Genetica moleculară este acea ramură a biologiei care studiază
ereditatea organismelor la nivel molecular, biochimic. La toate organismele, materialul genetic este reprezentat de acizii nucleici (ADN și ARN). Aceștea au capacitatea de a înregistra sub o formă codificată biochimic informația genetică, care determină toate caracterele și însușirile organismelor vii.
Structura chimică a acizilor nucleici
Acizii nucleici sunt substanțe chimice macromoleculare complexe alcătuite prin policondensarea unor subunități denumite nucleotide. Fiecare nucleotidă este alcătuită dintr-o bază azotată ,un glucid, și un radical acid fosforic (H3PO4). NUCLEOTID= BAZĂ AZOTATĂ+ ZAHAR+ RADICAL FOSFORIC
Bazele azotate sunt heterocicluri cu azot cu structură
chimică asemănătoare fie purinei (și se numesc baze purinice), fie pirimidinei (și se numesc baze pirimidinice).
Purina este un tip de bază azotată ,alcătuită dintr-un
heterociclu format din 5 atomi de carbon și 4 de azot). Pirimidina este un alt tip de bază azotată ,cu o structură similar benzenului ,la care doi atomi de azot înlocuiesc atomii corespunzători de C din pozițiile 1 și 3) Bazele purinice sunt adenina (A) și guanina (G), prezente atât în molecula de ADN cât și ARN Bazele pirimidinice sunt citozina (C), timina (T) - întâlnită numai în ADN și uracilul (U) - întâlnit numai în ARN. 1 In structura nucleotidelor ADN intră dezoxiriboza, iar în structura ARN riboza. Numele acizilor nucleici derivă de la tipul de pentoză pe care-l conțin: acid dezoxiribonucleic (ADN) și acid ribonucleic (ARN). Din combinarea unei baze azotate purinice sau pirimidinice cu o pentoză rezultă o NUCLEOSIDĂ. Prin atașarea unui grup fosfat la pentoza unei nucleoside ,rezultă o NUCLEOTIDĂ, unitatea de bază a acizilor nucleici. Prin înlănțuirea nucleotidelor se obține un lanț polinucleotidic, numit catenă. Acizii nucleici au o structură complexă, dată de compoziția lor macromoleculară. S-a descris o structură primară, una secundară și una terțiară a acizilor nucleici: 1. Structura primară reprezintă înlănțuirea nucleotidelor între ele prin intermediul resturilor de acid fosforic și al grupărilor hidroxil din pozițiile 3' și 5' din structura glucidului. Rezultă astfel o înlănțuire de nucleotide care a primit numele de catenă.
2. Structura secundară reprezintă înlănțuirea a două catene
prin intermediul legăturilor de hidrogen pe care le pot stabili între ele bazele azotate purinice cu cele pirimidinice. Corespondența bazelor este următoarea - guanina se leagă prin trei legături de hidrogen de citozină, iar adenina prin două legături de hidrogen de timină (în ADN) sau de uracil (în ARN). 3. Structura terțiară reprezintă structura tridimensională helicală adoptată de moleculele acizilor nucleici datorită 2 echilibrului electrodinamic dintre grupările funcționale ai căror atomi au tendința de a se atrage sau respinge unii pe alții Astfel, structura ADN este o moleculă helicoidală formată din două catene antiparalele (adică una este în sens 3'-5', iar cealaltă este în sens 5'-3') unite între ele prin legături de hidrogen între bazele azotate ale nucleotidelor. Moleculele de ARN pot fi monocatenare sau monocatenare cu porțiuni bicatenare. Există mai multe tipuri de molecule ARN: ARN viral (ARNv) - formează genomul virusurilor denumite ribovirusuri (VMT, influenza, polio, HIV); ARN mesager (ARNm) - este o moleculă lungă formată în nucleu prin copierea (transcripția) unei catene ADN. Duce informația pentru sinteza proteinelor în citoplasmă. Informația este codificată sub forma unor triplete de nucleotide numite codoni; ARN ribozomal (ARNr) - asociat cu proteine formează ribozomii, locul sintezei proteinelor; ARN de transport (ARNt) - are forma unei frunze de trifoi, având patru bucle și are rolul de a duce aminoacizii la ribozomi în procesul de translație.