Cario – curs 5, an 4

Leziuni de colet cu lipsă de substanță

Caria în cement / caria radiculară

Generalități despre cement (+)
Cementul este un țesut de tip conjunctiv mineralizat care
acoperă rădăcina dinților și uneori o mică porțiune din coroana
dintelui.
Cementul este interfața dintre rădăcina dintelui și
desmodonțiu.
De-a lungul rădăcinii, cementul este mai gros în treimea
mijlocie și cel mai gros în 1/3 apicală fiind produs de
cementoblaste și cementocite.
Cementul poate fi:
 Acelular , primar
 Dispus în special în jumătatea coronară a rădăcinii sau pe 2/3 din lungimea ei
 Grosimea stratului de cement crește o dată cu vârsta;
 În grosimea sa sunt prezente:
- Fibre de colagen intrinseci: care aparțin cementului
- Fibre de colagen extrinseci: provin din desmodonțiu.
 La microscopul electronic:
- la nivelul desmodonțiului există cementoblaști care secretă matricea
cementului = cementoid (o matrice nemineralizată)
- Fibrele de colagen extrinseci sunt încorporate treptat în matricea
cementului
- În timp, această matrice se mineralizează împreună cu fibrele de
coalgen descrise mai sus. Acestea sunt fibrele Sharpey: termen utilizat
pentru a desemna toate fibrele inserate cu un capăt în cement și
mineralizate la acest nivel.
 Celular, secundar
 Dispus în special în treimea apicală a dintelui și la nivelul furcației radiculare
 Conțin cementocite situate numai în cement (nu și în desmodonțiu) în lacune
ale cementului care se numesc cementoplaste. Cementoplastele comunică
unele cu altele.

La limita dintre cement și dentină se evidențiază o

structură organică denumită strat granular Tomes. (la
nivelul acestui strat au fost puse în evidență zone de
comunicare între cementoplaste și canaliculele dentinare)

1
Cario – curs 5, an 4

Din punct de vedere histologic CARIA RADICULARĂ:

 Apare pe o suprafață întinsă denivelare
 Penetrează de-a lungul fibrelor Sharpey
Caracteristici
1. Demineralizarea cristalelor de HA
2. Degradarea colagenului – despicarea longitudinală a fibrelor Sharpey
Microradiografie = aspect de “perie”
3. Invadarea bacteriană - stratul granular Tomes
Modificări în dentină.
Explicație curs : procesul pornește prin demineralizarea cristalelor de hidroxiapatită,
degradarea colagenului și apoi progresează de-a lungul fibrelor Sharpey. Pe măsură ce se
extinde procesul carios apar modificări și în dentină.

Condiții de apariție: să fie expus cementul radicular + retracție gingivală

 Retracții gingivale
 Suprafața cementului
 Rugoasă
 Subțire: 20-30
 Are rezistență scăzută la atacul acid
Caracteristici
 Afectează fața vestibulară dar și fața palatinală (frecvența de apariție e mai mare pe
suprafața vestibulară)
 Apar în special la populația adultă
 Sunt extinse în suprafață și mici în profunzime
 Sunt leziuni cu margini bine conturate
 Au evoluție rapidă
 De multe ori se observă prezența plăcii la acest nivel, factor favorizant al apariției
cariilor
Debut
 Aspect: pată albă cretoasă sau colorație brună
 Punct de plecare
- Joncțiunea smalț-cement
- Urmărește marginea gingivală
 Pot fi: ??
 Carii cu evoluție rapidă:
 Dentină alterată, umedă, în cantitate mare, nu foarte închisă la
culoare

2
Cario – curs 5, an 4

 Sunt carii serpinginoase adică au tendința de a evolua spre altă

suprafață (ex: apare pe fața vestibulară și tendința de evoluție e spre
altă suprafață a dintelui, de exemplu spre fața proximală și poate chiar
să continue cu fața orală)
 Carii rampante
 Apar la pacienții cu imunitate redusă
 Au evoluție rapidă
 Tendința leziunii carioase e de a avansa de jur împrejurul dintelui
astfel încât în final se produce fractura porțiunii coronare
 La acest tip de carii chiar dacă se efectuează tratamentele corecte tot
există tendința ca leziunEa carioasă să evolueze pe lângă obuturație.
 Carii cu evoluție cronică
 Cariile cu evoluție cronică din această zonă se caracterizează prin
prezența dentinei mai dure, pigmentate, de culoare brun închisă; acest
aspect al dentinei se datorează evoluției mai lente astfel că dentina
are timp să se pigmenteze;
 E o leziune carioasă caracteristică persoanelor în vârstă, vârsta mai
înaintată fiind un cadru propice pentru dezvoltarea unor astfel de
leziuni carioase;
Factori favorizanți ai cariei radiculare
1. Factori legați de vârsta pacientului : cu cât un pacient înaintează în vârstă acestă
suferă modificări odontale și modificări ale sistemului de susținere a dintelui
 Modificări la nivel parodontal
- Atrofia osului și a gingiei -> diminuarea țesuturilor parodontale
- Papilele dentare sunt decapitate
=> se produce retracție gingivală favorizând apariția cariilor radiculare
 Modificări la nivel odontal
- Chiar dacă cu înaintarea în vârstă se depune dentină sclerotică,
concomitent se produce și atrofia pulpei așa că dintele nu mai are
puterea să se apere împotriva leziunilor carioase
Modificările la nivel odontal sunt:
- Scăderea elasticității țesuturilor dentare
- Apoziție dentinară
- Scleroză dentinară
- Atrofie pulpară
 Modificări ale glandelor salivare
- Atrofia glandelor salivare -> scade fluxul salivar;
- Capacitatea de tamponare și antimicrobiană a salivei scade

3
Cario – curs 5, an 4

2. Factori legați de anumite stări patologice

 Afecțiuni generale care determină xerostomie
- Iradieri terapeutice
- Infecții virale
- Parkinson
- Stresul
 Administrare de medicamente care determină xerostomie
- Anticolinergice
- Parasimpaticolitice
 Deficiențe imunologice datorate:
 Neoplasme
 Malnutriție
 Droguri

Hipersensibilitatea
Definiție: reprezintă apariția durerii acute ascuțite, de scurtă durată (durează cât
timp acționează stimulul), în condițiile în care suprafața dentinară este expusă și tubii
dentinari sunt deschiși.
Este cauzată de prezența tubilor dentinari deschiși pe suprafața dentinară expusă.
Simptome: durere
 provocată de stimuli termici (rece) și de stimuli chimici (dulce, acru)
 !! foarte important: nu există durere la stimuli mecanici (atingere, palpare). Acest
lucru face diagnosticul diferențial între hipersensibilitate și hiperestezie.
Atât hipersensibilitatea cât și hiperestezia pot să apară când există retracție gingivală
și dentina este descoperită.
Prevalență
 Apare în special la nivelul C și PM, pe fața vestibulară în regiunea cervicală;
 Vârsta: în special între 20-40 ani, cu vârful spre finalul decadei a 3-a
 Femeile sunt mai frecvent afectate
Etiologie
Trebuie să fie îndeplinite 2 condiții:
1. Dentina să fie expusă
2. Tubii dentinari să fie dechiși
Pentru a favoriza apariția hipersensibilității trebuie să existe pierdere de smalț pentru
expunerea dentinei și poate să apară când e prezentă retracția gingivală.

4
Cario – curs 5, an 4

Când avem pierdere de smalț? Când avem retracție gingivală?

În leziuni necarioase ale coletului - Periaj dentar intempestiv (incorect,
precum: cu forță, care determină retracție +
- Abfracții abrazie)
- Eroziuni: - Traumă ocluzală
- Abrazie - Boală parodontală
- Atriție ( de obicei se combină cu abrazia) - Tratament parodontal

Mecanismul durerii: de ce se produce hipersensibilitatea?

Teoria hidrodinamică (Brannstrom): în momentul în care se aplică niște
stimuli (căldură, uscare exagerată, rece) se produce presiune hidrostatică. Această
presiune hidrostatică are tendința de a deplasa corpul odontoblaștilor, de a trage
prelungirilor odontoblastice în canaliculi dentinari, întinzând terminațiile nervoase ->
excitarea plexului nervos (depolarizare -> apariția durerii .
Altă explicație: când se schimbă rata curgerii fluidului, în canalicul se produce
o descărcare electrică care produce depolarizarea fibrelor nervoase și duce la apariția
durerii.
-> e foarte importantă lărgimea tubului dentinar pentru că rata fluxului de
fluid = raza tubului la puterea a 4a. Diametrul tubilor dentinari e mult mai mare în
apropierea pulpei.
DIAGNOSTICUL HIPERSENSIBILITĂȚII
Semne clinice
1. Subiective : durere
 Provocată de agenți fizici, chimici, electrici (rece, dulce, acru)
 Caracter : ascuțit;
 Încetează după îndepărtarea stimulului
 Factorii mecanici nu provoaca durere!
2. Obiective
 Inspecție
 Dinte cu suprafața radiculară descoperită;
 Lipsă de substanță în zona cervicală cauzată de abfracție, eroziuni,
abrazie, atriție (sau de combinarea acestor factori)
 Dinți preparați care nu au fost protejați cu coroane provizorii
 + (curs) dacă am preparat o cavitate și nu am protejat-o nici măcar cu
material provizoriu
 + (curs) când se produce traumă cu descoperirea dentinei
 Palpare : se observă că agenții mecanici nu produc durere .

5
Cario – curs 5, an 4

Hiperestezia dentinară
Definiție: fenomen dureros care apare datorită creșterii excitabilității și
conductibilității fibrelor nervoase. Această creștere a excitabilității și conductibilității
e cauzată de :
 modificări metabolice și biochimice de receptivitate și conductibilitate care se petrec
la nivelul terminațiilor nervoase
 stări particulare de funcționare a sistemului nervos.
Simptome : durere
 provocată de
- stimuli termici
- stimuli chimici – dulce, acru (aceeași stimuli ca la hipersensibilitate);
 + durerea este provocată și de stimuli mecanici precum periaj dentar, palpare

6
Cario – curs 5, an 4

7
Cario – curs 5, an 4

Etiologie
Hipersensibilitate Hiperestezie
 Fracturi coronare Factori locali
 Manopere terapeutice care nu permit dintelui să se  Dinți cu strat subțire de smalț
acomodeze cu noua situație  Dinți abrazați cu dentină descoperită
 Denudare cementului radicular în urma unor intervenții  Cavități preparate și neprotejate prin pansamente
chirurgicale la nivelul parodonțiului marginal  Locuri retentive dentare cu placă bacteriană
Factori generali
 Perioada de sarcină
 Convalescența după boli generale
 Avitaminoze B, C
 Astenie nervoasă
Modificări dentare care apar, evoluează timp îndelungat. Uneori coexistă hipersensibilitate cu hiperestezia.
Semne clinice
Hipersensibilitate Hiperestezie
 Durere provocată de agenți termici, chimici și electrici  Durere provocată de agenți termici, chimici + MECANICI
 Excitanții mecanici nu provoacă durere  Durerea dă o stare de nervozitate pacientului
 Are tendința de a scădea treptat în intensitate deoarece  Are tendința de agravare: dacă nu se intervine terapeutic se
dintele se va acomoda cu noua situația și simptomele remit agravează, pacientul nu mânână pe hemiarcada afectată,
(se produce atrofia fibrei nervoase + dispariția fibrelor evită periajul => agravarea modificărilor metaboli +
nervoase din canaliculele dentinare accentuarea hiperesteziei

=> hiperestezia și hipersensibilitatea diferă prin acțiunea stimulilor mecanici și prin tendina de scădere în intensitate/ agravare

8
Cario – curs 5, an 4

Când coexistă hipersensibilitatea și hiperestezia dentinară? În:

a. Carii dentare cu evoluție lentă
- În interiorul procesului carios: hipersensibilitate
- În exteriorul procesului carios: hiperestezie
b. Bonturi dentare neprotejate
- În prima perioadă: hipersensibilitate -> bontul este dureros la excitanți
termici, electrici ; este nedureros la excitanți tactili;
- În a 2 a perioadă: apare și hiperestezie din cauza modificărilor de pH și a
transformărilor metabolice din filetele nervoase
c. Cavități gata preparate și neprotejate
Diagnostic diferențial: cu orice altă afecțiune care poate să producă durere ascuțită
de altă cauză:
1. Fractura dinților cu expunerea dentinei: factor cauzator al hipersensibilității
2. Fractura obturațiilor și plasarea incorectă a pinilor dentari
3. Răspuns pulpar la carii și la tratamente restaurative: (se face dg diferențial cu
hipersensibilitatea)
4. Aplicare neadecvată a diverselor medicamente pe baza cavității
5. Dacă restaurările nu sunt adaptate în ocluzie e favorizată ocluzia traumatică
6. Sindromul dinților fracturați
7. Dens invaginatus – șanțuri palatogingivale care apar la nivelul dinților frontali, în
general maxilari = dinte în dinte = tendința de a se forma încă o rădăcină sau încă un
canal
8. Șănțuirea marginilor obturației de amalgam – abrazia suprafeței de compozit
9. Aplicarea incorectă a adezivilor dentinari: duce la microinfiltrație
10. Carii : în carii există mereu dentină alterată
11. Albiri externe
Evoluție și complicații
 Hipersensibilitatea: remisie și dispariție
 Hiperestezie : dacă e netratată se agravează și apar complicații pulpare
Tratament
Tratamentul e același pentru HS și HE. HS și HE se tratează identic și simultan. Se face
tratament în special local. În hiperestezii severe se dă și tratament general.
Scopul tratamentului: preventiv și curativ.
Ce se utilizează pentru tratamentul HS și HE?
Se utilizează agenți desensibilizanți care au rolul de a închide tubii dentinari și de a
scădea permeabilitatea dentinei.
Permeabilitatea dentinei se poate reduce și prin stimuarea depunerii de dentină de
reacție (terțiară sau sclerotică).

9
Cario – curs 5, an 4

Anumite substanțe acționează direct asupra excitabilității nervoase, reducându-o.

Plan terapeutic
1. Metode autoadministrate / produse pt acasă
- Sunt paste de dinți și ape de gură;
- Sunt simple, ieftine, tratează simultan HE generalizată.
2. Metode profesionale/ utilizate în cabinet
- Sunt mai complexe;
- Au rolul de a limita HE la un dinte sau la un nr mic de dinți
Metodele pentru acasă
a. Paste de dinți
Majoritatea pastelor desensibilizante conțin săruri de potasiu (acționează
direct asupra excitabilității nervoase): nitrat de K, cloruri de K, citrat de K.
Ionii de potasiu difuzează de-a lungul tubilor dentinari și scad excitabilitatea
nervilor intratubular. Acești produși acționează asupra excitabilității nervoase.
În compoziție mai există și fluoruri de stronțiu/staniu? sau de sodiu (FSn, FNa)
care au rol remineralizant și închid tubii dentinari.
b. Ape de gură și gume care conțin săruri de K și de F+ : reduc hipersensibilitatea.
Metodele profesionale/ în cabinet (lacuri, agenți adezivi)
Se utilizează lacuri și agenți adezivi. Și în compoziția acestora găsim:
- Fluoruri de sodiu și staniu: reduc sensibilitatea dentinară (prin precipitarea
fluorurii de calciu scad permeabilitatea dentinei)
- Săruri de stronțiu- barieră de-a lungul tubilor dentinari deschiși
- Nitrat de K- paste de dinți desensibilizante + aplicații topice: soluții apoase
sau gel adeziv.
- Oxalați: reduc permeabilitatea dentinară și închid tubii. Dacă e un conținut de
30% de oxalat de K se reduce permeabilitatea dentinară cu până la 98%.
- Glutaraldehidei: se găsesc în compoziția produselor desensibilizant Gluma
(HK) conțin 5% glutaraldehidă și 35% HEMA. Ocluderea imediată a tubilor
dentinari este rezultatul glutaraldehidei asupra proteinei din fluidul dentinar.

Strategie terapeutic
Se pornește de la un diagnostic corect al HS.
Prevenție : identificăm factorii favorizanți și îi eliminăm , combinând acest lucru cu
utilizarea pastelor și apelor de gură desensibilizante.
Dacă durerea persistă, pe lângă prevenție vom asocia și aplicări de agenți topici
desensibilizanți.
Dacă durerea tot persistă, pe lângă ce s-a aplicat până acum, în cazurile severe, se
asociază și restaurări odontale sau chirurgie parodontală (se acoperă zona hiperestezică).

10
Cario – curs 5, an 4

1. Prevenția
- Urmărirea dietei: pacientul consumă în exces fructe sau lichide, băturuic
acide: se limitează consumul sau se îndepărtează;
- Periajul dentar în aceste situații e obligatoriu să se realizeze cu periute cu peri
moi și nu cu paste abrazive;
- Se evită periajul dentar după consumul de băuturi sau mâncare acidă –
acțiune co-erozivă
2. HS ușoară
- Paste de dinți : săruri de stronțiu, nitrat de K, fluoruri
- Ape de gură
Exemple: Sensodyne, Colgate sensitive PreviDent + paste mai nou apărute
bazate pe pro-argin, arginina fiind o proteină salivară care în cantitate mare
provoacă precipitarea ionilor de Ca și în cantitate mică are rol în prevenția
cariei dentare prin modificarea metabolismului plăcii bacteriene
3. HS medie
- Aplicare de lacuri intens fluorurate
- Indicații -> Reinstruire
-> Utilizarea acasă a pastelor desensibilizante
Metode non invazive reversibile
- Duraphat (lac cu 5% NaF): mod de aplicare: se aplică pe dinții igienizați, în
mediu uscat; lacul se aplică cu o buletă de vată/aplicator. Se aplică 0.3-0.5 ml
lac/ dinte timp de 5 min -> clătire -> nu mănâncă minim 2-4 ore. Dacă se
aplică seara, după igienizare, nu se mai spală o dată pe dinți.
- Gel-Kam: se aplică în linguri, timp de 4 min. Să nu se depășească 2 ml/copil,
2.5 ml/adult. Se îndepărtează. Indicații: fără mâncare 30 min.
4. HS severă
Metode semi-invazive
- Aplicare agenți/sigilanți care să închidă tubii dentinari. Acești agenți pot fi cu
sau fără fotopolimerizare.
- Utilizare glassionomeri: nu are nevoie de condiționare a smalțului, eliberează
F, adeziune bună la smalț;
- Sisteme adezive-bonding sau sealeri fotopolimerizabili cu rol desensibilizant
Metode invazive: în cazuri severe: pulpotomii -> coroane dentare.
- Admira, Systemp
 Izolare, toaletă, uscare
 Aplicare agent desensibilizant prin pensulare 20 sec;
 Se usucă ușor pentru a se volatiliza solventul (acetona)
 Fotopolimerizare 10 secunde
 Se aplică al doilea strat, uscare, fotopolimerizare.

11
Cario – curs 5, an 4

Eroziunile dentare
Definiție: sunt pierderi de țesut dur dentar cauzată de mediul acid care poate fi
provocat exogen sau endogen.
Mediu acid exogen = Dietă
 Exces de fructe, băuturi energizante, răcoritoare;
 E importantă
 Frecvența, cantitatea,
 Modul de ingestie (sorbit, băut cu paiul, ținut în gură),
 C minerală a fluidelor (ex sucul de portocale e bogat în Ca și fosfați așa că are
efect eroziv scăzut, iaurt, apă minerală).
Factori de risc endogeni
 Boli precum anorexie, bulimie, reflux gastrointestinal, abuz de alcool -> duc la
prezența acidului gastric în cavitatea orală
 Boli ce afectează funcționarea glandelor salivare: sindrom Sjogren, radioterapie cap
gat, diabet, insuficiență renală cronică.
 Medicație
 Aspirină, vitamina C,
 Psihotrope,
 Anticolinergice
 Antihistaminice
 Antiemetice
 Medicamente antiparkinson
Condiții de mediu
 Expunere profesională la acid: înotătorii (expunere la Cl), degustătorii de vin.
Diagnostic
 Anamneza corespunzătoare: din obiceiurile pacientului și din antecedente ne
dăm seama dacă există mediu acid;
 Clinic:
 Lipsă de substanță pe o suprafață mai mică sau mai mare, de cele mai
multe ori nu e bine delimitată
 Suprafața rugoasă/netedă și lucioasă;
 Nu este prezentă placă bacteriană sau dacă e, e în cantitate f mică
 În cazul în care eroziunile apar lângă obturații deja realizare se observă
cum marginile obturației sunt mai înalte -> rămân mai sus, mai în relief
decât suprafața dintelui care e erodată
Cuantificarea riscului – indicele Bewe (bewe = basic erosive wear examination)
Se examinează toți dinții, pe suprafețele V, O și ocluzală, fără a lua în considerare M3.

12
Cario – curs 5, an 4

Se observă dacă există eroziune și se atribuie câte un grad fiecărei suprafețe

examinate:
 0: dacă nu există eroziune
 1: pierdere de țesut dentar incipientă
 2: pierdere de țesut dentar < 50% din suprafață
 3: pierdere de țesut dentar > 50% din suprafață
Se împarte arcada dentară în sextante : 1.4-1.7, 1.3-2.3, 2.4-2.7 (maxilar) și 3.4-3.7,
3.3-2.3, 2.4-2.7 (mandibulă). Se va trece în fiecare sextant valoarea cea mai mare a indicelui.
În funcție de valoarea indicelui stabilim planul terapeutic:
 Indice <2 : nu există risc de apariție a eroziunii -> monitorizare + dispensarizare
 Indice între 3-8 : există câteva eroziuni și atunci planul terapeutic constă în realizarea
unui instructaj de igienizare corectă, indicații privind alimentație, monitorizarea
pacientului și refacerea indicelui la 2 ani;
 Dacă indicele e între 9 și 13: eroziune pronunțată. Pe lângă identificarea și înlăturarea
factorului etiologic se acționează suplimentar terapeutic prin fluorizări, se încearcă
cât se poate evitarea măsruilor restaurative. E bine să se realizeze modele de studiu
pentru a urmări evoluția eroziunii.
 Dacă indicele > 14: eroziune severă. Se face monitorizare foarte strictă + se realizează
fotografii. Se aplică măsuri restaurative și indicele se reface la 6-12 luni.
Severitatea eroziunii Suma sextanților (indicele) Plan terapeutic
Fără eroziune <2 Diagnostic
Monitorizare
Câteva eroziuni 3-8 Instructaj de igienă, alimentație
Monitorizare + indice la 2 ani
Eroziune pronunțată 9-13 Identificare și înlăturare fact etiologic
+ fluorizare
Evitarea măsurilor restaurative
Modele de studiu
Eroziune severă >14 + fotografii
Monitorizare
Măsuri restaurative + indice la 6-12 luni
Tratament : jurnal al dietei, local, sistemic
Jurnal al dietei care conține înregistrarea tuturor meselor, snacks-urilor, consumului
de băuturi și mâncare acidă.
Local
1. Controlul consumului de acid
2. Controlul duratei de acțiune a acidului
 Băut rapid;

13
Cario – curs 5, an 4

 Clătirea gurii după băuturi acide

 Mestecarea unei gume după acțiunea acidului
3. Controlul igienei dentare
 Evitarea periajului direct după consumul de alimente acide;
 Periuță de dinți moale
 Pastă de dinți neabrazivă cu fluor: exemplu: Elmex sau Sensodyne Prosmalț
 Tehnica periajului
 Aplicarea fluorizării % mare F
 Utilizarea Elmex apă de gură pentru protecția față de eroziuni dentare:
- Utilizarea o dată pe zi – un dop – 30 sec;
- Crește rezistența la eroziune cu până la 67%;
- Ionii de Sn produc un strat protector împotriva atacului acid
- Compoziție: fluorură sodiu, clorură staniu, aminofluorură etc.
Sistemic
 Consultarea unui gastroenterolog în caz de reflux gastro-esofagian;
 Consultarea unui psihiatru în caz de anorexie , bulimie
 Anorexia nervoasă
- Afectează 1% din femeile între 15-25 ani;
- Pierdere în greutate cu până la 85% față de normal;
- Fobie de îngrășare;
- Percepție greșită a propriului corp
- Clinic: eroziuni dentare și hipertrofia glandelor parotide;
- Dentistul este prima persoană cu tentativă de diagnostic
 Bulimia
- 1979 – greacă – “foame de lup”
- Greutate normal, sub/supragreutate
- Mese regulate
- Apetit anormal – pierderea controlului
- Comportament compensator: vomă, laxative, sport, post
- Clinic: eroziuni dentare palatinale și ocluzale

14
Cario – curs 5, an 4

Abfracția = lacune cuneiforme

Definiție: sunt leziuni generale generate prin microfracturi cervicale ca urmare a
flectării dinților prin acțiunea unor forțe ocluzale excentrice și de intensitate crescută.
Există și obiceiuri vicioase care favorizează apariția abfracției, de exemplu, onicofagia.
Aspect caracteristic
 Formă de prismă, V
 Leziune necarioasă -> nu există dentină alterată;
 Suprafață netedă, lucioasă;
 Nu prezintă placă bacteriană
 Se observa foarte bine marginea cervicală a dintelui care e păstrată
 Se poate asocia cu sensibilitate la palpare sau nu
Tratament
 Echilibrarea ocluziei
 Restaurare adezivă a dintelui
Cazuri severe

Abrazia
Definiție: este o pierdere de țesuturi dure dentare cauzată de forțe mecanice sau
fricționale.
Cauze
 Tehnică de periaj: incorectă, cu prea multă forță în anumite zone;
 Utilizarea incorectă a scobitorilor sau altor mijloace de igienizare secundare
 Îndepărtarea protezelor parțiale (lucrările de ceramică pot să producă abrazia
antagoniștilor)
 Obiceiuri vicioase : interpunere de obiecte între dinți, mestecarea tutunului, pipători;
Aspect : clinic poate să aibă diverse dimensiuni, forme
 Fiind o leziune necarioasă -> nu prezintă dentină alterată
 Suprafață netedă, lucioasă;
 Nu prezintă placă bacteriană;
 În funcție de gradul de abrazie se poate asocia cu sensibilitate la palpare sau nu;
Tratament
 Îndepărtarea factorului etiologic
 Restaurarea în cazurile severe este necesară

15
Cario – curs 5, an 4

16