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, două modalități de caracterizare a personajului,
prezente în fragmentul de mai jos.
Nou-venitul, plin la trup și elegant, în hainele la modă, vag uzate, privea toate aceste
amănunte cu luare-aminte de om obișnuit cu astfel de negustorie. La fiecare mișcare, din
îmbrăcămintea lui porneau ușoare reminiscențe de apă de Colonia, care nu puteau scăpa nasului
feminin al proprietăresei, încât aceasta, după ce turuise ca o lecție calitățile odăii și tăcuse brusc,
așteptînd oferta contrarie, de astă dată le reluă la numărat mai domol, mai insistent, cu explicații
mai complexe, cu glas voalat și parcă tulburat.
„Tinerelul e bine!“ gîndea ea, examinîndu-l pe furiș și ridicînd mai des privirile spre pata
de negură a ochilor și a sprîncenelor, spre fruntea mată-sidefie, spre părul lucios și încîrlionțat,
de parcă era făcut cu mașina – și coborîndu-le mai rar spre figura ceva cam largă pentru statura
lui și la nasul prea dezvoltat la bază și prea ascuțit la vârf, pe care însă îl reabilita cu prisosință o
gură mică, de-un roșu viu, și-un rîs sănătos, de dinți mici, regulați și puternici.
„Îi plac mahalagioaicei!“ gîndea și tinerelul, prea cunoscător în materie, cu toată fereala,
destul de străvezie a cucoanei. Dar nici ea nu e de lepădat. Părul e netuns și bogat, cu siguranță
că despletit ajunge pînă la glezne; iată o noutate care-mi sosește tocmai de pe vremea nunții
hatmanului Timuș cu fecioara lui Vasile-Vodă Lupu. Ș-apoi e de-un castaniu din cele mai fine.
Pîntecul e drept c-a început să se bage de seamă, nu prea cine știe cît, nu-i vorbă, dar sânul se
ține încă bine și caută semeț a ceartă. Piciorul, ceva, ceva cam dolofan, este însă nu se poate mai
bine modelat, are un arc pînă-n jaretă, ce s-ar putea arăta cu mîndrie orișiunde; dincolo de hotarul
Fundăturii celor Șapte Fîntîni; în schimb figura – dar asta interesează mai puțin – deși regulat
tăiată și simpatică, poartă cu măreție marca de fabricațiune a locului.
Gib Mihăescu, Zilele şi nopţile unui student întârziat

Subiectul al III-lea
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularităţi ale unui
text poetic studiat, aparţinând lui Tudor Arghezi.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
– evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o perioadă, într-
un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
– comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic studiat;
– analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales (de
exemplu: titlu, incipit, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).