[Type text]

Puterea de stat - parlament

Puterea statului se poate referi la: puterea poliției (legea constituțională a Statelor
Unite), capacitatea unui stat de a reglementa comportamentele și de a impune ordinea pe
teritoriul său conceptul extrovertit de putere în relațiile internaționale, conceptul introvertit al
puterii politice în cadrul unei societăți, influența socială, constrângere1.
Teoreticienii statului au dezbătut de mult cum să definească cel mai bine puterea de
stat. Aceste dezbateri se reflectă în dezbateri ontologice aprinse care dezvăluie natura esențial
contestată a puterii2 și dezbateri epistemologice și metodologice aferente despre modul de
identificare și măsurare a puterii ca relație socială 3. SRA se concentrează inițial pe „putere ca
capacitate, mai degrabă decât pe putere ca actualizare a unei astfel de capacități. Cel mai
elementar, puterea este capacitatea unei forțe date de a produce un eveniment care altfel nu ar
avea loc. O astfel de capacitate este în mod inerent relațională deoarece depinde de
corespondența reciprocă dintre capacități și pasive – capacitățile forței cauzale, pasivele
acelui asupra căruia funcționează această forță. În lumea socială există cel puțin o dublă
contingență la locul de muncă, semnificată în relația stăpân-sclav, în sensul că fiecare parte
dintr-o relație socială are capacități și obligații. În cele mai multe cazuri, numărul și gama de
forțe relevante este mult mai larg”4.
Acolo unde relațiile sociale sunt mediate prin instrumentul lucrurilor, atunci contează
și posibilitățile acestora din urmă. Nu tot ceea ce este posibil este actualizat; „și nu tot ce este
posibil este composibil, adică poate fi actualizat în același timp cu alte posibilități. Cu cât
relațiile sociale sunt mai puternic structurate, cu atât există mai multe constrângeri asupra
posibilității și a potențialelor secvențe de evenimente. Acesta este ceea ce permite studiul
modelelor durabile de dominație (Herrschaft), dezvoltarea lor și rupturile radicale din acestea.
Atunci când examinăm puterea de stat, suntem de obicei interesați de actualizarea
capacităților și pasivelor structurate social, mai degrabă decât de actele de putere social
amorfe (sau aleatorii). Prin urmare, este crucial să ne concentrăm pe capacitățile bazate pe
relații sociale structurate, mai degrabă decât pe proprietățile agenților individuali considerați
în mod izolat. În plus, întrucât aceste relații sociale structurate presupun relații de durată,
există capacități și vulnerabilități reciproce, chiar dacă adesea asimetrice. O paradigmă
comună aici este dialectica stăpân-sclav a lui Hegel – în care stăpânul depinde de sclav și
1
Martha Finnemore, Judith Goldstein (2013). Back to Basics: State Power in a Contemporary World. Oxford
Scholarship Online.
2
Lukes, S. (1975). Power: A Radical Analysis, Basingstoke: Macmillan
3
Haugaard, M. (1997). The Constitution of Power, Manchester: Manchester University Press.
4
Oprea Florin (2020). op. cit. 34 p.
[Type text]

sclavul de stăpân”5. Cazul paradigmatic echivalent al lui Marx este, desigur, interdependența
materială a capitalului și a muncii.

5
Jessop Bob (2009). The state and state power. In book: The SAGE handbook of power Publisher: SAGE
Editors: Stewart Clegg, Mark Haugaard.