BASMUL CULT

POVESTEA LUI HARAP-ALB

DE ION CREANGĂ
Definiție: Termenul este derivat din slava veche (basnî- născocire, inventare,
scornire) și definește o specie a genului epic (popular și cult în proză sau în
versuri, care dezvoltă categoria estetică a urâtului (a folclorului, a miraculosului)
în care se narează întâmplările unor personaje, forțe supranaturale, care
întruchipează de obicei valorile de bine și de rău aflate în conflict.
Clasificarea basmelor:
1. Basmul popular – face parte din folclorul literal
- creație ce se transmite prin viu grai (oralitate)
- caracter colectiv (este rezultatul imaginației mai multor creatori)
- creator anonim (creatorul/creatorii sunt necunoscuți)
- prezintă variații multiple determinate de existența creatorilor diverși
- naratorul omniscient marcat a nivelul textului prin indici de persoana 1, dativul
epic.
- personajele prezintă modele morale (binele, răul)
- limbajul popular este marcat de oralitate.
2. Basmul cult – preia tiparul narativ și funcțiile basmului popular
- are autor cuoscut
- apare în formă scrisă
- prezintă o singură variantă
- particularitățile estetice și de viziune ale autorului
- naratorul omniscient îndeplinește toate cele trei funcții (narativă, de regie, de
interpretare)
- personajele sunt bine conturate prin: comportament, limbaj, tehnici de
comunicare.
- discursul naratorului se împletește cu cel al personjelor
PARTICULARITĂȚILE BASMULUI CULT:
- Basmul ne înfățișează o lume idealizată în care eroul luptă pentru valori
morale precum: binele, adevărul, curajul, frumosul, distrungând forțele
malefice.
- Tema generală a basmului este lupta dintre forțele binelui și ale răului
încheiată de obicei cu victoria binelui.
- Timpul și spațiul sunt indeterminate (illotempore)
- Prezența formulelor sau a clișeelor compoziționale:
a) de început/inițiale- care au rolul de a introduce cititorul în lumea ficțională și de
a-l avertiza în legătură cu tipul de lectură pe care trebuie să o facă.
b) mediane- având rolul de a menține trează atenția cititorului și de a face
trecerea de la un fir narativ la altul.
c) finale- cu rolul de a readuce cititorul în lumea reală, de a încheia rotund opera.
Tiparul narativ al basmului constă în patru elemente:
1. Situația inițială, de echilibru
2. Elementul perturbator al echilibrului existent
3. Acțiunea reparatorie a dezechilibrului creeat
4. Refacerea echilibrului și răsplătirea eroului pe o treaptă superioară
Motive literare specifice:
- Cifra 3, 7, 9
- Probele
- Împăratul fără urmași
- Superioritatea mezinului
- Fântâna
- Obiectele fermecate
- Calul năzdrăvan
 - Nunta
- Ajutoarele
Ion Creangă (1837-1889)
Este considerat cel mai mare povestitor al epocii marilor clasici, cunoscut atât
pentru opera sa autobiografică ,,Amintiri din copilărie” cât și povestitor al
povestirilor sale.
Povestea lui Harap-Alb- basm inovator cult la nivelul literaturii naționale. Publicat
la data de 1 august 1877 în revista ,,Convorbiri literare”, acest basm pornește de
la modelul folcloric, reactualizează temele de circulație universală, trecându-se
prin filtrul unei viziuni proprii, asistând astfel la un text narativ complex amplu și
pluriepisodic cu numeroase personaje purtătoare ale unor valori simbolice.
Personajele
Fiul cel mic al Craiului- personaj principal, protagonist, pozitiv, rotund, dinamic,
tipul naivului pe cale de inițiere.
Spânul- personaj secundar, antagonist, negativ, tipul omului viclean, manipulator
și duplicitar (reprezintă răul necesar fără de care nu ar fi fost posibilă devenirea
eroului).
Fata împăratului Roșu- personaj secundar, personaj real cu puteri supranaturale,
tipologia fetei răsfățate.
Sfânta Duminică- personaj secundar, pozitiv, personaj ajutor și donator.
Împăratul Roșu- personaj secundar, pozitiv, plat, tipul tatălui protector, grijuliu.
Craiul- personaj episodic, plat, tipul tatălui inițiator.
Împăratul Verde- personaj secundar, tipul împăratului iubitor, naiv.
Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă- personaje episodice,
ajutoare, reale cu puteri supranaturale.
Alte personaje episodice: calul, furnica, albina
Alte personaje-donator: Sfânta Duminică, albina, furnica.
Tema și viziunea despre operă
Tema operei este cea specifică acestei specii literare și anume a luptei dintre bine
și rău, este cea a maturizării feciorului de Crai.
Viziunea despre lume- omul de ,,soi bun” își atinge obiectivele, scopurile stabilite
de divinitate, cu ajutorul semenilor, dar, mai ales datorită virtuților morale:
generozitatea, onoarea, curajul, bunătatea, simțul datoriei, respectul, umanizarea
fantasticului.
Elemente de steropitie specifice:
Formule magice: formula inițială (Amu’, cică era odată), formule mediane (și merg
ei o zi, și merg doua, și merg patruzeci și nouă, Dumnezeu să ne ție că cuvântul
din poveste, înainte mult mai este), formula finală (,,și a ținut veselia ani întregi și
acum mai ține încă, cine se duce acolo le și mănâncă, iară pe la noi cine are bani
bea și mănâncă, iară cine nu se uită și rabdă”). Aceastea sunt convenții care
marchează intrarea și ieșirea din fabulos. Însă naratorul, inovează formula inițială,
punând povestea pe seama spuselor altcuiva: ,,cică era odată”, adică se spune,
fără a nega ca în basmul popular. (,,a fost odată ca niciodată”), iar formula finală
include o reflecție asupra realității sociale, alta decât în lumea basmului.
Repere de spațiu și de timp:
Reperele basmului sunt tipice, reperele fiind vagi, neputând fi determinate.
Timp nedefinit (illotempore), adverbele folosite pentru a preciza acest aspect
(odată, cândva, atunci).
Naratorul plasează acțiunea într-un prezent fictiv: ,,amu’”
Spațiul imprecis- ,,undeva într-o pădure, în grădina ursului.”
Acțiunea începe la o margine a pământului și se termină la alta.
Limbajul- adevărata inovație a stilului lui Creangă o reprezintă umorul și oralitatea
realizate prin: regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice (frecvența
proverbelor, a zicătorilor, introduse în text prin expresia: ,,vorba ceea”.
Citatul paremiologic are o serie de efecte artistice: dă rapiditate povestirii anulând
alte explicații, produce haz, conferă perspectivă umanismului popular asupra
întâmplărilor.
Numele personajelor sunt seminificative.
Expresii consacrate de uz: ,,strălucește ca un Soare”.