1.

Definiţi eroarea ]i corecţia(Curs 1, pag 3)

Eroarea Valoarea măsurată Valoarea de referinţă
de = a - a
măsurare mărimii considerate mărimii considerate (1.1)
Corecţia Eroarea
unei = - unei
măsurători măsurători (1.2)

2. Clasificarea erorilor in raport cu modul lor de actiune(Curs 1, pag 3-4)

- Erori sistematice: ex: masurarea distantei cu panglica de otel, în funcţie de
diferenţa care există între temperatura de măsurare şi cea de etalonare. Erorile
sistematice isi pot schimba semnul pe parcursul zilei, dar in general au in mare
acelasi semn, cauzele lor pot fi determinate, pot fi corectate.
Efectul lor trebuie eliminat total sau partial, prin: verificarea si rectificarea aparatelor de
masura, aplicarea unei metode corespunzatoare de masurare, aplicarea corectiilor
specifice
- Erori intamplatoare(aleatoare): ele nu pot fi evitate. Erorile intamplatoare stau
la baza TPMG-ului. Sunt accidentale, pot fi negative+pozitive, cauzele nu pot fi
controlate.

3. Clasificarea erorilor in raport cu sursa(Curs 1, pag 6)

- Erori personale: din cauza slabei pregatiri a operatorului sau din cauza vederii
acestuia
- Erori instrumentale: din cauza constructiei aparatului, sau dereglarii in timp.(ex.
Modificarea unei panglici de otel de 50 m dupa reparare, eroarea de colimatie la
un teodolit)
- Erori de mediu: datorita mediului inconjurator (ex. Variatii de temperatura,
presiune, umiditate, luminozitate etc.)

4. Definiti notiunile: ecart, ecart maxim, toleranta(Curs 1, pag 5)

Ecart = diferenta dintre 2 valori oarecare dintr-un şir de măsurători repetate, efectuate
asupra aceleiaşi mărimi.
Ecartul maxim este reprezentat de diferenţa dintre valoarea maximă şi valoarea minimă
(considerate în valoare absolută), obţinute dintr-un şir de măsurători repetate efectuate asupra
aceleiaşi mărimi.
Toleranţa este limita admisă (de instrucţiuni, regulamente sau caiete de sarcini) pe care o
poate lua ecartul maxim

5. Definiti notiunea de eveniment(Curs 2, pag 1)

Eveniment = rezultatul unui experiment. De ex cand aruncam un zar, faptul ca apare
o anumita fata a zarului.
- Eveniment complex:sa apara o anumita combinatie de fete ale zarului
- Eveniment sigur: sa apara oricare din cele 6 fete ale zarului(notat cu S)
- Eveniment imposibil: sa nu apara nicio fata, sau alt numar mai mare decat 6(Ø)
 Totalitatea evenimentelor dintr-un experiment = Populatie
Proprietatile evenimentului:
- Implicarea: ex. (1) ⊂ (1,5) sau (2,3) ⊂ (5,6,2,1,3)
- Tranzitivitatea: A⊂B, B⊂D, A⊂D
- Contrarul: daca A este (1,2) atunci contrarul este Ā(3, 4, 5, 6)
- Reuniunea: (1) ∪ (5) (se citeste 1 sau 5) = (1,5) – ce este in A sau B
- Intersectia: (1,2) ∩ (1,2,4,5) = (1,2) – ce este in A si B
- Eveniment elementar: A ∩ B = Ø; A ⊂ B (cand este indeplinita una din
conditii)

6. Cum se realizeazǎ reprezentarea grafică a funcţiei frecvenţelor unei

variabile aleatoare continue ?(Curs 2, pag 6)
Se foloseste histograma sau poligonul frecventelor.
h(x i , ΔX ) - funcţia frecvenţelor unde x i−centrele clasei si ΔX −latimea clasei

m
1
∑ k =1
n i=1 i
Histograma se construieşte astfel:
- se înscriu pe abscisă limitele claselor( ΔX ¿ ;
- pentru fiecare clasă se construieşte un dreptunghi, care are ca bază (pe abscisă)
intervalul clasei ( ΔX ¿ şi ca înălţime frecvenţa clasei(h( x i , ΔX )
- Asemănător cu histograma se reprezintă grafic şi poligonul frecvenţelor (Fig. 2b) care rezultă
din unirea punctelor definite pe abscisă prin centrul clasei iar în ordonată prin frecvenţa
clasei.

7. Care sunt caracteristicile sau proprietăţile comune ale erorilor

aleatoare(intamplatoare) ?(curs 3, pag 1)
- Principiul cauzalist: erorile mici sunt mai frecvente ca cele mari
- Principiul limitativ: eroarea se incadreaza intr-o anumita limita
- Principiul probabilistic: probabilitatea de a se produce o anumită eroare
aleatoare este funcţie numai de mărimea erorii respective
- Principiul distributiv: erori negative = erori pozitive
Curba clopot Gauss reprezinta cel mai bine toate proprietatile de mai sus.
2 2
y=Ce−h x
 8. Definiţi eroarea medie probabilă Es a unei singure
măsurători(Curs 3, pag. 4)
E
Eroarea medie probabilă s = eroare pentru care numărul erorilor
mai mici, respectiv mai mari, decît aceasta sunt egale.
In curba Gauss, aceasta eroare ar imparti curba in 2 parti egale

P (| Es|) = 12

9. Definiţi media aritmeticǎ (empiricǎ) a unui ]ir de observaţii efectuat

asupra unei variabile aleatoare(Curs 3, pag 6-7)
Media aritmetică este parametrul principal folosit pentru estimarea tendinţei centrale.
Se considera sirul de masuratori :
T
o
=[ x 01 , x 02 , .. . , x 0n ]
x
Fiecare masuratoare are un nr de elemente. Fiecare element are eroarea lui.
Valoarea de refeinta din formula erorii (Eroare=Valoare masurata-Valoare de
0
referinta) poate fi considerata media aritmetica(empirica) = x̄

, n-nr total de elemente,

x-valoarea masuratorii
i-Vectorul unitate = [1 1 ... 1]T
10. Definiţi media mini-max(media intervalului) (Curs 3, pag 7)
- Variabilele se aseaza in ordine crescatoare
- Se determina ca medie aritmetica a valorilor extreme
1 0
x oI =
2
( x min + x0max )
11.Definiţi media aritmeticǎ (teoreticǎ) a unui ]ir de observaţii efectuat
asupra unei variabile aleatoare (Curs 7, pag 7-8)
Media teoretică E(x0)
Se considera ca masuratorile acopera intreaga populatie ( n → ∞ )
- In segmentul x0 (intreaga populatie) exista ( x 0∗n x ) masuratori, unde n x=un nr
oarecare de variabile aleatoare dintr-un interval, f(x0) -densitate de probabilitate

{ } { }
+∞
~ 1 +∞ 1 +∞ 0
x 0= lim
n
∑ n x∗x 0
=lim
n
∑ x n f ( x 0
) dx = ∫ x 0 f ( x 0 ) dx
= E(x0),
n→∞ x=−∞ n →∞ x=−∞ −∞

Atunci când valoarea adevărată şi media teoretică ale unei variabile aleatoare coincid, aceasta din
urmă se numeşte nedeformată.
 ~y 0
● media teoretică se determină cu formula:
+∞

~0 ( y ) =∫ ϕ ( x 0 ) f ( x 0 ) dx .
0
y = E −∞
0
, x - valoare adevărată a
mărimii măsurate
12.Cum se clasificǎ erorile faţǎ de valoarea de referiţǎ ?
Erori exprimate numeric. În raport de definiţia (1.1.) şi de diferite mărimi de
referinţă, rezultă diferite valori pentru erorile corespondente.
Erori relative. Eroarea relativă er a unei măsurători reprezintă raportul dintre valoarea
numerică a erorii e şi mărimea măsurătorii propriu – zise m0:
e
er=
m0 .
(1.3)
De regulă, erorile relative se exprimă sub formă rotunjită, ca de exemplu: 1:200 000, 1:5
000 ş.a.m.d. şi intervin în geodezie în mod deosebit la măsurătorile de distanţe.
Eroare absoluta si eroare relative (raport dintre eroarea absoluta si valoarea masurata)
13.Definiţi dispersia sau varianţa empirică a unei selecţii(Abaterea
Standard) (Curs 4, pag 1-2)
Dispersia este parametrul cel mai utilizat pentru estimarea împrăştierii.
Abaterea standard a unei variabile aleatoare reprezintă o măsură a dispersiei
valorilor acesteia în jurul uneia considerate mijlocii
Este reprezentată de media pătratelor abaterilor acestora faţă de media lor teoretică
n
∑ ( x 0i - { ~x ¿ )
2

s 2o = i=1 2
n , unde s 0 - Dispersia x0-variabile aleatoare x-media aritm. teoretica n-nr
de masuratori
Abaterea standard empirică, notată s 0 , a aceleaşi selecţii este reprezentată de rădăcina pătrată a
dispersiei:

√
n
∑ ( xi0 - { ~x ¿)
2

i=1

s0 = n unde: x0-variabile aleatoare x-media teoretica n-nr de masuratori

atunci Când se analizează întreaga populaţie, se obţin varianţa (dispersia) teoretică şi respectiv
s 20 ⇒ σ 20 ;
abaterea standard teoretică s0 ⇒ σ o .
 14.Care este abaterea standard a unei singure observaţii ? (curs 4, pag 6)
Abaterea standard a unei variabile aleatoare reprezintă o măsură a dispersiei valorilor acesteia
în jurul uneia considerate mijlocii
s
Abaterea standard empirică, notată cu 0 = eroarea medie a unei singure măsurători= radicalul
de ordinul doi din varianţa empirică corespondentă

s0=
√ [ εε ]
n , unde
εi
-erorile adevarate/teoretice

s0=
√ [ vv ]
n−1 , unde: v – corectiile aparente n - nr de masuratori

15.Care este abaterea standard a valorilor probabile (aparente)?

1
√❑
16.Enunţaţi proprietǎţile erorile aparente(probabile) ?
- Suma erorilor aparente ”vi” este întotdeauna egală cu zero.
- Suma pătratelor erorilor întâmplătoare aparente ”[vv]” trece printr-un minim
pentru valoarea cea mai probabilă a mărimii măsurate

17.Definiti coeficientul de corelaţie teoretica ]i empiricǎ (Curs 5, pag 4)

Coeficientul de corelaţie ρ12 evidenţiază dependenţa statistică (numită şi dependenţă
stochastică) între cele 2 mărimi avute în vedere
In practic toate situaţiile care intervin în activitatea curentă este suficientă determinarea
coeficientului de corelaţie empiric:
s12
ρ12 ¿ r 12 = s 01 *s02 , s- eroare medie
în care se operează cu mărimi medii empirice m̄ şi respectiv erori aparente v
0
18.Cum se prezintǎ reprezentarea grafică a densităţii de repartiţie f(x ) a
distribuţiei normale ? (Curs 6, pag 1)
 Densitatea de repartitie a distributiei normale atinge un maxim pentru media
teoretică . Punctele de inflexiune ale curbei sunt situate la distanţa - σ şi respectiv +
σ , unde σ este abaterea standard teoretică .

19.Care sunt parametri prin care este definitǎ o repartiţie normalǎ a unei
variabile aleatoare ? (curs 6, pag 1)

Dacă densitatea de repartiţie a variabilei aleatoare are forma:

1 2
−( σ −~x 0 ) / 2σ2
f ( x )=
0
∗e
σ √ 2π ,
(2.158)

fiind prin urmare definită complet de media teoretică şi de abaterea standard teoretică σ ,
se spune că variabila aleatoare considerată are o repartiţie / distibuţie normală, ceea ce se
notează simbolic prin :

N( ~x
0 0
x ~ ,σ ) .

20.Definiţi intervalul de incredere, pragul de semnificaţie în siguranţa

statisticǎ (curs 6, pag 5)

Fig. 9. Definirea intervalului de încredere

Interval de incredere – se gaseste intre 2 numere a si b egal depărtate de mărimea centrală
0 ~0
calculabilă x̄ , în care se află situată media teoretică x
Probabilitatea de siguranta statistica – notata S = 1 - α

21.Definiţi abaterea standard empirică (eroarea medie) a unei funcţii de

mǎrimi mǎsurate(curs 7,pag 3)
 Abaterea standard este o măsură a cât de mult sunt dispersate valorile față de valoarea medie
Se consideră următoarea funcţie:
F=F ( m01 , m02 ,. .. , m0k )
, unde m – masuratori directe
Se scrie formula cu ajutorul erorilor teoretice si mai apoi se dezvilta in Serie Taylor.
Abaterea standard empirică (eroarea medie) a funcţiei considerate se calculează cu
relaţia:
 √[(( ) )]
∂F 2
s F= s o
∂ m ¿ m̄
. m – masuratori directe F-functia
s2 0
m̄ j - erorile medii (varianţele empirice) ale mediilor aritmetice

➢ Abaterea standard empirică (eroarea medie ) a unei funcţiuni de mărimi măsurate

direct, dar de precizii diferite:

√[(( ) )]
2
∂F 1
s F=s0
∂m ¿ √p

22.Determinaţi abaterea standard a diferenţei de nivel determinatǎ prin

nivelment trigonometric (Curs 8, pag 5-6)

Aşa cum rezultă din Fig.11., diferenţa de nivel ΔH 12 dintre cele două puncte topografice P1
şi P2 este dată de relaţia:
ΔH12 = H2 - H1 = D12 ctg ζ1 + I1 - S2,
unde I – inaltimea instrumentului in statie si S2-inaltimea semnalului vizat (se masoara
cu atentie si atunci le consideram fara eroare)
- se neglijeaza refractia atmosferica
- geoidul inclouit cu planul de cota 0 pt ca domeniul de masurare este restrans
Erorile apar de la masuratorile distantelor si unghiurilor zenitale ζ1.
Abaterea standard a funcţiei (3.48) se poate determina aplicând relaţia (3.8) în ipotezele

menţionate mai sus ( sI ≈ sS

1 2
¿ 0)
:

√ ( )
cc 2
2
sς
s ΔH = ctg ς 1∗s D + ( D 12/sin ς 1 )
2 2 2
12 12 ρ cc .
Unde ζ1. – unghi zenital, D-distanta ρcc-nr. secunde centezimale
s-abatere standard
Abaterea standard a diferenţei de nivel are două componente:
➢ prima componentă depinde de mărimea unghiului zenital şi de precizia cu care a fost
măsurată distanţa dintre cele 2 puncte;
➢ a doua componentă depinde în primul rând de mărimea distanţei dintre punctele
considerate şi de precizia de măsurare a unghiului zenital, precum şi de alţi factori,
care fiind situaţi la numitorul expresiei, aduc o contribuţie mai redusă.

23.Care este relaţia de calcul a abaterii standard a valorilor probabile, în

cazul mǎsurǎtorilor directe ponderate ?(curs 7,pag 3-4)
In această etapă preliminară a prelucrării măsurătorilor geodezice se utilizează, relativ
frecvent, următoarea posibilitate practică de determinare a poderilor empirice:

2
s m̄0
, unde, Varianţele empirice j

s̄
în care s-a introdus o nouă notaţie 0 . Aceasta reprezintă abaterea standard empirică
medie a unităţii de pondere, fiind determinată ca o medie a abaterilor standard
s
empirice a unităţilor de pondere m̄0j , pentru componentele din relaţia (3.9):

s2 0
s̄ 0 = M ( m̄ j ).
În relaţia de mai sus cu M s-a notat operatorul mediei aritmetice.

24.Care este relaţia de calcul a abaterii standard a unei singure

mǎsurǎtori ]i a valorilor probabile, în cazul mǎsurǎtorilor duble ?(curs
9)
Masuratori duble = ex: măsurarea de câte două ori, la dus şi la întors, cu ajutorul
panglicii de oţel de 50 m, a laturilor drumuirilor planimetrice
0 0
➢ abaterea standard a oricăreia dintre măsurătorile duble individuale mi,1 sau mi,2 ,
care au fiecare ponderea pi:

√
p
p
sM 0 [ pdd ]
s 0= =
mi
√ pi 2 npi ;

25.Care este forma modelului funcţional liniarizat în cazul mǎsurǎtorilor

indirecte de aceea]i precizie ?(curs 10, pag 4)
Modelul funcţional liniarizat al ecuaţiilor corecţiilor la metoda observaţiilor indirecte:
 v 1 =a1 x 1 +b 1 x2 +…+u1 x u +ℓ1 ;
v 2 =a2 x 1 +b 2 x 2 +…+u2 x u +ℓ2 ;
⋯ ⋯ ⋯ ⋯ ⋯
v n =a n x1 +bn x 2 +…+u n x u +ℓn . ,
Unde: v->corectie
u -> numărul parametrilor X

a -> ( )
∂fi
=a - coeficient
∂ X1 ¿ i
li -> f i ( X 1 , X 2 , … , X u ) −m i – termen liber
¿ ¿ ¿ 0

26.Care este forma sistemului normal de ecuaţii în cazul mǎsurǎtorilor

indirecte de aceea]i precizie ?
Măsurători de aceeaşi precizie, când se efectuează cu acelaşi instrument, de către
acelaşi operator, prin aceeaşi metodă de lucru şi în aceleaşi condiţii de mediu. În acest
caz se poate considera că tuturor acestor măsurători le putem acorda aceeaşi încredere.

[ paa ] x 1+ [ pab ] x 2+…+ [ pau ] x u + [ pa ℓ ] =0 ;

[ pab ] x 1+ [ pbb ] x 2+…+ [ pbu ] x u + [ pb ℓ ] =0 ;
… … … …
[ pau ] x 1+ [ pbu ] x 2+…+ [ puu ] x u + [ pu ℓ ] =0 ,

Unde : p -ponderea

a ->
∂fi
( )=a – coeficient
∂ X1 ¿ i
li -> f i ( X 1 , X 2 , … , X u ) −m i – termen liber
¿ ¿ ¿ 0

u -> numărul parametrilor X

27.Care este forma sistemului normal de ecuaţii în cazul mǎsurǎtorilor

indirecte de precizii diferite ?
La masuratorile indirecte specific este faptul ca numarul de masuratori este mai mare decat
numarul de necunoscute u => se introduce conditia de minim

28.Care este forma matricealǎ a sistemului normal de ecuaţii, în cazul

mǎsurǎtorilor indirecte de aceea]i precizie ?
Sub formă matriceală, sistemul de ecuaţii normale se pot scrie astfel:
N x + ℓ *= 0

în care s-au notat:

N=BT P B ; ℓ ¿=BT P ℓ .
 29.Care este relaţia de calcul matricealǎ a necunoscutelor în cazul
mǎsurǎtorilor indirecte de aceea]i precizie?
30.Care este relaţia de calcul matricealǎ a necunoscutelor în cazul
mǎsurǎtorilor indirecte de precizii diferite ?
31. Care este abaterea standard a unitǎţii de pondere, în cazul mǎsurǎtorilor
indirecte de aceea]i precizie ?

s0=
√ [ pvv ]
n−u , unde: n - nr de masuratori si u - nr. de necunoscute

32.Care este abaterea standard a valorilor probabile în cazul mǎsurǎtorilor

indirecte de aceea]i precizie ?

33.Care sunt parametri elipsei erorilor, detaliaţi relaţiile de calcul(Curs 12)

Determinarea parametrilor care determină elipsa erorilor ar necesita un spaţiu şi
cunoştinţe în domeniu ceva mai dezvoltate, şi de aceea cititorul interesat este îndrumat să
consulte bibliografia citată de mai multe ori în acest capitol.
Deoarece rezultatele finale sunt deosebit de importante pentru prelucrarea măsurătorilor
geodezice efectuate în reţelele planimetrice, acestea se vor prezenta în continuare, fără
demonstraţiile necesare.
▪ semiaxele elipsei erorilor se calculează cu următoarele relaţii:
a R=s0 √ λ 1 ; b R=s0 √ λ 2 ,
(4.100)
unde:
Qx x + Q y y
1
λ1,2 = R R

2
R R
±
2 √( Q xR xR
−Q y y )2 +4 Q x y
R R R R
.
(4.101)
Qx x Qy y Qx y
Coeficienţii de producere R R , R R şi respectiv R R din formula (4.101) se

extrag din matricea N-1 = Qxx (4.95).

▪ Orientarea axei mari a
elipsei erorilor, în raport de
axa x (îndreptată spre direcţia
nord) se determină cu relaţia:
 1 2Q xy
= arctg
Θ 2 Q xx −Q yy .

(4.104)
Imaginea elipsei erorilor este prezentată în Fig.4.1, din care se observă că aceasta este
înscrisă într-un dreptunghi cu laturile 2 sx şi respectiv 2 sy.

34.Stabiliţi abaterea Helmerd ]i ce reprezintǎ aceasta(Curs 12)

. Eroarea medie Helmert. Pentru oricare punct R din reţea se pot determina erorile
individuale pe axele de coordonate cu relaţia (4.96):

s x =s 0 √Q x x ; s y =s0 √ Q y y
R R R R R R . Unde Qxx, Qyy- coeficienti de
pondere
Helmert a introdus noţiunea de eroare totală pentru poziţia punctului considerat:

R
√
s t = s 2x + s2y =s 0 √ Q x
R R
x
R R
+Q y
R
yR
.
(4.97)
4.3.4.2. Un estimator global de precizie, pentru întreaga reţea avută în vedere, ar putea
fi:

√
s t =s0 ( Q x x +Q y y +…+Q x x +Q y
1 1 1 1 u u
y
u u ) / 2u ,
(4.98)
Acest estimator de precizie globală a fost denumit în limba romînă eroarea medie
Helmert generalizată şi ar putea fi avut în vedere la stabilirea toleranţelor pentru poziţia în
plan a unei reţele geodezice.

35.Prezentaţi forma liniarizatǎ a unui sistem de ecuaţii corespunzǎtor

mǎsurǎtorilor condiţionate de aceea]i precizie
Forma liniară a modelului funcţional la metoda observaţiilor condiţionate este:
α 1 v 1 +α 2 v 2 +…+α n v n +ω1 =0 ;
β1 v 1 +β 2 v 2 +…+ β n v n +ω2 =0 ;
⋯ ⋯ ⋯
r 1 v 1 +r 2 v 2 +…+ r n v n +ω r =0 ,
 unde: v-corectii,
α 1= ( )
∂ Φ1
∂ m1 0
-coeficient

m-masuratori efectuate
n-nr de masuratori efectuate
ω - Termenii liberi -neinchiderile
36.Prezentaţi forma matricealǎ a unui sistem de ecuaţii corespunzǎtor
mǎsurǎtorilor condiţionate de aceea]i precizie

[ ]
α1 α2 ⋯ αn
= β 1 β2 ⋯ βn ;
⋯ ⋯ ⋯
r1 r2 ⋯ rn =[ v 1 v2 ⋯ vn ]
T
A v + ω = 0 , unde : A ,v ; ,
T
=[ ω1 ω 2 ⋯ ω r ]
ω ,
37.Care este forma sistemului normal de ecuaţii în cazul mǎsurǎtorilor
condiţionate de precizii diferite ?(Curs 6, pag 6)

[ ] [ ]
αα
p
k 1+
αβ
p
k 2 +…+
αr
p [ ]
k r +ω1 =0 ;

[ ] [ ]
αβ
p
k1+
ββ
p
k 2 +…+
βr
p [ ]
k r +ω2 =0 ;
⋯ ⋯ ⋯

[ ] [ ]
α r
p
k 1+
βr
p
k 2 +…+
T
rr
p [ ]k r +ω r =0 .

A Q m0 m0 A k +w=0 .

[ ]
Matriceal : unde:
1
p1
1
p2 .
⋱
1
pn
Q m0 m0 = P – 1 =
k-vectorul multiplicatorilor Gauss-Lagrange
w- vectorul neinchiderilor

38.Care este expresia matricealǎ de calcul a corelatelor în cazul

mǎsurǎtorilor condiţionate de precizii diferite ?(geodezie poriecte-
pag16)
k =¿, unde A-matricea transpusa a coeficientilor
 W −matricea neinchiderilor

39.Care este expresia matricealǎ de calcul a corecţiilor în cazul

mǎsurǎtorilor condiţionate de precizii diferite?( Curs 13, pag. 5-6)
T
v =Q m 0 m0 A k .
, unde Qmm – inversa matricei ponderilor

40.Precizaţi abaterea standard a unitǎţii de pondere în cazul mǎsurǎtorilor

condiţionate de precizii diferite
s0=
√ [ pvv ]
r
.
unde r – nr de ecuatii
41. Precizaţi abaterea standard a unei funcţii în cazul mǎsurǎtorilor
condiţionate

Abaterea standard (a erorii medii) a funcţiei F, notată sF este:

s F =s0 √Q FF ,
unde QFF este coeficientul de pondere al funcţiei considerate

[ ] [ ]
2 2
af b f .1
ff
QFF =
− −
[ ] p
−⋯
p
p aa
p [ ] [ ]
b b.1
p
42.Prezentaţi ecuaţia de corecţii între punctul A şi punctul 1 (fig.1),
corespunzător măsurătorilor indirecte de precizii diferite. (Curs 12,pag
10)
➢ între un reper vechi şi un reper nou ( caz particular). De exemplu între reperii de
nivelment A şi 1:

43.Prezentaţi ecuaţia de corecţii între punctul 1 şi punctul 2 (fig.1),

corespunzător măsurătorilor indirecte de precizii diferite. (Curs 12, pag 10)
între un reper nou şi un alt reper nou ( cazul general). De exemplu între
reperii de nivelment 1 şi 2:
 ¿ ¿
H 1 + x 1 + Δh012 + v 12=H 2 + x 2 ;
v 12 =x 2 −x 1 +ℓ 12 ; p 12 ;
ℓ12=( H ¿2−H ¿1 ) −Δh12
0
;
44.Prezentaţi ecuaţiile de corecţii pentru întreaga reţea de nivelment (fig.1),
corespunzătoare măsurătorilor indirecte de precizii diferite

45. Prezentaţi ecuaţiile de corecţii pentru întreaga reţea de nivelment (fig.1),

corespunzătoare măsurătorilor condiţionate de precizii diferite

46.Descrieţi modul de lucru în Schema Gauss-Doolittle(Curs 11 pag. 5-6-7)

Calculele în schema Gauss redusă se desfăşoară astfel:
➢ se înscriu coeficienţii ecuaţiilor normale în liniile:
▪ pentru ecuaţia 1 în linia (1);
▪ pentru ecuaţia 2 în linia (3);
▪ pentru ecuaţia 3 în linia (6).
Deoarece sistemul este simetric, este suficient să fie înscrişi coeficienţii de pe diagonală
şi cei situaţi deasupra acesteia;
➢ se împarte linia (1), cu coeficientul - [paa], obţinându-se linia (2) şi care se regăseşte
în prima ecuaţie eliminatoare (4.45). Controlul din linia 2 este uşor de demonstrat de
către cititor. Analog decurg controalele din liniile (5) şi (8) sau şi din alte linii,
similare, atunci cînd sistemul de ecuaţii normale are dimensiuni mai mari;
➢ linia (4) care conţine algoritmii Gauss de ordinul 1 se obţine astfel:
[ pab ]
▪ se ia ca pivot elementul din linia (2), coloana (2), adică - [ paa ] şi se îmulţeşte
succesiv cu elementele din linia (1), iar la fiecare dintre aceste produse se adaugă
în mod corespondent coeficienţii din linia (3);
▪ se face controlul specific pentru linia (4):
[pbb.]+[pbc.1]+[pb ℓ .1] = [pbs.1].
(4.54)
Demonstraţia rezultă din dezvoltarea algoritmilor Gauss de ordinul 1, care
intervin în relaţia de mai sus, şi ordonarea convenabilă a termenilor. Astfel dacă se
dezvoltă termenii din partea stîngă ai relaţiei (4.54) rezultă:

[ pab ][ pab ] [ pab ] [ pac ] [ pab ][ pa ℓ ]

[ pbb ]− + [ pbc ] − + [ pb ℓ ]− =
[ paa ] [ paa ] [ paa ]
[ pab ] [ pab ]
=[ pbb ] + [ pbc ] + [ pb ℓ ] − { [ pab ] + [ pac ] +[ pa ℓ ] }={ [ pbs ] − [ pab ] − { [ pas ] −[ paa ] }=
[ paa ] [ paa ]
[ pab ] [ pab ][ pas ]
[ pbs ] −[ pab ] − [ pas ] + [ pab ] =[ pbs ] − = [ pbs . 1 ] ,
[ paa ] [ paa ]
(4.55)
ceea ce reprezintă termenul obţinut în coloana S , linia (4) a Tabrlului 12.
 Analog se poate demonstra controlul din linia (7) sau din oricare dintre liniile care conţin
algoritmi Gauss de ordin superior, atunci când sistemul de ecuaţii este de dimensiuni mai mari;
➢ pentru deducerea algoritmilor Gauss de ordinul II din linia (7), deci pentru obţinerea
coeficienţilor ecuaţiei (4.52) se procedează analog:
▪ se vor considera doi pivoţi şi anume:
[ pac ]
o elementul din linia (2), coloana (3), adică - [ paa ] şi
[ pbc.1 ]
o elementul din linia (5), coloana (3), adică - [ pbb.1 ] ;
▪ aceşti pivoţi se înmulţesc succesiv cu elementele din liniile de deasupra lor, se
adună aceste produse rezultate, la care se însumează corespuzător elementele din
linia (6).
Aşa cum s-a specificat mai sus, controlul calculelor din linia (7) este dat de relaţia:
[pcc.2] + [pcl.2] = [pcs.2], (4.56)
care poate fi demonstrată analog cu modul în care s-a procedat cu relaţia (4.54):
➢ Linia (8) se deduce din linia (7), prin împărţire cu -[pcc.2];
➢ se deduc necunoscutele şi anume:
[ pc ℓ .2 ]
x 3=− ;
▪ din linia (8) se deduce [ pcc . 2 ]
din linia (5) se deduce necunoscuta x2 , iar din linia (2) se determină necunoscuta x1

47. Descrieţi modul de verificare în Schema Gauss-Doolittle(Curs 11, pag 7)

Deoarece sistemul este simetric, este suficient să fie înscrişi coeficienţii de pe diagonală
şi cei situaţi deasupra acesteia;
➢ se împarte linia (1), cu coeficientul - [paa], obţinându-se linia (2) şi care se regăseşte
în prima ecuaţie eliminatoare (4.45). Controlul din linia 2 este uşor de demonstrat de
către cititor. Analog decurg controalele din liniile (5) şi (8) sau şi din alte linii,
similare, atunci cînd sistemul de ecuaţii normale are dimensiuni mai mari;
➢ linia (4) care conţine algoritmii Gauss de ordinul 1 se obţine astfel:
[ pab ]
▪ se ia ca pivot elementul din linia (2), coloana (2), adică - [ paa ] şi se îmulţeşte
succesiv cu elementele din linia (1), iar la fiecare dintre aceste produse se adaugă
în mod corespondent coeficienţii din linia (3);
▪ se face controlul specific pentru linia (4):
[pbb.]+[pbc.1]+[pb ℓ .1] = [pbs.1].
(4.54)
Demonstraţia rezultă din dezvoltarea algoritmilor Gauss de ordinul 1, care
intervin în relaţia de mai sus, şi ordonarea convenabilă a termenilor. Astfel dacă se
dezvoltă termenii din partea stîngă ai relaţiei (4.54) rezultă:
 [ pab ][ pab ] [ pab ] [ pac ] [ pab ][ pa ℓ ]
[ pbb ]− + [ pbc ] − + [ pb ℓ ]− =
[ paa ] [ paa ] [ paa ]
[ pab ] [ pab ]
=[ pbb ] + [ pbc ] + [ pb ℓ ] − { [ pab ] + [ pac ] +[ pa ℓ ] }={ [ pbs ] − [ pab ] − { [ pas ] −[ paa ] }=
[ paa ] [ paa ]
[ pab ] [ pab ][ pas ]
[ pbs ] −[ pab ] − [ pas ] + [ pab ] =[ pbs ] − = [ pbs . 1 ] ,
[ paa ] [ paa ]
(4.55)
ceea ce reprezintă termenul obţinut în coloana S , linia (4) a Tabrlului 12.
Analog se poate demonstra controlul din linia (7) sau din oricare dintre liniile care conţin
algoritmi Gauss de ordin superior, atunci când sistemul de ecuaţii este de dimensiuni mai mari;
➢ pentru deducerea algoritmilor Gauss de ordinul II din linia (7), deci pentru obţinerea
coeficienţilor ecuaţiei (4.52) se procedează analog:
▪ se vor considera doi pivoţi şi anume:
[ pac ]
o elementul din linia (2), coloana (3), adică - [ paa ] şi
[ pbc.1 ]
o elementul din linia (5), coloana (3), adică - [ pbb.1 ] ;
▪ aceşti pivoţi se înmulţesc succesiv cu elementele din liniile de deasupra lor, se
adună aceste produse rezultate, la care se însumează corespuzător elementele din
linia (6).
Aşa cum s-a specificat mai sus, controlul calculelor din linia (7) este dat de relaţia:
[pcc.2] + [pcl.2] = [pcs.2], (4.56)
care poate fi demonstrată analog cu modul în care s-a procedat cu relaţia (4.54):
➢ Linia (8) se deduce din linia (7), prin împărţire cu -[pcc.2];
➢ se deduc necunoscutele şi anume:
[ pc ℓ .2 ]
x 3=− ;
▪ din linia (8) se deduce [ pcc . 2 ]
din linia (5) se deduce necunoscuta x2 , iar din linia (2) se determină necunoscuta x1