MIȘCAREA - se realizează prin intermediul - sistemului osos-partea pasivă şi

- sistemul muscular-partea activă a aparatului locomotor.

- aceste 2 sisteme asigură:- mișcarea corpului
- mișcări ale unor segmente ale sale
- locomoția

SISTEMUL OSOS

Sistemul osos este format din totalitatea oaselor din organism, așezate în poziție anatomică și legate prin
articulații formează scheletul corpului
- după forma lor, oasele pot fi: - oase lungi - predomină lungimea ( humerus, radius, ulna, femur, tibia,etc)
- prezintă:- corpul osului = diafiza
- capeteleosului = epifize
- oase late - predomină lățimea și înălțimea (parietal, frontal, stern, scapula,etc)
- oase scurte – au cele trei dimensiuni ~ egale (carpiene, tarsiene)
- oase sesamoide – aflate în grosimea unui tendon (rotula/patela se află în
grosimea tendonului cvadriceps femural)
- oase alungite -predomină lungimea, nu au diafiză și epifize (coastele, clavicula)

-după regiunile corpului în care se dispun oasele, se disting:

1. SCHELETUL CAPULUI – adăpostește- segmentele periferice ale analizatorilor
- primele segmente ale sistemului respirator și digestiv
 - este format din 22 de oase
- cuprinde: neurocraniul, viscerocraniul.

a). Neurocraniul = cutia craniană, care adăpostește encefalul

- formată din 8 oase late din care:- 4 neperechi:-osul frontal (osul frunţii);
- etmoid
- sfenoid aşezate la baza cutiei craniene;
- osul occipital (osul cefei);
- 2 perechi:- oasele temporale (oasele tâmplelor);
- oasele parietale (oasele bolţii craniene).
b). Viscerocraniul - este format din 14 oase din care:- 2 oase nepereche: - osul vomer;
- maxilarul inferior= mandibula;
- 6 oase perechi:- oasele maxilare;
- oasele palatine;
- oasele nazale;
- oasele lacrimale;
- oasele zigomatice;
- oasele cornetele nazale inferioare.
2. SCHELETUL TRUNCHIULUI cuprinde: coloana vertebrală, coastele şi sternul, împreună formează
cutia toracică
a). Coloana vertebrală – reprezintă scheletul axial
- situată în partea mediană și posterioară a corpului
- este formată din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale
 - o vertebră tip, prezintă: - corpul vertebral – situat anterior
- arcul vertebral – posterior, este legat de corpul vertebral
prin 2 pediculi vertebrali care prin
suprapunere delimitează orificiile
intervertebrale prin care ies nervii spinali
- orificiul vertebral-formează prin suprapunere canalul
vertebral
(rahidian) ce adăpostește măduva spinării
- cuprinde 5 regiuni:- cervicală, formată din 7 vertebre;
- toracală, formată din 12 vertebre;
- lombară,formată din 5 vertebre;
- sacrală, formată din 5 vertebre sudate ce formează osul sacru
- coccigiană, formată din 4-5 vertebre reduse, sudate, formează =
= osul coccis

- prezintă curburi fiziologice:- în plan sagital → lordoze - au

concavitatea posterior
- regiunile - cervicală
- lombară
→ cifoze – au concavitatea anterior
- regiunile - toracală
 - sacrală
- în plan frontal → scolioze
- au convexitatea spre stânga sau spre dreapta
b). Coastele sunt în număr de 12 perechi, sunt oase alungite şi se împart în:
- coaste adevărate -primele 7 perechi de la I-VII care se articulează direct cu
sternul prin cartilajele costale proprii;
- coaste false - următoarele 3 perechi VIII-X care se articulează indirect cu sternul
prin cartilajul celei de a 7-a coaste;
- flotante-ultimele 2 perechi XI-XII care nu se articulează cu sternul.
c). Sternul = osul pieptului,
- este os lat,
- format din corp, manubriu şi apendice xifoid;
- se articulează cu claviculele şi primele 7 perechi de coaste.

3. SCHELETUL MEMBRELOR
este format din scheletul centurilor şi scheletul membrelor propriu-zise.
a. Scheletul membrelor superioare cuprinde:
- centura scapulară - care leagă oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului
- este formată din:- omoplat-scapulă;
- claviculă.
- scheletul membrului liber propriu-zis – format din:- scheletul braţului - humerus;
- scheletul antebraţului - radius şi
- cubitus;
- scheletul mâinii - 8 carpiene,
- 5 metacarpiene
- 14 falange;
b. Scheletul membrelor inferioare cuprinde:
- centura pelviană care leagă scheletul membrului inferior de cel al trunchiului
- este formată din: - 2 oase coxale, care împreună cu osul sacrum şi
coccisul formează bazinul.
- scheletul membrului liber propriu-zis format din:- scheletul coapsei - femur;
- scheletul gambei - tibie şi
- fibulă (peroneul);
- scheletul piciorului -7 tarsiene,
- 5 metatarsiene
- 14 falange;
- rotula (patela) osul genunchiului.
ROLUL SISTEMULUI OSOS
Sistemul osos îndeplineşte funcţii importante pt. viaţa organismului:
- rol mecanic de - susținere: - asigură staţiunea bipedă a omului;
- reprezintă locuri de inserţie pentru muşchi;
- locomoție, oasele reprezintă pârghiile cu rol în mişcare
- rol de protecție a unor organe vitale: - cutia craniană, adăposteşte encefalul;
- canalul vertebral, adăposteşte măduva spinării;
- cutia toracică, adăposteşte inima, plămânii,vasele mari;
- bazinul osos adăposteşte organe ale sistemului digestiv,
excretor şi reproducător;
- rol antitoxic - reține numeroase substanțe toxice (Hg, Pb, F)pătrunse accidental în organism și le
eliberează treptat, fiind apoi eliminate renal;
- sunt sediu principal al organelor hematopoietice = măduva roșie (hematogenă) formează celule
sanguine, prezentă în toate oasele de la copii și în
epifizele oaselor lungi și în interiorul oaselo late
- rezervor de substanțe minerale – intervenind în metabolismul calciului, fosforului și electroliților

CREŞTEREA ÎN LUNGIME ŞI GROSIME A OASELOR

Creşterea în lungime:
- caracterizează oasele lungi (ex.: femur, tibie, radius, ulnă);
- se realizează prin osificare de cartilaj la nivelul cartilajelor diafizo-epifizare, situate la limitele dintre diafiză şi
epifiză; celulele acestor cartilaje proliferează numai spre diafiză

Creşterea în grosime:
- caracterizează toate formele de oase: lungi, late, scurte;
- se realizează prin zona internă, osteogenă a periostului-membrană conjunctivo-vasculară situată la exteriorul
osului care asigură formarea de ţesut osos nou prin osificare de membrană.
După ce procesul de creștere a încetat, epifizele rămân acoperite cu unstrat de subțire de cartilaj hialin
numit cartilaj articular. În jurul vârstei de 20 – 25 de ani, cartilajele sunt înlocuite de țesut de țesut osos, iar
epifizele se sudează la diafize.
Creşterea oaselor depinde: - de factori endocrini,
- de prezenţa vitaminelor (A, C, D),
- de o alimentaţie bogată în calciu şi fosfor.
NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE
Boala Cauza
DEFORMĂRI - suprasolicitări în timpul
OSOASE unor activităţi;
-încălţăminte strâmtă;
-statul îndelungat în
picioare;
-ţinută incorectă a corpului
timp îndelungat
- poziții vicioase
- boli infecțioase
- lipsa sau turtirea
discurilor intervertebrale
FRACTURI
Pot fi :
-fracturi închise, - ruperea totală sau parțială accentuată la mișcare
dacă pielea rămâne (fisurarea) a unui os, în
intactă; urma unui traumatism,
- fracturi deschise, accidente.
dacă sunt afectaţi
muşchii şi pielea,
iar capetele osului
ies la exterior
ENTORSELE - mişcări bruşte,
necontrolate, traumatisme
- se caracterizează prin
întinderea, îndoirea
răsucirea sau ruperea
ligamentelor într-o
articulaţie, fără ca oasele
să iasă din articulații
LUXAŢIILE - datorate unui traumatism
Pot fi: în urma cărora suprafețele
- luxații traumatice articulare ale oaselor se
deplasează din articulație
- ligamentele se întind
puternic sau chiar se rup
-luxaţii patologice - datorate unor infecţii
-luxaţii congenitale - indivizii se nasc cu ele.
Manifestări
a) cifoza - caracterizată prin
accentuarea curburii toracale
a coloanei vertebrale
(cocoaşă).
b) scolioze - constă în
devierea laterală a coloanei
vertebrale, rezultatul fiind o
asimetrie a trunchiului,
caracterizată prin ridicarea
unui umăr şi coborârea
celuilalt.
c) lordoza - caracterizată prin
accentuarea concavităţii
curburii lombare a coloanei
vertebrale.
- durere vie, persistentă,
- echimoze (vânătâi),
- deformarea regiunii,
- scurtarea regiunii.
- dureri locale, vii,
- echimoze,
- umflături ale articulaţiei,
- mișcările sunt dificil sau
chiar imposibil de realizat
- umflarea articulației
- durere
- aspect anormal
Măsuri de prevenire
- poziție corectă în bancă,
la birou;
- aportul adecvat de
calciu și al altor săruri
minerale;
-regim alimentar bogat în
vitamine;
- evitarea ortostatismului
prelungit, a frigului, a
umezelii;
- evitarea excesului
ponderal;
- mersul pe bicicletă;
- înotul;
- evitarea ridicării de
greutăți mari, sau
- purtarea greutăților
echilibrat;
-exerciţii fizice;
-regim alimentar bogat în
Ca şi P;
-respectarea regulilor de
protcţie a munci şi de
circulaţie.
 SISTEMUL MUSCULAR

Sistemul muscular este format din totalitatea mușchilor din organism.

Aceștia sunt - mușchi striați (scheletici) și aflați sub control voluntar
- mușchi netezi (viscerali) din pereții organelor interne și a vaselor de sânge, cu contracții spontane
involuntare
- mușchiul cardiac (miocardul) cu contracții involuntare, ritmice
MUȘCHII SCHELETICI – constituie componentele active ale sistemului locomotor.
- se prind pe oase prin intermediul tendoanelor
- au rol în: - menținerea poziției corpului și a segmentelor sale
- prin contracții rapide asigură mișcarea și deplasarea
PRINCIPALELE GRUPE DE MUŞCHI SCHELETICI - SOMATICI
După regiunile corpului, muşchii sunt grupaţi în: - muşchii capului
- muşchii gâtului
- muşchii trunchiului
- muşchii membrelor
1.MUŞCHII CAPULUI sunt: a). muşchii mimicii = cutanaţi: - frontal;
- occipital;
- orbicular al pleopelor
- constrictor și dilatator al narinelor
- orbicular al gurii
- zygomatic
- rol în determinarea expresiei feţei.
b). muşchii masticatori- sunt: - temporali
- maseteri;
- pterigoidieni
- suprohioidieni (coboară mandibular)
- rol în masticație
c). muşchii limbii – rol în formarea bolului alimentar, deglutiție, vorbire, et.
d). muşchii extrinseci ai globului ocular: - drept superior şi drept inferior;
- drept intern şi drept extern;
- oblic superior şi oblic inferior.
2.MUŞCHII GÂTULUI sunt: - m. pielosul gâtului – sub pielea gâtului; contracția lui încrețește piele gătului
- m. sternocleidomastoidienii (2 capete de origine:pe stern și pe claviculă și
un capăt de inserție pe mastoidă);
- m. hioidienii (supra- și subhioidian)
- m. scaleni (de la vertebrele cervicale până la primele două coaste)

3. MUŞCHII TRUNCHIULUI sunt: a) muşchii spatelui şi ai cefei: - m. trapezi;

- m. marele dorsal;
- m. ai şanţurilor intervertebrale.
b). muşchii anterolaterali ai toracelui: - m. pectoralii (mare și mic);
- m. subclavicular
- m. marele dințat;
- m. intercostali (interni și externi)
- m. diafragmul.
c). muşchii anterolaterală ai abdomenului: - m. drepţi abdominali;
- m. piramidal
- m. oblici externi și interni
- m. transvers abdominal
- m. psoas
- m. pătrat lombar
4. MUŞCHII MEMBRELOR
A. Muşchii membrelor superioare sunt: a). muşchii umărului – m. deltoidul;
b). muşchii braţului – m. biceps brahial;
- m. brachial;
- m. coracobrahial;
- m. triceps brachial.
c). muşchii antebraţului - m. flexori şi extensori ai degetelor
- m. pronatori şi suspinatori ai antebraţului;
d). muşchii mâinii.
B. Muşchii membrelor inferioare sunt: a). m. articulaţiei coxo-femurale – m. fesieri
- m. bazinului
b) muşchii coapsei - anterior: - m. croitor;
- m. cvadriceps femural;
- m. adductori (mare, scrurt, lung)
- m. drept medial
- posterior: - m. biceps femural;
- m. semitendinos
- m. semimembranos
c). muşchii gambei- anterior: - m. tibial anterior
- m. extensor ai degetelor
- lateral: - m. peronieri- scurt și lung
- posterior: - m. triceps sural alcătuit din mușchii:
- gastrocnemieni şi
- solear;
- m. tibial posterior
- m. flexori ai degetelor
- m. pronatori şi suspinatori ai picior.
d). plantei – m. flexori şi extensori şi degetelor.
TIPURI DE CONTRACŢII
Muşchii sunt organe active ale mişcării care asigură tonusul, postura, echilibrul, mimica
şi mişcările voluntare.
Principal formă de manifestare a activității musculare este contracția.
Contracția musculară se manifestă prin: - fenomene mecanice
- fenomene electrice
- fenomene termice
Manifestările mecanice sunt reprezentate de modifică de tonus muscular și de formă.
Există 3 tipuri principale de contracții:
1. CONTRACŢIILE IZOMETRICE se caracterizează prin:
- nu îşi modifică dimensiunile (lungime constantă),
- se modifică starea de tensiune din muşchi (tensiunea
crește foarte mult);
- energia este transformată în căldură;
- nu realizează lucru mecanic extern;
- sunt caracteristice musculaturii posturale care asigură
staţiunea bipedă
2. CONTRACŢIILE IZOTONICE se caracterizează prin:
- muşchiul se scurtează (lungimea mușchiului variază)
- tensiunea rămâne constantă;
- realizează lucru mecanic extern și se produce mişcare;
 - sunt caracteristice majorităţii muşchilor membrelor (ex.-
prin contracţia musculaturii membrelor inferioare se
realizează mersul).
3. AUXOTONICE - tip de contracție musculară în care variază – lungimea și
- tonusul
În timpul unei activități obișnuite fiecare mușchi trece prin 3 faze: izimetrică, izotonică și
auxotonică
Contracțiile musculare sunt de 2 feluri:
- contracția simplă = secusa musculară - sunt contracții musculare unice
- se obțin dacă se aplică mușchiului un singur
stimul
- se produc rar în organism
- exemple: frisonul, sistola cardiacă
- contractile fuzionate = tetanus - sunt contracții musculare normale
- sunt rezultatul aplicării unor stimuli repetitivi, la intervale
mici și regulate
- sunt de mai multe tipuri:
a) tetanosul incomplet -se obţine prin aplicarea repetitivă a stimulilor cu
frecvenţă redusă de 10 - 20 stimuli/secundă;
- graficul înregistrează un platou dinţat care exprimă
sumarea incompletă a secuselor.
b) tetanosul complet - se obţine prin aplicarea repetitivă a stimulilor cu
frecvenţă mai mare, 50 – 100 stimuli/secundă;
- graficul înregistrează un platou regulat, exprimând
sumarea totală a secuselor.
c) tonusul muscular - reprezintă starea de contracţie permanentă, dar parţială
(ușoară) a oricărui
mușchi în repaus;

- este rezultatul unor impulsuri nervoase care provin de la

măduva şi care
stimulează alternativ fibrele musculare.
- rol în:- termoreglare;
- menţinerea tonusului postural (poziţia corpului);
- expresia feţei;
- uşurează declanşarea contracţiilor musculare.
 NOŢIUNI ELEMENTARE DE IGIENĂ ŞI PATOLOGIE

BOLI CAUZE SIMPTOME PREVENIRE

- activitate fizică -dureri musculare; - dozarea efortului
Obosela dezorganizată; -scăderea forţei muscular;
musculară -stress; musculare; -evitarea
- scade randamentul -scăderea sedentarismului
energetic; excitabilităţii - tratarea bolilor
- acumulare de acid musculare; endocrine
lactic, -instalarea - exerciții fizice
- lipsa oxigenului, contracturii moderate
- scăderea substanţelor musculare - stil de viață echilibrat
macroergice (ATP) a - alimentație sănătoasă
glucozei la nivelul plăcii
motorii

- încălzirea mușchilor
Întinderi şi -eforturi musculare dureri locale înainte de un efort fizic
rupturi intense (frecvente la - echimoze şi susținut prin exerciții
musculare sportivi); tumefierea zonei adecvate
-întinderea musculară afectate; -repaus;
excesivă a muşchiului -vărsături şi colaps -regim de viaţă
peste limita de în cazuri grave echilibrat;
elasticitate; -tratament chirurgical
- ruptura musculară; în cazuri grave.
- ruperea muşchiului sau
a ţesutului conjunctiv
adiacent.