Introducere în Logică

Obiective:
I. Foarte scurtă istorie a logicii
II. Cu ce se ocupă logica
III. Vom ști ce este un raționament și cum se formalizează un raționament
IV. Diferența între validitate și adevăr

Foarte scurtă istorie a logicii

I. Logica ca știință riguroasă a fost întemeiată în Grecia antică de către filosoful
Aristotel. Logica lui Aristotel are în centrul ei termenii și propozițiile categorice. Pe
parcursul Evului Mediu această logică a fost formalizată și rafinată de către generații
multiple de călugări logicieni. Abia în secolul XIX a apărut un nou tip de logică care
are ca element de bază nu termenul ci propozițiile simple, de aceea a fost numită
Logică propozițională. În secolul XX Bertrand Russell întemeiază Logica
Simbolică, cea mai avansată și versatilă formă de logică de până în prezent. Noi vom
studia Logica Aristotelică, Logica Propozițiilor (doar la clasele de profil umanist) și
câteva elemente de logică inductivă.

Cu ce se ocupă logica
II. În centrul preocupărilor logicii se află raționamentele, numite și inferențe sau
argumente. Problema centrală a logicii aristotelice este verificarea corectitudinii
definiției, clasificării și în special a raționamentelor și crearea de instrumente care
să ușureze verificarea corectitudinii unui raționament. În logică, spunem că un
raționament corect este valid. Un raționament incorect este nevalid.

Ce este un raționament (sau argument)?

III. Un raționament (sau argument) constă dintr-o propoziție de demonstrat numită
concluzie și una sau mai multe propoziții care susțin, întemeiază concluzia, numite
premise. Un raționament adus la forma standard începe cu înșiruirea premiselor,
urmate de concluzie. Premisele au rolul de a întemeia, susține concluzia.
Recunoaștem premisele și concluzia după anumiți indicatori:
- pentru că, deoarece, datorită, fiindcă sunt indicatori de premise.
- prin urmare, în consecință, deci, rezultă că, conchidem că sunt indicatori de
concluzie.

Exemple de enunțuri care sunt raționamente:

Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela. Plouă. Deci, îmi iau umbrela.

Motivul pentru care Mihai a luat note mari este acela că a mers la școală, a fost atent
la clasă și a făcut temele.
 Exemple de enunțuri care nu sunt raționamente:
Am să îmi iau un hamburger și o cola, apoi am să mă plimb cu bicicleta.
Nu cred că merită să îți iei bicicletă de munte fără suspensie pe spate.

La ce folosesc argumentele:

a) persuasiune: încercarea de a convinge pe cineva de adevărul unei propoziții

b) justificare/întemeiere: oferirea unui motiv pentru a crede că o propoziție este
adevărată
c) înțelegere: dacă prezentăm argumente pentru credințele și faptele noastre ceilalți
oameni ne vor înțelege
d) explicare: încercarea de a încadra un fenomen particular într-o structură mai generală
cu scopul de a elimina surpriza și dezorientarea. (ex: de ce cade un obiect - pentru că
obiectele suspendate într-un mediu mai puțin dens decât ele însele, cad)

Diferența între validitate și adevăr

IV. Validitatea este proprietatea unui raționament de a respecta regulile unei gândiri
corecte care sunt exprimate sub forma legilor logicii. Un raționament este valid dacă
având premise adevărate, nu poate produce decât o concluzie adevărată.
Validitatea sau nevaliditatea unui raționament depinde doar de respectarea regulilor
unei gândiri corecte, nu de adevărul sau falsitatea premiselor. Putem avea
raționamente corecte, chiar dacă premisele și concluzia sunt false.

Exemplu de raționament valid cu premise adevărate:

Toți românii sunt europeni.

Toți dâmbovițenii sunt români.
Deci toți dâmbovițenii sunt europeni.

Exemplu de raționament valid cu premise false și concluzie adevărată:

Toți astronauții învață la CNNT.

Toți elevii clasei a IX-a E sunt astronauți.
Deci, toți elevii clasei a IX-a E învață la CNNT.

Adevărul este proprietatea unei propoziții (care exprimă o stare de fapt) de a fi în

concordanță cu realitatea la care se referă. Falsitatea unei propoziții constă în lipsa
 acestei concordanțe. Spunem despre o propoziție care poate fi adevărată sau falsă că
are valoare de adevăr. Nu toate propozițiile pot avea valoare de adevăr. Doar
propozițiile care afirmă ceva despre o stare de fapt pot avea valoare de adevăr. În
logică, numim propoziție, doar acele enunțuri care exprimă o stare de fapt și deci care
pot avea valoare de adevăr.

Exemple de propoziții care pot avea valoare de adevăr:

Acum plouă.
Autobuzul nu a venit azi la timp.

Exemple de propoziții care nu pot avea valoare de adevăr:

Nu vorbiți în timpul conferinței!
Hai Dinamo!
Te rog să îmi aduci servieta.

Deci adevărul și validitatea sunt lucruri diferite. Unele propoziții pot fi adevărate sau
false. Propozițiile nu pot fi valide sau nevalide. Raționamentele (sau argumentele) pot
fi valide sau nevalide. Raționamentele nu pot fi adevărate sau false.
Pe scurt adevărul și falsitatea sunt proprietăți ale propozițiilor iar validitatea și
nevaliditatea sunt proprietăți ale raționamentelor.

Aplicații:

Fiind date următoarele pasaje:

a) Am să merg în oraș și am să îmi cumpăr o înghețată pe care am să o mânânc cu mare

plăcere. Apoi am să merg în parc și am să mă dau cu skateboardul.

b) Dacă mă dau cu skateboardul cad și să mă rănesc. Nu vreau să mă rănesc. Deci nu mă dau

cu skateboardul.

c) Elevii care învață bine iau note mari. Elevii care iau note mari sunt admiși la facultăți
bune. Eu sunt admisă la o facultate bună. Așadar învăț bine și iau note mari.

Stabiliți dacă textele date sunt argumentări sau nu. Pentru cele care sunt, arătați care este
structura argumentării.