HOTĂRÎREA PLENULUI

JUDECĂTORIEI SUPREME A REPUBLICII MOLDOVA

Cu privire la practica aplicării de către instanţele

judecătoreşti a unor prevederi ale Constituţiei Republicii Moldova

nr.2 din 30.01.1996

"Culegere de hotărîri explicative", Chişinău, 2002, pag.9

"Culegere de hotărîri explicative", Chişinău, 2000, pag.7

***

modificată de:
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie a Republicii Moldova nr.38 din
20.12.1999

Constituţia Republicii Moldova, prin conţinutul şi forma ei, este Legea Supremă în stat.
Toate dispoziţiile constituţionale au supremaţie asupra celorlalte legi şi acte juridice.
În scopul aplicării uniforme de către instanţele judecătoreşti a dispoziţiilor constituţionale
la efectuarea justiţiei, Plenul Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova

H O T Ă R Ă Ş T E:

1. În conformitate cu alin.(3) art.1 din Constituţie, Republica Moldova este un stat de drept,
democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, liberă dezvoltare a
personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.
Luînd în consideraţie aceste prevederi, precum şi dispoziţiile articolului 20 din Constituţie,
care garantează dreptul oricărei persoane la satisfacţie efectivă din partea instanţelor
judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale
legitime, instanţele judecătoreşti sînt obligate să asigure apărarea cuvenită a drepturilor şi
libertăţilor omului prin judecarea la timp şi corectă a cauzelor judiciare.
2. Conform art.7, Constituţia este Legea Supremă şi nici o lege sau un alt act juridic care
contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică. Reieşind din această prevedere
constituţională, instanţele judecătoreşti, la efectuarea justiţiei, urmează să aprecieze conţinutul
legii sau al altui act juridic ce reglementează raporturile juridice litigioase şi, în cazurile
necesare, aplică Constituţia ca act juridic normativ cu acţiune directă.
Instanţa, judecînd cauza, aplică în direct Constituţia în cazurile:
a) dacă prevederile Constituţiei, ce urmează să fie aplicate nu conţin indicaţii referitor la
adoptarea unei legi speciale, ce ar reglementa aplicarea acestor prevederi ale Constituţiei;
b) dacă instanţa judecătorească stabileşte că legea care a fost adoptată pînă la intrarea în
vigoare a Constituţiei - 27 august 1994 contravine prevederilor ei.
În cazul în care instanţa judecătorească aplică nemijlocit prevederile Constituţiei în temeiul
indicat în lit. "b" din prezentul punct, atunci, printr-o încheiere interlocutorie, ea informează
despre aceasta Parlamentul şi Judecătoria Supremă.
3. La efectuarea justiţiei, instanţele judecătoreşti, conform articolului 4 din Constituţie,
urmează să ţină cont de obligativitatea de a aplica dispoziţiile constituţionale cu privire la
drepturile şi libertăţile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte, precum şi de prioritatea
reglementărilor internaţionale faţă de legile interne, pactele şi tratatele privitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care Republica Moldova este parte.
 Potrivit prevederilor articolului 27 din Convenţia cu privire la dreptul tratatelor, încheiată la
23 mai 1969 la Viena, statul care este parte la tratatul internaţional nu are dreptul să nu
îndeplinească obligaţiunile prevăzute de acest tratat din motivul că ele contravin legislaţiei
naţionale. Republica Moldova este parte a acestei Convenţii şi de aceea instanţele judecătoreşti,
în cazurile în care legislaţia naţională contravine actului internaţional la care Republica Moldova
este parte, sînt obligate să aplice dispoziţiile acestui act internaţional.
4. La aplicarea tratatului, convenţiei sau acordului internaţional, instanţele judecătoreşti
verifică, prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe, care este depozitarul actelor
internaţionale, dacă aceste acte sînt în vigoare, ţinîndu-se cont de faptul că în conformitate cu
Legea "Privind modul de încheiere, aplicare, ratificare şi denunţare a tratatelor, convenţiilor şi
acordurilor internaţionale" nr.1137-XII din 4 august 1992 şi Legea "Privind modul de publicare
şi intrare în vigoare a actelor oficiale" nr.173-XIII din 6 iulie 1994 actele internaţionale intră în
vigoare:
a) după schimbarea instrumentelor de ratificare, dacă importanţa tratatului necesită
ratificarea lui de către organele legislative;
b) după remiterea actelor aprobate depozitarului spre păstrare în conformitate cu normele
de drept internaţional;
c) în alt mod şi termene stabilite de părţile contractante.
5. Conform prevederilor constituţionale, instanţa judecătorească, din oficiu sau la
propunerea uneia din părţi, în orice fază a procesului poate înainta în Plen propunere de a ridica
cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice, care urmează să fie aplicate la
judecarea cauzei.
Propunerea cu privire la ridicarea cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate a actului
juridic se formulează printr-un demers şi totodată se adoptă încheierea de suspendare a
procedurii judiciare.
Demersul va cuprinde opiniile părţilor vizînd retragerea sau contestarea propunerii de
ridicare a cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate, argumentele invocate, precum şi opinia
instanţei asupra acestei probleme.
Dacă inculpatul se află în stare de arest, instanţa judecătorească, în fiecare caz, se pronunţă
asupra măsurii preventive.
Propunerea de ridicare a cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate se examinează de
către Plen care atunci cînd este necesitate sesizează Curtea Constituţională. În caz contrar, cauza
se trimite pentru judecare în instanţa respectivă.
Dacă la judecarea cauzei apar noi circumstanţe, instanţa judecătorească poate repetat să
facă propunere de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a actului juridic.
Sesizarea cu privire la cazurile excepţionale de neconstituţionalitate se expune în limba de
stat, se motivează, ţinîndu-se cont de prevederile art.39 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale,
indicîndu-se măsura de reprimare a inculpatului.
6. Dacă în procesul judecării cauzei instanţa judecătorească va constata că actele
subordonate legii, adoptate de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale sau de alte
organe administrative, nu corespund legii care acţionează pe teritoriul Republicii Moldova,
instanţa adoptă hotărîrea în conformitate cu această lege.
Dacă instanţa judecătorească concluzionează că actul subordonat legii este nelegitim, ea
aplică legea respectivă şi printr-o încheiere interlocutorie informează despre aceasta organul care
a adoptat actul în cauză şi Curtea Supremă.
7. În cazul în care nu există o lege care ar reglementa raporturile juridice civile litigioase,
instanţa aplică legea ce reglementează raporturile analogice, iar dacă lipseşte o asemenea lege,
instanţa se va călăuzi de principiile fundamentale ale legislaţiei în vigoare şi de conţinutul
dispoziţiilor constituţionale.
Aplicarea legii ce reglementează raporturile juridice civile analogice va fi motivată în
hotărîrea judecătorească.
 8. Conform prevederilor art.4 din Constituţie instanţele judecătoreşti aplică legislaţia ţărilor
străine în cazurile prevăzute de legislaţia naţională sau actele internaţionale.
Dacă la judecarea cauzei este necesar de a aplica legislaţia altor ţări, instanţa judecătorească
este obligată să stabilească dacă în această ţară funcţionează legea sau alt act juridic care
urmează să fie aplicate şi să clarifice care este conţinutul şi sensul acestei legi sau al altui act
juridic, precum şi practica aplicării lor în statul respectiv.
În scopul de a constata existenţa actului juridic normativ al statului străin instanţa
judecătorească, prin intermediul Ministerului Justiţiei, se poate adresa pentru a i se acorda ajutor
şi explicaţii în organele competente ale statului respectiv, ţinîndu-se cont de faptul că organele
competente străine pot prezenta informaţii numai dacă între statul străin şi ţara noastră este
încheiat un tratat sau acord cu privire la asistenţa juridică şi raporturile juridice în materie civilă,
familială şi penală.
Dacă este imposibil de a constata existenţa şi conţinutul legii sau al altui act juridic străin,
deşi au fost întreprinse măsuri, instanţa aplică legea sau actul juridic intern respectiv.
9. Instanţele judecătoreşti au obligaţia să ţină cont de faptul că în conformitate cu articolul
76 din Constituţie actele juridice intră în vigoare la data publicării lor în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova sau la data prevăzută în textul lor. Nepublicarea actelor juridice atrage
inexistenţa acestora, de aceea instanţele judecătoreşti nu pot adopta hotărîri în baza unei legi sau
act juridic nepublicat.
Actele oficiale de uz intern şi cele care conţin secret de stat intră în vigoare la data adoptării
sau la data indicată în textul actului şi se comunică numai organizaţiilor interesate (articolul 4 din
Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale din 6 iulie 1994).
10. Constituţia garantează egalitatea drepturilor şi libertăţilor tuturor cetăţenilor în faţa legii
şi justiţiei fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limba, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau origine socială (articolul 16 din Constituţie). Cetăţenii străini şi
apatrizii beneficiază de aceleaşi garanţii, cu derogările prevăzute de lege.
Astfel, sistemul judecătoresc funcţionează în temeiul unor legi unice, fără a acorda părţilor
şi participanţilor la proces careva avantaje faţă de alţi participanţi. Statutul juridic al
participanţilor la proces este determinat doar prin statutul lor procesual (reclamant, pîrît, expert
etc.) indiferent de particularităţile enumerate, acordîndu-li-se drepturi şi obligaţiuni egale.
11. Articolul 118 din Constituţie garantează persoanelor care participă la proces dreptul de
a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în limba maternă prin interpret.
Reieşind din conţinutul acestei dispoziţii constituţionale, instanţele judecătoreşti sînt obligate să
asigure participarea gratuită a interpretului în proces, în cazurile în care participanţii la proces nu
posedă şi nu vorbesc limba în care se desfăşoară procesul judiciar.
Încălcarea dreptului constituţional ce garantează apărarea drepturilor persoanelor care nu
posedă limba în care se desfăşoară procesul constituie un temei incontestabil de anulare a
hotărîrii instanţei judecătoreşti.
12. Luînd în consideraţie faptul că, în conformitate cu articolul 26 din Constituţie, în tot
cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu,
instanţele judecătoreşti care examinează cauze penale sînt obligate să asigure părţilor la proces
un avocat numit din oficiu în cazul care acestea nu au posibilitate de a-şi alege avocat, însă ele
doresc să fie asistate de apărător.
La judecarea cauzelor civile instanţele judecătoreşti sînt obligate să acorde părţilor, la
cererea lor, posibilitatea de a fi asistate de reprezentantul său sau de un avocat.
Încălcarea dreptului la apărare constituie temei de casare a hotărîrii judecătoreşti.
13. Principiul publicităţii în dezbaterile judiciare, garantat de articolul 117 din Constituţie,
asigură cetăţenilor dreptul de a asista la judecarea cauzelor în orice instanţă judecătorească.
Judecarea proceselor în şedinţa închisă se admite numai în cazul în care dezbaterea publică
ar putea aduce atingere ordinii, moralităţii publice sau securităţii părţilor, ori contravine
intereselor păstrării unui secret de stat, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
 În conformitate cu articolele 28 şi 30 din Constituţie, statul respectă şi ocroteşte viaţa
intimă, familială şi privată, asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale,
al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare. Limitarea acestor
drepturi este admisă numai în temeiul legii.
În scopul asigurării secretului scrisorilor, al telegramelor şi al altor trimiteri poştale
personale ale cetăţenilor instanţele judecătoreşti pot să le dea citire în şedinţa judiciară numai cu
consimţămîntul persoanelor între care a avut loc această corespondenţă, în caz contrar această
corespondenţă trebuie să fie examinată în şedinţă închisă.
Dacă judecarea cauzei în şedinţă deschisă contravine intereselor păstrării secretului de stat
sau încalcă drepturile constituţionale ale cetăţenilor de a păstra secretul corespondenţei, de a
respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, precum şi în cazuri prevăzute de lege
chestiunea cu privire la judecarea cauzei în şedinţă închisă poate fi abordată nu numai de către
participanţii la proces, dar şi de către instanţa judecătorească din oficiu.
Despre judecarea procesului în şedinţă închisă instanţa judecătorească este obligată să
adopte o încheiere motivată.
Judecarea procesului în şedinţă închisă se efectuează cu respectarea tuturor cerinţelor
procedurii judiciare, însă hotărîrea se pronunţă public.
14. La judecarea cauzelor în materie penală urmează să fie strict respectat principiul
prezumţiei nevinovăţiei, consfinţit în articolul 21 al Constituţiei, conform căruia orice persoană
acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod
legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile
necesare apărării sale. Concomitent, conform acestor garanţii constituţionale este inadmisibil de
a obliga inculpatul să-şi dovedească nevinovăţia.
Instanţa judecătorească nu trebuie să fie predispusă de a accepta opiniile anchetei
preliminare şi ale procurorului în defavoarea susţinerilor inculpatului şi ale apărătorului său.
Instanţa nu trebuie să înceapă judecarea cauzei presupunînd anticipat că inculpatul a comis
infracţiunea care i se incriminează. Sarcina prezentării probelor de învinuire este pusă în seama
procuraturii.
15. La judecarea petiţiilor cu privire la refuzul de a înregistra un partid sau o organizaţie
social-politică ori a cererii persoanelor interesate despre lichidarea unui partid sau a unei
organizaţii, se va ţine cont de faptul că, în conformitate cu alin.(4) al art.41 din Constituţie, este
interzisă activitatea partidelor şi organizaţiilor social-politice care, prin scopurile ori prin
activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a
suveranităţii şi independenţei, a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Astfel, instanţa judecătorească la judecarea cauzelor din această categorie, luînd în
consideraţie dispoziţiile legale expuse, vor administra şi aprecia toate probele prezentate în
ansamblu pentru a constata care este scopul şi sarcina reală a activităţii organizaţiilor respective.
16. Republica Moldova, fiind parte a Pactului internaţional cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale, adoptat la 16 decembrie 1966, şi-a asumat obligaţiunea de a
asigura dreptul cetăţenilor la grevă, cu condiţia declanşării ei în conformitate cu legislaţia
naţională, iar articolul 45 din Constituţie garantează salariaţilor şi colectivelor de muncă dreptul
la grevă numai în scopul apărării intereselor profesionale cu caracter economic şi social al
salariaţilor.
În acest sens, instanţa de judecată, la soluţionarea cauzei cu privire la declararea grevei
ilegale, trebuie să verifice dacă greva a fost declarată conform cerinţelor legislaţiei naţionale,
care stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului la grevă, precum şi răspunderea pentru
declanşarea nelegitimă a grevelor.
17. Judecînd pricinile ce decurg din relaţiile juridice cu privire la locuinţe se va ţine cont de
faptul că, potrivit alin.(2) art.27 din Constituţie, oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este
asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a
emigra şi de a reveni în ţară.
 Astfel, lipsa vizei de reşedinţă nu poate servi drept temei pentru a limita drepturile şi
libertăţile persoanei, inclusiv dreptul la locuinţă. În cadrul examinării pricinilor cu privire la
recunoaşterea dreptului la spaţiu locativ se va ţine cont de faptul că viză de reşedinţă sau lipsa ei
este numai una din dovezi care confirmă instalarea persoanei în locuinţă şi această circumstanţă
se ia în consideraţie în ansamblu cu celelalte probe administrative.
18. În conformitate cu alin.(4) art.17 din Constituţie, cetăţenii străini şi apatrizii pot fi
extrădaţi doar în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate în temeiul
hotărîrii instanţei judecătoreşti.
Cererea de extrădare a persoanei se judecă de către instanţa în raza teritorială a căreia
locuieşte sau se află temporar această persoană în conformitate cu prevederile art. art.183 - 185
ale Codului de procedură penală şi ale tratatului internaţional la care Republica Moldova şi statul
care cere extrădarea sînt părţi.
Hotărîrea instanţei judecătoreşti cu privire la cererea de extrădare poate fi atacată în
condiţiile legii.