Prob

Proble
leme
me de fiz
fizic
ic˘
a
ă

Emil
Emil Petre
etresc
scu
u Daniela
iela Bu
Buzzatu

14 octombrie 2005
Cuprins

1 OPTICA ˘
Ă 2
1.1 Unde electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Interferenţ˘
a . . . . . . .
Interferent¸ă . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Difracţie
¸ie . . . . . . . . .
Difract . . . . . . . . . . . . . 34
1.4 Polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52

1
Capitolul 1
˘
OPTICA
Ă

1.1
1.1 Unde
Unde elec
electr
trom
omag
agne
neti
tice
ce
  ¸si
S˘a se scrie expresiile vectorilor E 
1.1.1 Să   ale unei unde elec-
şi B
tromagne
tromagnetice
tice plane
plane care se propag˘
propagăa pe direcţia
direct¸ia Oz
Oz,, dac˘
dacăa ea
este liniar
liniar polarizat
polarizat˘ aă având
avˆand planul de polarizare la un unghi
o
α = 45 faţ˘
fat¸ăa de planul Oyz
Oy z . Propagarea undei are loc ˆın ı̂n vid
(vezi Fig.1.1).

Soluţie
Solut
¸ie

Dacă
Dac˘a notăm
not˘am cu E o modulul amplitudinii intensităt
intensit˘aţii
¸ii câmpului
cˆampului
electric,
electric, atunci:
 o = E o sin αex + E o cos αey
E 
Deoarece α = π/4
π/4 rezultă:
rezult˘
a:
√2 √2
 o =
E  E oex + E oey
2 2
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 3

 x
r

 E 0 x
r

 E 0 r

e x

a
O e r

 z 
r
 z 
e y
r

 E 0 y
 y

Fig.
Fig. 1.1

Astfel,
Astfel , unda armonic˘
armon icăa plană
plan˘a va avea expresia:
√2
E (z, t) = E o (ex + ey )cos(ωt
)cos(ωt − kz)
kz )
2
unde k = ω/c,
ω/c , k fiind modulul vectorului de undă
a iar ω - pulsaţia.
und˘ pulsat¸ia.
Deoarece propagarea undei are loc ˆın
ı̂n vid:
εo
  = µo H 
B   unde   =
H 
  (u × E  )
µo

u este versorul direcţiei

direct¸iei de propagare, care ˆın
ı̂n cazul nostru este
ez . Astfel, inducţia
induct¸ia câmpului
cˆ
ampului magnetic este:

  =
B
√ε µ (e × E  ) = 1 (e × E  )
o o z z
c
Pentru amplitudini este valabilă
valabil˘a relaţia:
relat¸ia:

 o = 1 (ex
B × E   )
o
c
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 4

Atunci:
 ex ey ez

ex × E   =
o  0 0 1  = −E  cos αe
o x + E o sin αey
E o sin α E o cos α 0
¸si
şi

− E c cos αe + E c sin αe

 o =
B
o
x
o
y

Ţ
T
¸ inand aB
âˆnd cont că
c˘   = B  cos(ωt
cos(ωt − kz)
o kz ) ¸si
şi ca㢠α = 45 , rezultă:
rezult˘a: o

  = E 
B
o
√ [e + e ]cos(ωt
]cos(ωt − kz)
x y kz )
c 2

1.1.2 O undă
und˘a electromagnetic˘
electromagneticăa plană
plan˘ frecvent¸a ν  = 16
a care are frecvenţa
Hz se propagă
propag˘a ˆını̂n vid dup
dup˘ direct¸ia axei Oz ¸si
aă direcţia şi are amplitudine
amplit udineaa
intensităt
intensit˘ aţii
¸ii câmpului electric E x = 2 V/m.
cˆampului electric
a. Să
S˘a se determine amplitudinea, viteza de fază, faz˘
a, lungimea de
undăa ¸si
und˘ şi vectorul
vectoru l de und˘
undă.
a.
b. Să
S˘a se determine amplitudinea ¸si şi direcţia
direct¸ia de oscilaţie
oscilat¸ie a inten-
sităt
sit˘aţii
¸ii câmpului
cˆampului magnetic.
magnetic.

Soluţie
Solut
¸ie

a. Deoarece unda electromagnetică

electromagnetic˘a se propagă
propag˘
a ˆın
ı̂n vid, viteza
8
a este c = 3
de fază
faz˘ × 10 m/s.
c 3 108 ×
λ = = = 0, 3 m
ν  109
2π
k = 20, 9 m−1
= 20,
λ
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 5

b.
εo
  =
H 
  (u × E  )
µo

ˆIn   = E xex . Intens

În cazul nostru, u = ez iar E  Intensit
itate
ateaa câmpului
cˆ
ampului
magnetic
magnetic devine:
εo
  =
H 
  (ez ex )E x
×
µo
εo
  =
H 
  E xey
µo

  oscilează
Vectorul H  a axa Oz iar modulul său
oscileaz˘a după
dup˘ s˘au va avea va-
loarea:
εo
H  =
  E x = 5, 3 × 10 −3
A/m
µo

1.1.3 Vectorul intensitate a câmpului

cˆ
ampului electric al unei unde elec-
tromagnetice plane este:
√
  = E 
E   o exp i[9
i[9,, 42 × 10 t − π3 (
14
2y ) 107 ] V/m
12x + 2y
12x

unde
  = 4
√ 4
E  −3 × 10 e  + 3 3 × 10 e 
x y

Să
S˘a se determine:
a. direcţia
direct¸ia după
dup˘
a care oscilează
oscileaz˘
a intensitatea câmpului
cˆ
ampului electric
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 6

 x
r

 E 0
a
r

e x

O e y
r

 y

Fig.
Fig. 1.2

b. direcţia
direct¸ia de propagare a undei
c. mărimea
m˘arimea amplitudinii intensităt
intensit˘aţii
¸ii câmpului
cˆampului electric
d. lungimea de undă und˘a
e. pulsaţia
pulsat¸ia ¸si
şi frecven
fre cvent¸a
ţa undei
f. viteza de propagare

Soluţie
Solut
¸ie

a. Reprezentăm
Reprezent˘
am ˆın siste mul de axe xOy amplitudinea
ı̂n sistemul amplitudinea câmpului
cˆ
ampului
electric (vezi Fig. 1.2).
Deoarece
4
√ 4
E x = −3 × 10 V/m E y = 3 3 × 10 V/m

tg α =
|E  | = √1
x
E y 3
π
α =
6
Atunci, unghiul ϕ făc
f˘acu  o cu axa Ox este:
ut de E 
π 2π
ϕ= +α=
2 3
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 7

b.

E o =
  E x2 + E y2 = 6 × 10 4
V/m

c. Din expresia de definiţie:

definit¸ie:
  = E 
E   o exp i(
i(ωt −  kr)
rezultă:
rezult˘a:
  π √
kr = kx x + ky y + kz z = ( 12x 2y ) 107
12x + 2y
3
¸si
şi
√12π
12π 7
kx = × 10 m−1
3
2π
ky = 107 m−1
×
3
kz = 0

Atunci:
  4π 7
k = kx2 + ky2 + kz2 = × 10 m−1
√ 3
kx 3
ux = =
k 2
ky 1
uy = =
k 2
iar vectorul direcţiei
direct¸iei de propagare va avea expresia:
√3 1
u = uxex + uy ey = ex + ey
2 2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 8

d.
2π −7
λ= = 1, 5 × 10 m
k

e.

ω = 9, 42 1014 rad/s
×
ω
ν  = = 1, 5 1014 Hz
×
2π

f.
v
λ = vT  =
ν 
7
v = λν  = 2, 25 × 10 m/s

1.1.4 Intensitatea câmpului

cˆ
ampului electric al unei unde electromagnet-
ice care se propagă
propag˘a ˆın
ı̂n dire ¸ia Ox ˆın
di rect
cţia ı̂n vid este:
est e:
  = E oey sin πz cos(ωt
E  cos(ωt kz)
− kz )
zo
Cunoscând ı̂n vid c, zo ¸si
Cunoscˆand viteza luminii ˆın şi ω să
s˘a se determine mo-
dulul vectorului de undă.
und˘
a.

Soluţie
Solut
¸ie

Considerăm
Consider˘am ecuaţia
ecuat¸ia undelor undelor:
 
1 ∂ 2 E 
  
E  = 2 2
c ∂t
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 9

scris˘a pentru componenta E y :

scrisă

∂ 2 E y ∂ 2E y ∂ 2 E y 1 ∂ 2 E y

+ + =
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 c2 ∂t 2
unde:
πz
E y = E o sin cos(ωt
cos(ωt − kx)
kx)
zo
iar derivatele de ordin doi vor avea expresiile:

∂ 2 E y 2 πz
∂x 2
= −E  ko sin
zo
cos(ωt
cos(ωt − kx)
kx )
∂ 2 E y
= 0
∂y 2
∂ 2 E y π2 πz
= − E o 2 sin cos(ωt
cos(ωt kx )
− kx)
∂z 2 zo zo
∂ 2 E y πz
= − E o ω2 sin cos(ωt
cos(ωt − kx)
kx )
∂t 2 zo
Atunci:

2 π2 ω2
−k − zo2
= − c2

Rezultă:
Rezult˘a:

ω
    cπ 2
k = − 1
c zo c
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 10

1.1.5 Un laser emite ˆın

ı̂n ultraviolet
ultraviolet pulsuri de 2 ns cu diametrul
diametrul
de 2, 5 mm. Fiecare puls are energia de 6 J.
a. Să
S˘a se determine lungimea ˆın
ı̂n spaţiu
spat¸iu a pulsului emis de laser
b. Să
S˘a se determine densitatea de energie emisă
emis˘
a de laser

Soluţie
Solut
¸ie

a.
8 −9
l = cT  = 3 × 10 × 2 × 10 = 0, 6 m

b.
W  W  4W 
w= = 2
= 2
= 106 W/m3
V  lπd
lπ d /4 πld
πl d

1.1.6 Utilizând
Utilizˆand argumente energetice să
s˘
a se arate că
c˘
a amplitudinea
descre¸ste cu r.
unei unde sferice descreşte

Soluţie
Solut
¸ie

Considerăm
Consider˘am două
dou˘a sfere
sfe re concentr
co ncentrice
ice (ı̂n
(ˆın centrul
cent rul sferei
sf erei se afl˘
aflaă sursa)
de raze r1 ¸si raz˘a r > r1 . Energia care trece ˆın
şi alta de rază ı̂n unitatea
un itatea
de timp prin cele două
dou˘ a sfere este aceeaşi.
aceea¸si. Atunci:

4πr12I 1 = 4πr 2 I 

unde
1 ε 2 1 ε 2
I 1 =
  E  I  =
  E 
2 µ 1 2 µ
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 11

E 1 ¸si
şi E 2 fiind intensităt
intensit˘aţile
¸ile câmpulu
cˆampuluii electric
elec tric al undei
und ei pe
p e suprafat
supr afaţa
¸a
celor două
dou˘ a sfere. Astfel:

r12 E 12 = r 2 E 2

E 1 r1
E  =
r
∼ 1r

1.1.7 Utilizând
Utilizˆand argumente energetice să
s˘
a se arate că
c˘
a amplitudinea
unei unde cilindrice descreşte
descre¸ste cu
√r .
Soluţie
Solut
¸ie

Considerăm
Consider˘am doi cilindrii, unul avândavˆand ca axă
ax˘a sursa filiformă
filiform˘a a
undelor cu raza r1 fixă,
fix˘a, ¸si raz˘a r > r1 .
şi altul de rază
Energia care traversează
traverseaz˘ port¸iune de lungime l prin
a cilindrii pe o porţiune
cele două
dou˘
a suprafeţe
suprafet¸e ˆın
ı̂n unitatea
unita tea de timp este aceea¸
acee aşi:
si:

2πlr
πl r1 I 1 = 2πlrI 

unde
1 ε 2 1 ε 2
I 1 =
  E  I  =
  E 
2 µ 1 2 µ

E 1 ¸si
şi E  sunt intensităt
intensit˘
aţile
¸ile câmpului
cˆampului electric al undei pe suprafaţa
suprafat¸a
laterală
lateral˘a a celor doi cilindri. Astfel:

r1 E 12 = rE 2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 12

Rezultă:
Rezult˘a:
√r E  1 1 1
E  = √r ∼ √r

1.1.8 O undă
und˘a electromagnetic˘
electromagneticăa plană
plan˘a cade la incident
incide nţ˘
¸ăa normală
normal˘a
pe o lamă fet¸e plan-paralele de grosime d (vezi
lam˘a cu feţe (vezi Fig
Fig.. 1.3).
1.3).
Substanţa
Substant¸a din care este confecţionat˘
confect¸ionatăa lama este nemagnetică
nemagnetic˘ a
(µr = 1), iar permi
p ermitiv
tivitat
itatea
ea electric
electric˘
aă relati
rel ativ˘
văa descre¸
des creşte
ste dup
dup˘
aă
legea:

εr (x) = ε1 e−2ax

Să
S˘a se determine timpul total
t otal ˆın
ı̂n care unda străbate
str˘
abate lama cu feţe
fet¸e
plan-paralele.

Soluţie
Solut
¸ie

Viteza undei la distanţa

distant¸a x de suprafaţa
suprafat¸a lamei este:
1 1
v = √εµ =√
εεµ
o r o o

v = √cε e
1
ax

Timpul ˆın
ı̂n care
c are unda străbate
str˘ port¸iunea dx de la distanţa
abate porţiunea distant¸a x este:

dx
√ε 1
dt = = e−ax dx
v c
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 13

 x

d  dx

 x

Fig.
Fig. 1.3

Atunci timpul total va fi:

t=
  √ d
ε1 −ax
e dx =
√ε 1 −ax d
1
e
ε1
√
e−ad
− 
− 0 = 1|
0 c c a ac

1.1.9 O undă
und˘
a electromagnetică
electromagnetic˘
a plană
plan˘a se propag˘
propa găa ˆın
ı̂n vid astfel
ˆın
ı̂ncat
âˆt câmpul
cˆampul electric are expresia:

 o ei(ωt− kr)
  = E 
E 

ıntr-un sistem de coordonate Oxyz cu versorii ex , ey ¸si

şi ez . Vec-
torul de undă
und˘a ¸si
şi amplitudinea undei au expresiile:
 
k = 3ex + 4
4ez m −1

 o = 2ey V/m

E 

a. Să
S˘
a se determine direcţia
direct¸ia de propagare a undei
u ndei ¸si
şi lungimea de
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 14

und˘a
undă
b. Să
S˘a se determine intensitatea câmpul
cˆ
ampul magnetic
magnetic H 
c. Să
S˘a se determine intensitatea undei

Soluţie
Solut
¸ie

a. Direcţia a de vectorul  
Direct¸ia de propagare a undei este dată
dat˘ k care,
conform expresiei lui se află
afl˘a ˆın pl anull xOz.
ı̂n planu xOz . Unghiul
Unghiul θ făcut
f˘acut de
direct¸ia de propagare cu axa Oz este:
direcţia
kx 3
tg θ = =
kz 4
Rezultă:
Rezult˘a:
2π 2π
λ= = m
5
 kx2 + kz2

b.

εo
  =
H 
  (u × E  )
µo
εo ( 
k × E  ) = 5, 3 × 10 (−8e
=
  −4  
6ez )ei(ωt−kr)
+ 6
x
µo k

unde u este versorul direcţiei

direct¸iei de propagare a undei; se observă
observ˘
a
că   oscilează
c˘a H  oscileaz˘a ˆın pl anull xOz.
ı̂n planu xOz .
c.

  >= 1 εo  2
 
I  =< E 
| × | H 
  E o u W/m2
2 µo
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 15

 x

4a

p /3

O a  y

2a

Fig.
Fig. 1.4

1.2
1.2 Inte
Interf
rfer
eren
ent
¸˘
ţa
ă
1.2.1 Să
S˘a se determine amplitudinea oscilaţiei
oscilat¸iei care se obţine
obt¸ine prin
compunerea a trei oscilaţii:
oscilat¸ii:

u1 = a cos ωt
u2 = 2a sin ωt
u3 = 4a cos(ωt
cos(ωt + π/3)
π/ 3)

Soluţie
Solut
¸ie

Exprimăm:
Exprim˘am:

u2 = 2a sin ωt = 2a cos(ωt
cos(ωt − π/2)
π/ 2)
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 16

Din Fig. 1.4 se observ˘ob servăa că

c˘a putem scrie componentele amplitu-
dini
di niii mişc
mi¸sc˘arii
ării rezultante:
rezultante:
Ax = a + 4a
4a cos π/3
π/ 3 = 3a
√
Ay = 4a sin π/3
π/3 2a = 2 3a − − 2a
Atunci, amplitudinea rezultantă
rezultant˘
a va fi:
    √
A= Ax2 + Ay2 = 9a2 + 4( 3 − 1) a2 2 = 3, 3a

1.2.2 O oscilaţie obt¸ine prin suprapunerea a N  oscilaţii

oscilat¸ie se obţine oscilat¸ii coe-
rente pe aceea¸
acee aşi
si direct
d irecţie
¸ie ¸si
şi care sunt de forma:
uk = a cos[ωt
cos[ωt + (k
(k 1)θ]
− 1)θ
unde k este numărul
num˘arul oscilat
oscila¸iei (k = 1, 2, ....
ţiei (k ....N 
N ),
), θ este defazajul
ˆıntre
ı̂ntr e oscila ţia k ¸si
osc ilat¸ia şi osci
os cila ţia k + 1. Să
lat¸ia S˘
a se determine amplitudinea
rezultantă.
rezultant˘ a.

Soluţie
Solut
¸ie

Reprezentăm
Reprezent˘
am oscilaţiile
oscilat¸iile sub formă
form˘a comp
co mple
lex˘
xă:
a:
iωt
uk = a exp[iωt
exp[iωt + (k
(k 1)θ] = ae
− 1)θ ã
˜e
unde
a
ã
˜ = a exp(k
exp(k 1)θ
− 1)θ
Amplitudinea complexă
complex˘a a oscilaţiei
oscilat¸iei rezultante este:
N  N 
eiN θ 1−
Ø =
A
  ˜=a
a
ã (k−1)θ
e = a iθ
k=1 k=1
e 1−
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 17

Amplitudinea reală
real˘
a este egală
egal˘
a cu modulul amplitudinii complexe:
iN θ
A=a
|e − 1|
iθ
|e − 1|
Se va ¸ine
ţine
t cont că:
c˘
a:

iα
| e − 1| = | cos α + i sin α − 1| =
 
(cos2 α − 1) 2 + sin2 α
s in α/
= 2 si α/22

Rezultă:
Rezult˘a:
sin(N θ/2)
sin(N θ/2)
A=a
sin(θ/2)
sin(θ/ 2)

1.2.3 Două
Dou˘a unde coerente plane au direcţiile
direct¸iile de propagare ce fac
ı̂ntre ele un unghi α foarte mic, căzˆ
ˆıntre c˘azând
and aproape normal pe un
ecran.
ecran. Să
S˘a se determine distanţa
distant¸a dintre două
dou˘
a maxime vecine pe
ecran (interfranja).
(interfranja).

Soluţie
Solut
¸ie

Fie cele două

dou˘a unde coerente:

y1 = A cos(ωt
cos(ωt −  k r)1

y2 = cos(ωt −  
A cos(ωt k r ) 2

Defazajul dintre cele două

dou˘
a unde este:

∆φ = ( 
k1 −  k )r
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 18

k 1 r

r m

r m +1
r

k 2

Fig.
Fig. 1.5

Pentru maximul de ordin m, defazajul va fi:

( 
k1 −  k )r
2 m = 2πm

iar pentru maximul de ordin m + 1 defazajul va fi:

( 
k1 −  k )r
2 m+1 = 2π(m + 1)

Din cele două

dou˘a ecuat
ecua¸ii
ţii rezultă:
rezult˘a:

( 
k1 −  k )(
)(r
2 m+1 − r m) = 2π

Deoarece incident
inciden¸a
ţa este aproape normală
normal˘
a pe ecran (vezi Fig.
1.5):

| k −  k ||r

1 2 m+1 − r | = 2π
m

kα × i = 2π

Cum k = 2π/λ,
π/λ, rezultă:
rezult˘a:

λ
i=
α
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 19

 P 
r 1

S 1
r 
q r 2
d 
O

S 2

Fig.
Fig. 1.6

1.2.4 Un sistem este format din două

dou˘ punctiforme S 1 ¸si
a surse punctiforme şi
S 2, care emit unde coerente.
coerente. Sursele
Sursele se află
afl˘
a ˆıntr-un
ı̂ntr -un plan
pla n ¸si
şi os-
cileză
cilez˘a perpendicul
perpendicular ar pe planul
planul respectiv.
respectiv. Distant
Distanţa¸a dintre surse
este d iar lungimea de undă und˘a este λo . Sursa S 2 este defazată
defazat˘a cu ϕ
ˆın surse i S 1 . Să
ı̂n urma sursei S˘a se determine unghiul θ ce caracterizează
caracterizeaz˘ a
direcţia
direct¸ia după
dup˘a care intensitatea radiaţiei
radiat¸iei este maximă
maxim˘a (Fig. 1.6).

Soluţie
Solut
¸ie

Fie un punct P  situat la o distanţ˘

distant¸ăa r  d, pe direcţia
direct¸ia θ faţ˘
fat¸ăa
de surse.
 2
d
r22 = r + 2
+ rd cos θ
2
− 2
d
r12 = r + 2
rd cos θ
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 20

Sc˘
Sc adem
ăd em cele
ce le dou˘
do uăa ecua
ec uat¸ii:
ţii:

(r2 − r )(r
1)(r + r ) = 2rd cos θ
2 1

¸si
şi ¸inem
ţtin em cont c˘a r2
co nt că + r  2r. Rezultă:
1 Rezult˘a:

∆r = r − r  rd cos θ
2 2

Astfel,
Astfel, defazajul dintre
dintre undele care ajung ˆın ı̂n punctul P  se da-
torează
toreaz˘a o dată
dat˘a defaza
d efaza jului iniţial
init¸ial ¸si
şi apoi defazajului
defaza jului obţinut
obt¸inut din
diferenţa
diferent¸a de drum 2π 2π ∆r/λ.
r/λ. Rezultă:
Rezult˘a:
2πd cos θ
∆ϕ = θ +
λ
Maximul
Maximul de interferent
interferenţ˘
¸ăa se obţine ∆ϕ = 2kπ:
obt¸ine pentru ∆ϕ kπ :
2πd cos θ
θ+ = 2kπ
λ
¸si
şi

cos θ = k
−  θ λ
2π d

1.2.5 Una din fantele dispozitivului Young este acoperită

acoperit˘a cu un
strat de mică
mic˘ refract¸ie n = 1, 58. ˆIn
a cu indicele de refracţie În punctul cen-
tral de pe ecran se găs
g˘
ase¸stee a 7 a franjă
eşt franj˘a luminoasă.
− luminoas˘a. Ca
Care
re este
este
grosimea lamei dacă
dac˘a lungimea de undăund˘ a a luminii folosite este
˚
λ = 5500 A(Fig.
Å(Fig. 1.7).

Soluţie
Solut
¸ie
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 21

 P 
r 1
 F 1
 x

2l   M  r 2

S  O O

 F 2

 D

Fig.
Fig. 1.7

Conform Fig. 1.7,

Conform 1.7, diferen
diferent¸a
ţa de
d e drum ˆıntre
ı̂ntre razele care interferă
interfer˘
a
ˆın
ı̂n pu
punc tull P  este:
nctu

δ = (r1 − e) + ne − r 2

Dar,
Dar , ˆın
ı̂n pun ctull O , r1 = r2 . Atunci:
punctu

δ = (n 1)e
− 1)e
condit¸ia de maxim δ = kλ rezultă:
Din condiţia rezult˘a:

(n 1)e = kλ
− 1)e
Astfel grosimea e este:
kλ
e= = 6, 64 µm
n 1 −
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 22

1.2.6 ˆIn
În practică,
practic˘
a, studiul fenomenului
fenomenului de interfernt
interfernţ˘
¸ăa nu se reali-
zează
zeaz˘a utilizând
utilizˆand surse luminoase monocromatice. Să S˘a se determine
relaţia ∆λ, lărgimea
relat¸ia dintre ∆λ l˘argimea spectrală
spectral˘
a a radiaţiei
radiat¸iei folosi
fol osite
te ¸si
şi ordi
o rdinul
nul
inteferent¸ăa k la care figura de interferenţ˘
de inteferenţ˘ interferent¸ăa nu se mai observ
obs erv˘a.
ă.

Soluţie
Solut
¸ie

Figura de interferent
interferenţ˘
¸ăa nu se mai observă
observ˘
a când
cˆand maximul de ordin
k al radiaţiei
radiat¸iei cu lungimea de undă
und˘a λ + ∆λ
∆ λ cade peste maximul
de ordin k + 1 al radiaţiei
radiat¸iei cu lungimea de undă a λ, adic
und˘ ad ic˘a:
ă:
δ = k(λ + ∆λ
∆λ) = (k + 1)λ
1)λ
Atunci:
λ
∆λ =
k

1.2.7 ˆIntr-o
Într-o experienţ˘
experient¸ăa cu oglinz
oglinzii Lloyd (vezi
(vezi Fig. 1.8),
1.8), o und˘
undăa
luminoasă
luminoas˘a care provine direct de la sursă surs˘a interferă
interfer˘a direct cu unda
reflectat˘a de oglinda O. Franjel
reflectată ranjelee de interf
interfere
erent
nţ˘
¸ăa se obţin
obt¸in pe
ecranul E  perpendicular pe planul oglinzii.oglinzii. Distanţa
Distant ¸a dintre sursă
surs˘
a
¸si
şi ecran est e d, iar interfranja este i. Dacă
ecr an este Dac˘a distanţa
distant¸a dintre sursă
surs˘a
¸si
şi ogli
og lind
nd˘aă se modifică
modific˘a cu ∆h∆h, interfranja se măr
m˘are¸ stee de η ori. Să
eşt S˘a
se determine lungimea de und˘ undăa a luminii folosite.
folosit e.

Soluţie
Solut
¸ie

Putem considera că

c˘ interferent¸a pe ecranul E  este datorată
a interferenţa datorat˘ a un-
delor ce provin de la sursa S  ¸si
şi de la imaginea lui S  ˆın
ı̂n ogli
og lind
ndaa
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 23

l 

S 
 P 

h
 R

S '  E 

Fig.
Fig. 1.8

O, S  . Distanţa
Distant¸a dintre cele două
dou˘ a (S ) ¸si
a surse, una reală
real˘ şi cealal
cea lalt˘
tăa

virt
vi rtua lăa (S  ) este 2h
ual˘ 2h. Interfranja este:

2λh
i=
d
Când
Cˆ
and sursa se depărteaz˘
dep˘
artează,
a, noua interfranjă
interfranj˘
a este:

2λ(h − ∆h)
iη =
d
De aici rezultă:
rezult˘a:
i(η 1)d
−1)d
λ=
2∆h
2∆h

1.2.8 ˆIn
În Fig. 1.9 este prezen
prezentat˘
tatăa experienţa
experient¸a de interferenţ˘
interferent¸ăa cu
oglinz
oglinzii Fresnel.
resnel. Unghiu
Unghiull dintre a oglinzi este α = 12 ,
dintre cele două
dou˘
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 24

Dl 

 E 1
O'
 E 2

S 

O
a

S ' ' O' ' 2a

S '

Fig.
Fig. 1.9

distanţa
distant¸a dintre muchia comună
comun˘ şi ecran este b = 130
a a oglinzilor ¸si
cm. Lungimea de undă und˘a a luminii este λ = 0.55 µm. Să S˘a se deter-
mine interfranja
interfr anja ¸si
şi numărul
num˘arul de maxime ce se obţin
obt¸in pe ecran.

Soluţie
Solut
¸ie

Sursele care furnizează

furnizeaz˘ a lumină
lumin˘a coerentă
coerent˘ a sunt imaginile sursei
S ˆ
S  ın
ı̂n oglinzi.
ogli nzi. Se observ˘ c˘a sursa S  ¸si
ob servăa că şi imagin ile ei S  ¸si
ima ginile şi S ” se află
afl˘
a
pe un cerc de rază a r.
raz˘
Distanţa
Distant¸a dintre planul surselor
sur selor ¸si
şi ecran este:

D = b + r sin α
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 25

Distant¸a dintre surse S  S ” = 2rα.

Distanţa rα . Atunci:
λD λD λ(b + r sin α)
i = = =
S  S ” 2rα 2rα
λ(b + r )
i  = 1, 1 mm
2rα
∆l pe care se obţine
Lungimea ∆l obt¸ine interferenţa
interferent¸a este:

∆l = 2bα = 8, 3 mm

Astfel, numărul
num˘arul de maxime este:

∆l 2bα2
bα2rα 4brα2
N  = +1 = +1 = +1=9
i λ(b + r ) λ(b + r)

1.2.9 ˆIntr-un
Într-un interferometru cu două
dou˘
a fascicule se utilizează
utilizeaz˘
a linia
galbenă
galben˘a a mercurului care este constituită
constituit˘
a din două
dou˘a lungimi de
undăa λ1 = 576,
und˘ 576, 97 A ˚
Å ¸si
şi λ2 = 579, ˚
579, 03 A.
Å . Care este ordinul
minim de interferenţ˘
interferent¸ăa astfel ca maximele determinate de cele
două
dou˘a radiaţii
radiat¸ii să
s˘a se distingă.
disting˘a.

Soluţie
Solut
¸ie

Cele două
dou˘a maxime de interferenţ˘
interferent¸ăa se disting atunci când
cˆ
and maxi-
radiat¸iei λ1 de ordin k se suprapune peste minimul radiaţiei
mul radiaţiei radiat¸iei
de ordin k 1. Deoarece ˆın
− ı̂n acel
ac el punct
pu nct diferenţa
diferent¸a de drum optic
pentru ambele radiaţii
radiat¸ii este aceeaşi,
aceea¸si, rezult˘
rezul tă:
a:

δ = kλ 1 = (2k
(2k − 1) λ2
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 26

¸si
şi
λ2
k=
2(λ2
2(λ − λ ) = 140
1

1.2.10 O peliculă ap˘a (n = 1, 3) aflată

pelicul˘a de apă aflat˘
a ˆın
ı̂n aer are grosimea
˚
d = 3200 A.
Å. Dacă
Dac˘a lama este iluminată
iluminat˘ a la incidenţ˘
incident¸ăa normală,
normal˘
a, care
va fi culoarea predominantă
predominant˘ a ˆın
ı̂n lumi
lu mina
na refle
re flect
ctat
at˘a.
ă.

Soluţie
Solut
¸ie

Deoarece lama este iluminată

iluminat˘
a la incidenţ˘
incident¸ăa normal˘
norma lă,
a, diferent
difer enţa
¸a
de drum este:

δ = 2nd − λ/2
λ/2

Condiţia
Condit¸ia de maxim este:

δ = 2nd − λ/2
λ/2 = kλ k = 1, 2, 3,...

Atunci:
2nd 8500
λ= = ˚
A
Å
k + 1/
1/2 k + 1/
1/2

Pentru:

k = 0 ⇒ λ = 17000 A˚Å
k = 1 ⇒ λ = 5700 A˚Å
k = 2 ⇒ λ = 3400 A˚Å
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 27

S 
( 2)

 D
(1 )

 A C 
n
d 

 B

Fig.
Fig. 1.10
1.10

ˆIn
În regiunea vizibilă
vizibil˘
a a spectrului se găse¸
g˘aseşte
ste maximul
max imul pentr uk =1
p entru
care corespunde luminii galben verzui.

1.2.11 Un fascicul de lumină

lumin˘a albă
alb˘
a paralel cade pe o lamă
lam˘
a cu
feţe mic˘a (n = 1, 33) sub unghiul de incidenţ˘
fet¸e plan-paralele din mică incident¸ăa
o
i = 52 (vezi Fig. 1.10). Pentru ce grosime a lamei lumina reflec-
tată
tat˘a va prezenta un maxim pe culoarea galbenă a (λ = 600 µm).
galben˘

Soluţie
Solut
¸ie

Diferenţa
Diferent¸a de drum dintre razele care interferă
interfer˘
a este:

δ = 2nd cos r − λ2
Dar, conform legii Snell-Dscartes:
sin i = n sin r
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 28

rezultă
rezult˘a
  sin2 i
cos r = 1 − n2
Atunci:
  −
δ = 2d n2 sin2 i − λ/2
λ/2
Condiţia
Condit¸ia ca radiaţia a λ să
radiat¸ia cu lungimea de undă
und˘ s˘a prezinte un maxim
este:
δ = kλ k = 0, 1, 2, 3,...
Astfel
  −
2d n2 sin2 i − λ/2
λ/2 = kλ
¸si
şi
d = (2k
(2k + 1) × 0, 6 µm k = 0, 1,...

1.2.12 Să
S˘a se determine grosimea minimă
minim˘
a a unei pelicule cu in-
refract¸ie n = 1, 33 pentru care lumina cu λ = 0, 64 µm
dicele de refracţie
va prezen
prezenta
ta un maxim
maxim prin reflexie
reflexie.. Unghiu
Unghiull de inciden
incident¸ă
ţa˘ este
o
egal cu 30 .

Soluţie
Solut
¸ie

Utilizăm
Utiliz˘am formula obţinut˘
obt¸inutăa ˆın
ı̂n problema
pro blema prece
p recedent˘
dentăa ˆın
ı̂n care punem
k = 0:
λ
d=   − = 0, 13 µm
4 n2 sin2 i
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 29

 A2

 I 
 I ' e

 A1  I 1

r 

Fig.
Fig. 1.11
1.11

1.2.13 Pe dispozitivul format dintr-o lamă

lam˘
a cu feţe
fet¸e plan-paralele
pe care se află
afl˘
a o lentilă
lentil˘a plan-convexă
plan-convex˘ raz˘a R = 2, 4 m, cu
a de rază
refract¸ie n = 4/3, se trimite un fascicul paralel de
indicele de refracţie
lumină
lumin˘a perpendicular pe acesta, cu lumgimea de undă
und˘a λ = 600
nm. Care este raza celui de-al 19-lea inel luminos.

Soluţie
Solut
¸ie

Diferenţa
Diferent¸a de drum dintre razele (1) ¸si
şi (2) (vezi Fig. 1.11) este:

δ = 2e − λ2
unde e I I 1 ¸si
 şi se determ
det ermin˘
inăa cu ajutorul
ajut orul teoremei ˆınălt
ı̂n˘
alţimii
¸imii din
 A1 A2 I . A2 este punctul diametral opus punctului A1 , faţ˘ fat¸ăa de
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 30

centrul cur bur˘aă O al părt

cent rul de curbur p˘arţii
¸ii convexe.

I I 2 = I  A1 I  A2

·
Notând
Notˆand prin:

r = A1 I 1 = I  I 

atunci:

r 2 = (2R
(2R − e)e  2Re
Rezultă
Rezult˘a că:
c˘a:
r2
e=
2R
Condiţia
Condit¸ia de maxim este:

δ = kλ

¸si
şi
rk2
R
− λ2 = kλ
unde rk este raza inelului luminos de ordin k :
   1
rk = k+ Rλ
2

num˘arăa de la inelul cu k = 0, atunci al k lea

Deoarece inelele se număr˘ −
inel luminos este inelul luminos de ordin k 1: −
   1
rk−1 = −k Rλ = 5, 15 mm
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 31

1.2.14 Un rezonator Fabri-Pe

Fabri-Perrot
rrot constă
const˘
a din două
dou˘a oglinzi plane
cu coeficientul de refelexie R = 0, 99 care se află afl˘a la distanţa
distant¸a de
l = 10 cm una faţ˘
fat¸ăa de alta.
alta. O und˘
undaă monocromatică
monocromatic˘ a plană
plan˘a este
incidentă
incident˘a pe interferometru
interferometrull care, ˆın ı̂n acest caz este utilizat ca o
cavitate
cavitate rezonant˘
rezonantăa.. Sa㢠se estimeze, la rezonanţ˘
rezonant¸ă,
a, frecvenţa
frecvent¸a (ı̂
(ˆın
n
MHz) unei rezonanţe,
rezonant¸e, precum ¸si şi intervalul
intervalul de frecvenţe
frecvent¸e dintre
două
dou˘a rezonanţe
rezonant¸e vecine.

Soluţie
Solut
¸ie

Ţ
T
¸ inem
in em cont
co nt că:
c˘a:
I o
I (ϕ) =
1 + M  sin2 ϕ/2
M sin ϕ/2

unde
4R
M  =
(1 R)2
−
condit¸ia ca I (ϕ) = I o /2 pentru a deduce ϕ1 ¸si
Punem condiţia şi ϕ2 care
ˆındeplinesc
ı̂ndep linesc aceast˘
aceas tăa condiţie:
condit¸ie:
I o I o
=
1 + M  sin2 ϕ/2
M sin ϕ/2 2

Deoarece unghiul ϕ este foarte mic, rezultă:

rezult˘
a:

ϕ= ± √2M 
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 32

Astfel

∆ϕ = √4M  = 2(1√−RR)
Dar

∆ϕ = ∆
   
2π
δ =∆
2πν 
2l
λ c

Atunci, din ultimele două

dou˘a ecuaţii
ecuat¸ii rezultă:
rezult˘a:

∆ν  =
1 −R · c
∼ 4, 8 MHz
R 2πl
La rezonanţ˘
rezonant¸ă:
a:
2π
ϕ= 2l = 2mπ
· cu m=ı̂
m=ˆıntre
nt regg
λ
Rezultă:
Rezult˘a:
mc
ν m =
2l
¸si
şi pentru
pe ntru dou
dou˘aă rezonanţe
rezonant¸e vecine:
c
∆ν  = ν m+1 − ν  m = = 1500 MHz
2l

1.2.15 Să
S˘a se determine raportul dintre intensitatea luminoasă
luminoas˘
a
ˆın
ı̂n punctele de pe ecranul
ecranul unui dispozitiv Young (iluminat cu
radiaţie
radiat¸ie monocromatică)
monocromatic˘a) corespunzătoare
corespunz˘atoare maximelor luminoase
¸si
şi intensitatea luminoasă
luminoas˘
a ˆın
ı̂n pu
punct
nctel
elee de pe ecran
ecran aflate
aflate la o
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 33

distanţ˘
distant¸ăa de aceste maxime egală
egal˘
a cu un sfert dintr-o interfranjă.
interfranj˘
a.

Soluţie
Solut
¸ie

Intensitatea rezultantă
rezultant˘
a ˆıntr-un
ı̂ntr-un punct
pun ct de pe ecran este:
I  = I 1 + I 2 + 2
 I 1 I 2 cos∆ϕ
cos∆ϕ
∆ϕ este defazajul dintre cele două
unde ∆ϕ dou˘ a unde. Deoarec
Deoarecee inten-
inten-
sitatea celor două
dou˘
a fascicule
fascic ule este egală:
egal˘a:
I 1 = I 2 = I o
Atunci
I  = 2I o (1 + cos ∆ϕ)
ˆIn
În cazul maximelor ∆ϕ∆ϕ = 2kπ ¸si şi ˆın
ı̂n partic
par ticula
ularr ˆın
ı̂n cazul
caz ul maximul
max imului
ui
de ordin k = 0, ∆ϕ ∆ϕ = 0 ¸si
şi I  = 4I o .
distant¸a x = i/4
Vom considera punctul la distanţa i/4 faţ˘
fat¸ăa de maximul
central. Deoarece
2πδ
∆ϕ =
λ
diferent¸a de drum δ , ˆın
iar diferenţa ı̂n cazul dispozitivului Young este:
2xl
δ=
D
atunci
2π 2l
∆ϕ = x
· ·
λ D
Dar cum x = i/4
i/4 = λD/8
λD/8l rezultă:
rezult˘a:
π
∆ϕ =
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 34

Astfel

I  = 2I o (1 + cos π/2)

π/ 2) = 2I 
2I o
I 
= 2
I o

1.3 Difrac¸ie
ţt ie
1.3.1 O surs
su rs˘aă lumi
lu mino
noas
as˘
aă punctuală
punctual˘
a care emite lumină
lumin˘a cu lungimea
a λ = 0, 5 µm, este situat˘
de undă
und˘ situa tăa la distant¸a a = 1, 2 m ˆın
dista nţa ı̂n fat
fa¸a
ţa
unei diafragme ce prezintă
prezint˘ a o deschidere circulară
circular˘ raz˘a r = 1
a de rază
mm. Să
S˘a se găseasc˘ distant¸a b care separă
g˘aseascăa distanţa separ˘a diafragma de punctul
de observaţie
observat¸ie corespunzătoare
corespunz˘ atoare unui număr
num˘ar impar de zone Fresnel.

Soluţie
Solut
¸ie

ˆIn
În Fig. 1.12
1.12 este prezenta
prezentat˘
tăa situaţia
situat¸ia din problem˘a, unde S  este
probl emă,
sursa iar P  este punctul se observaţie.
observat¸ie.
Se obse
ob serv
rv˘aă că:
c˘a:

R = a+h a
r = b h − b
Suprafaţa
Suprafat¸a unei zone Fresnel este:
πrλR
S  =
(R + r )
 (aπabλ
+ b)

Suprafat¸a deschiderii este πr 2 . Atunci, numărul

Suprafaţa num˘arul de zone Fresnel
este:
πr 2 r2 (a + b)
n = =
S  abλ
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 35

 R r 
S   P 

a h

Fig.
Fig. 1.12
1.12

Rezultă:
Rezult˘a:
r2 a
b =
(naλ r2 ) −

1.3.2 O diafragmă
diafragm˘a cu deschiderea circulară
circular˘ a a, variabilă,
a de rază
raz˘ variabil˘a,
este plasată
plasat˘ a ˆıntre
ı̂ntre o surs˘
s ursăa luminoas˘
luminoasăa ¸si
şi un ecran.
ecra n. Distant
Distan¸ele
ţele de la
diafragmă
diafragm˘a la sursă şi respectiv ecran sunt a = 1 m ¸si
surs˘a ¸si şi respectiv
b = 1, 25 m. Să S˘a se determine lungimea de undă und˘a a luminii pentru
care se obţin
obt¸inee un maxim de intensitate
intensitate ˆını̂n centrul
centrul imaginii
imaginii de
difracţie,
difract¸ie, pentru o rază
raz˘ a r1 = 1 mm a deschiderii, iar următorul
urm˘ atorul
maxim se obţine
obt¸ine pentru o rază a r2 = 1, 5 mm.
raz˘

Soluţie
Solut
¸ie
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 36

Ţ
T
¸ inand
âˆnd cont de rezultatul de la problema precedentă,
precedent˘ a, ˆın
ı̂n punctul
punct ul
central se obţine
obt¸ine un maxim de luminozitate dacă
dac˘a suprafaţa
suprafat¸a fantei
cuprinde un număr
num˘ ar impar de zone Fresnel:
r12 (a + b)
2n + 1 =
abλ
Următorul
Urm˘atorul maxim se obţine ar 2n + 3 de zone
obt¸ine pentru un număr
num˘
Fresnel:
r22 (a + b)
2n + 3 =
abλ
Dacă
Dac˘a scădem
sc˘adem cele două
dou˘
a ecuaţii
ecuat¸ii rezultă:
rezult˘a:
)(r22
(a + b)(r −r )2
1
2 =
abλ
Atunci:
)(r22
(a + b)(r −r )2
1
λ =
2ab

a λ cade la incidenţ˘
1.3.3 Lumina cu lungimea de undă
und˘ incident¸ăa nor-
mală
mal˘a pe o fantă
fant˘
a dreptunghiulară
dreptunghiular˘ l˘argime b. Să
a de lărgime S˘a se
s e determine
dete rmine
distribuţia
distribut¸ia unghiulară
unghiular˘
a a intensităt
intensit˘
aţii
¸ii luminii difractate.
difractate.

Soluţie
Solut
¸ie

ˆImpărt
Împ˘arţim
¸im fanta ı̂n N  porţiuni
fant a ˆın ∆x foarte mici (N 
port¸iuni ∆x (N ∆x = b)(vezi
Fig. 1.13).
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 37

 z 
j

b dx  z '

 x

Fig.
Fig. 1.13
1.13

Diferenţa
Diferent¸a de drum dintre două
dou˘a raze care pornesc de la două
dou˘
a
port¸iuni vecine, sub un unghi α, este:
porţiuni

δ = ∆x sin α

iar diferenţa
diferent¸a de fază
faz˘
a este:
2π
∆ϕ = (∆x sin α)
(∆x
λ
Astfel, undele care vor interfera sunt de forma:

E d o
= E cos
E cos ωt
E d 1
= E cos(
E cos(ωt
ωt + ∆ϕ
∆ϕ)
E d 2
= E cos(
E cos(ωt
ωt + 2∆ϕ
2∆ϕ)
.
.
E d
n
= E cos(
E cos(ωt
ωt + N ∆
N ∆ϕ)

Compunerea
Compunerea acestor unde o vom face fazorial,
fazorial, ca ˆın
ı̂n Fig. 1.14.
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 38

 R
 N 

 R

O
Dj

Fig.
Fig. 1.14
1.14

Amplitudinea
Amplitudinea rezultant˘
rezultantăa este egalăa cu segmentul ON 
egal˘ ON .. Dacaă˘
num˘arul N  este foarte mare, segmentul ON  reprezintă
numărul reprezint˘
a o coardă
coard˘
a
ˆıntr-un raz˘a R văzut˘
ı̂ntr-un cerc de rază v˘azutăa sub un unghi Φ:
2π 2πb
Φ = N ∆
N ∆ϕ = N ∆x sin ϕ =
N ∆ sin ϕ
λ λ
Atunci:
Φ
E (α) = 2R sin
2
ˆIn
În cazul ˆın
ı̂n care α = 0, ∆ϕ ∆ϕ = 0 iar amplitu
amplitudin
dinea
ea rezultan
rezultant˘
tăa
E o se obţine
obt¸ine prin suprapunerea celor N  segmente de mărime
m˘ arime E .
Lungimea totală
total˘
a a acestor segmente este egală
egal˘
a chiar cu lungimea
arcului de cerc ON 
ON .. Deci:
Φ
E o = E (0)
(0) = RΦ = 2R
2
Atunci:
Φ
I (α) = 4R2 sin2
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 39

¸si
şi
2
2Φ
I o = 4R
2
Intensitatea rezultantă
rezultant˘
a va fi:
sin2Φ
2
I (α) = I o
Φ 2
2

1.3.4 Pentru lumina difractată

difractat˘
a pe o fantă
fant˘
a dreptunghiulară
dreptunghiular˘
a de
l˘argime b să
lărgime s˘a se determine direcţiile
direct¸iile după
dup˘a care se obţin
obt¸in minimele
¸si
şi maximele
maxime le de difract
difra cţi
¸ie.
e. Să
S˘
a se calculeze raportul intensităt
intensit˘
aţilor
¸ilor
primelor trei maxime.

Soluţie
Solut
¸ie

Minimele de difracţie
difract¸ie se obţi
obt¸inn cân
cˆandd:

I (α) = 0

adic˘
adi căa atunci
atu nci când:
cˆand:
Φ
= pπ
2
unde p este un număr
num˘
ar ˆıntreg
ı̂ntreg diferit
diferit de zero.
zero. Cˆ
Când
and Φ → 0,
deoarece:
sin2 Φ/2
lim =1
(Φ/2)
Φ→0 (Φ/
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 40

dup˘a această
după aceast˘ a direcţie
direct¸ie se obţine
obt¸ine maximul central de intensitate
I o . Ţ
T
¸ inand
âˆnd cont de rezultatul din problema precedentă,
precedent˘
a, condiţia
condit¸ia
de obţinere
obt¸inere a minimelor de difracţie
difract¸ie este:
2πb
sin ϕ = pπ
λ
Rezultă:
Rezult˘a:
pλ
sin ϕ =
b
Pentru obţinerea
obt¸inerea maximelor de interferenţ˘
interferent¸ăa facem schimbarea de
variabil˘a u = Φ/2, astfel că:
variabilă c˘a:
sin2 u
I (u) = I o 2
u
Punem condiţia
condit¸ia ca:
dI (u)
du
=0 ⇒ tg u = u
Această
Aceast˘a ecuaţie
ecuat¸ie este una transcendentală
transcendental˘
a ¸si
şi ea se rezolvă
rezolv˘
a nu-
meric. Se obţine:
obt¸ine:

u1 = 4, 493
u2 = 7, 725
Cu aceste valori vom obţine ¸ile I 1 ¸si
obt¸ine intensităt
intensit˘
aţile şi I 2 :
I 1 = I (u1 ) = 0, 047 I o
I 2 = I (u2 ) = 0, 016 I o
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 41

1.3.5 Să
S˘a se determine semilărgimea ∆θ a maximului central de
semil˘argimea ∆θ
difracţie
difract¸ie Fraunhofer pe o singură
singur˘a fantă
fant˘ a de lărgime
l˘argime b = 0, 5 mm
pe care cade lumina cu λ = 0, 5 µm. Semilărgimea
Semil˘argimea este unghiul
dintre
dintre două
dou˘a puncte de pe figură
figur˘
a unde intensitatea este jumătate
jum˘ atate
din cea din centrul figurii de difracţie.
difract¸ie.

Soluţie
Solut
¸ie

Distribuţia
Distribut¸ia intensităt
intensit˘aţii
¸ii luminoase date de o fantă
fant˘
a este:

sin2 u
I  = I o 2
u
unde
πb
u= sin ϕ
λ
cu b lărgimea
argimea fantei iar ϕ este direcţia
l˘ direct¸ia după
dup˘
a care se calculează
calculeaz˘
a
intensitatea. Punem condiţia:
condit¸ia:
I o sin2 u
I  = = I o 2
2 u
de unde se obţine
obt¸ine ecuaţia:
ecuat¸ia:

2sin2 u = u2

Ecuaţia
Ecuat¸ia este una transcendentală
transcendental˘
a iar soluţia
solut¸ia ei se obţine
obt¸ine numeric:

u = 1, 39

Atunci:
uλ
sin ϕ =
πb
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 42

j
d 

Fig.
Fig. 1.15
1.15

iar semilărgime
semil˘argimeaa este:
uλ −3
∆θ = 2 arcsi
arcsin
n = 0, 44 × 10 rad = 45”
πb

1.3.6 Ţ
T
¸ inand
âˆnd cont de rezultatele de la problemele precedente
să
s˘a se determine distribuţia
distribut¸ia intensităt
intensit˘
aţii
¸ii obţinut˘
obt¸inutăa cu o reţea
ret¸ea de
difracţie cont¸ine N  fante, constanta reţelei
difract¸ie care conţine ret¸elei fiind d (vezi Fig.
1.15).

Soluţie
Solut
¸ie

Amplitudinea undei ce pleacă

pleac˘a de pe o fantă
fant˘
a ˆın
ı̂n direct
dir ecţia
¸ia deter-
minat˘
min atăa de ung hiull α este:
unghiu
sin u πb
E  = E o u= sin α
u λ
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 43

 R
 N 
DF
 N DF

 R

Fig.
Fig. 1.16
1.16

Dac˘a α = 0, amplitudinea celor N  unde se adună

Dacă adun˘
a ¸si
şi rezult
rez ult˘
a:
ă:

E (0)
(0) = N E o

iar intensitatea
intensitatea corespunzătoare
corespunz˘
atoare este:

I o = E 2 (0) = N 2 E o2

Dac˘a α = 0, utili
Dacă  utiliz˘
zăm
am construcţ
construct¸ia
ia Fre
Fresn
snel
el.. Din
Din Fig.
Fig. 1.16
1.16 se
se
observă
observ˘a că
c˘a diferenţa
diferent¸a de drum dintre două
dou˘a unde succesive este:

δ = d sin α

iar diferenţa
diferent¸a de fază:
faz˘a:
2π
∆Φ = d sin α
λ
Amplitudinea rezultantă
rezultant˘
a este, conform Fig. 16:
N ∆Φ
∆Φ
E (α) = 2R sin
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 44

Se obse
ob serv c˘a E  este:
rv˘aă că
∆Φ
E  = 2R sin
2
Atunci:

E (α) = E 
sin N ∆Φ
N ∆Φ//2
= E o
 
sin u sin(N 
sin(N ∆Φ/
∆Φ/2)
sin ∆Φ/2
sin ∆Φ/ u sin (∆Φ/2)
sin (∆Φ/

iar intensitatea va fi:
sin2 u sin2 (N ∆Φ
2
I  = E  (α) = E o 2
  N ∆Φ//2)
u2 sin2 (∆Φ/
(∆Φ/2)
sau:
sin2 u sin2 (N δ )
I  = I o 2 ·
u N 2 sin2 δ
unde:
∆Φ πd
δ= = sin α
2 λ

1.3.7 Să
S˘a se determine criteriul de separare spectrală
spectral˘a Rayleight.
R ayleight.
La limita de separare, maximul principal de ordin m al radiaţiei
radiat¸iei
a λ+∆λ
cu lungimea de undă
und˘ +∆ λ coincide cu primul minim al radiaţiei
radiat¸iei
und˘a λ ce apare după
cu lungimea de undă dup˘
a maximul principal de ordin
m.

Soluţie
Solut
¸ie
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 45

Condiţia obt¸inerea maximului principal de ordin m pen-

Condit¸ia pentru obţinerea
tru radiaţia
radiat¸ia cu lungimea de undă
und˘a λ + ∆λ
∆λ este:
πd
N δ = mN π sau sin α = mπ
λ + ∆λ
∆λ
de unde rezultă:
rezult˘
a:
m(λ + ∆λ
∆λ)
sin α =
d
Condiţia
Condit¸ia de obţinere
obt¸inere a primului minim al radiaţiei
radiat¸iei cu lungimea
a λ dup˘
de undă
und˘ dupăa maximul principal de ordin m este:
N δ = (N m + 1)π
1)π
adic˘aă
dπ
N  sin α = (N m + 1)π
1)π
λ
Rezultă:
Rezult˘a:

sin α =
 m+
1 λ

N  d
Egalând
Egalˆand expresiile
expre siile celor două
dou˘a sinusuri rezultă:
rezult˘a:
m(λ + ∆λ
∆λ)
=
 m+

1 λ
d N  d
Astfel:
λ
∆λ =
mN 
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 46

1.3.8 O reţea difract¸ie cu lungimea L = 5 cm, cu constanta

ret¸ea de difracţie
n = 500 linii/mm este iluminată
iluminat˘a paralel
par alel de lumina cu lungimea
a λ = 0, 5 µm. Se cere:
de undă
und˘

a. ordinul maxim de difracţie

difract¸ie
b. unghiurile de difracţie
difract¸ie pentru primele douădou˘a maxime
c. dispersia unghiular˘
unghiularăa ˆın
ı̂n prime
pr imele
le dou˘
do uăa maxim
ma ximee
d. puterea de rezoluţie
rezolut¸ie pentru maximul de ordin 1

Soluţie
Solut
¸ie

Notˆand cu d constanta reţelei,

a. Notând ret¸elei, condiţia
condit¸ia de obţinere
obt¸inere a unui
maxim este:

d sin α = kλ

Cum d = 1/n vom obţine:

obt¸ine:

sin α = nkλ

Pentru obţinerea difract¸ie facem ca α

obt¸inerea ordinului maxim de difracţie →
π/2.
π/2. Atunci:
1
kmax = =4
nλ
b. Pentru k = 1 obţinem:
obt¸inem:

sin α1 = nλ = 0, 25

Rezultă:
Rezult˘a:

α1 = 14o
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 47

Pentru k = 2 obţinem:
obt¸inem:

sin α2 = 2nλ = 0, 5

Rezultă:
Rezult˘a:

α2 = 30o

c. Pentru a obţine
obt¸ine dispersia unghiulară
unghiular˘
a diferenţiem
diferent¸iem relaţia 1/n sin α =
relat¸ia 1/n
kλ:
kλ :
 1

cos α dα = k (dλ)
dλ)
n
Dispersia
Dispersia unghiular˘
unghiularăa va fi, conform definiţiei:
definit¸iei:

D ≡ dα
dλ
=
kn
cos α
=
tg α
λ
Pentru cele două
dou˘
a ordine de difracţie
difract¸ie vom avea:
dα1 tg α1 5
= = 5, 16 × 10
dλ λ
dα2 tg α2
= = 106
dλ λ

d. Puterea de rezoluţie
rezolut¸ie a reţelei
ret¸elei este:
λ
R= = mN 
∆λ
unde m este ordinul maximului iar N  este numărul
num˘
arul total de fante
ale reţelei. ˆ
În cazul nostru N  = nL ¸si
ret¸elei. In şi:

R1 = mnL = 25000
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 48

1.3.9 Intervalul dintre direcţiile

direct¸iile maximelor principale de ordin
şi II este ∆ϕ = 21o . Dispersia
I ¸si Dispersia unghiular˘
unghiularăa a reţele
ret¸eleii ˆın
ı̂n ordinul
ord inul
ˆın
ı̂ntai
âˆi este:

D=
 
dϕ
= 1, 1 min/nm
dλ

Se cere lungimea de undă

und˘
a a radiaţiei
radiat¸iei folosite.

Soluţie
Solut
¸ie

Maximele de ordin I ¸si

şi II se obţin
obt¸in atunci când:
cˆand:

d sin ϕ1 = λ
d sin ϕ2 = 2λ

and ϕ2 = ϕ1 + ∆ϕ
Punând
Punˆ ∆ϕ:

sin ϕ2 sin(ϕ1 + ∆ϕ
sin(ϕ ∆ϕ)
= =2
sin ϕ1 sin ϕ1
Atunci:
sin∆ϕ
sin∆ϕ
tg ϕ1 =
cos∆ϕ
2 cos∆ϕ
−
Deoarece dispersia unghiulară
unghiular˘
a este:

D1 =
 
dϕ
=
tg ϕ1
dλ λ
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 49

atunci:
1 cos∆ϕ
2 cos∆ϕ −
=
Dλ sin∆ϕ
sin∆ϕ
¸si
şi
sin∆ϕ
sin∆ϕ −9
λ = = 1050 × 10 m
D (2 cos∆ϕ
− cos∆ϕ)

1.3.10 Fie o reţea difract¸ie de lungime L = 4 cm având

ret¸ea de difracţie avˆand
n = 500 fante/mm iluminată
iluminat˘a ˆın
ı̂n domeniul verde al spectrului cu
radiat¸ie cu λ = 560 nm. Să
o radiaţie S˘a se determine:

a. puterea de rezoluţie
rezolut¸ie ˆın
ı̂n spectrul de ordinul 2
diferent¸a ∆λ ˆın
b. diferenţa ı̂n spectrul de ordin 2
c. dispersia unghiular˘
unghiularăa a reţelei
ret¸elei ˆın
ı̂n spectrul de ordin 2

Soluţie
Solut
¸ie

a.
λ 4
R= = mN  = mnL = 4 × 10
∆λ
b.
λ
∆λ = = 1, 4 nm
R
c.
dϕ
D=
dλ
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 50

Din condiţia
condit¸ia de maxim:
1
sin ϕ = mλ
n
obţinem
obt¸inem prin diferenţiere:
diferent¸iere:
1
cos ϕdϕ = mdλ
n
Atunci:
mn sin ϕ 1
D= = =
cos ϕ λ cos ϕ λ
  1
sin2 ϕ
−1
Deoarece sin ϕ = nmλ,
nmλ, dispersia unghiulară
unghiular˘a devine:

D= √1 −nm
nmλ 2 2 2
= 1, 2 × 10 6

1.3.11 O reţea difract¸ie are 104 linii echidistante pe 2,

ret¸ea de difracţie 2, 54 cm
¸si
şi este
est e ilum
i lumina
inat˘
tăa la incidenţ˘
incident¸ăa normală
normal˘ a cu lumină
lumin˘a galbenă
galben˘ a dintr-
o lampă
lamp˘a cu vapori
vapori de sodiu. Aceast˘Aceastăa lumină
lumin˘a conţine
cont¸ine două
dou˘a linii
foarte apropiate de lungimi de undă und˘a λ = 589 nm ¸si şi λ = 589,
589, 59
nm (dubletul de sodiu).

a. care este unghiul pentru care apare maximul de prim or-

din al acestor lungimi de undă?
und˘a?
b. care este diferenţa
diferent¸a unghiular˘
ung hiularăa dintre maximele de ordin I ale
acestor linii?
linii?

Soluţie
Solut
¸ie
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 51

a. Condiţia
Condit¸ia pentru obţinerea
obt¸inerea maximului de ordin I este:
l sin α = λ
unde l = N/L este constanta reţelei.
ret¸elei. Rezultă:
Rezult˘a:
λL
α = arcsin = 13o 20
N 
b. Pornim de la definiţia
definit¸ia dispersiei:
dispersiei:

D ≡ dα
dλ
¸si
şi ˆın
ı̂n locul
lo cul difere ¸ialelor dλ ¸si
dif erent
nţialelor şi dα vom utiliza valorile finite (care
sunt foarte mici) ∆λ ∆λ ¸si
şi ∆α.Atunci:
∆α tg α
D= =
∆λ λ
Rezultă:
Rezult˘a:
tg α −4
∆α = ∆λ = 2, 4 ×0 49, 5”
rad = 49,
λ

1.3.12 Cˆ
Câte
ate linii trebuie să
s˘a aibe o reţea
ret¸ea pentru a rezolva duble-
(λ1 = 589 nm ¸si
tul sodiului (λ şi λ2 = 589,
589, 59 nm) pentru ordinul al
treilea.

Soluţie
Solut
¸ie

Puterea de rezoluţie
rezolut¸ie trebuie saă
sa˘
a fie:
λ 589
R= = = 1000
∆λ 0, 59
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 52

Deoarece

R = mN  → N  = mR = 330 linii

1.4
1.4 Polar
olariz
izar
are
e
1.4.1 Să
S˘a se determine unda polarizată
polarizat˘
a eliptic care se propagă
propag˘
a
de-a lungul axei Oy,
Oy , axa mare a a elipsei fiind de trei ori mai
mare decât
decˆ mic˘a iar defazajul este egal cu π/2.
at axa mică π/ 2.

Soluţie
Solut
¸ie

Componentele E z ¸si

şi E x ale câmpului
cˆampului electric au expresiile:

E z = 3E o cos(ωt

cos(ωt ky)
ky ) −
E x = E o cos(ωt
cos(ωt ky + π/2)
−π/ 2) = −E  sin(ωt
sin(ωt − ky)
o ky )

Rezultă
Rezult˘a atunci, pentru unda polarizată
polarizat˘
a expresia:
  = 3E o cos(ωt
E  cos(ωt − ky)
ky )e − E  sin(ωt
z sin(ωt − ky)
o ky )e x

1.4.2 Să
S˘a se arate că
c˘
a pentru un unghi de incidenţ˘
incident¸ăa egal cu unghiul
Brewster, unghiul dintre raza reflectată
reflectat˘
a ¸si
şi cea
c ea refrac
ref ractat
tat˘aă este π/2.
π/ 2.

Soluţie
Solut
¸ie

Din legea refracţiei:

refract¸iei:

sin iB = n sin r
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 53

¸si
şi legea lui Brewster:
Brews ter:

tg iB = n

rezultă:
rezult˘a:

sin r = cos iB
r = π/2
π/ 2 −i B

Astfel:
π
r + iB =
2

1.4.3 Lumina naturală

natural˘
a cade pe suprafaţa
suprafat¸a sticlei sub unghiul
Brewster. Să
S˘a se determine, cu ajutorul formulelor Fresnel:
a. factorul de reflexie
b. gradul de polarizare al luminii refractate

Soluţie
Solut
¸ie

a. Atunci când
cˆand lumina cade sub unghiul Brewster:

i + r = π/2
π/ 2

iar

tg i = n
ˆIn
În lumin˘
lumi năa refle
r eflecta tăa I ⊥ = 0 ¸si
ctat˘ şi:
sin2 (i r)
−
I RII 
RII  = I II
II i · sin2 (i + r)
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 54

unde I II
II i reprezintă
reprezint˘ a intens
intensita
itatea
tea lumini
luminiii pentru
pentru care vector
vectorul
ul
câmp
cˆamp electric este paralel cu planul de incidenţ˘
incident¸ă.a. Deoarec
Deoarecee lu-
mina natural˘
natu ralăa este
es te nepo
n epolariz a, atunci I II
larizat˘
ată, II i = I o /2. Atunci:

I o sin2 (i r ) −
I II 
II  = ·
2 sin2 (i + r)
Deoarece i + r = π/2
π/ 2 atunci:
I o I o tg 2(i r) −
I RII 
RII  = sin2 (i − r) = ·
2 2 1 + tg 2 (i r) −
Dar:

tg (i − r) = 1tg+i tg− itgtgrr

Pentru incidenţ˘
incident¸ăa Brewster rezultă:
rezult˘
a:

tg i = n
tg r = tg (π/
(π/22 − i) = cot i = n1
Rezultă:
Rezult˘a:
n2 −1
tg (i − r) =
2
ceea ce conduce la expresia factorului de reflexie:
I RII 
RII  1 (n2 1)2 −
R ≡ =
I o 2 n2 + 1)2

b. ˆIn
În lumină
lumin˘a transmisă:
transmis˘a:
I o
I II 
II  =
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 55

doarece toate componentele paralele cu planul de incidenţ˘

incident¸ăa sunt
transmise
trans mise ˆın
ı̂n al doilea mediu:
mediu :
I o I o (n2 + 1)2 (n2 1)2
− −
I ⊥ = −
2 2 n2 + 1)2
4n2 I o
I ⊥ =
(n2 + 1)2 2
Gradul de polarizare al luminii refractate este:
I II 
−
II  I ⊥ (n2 + 1)2 4n2
−
P  ≡ = 2
I II 
II  + I ⊥ (n + 1)2 + 4n
4n2

1.4.4 Să
S˘a se determine coeficienţii şi transmisie (r ¸si
coeficient¸ii de reflexie ¸si şi
t) precum
prec um ¸si
şi factorii
fact orii de reflexie
refle xie ¸si tran smisie (R ¸si
şi transmisie şi T )
T ) ˆın
ı̂n cazul ˆın
ı̂n
care o und˘
undăa electromagnetică
electromagnetic˘a cade aproape normal pe sticla cu
refract¸ie n.
indicele de refracţie

Soluţie
Solut
¸ie

La incidenţ˘
incident¸ăa normală
normal˘
a ˆınse
ı̂n seam năa i
amn˘ 0 ¸si
şi legea refract
→ refra cţiei
¸iei se scrie
i = nr.
nr . Deoarece unghiurile
unghiurile implicate
implicate sunt mici vom folosi for-
mulele
mulele de aproximare:
aproximare:
sin α  tg α α
cos α  1
Coeficienţii
Coeficient¸ii de reflexie sunt:
tg (i r) − i r i/r 1
− n 1 − −
rII  = = = =
tg (i + r) i+r i/r + 1 n+1
sin(i r)
sin(i − i r n 1
r⊥ = −
sin(i + r)
sin(i
=
i+r
=−− n+1
− −
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 56

Factorii de reflexie sunt:

− 2
2 n 1
RII  = rII  =
n+1
− 2
2 n 1
R⊥ = r⊥ =
n+1

Coeficienţii
Coeficient¸ii de transmisie sunt:
2cos i sin r 2r 2
tII  = =
sin(i + r)cos(i
sin(i − 
)cos(i r ) i+r n+1
2sin r cos i 2r 2
t⊥ =  =
sin(i + r)
sin(i i+r n+1

iar factorii de transmisie sunt:

cos r 2 2n
T II 
II  = n tII  =
cos i n+1
cos r 2 2n
T ⊥ = n t⊥ =
cos i n+1

1.4.5 Un fascicul de lumină

lumin˘a naturală
natural˘
a cade pe o suprafaţ˘
suprafat¸ăa de
sticlă incident¸ăa egal cu 45o . Să
sticl˘a cu n = 1.5 sub un unghi de incidenţ˘ S˘a
se determine, cu ajutorul formulelor lui Fresnel, gradul de po-
larizare al luminii reflectate.

Soluţie
Solut
¸ie
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 57

Deoarece lumina naturală

natural˘
a este nepolarizată:
nepolarizat˘
a:
I o tg 2 (i r )
−
I II 
II  =
2 tg 2 (i + r )
I o sin2 (i r)−
I ⊥ =
2 sin2 (i + r)

refract¸iei sin i = n sin r rezultă:

Din legea refracţiei rezult˘a:
sin 45o
r = arcsin
 sin
= 28o
1, 5
Atunci:
I o tg 2 17o I o
I II 
II  = = 0, 0087
2 sin2 73o 2
2 o
I o sin 17 I o
I ⊥ = = 0, 0934
2 sin2 73o 2
Gradul de polarizare va avea expresia:
I ⊥ I II 
− II 
P  = = 0, 78
I II 
II  + I ⊥

a de intensitate I o cade pe un sistem

1.4.6 Lumina monocromatică
monocromatic˘
format din doi polarizori
p olarizori ˆıntre
ı̂ntre care se află
afl˘a o lamă
lam˘a cri
c rist
stal
alin˘
inăa t˘
taiată
ăiat˘a
paralel cu axa optică.
optic˘
a. Lama determină
determin˘a apariţia
aparit¸ia unui defazaj egal
cu δ ˆıntre
ı̂ntre raza ordinar˘
ordin arăa ¸si
şi raza extraordinară
extraordinar˘a.. Sa㢠se arate că c˘a
intensitatea luminii emergente se poate exprima:
I o
I  = [cos2 (α − β ) − sin2α
sin2α sin2β 
sin2β sin
sin 2
δ/2]
δ/ 2]
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 58

Direcþiaprimuluipolarizor 

 E 0

 E 0 sin a
b Axaopticã
a

 E 0 cos a

Fig.
Fig. 1.17
1.17

unde α ¸si
şi β  sunt unghiurile pe care axa optică
optic˘
a a cristalului le
face cu direcţiile
direct¸iile principale ale polaroizilor (vezi Fig. 1.17)

Soluţie
Solut
¸ie

Pe al doilea polarizor ajung undele ordinară

ordinar˘
a ¸si
şi extraordin
extra ordinar˘
arăa de
forma:

E ord
ord = E o sin α cos ωt

extr = E o cos α cos(ωt

E extr cos(ωt − δ)
La ieşirea
ie¸sirea din cel de-al doilea polarizor vom avea undele:

E 1 = E o sin α sin β cos

β cos ωt
E 2 = E o cos α cos β cos(
β cos(ωt
ωt − δ)
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 59

Compunând
Compunˆand cele două
dou˘
a unde rezult˘
rezul tăa amplitu
a mplitudinea
dinea::

E 2 = E o2 cosα cos2 β +

β  + E o2 sin2 α sin2 β +
β  +
2E o2 cos α cos β sin
β sin α sin β cos
β cos δ

Ultima ecuaţie
ecuat¸ie conduce la expresia finală:
final˘
a:

E 2 = E o2 [cos2 (α − β ) − sin2α

sin2α sin2β 
sin2β sin
sin 2
δ/ 2]
δ/2]

unde E o este amplitudinea undei care trece de primul polarizor.

  din lumina
proiect¸iilor vectorilor E 
Aceasta este suma tuturor proiecţiilor
naturală,
natural˘a, paralele cu direcţia
direct¸ia celui de-al doilea polarizor. Atunci
2
E o = I o /2 ¸si
şi:

I o
I  = [cos2 (α − β ) − sin2α
sin2α sin2β 
sin2β sin
sin 2
δ/2]
δ/ 2]
2

1.4.7 Să
S˘a se particularizeze rezultatul obţinut
obt¸inut la problema prece-
dentă:
dent˘a:
a. când
cˆand cei doi polarizori sunt paraleli
b. când
cˆand cei doi polarizori sunt perpendiculari

Soluţie
Solut
¸ie

and cei doi polarizori sunt paraleli, α = β :

a. Cˆ
Când
I o 2
I II 
II  = [1 − sin 2α sin2 δ/2]
δ/ 2]
2
CAPITOLUL 1. ˘
OPTICA
Ă 60

and cei doi polarizori sunt perpendiculari, β  = π/2

b. Cˆ
Când π/ 2 − α:
I o
I ⊥ = [cos2 (2α
(2α π/2)
− π/ 2) sin2α sin(π
− sin2α sin(π − 2α)sin 2
δ/2
δ/ 2
2
I o
I ⊥ = sin2 2α cos2 δ/2
δ/ 2
2
Bibliografie

[1] Corneli
Corneliaa Motoc – Fizic˘ 
a  , Editur
E dituraa All.
Al l. Bucure¸
B ucureşti
sti 1994

[2] Ion M. Popescu – Fizic˘ 

a  , Editura didactică
didactic˘
a ¸si
şi Pedagog
Peda gogic˘
ică,
a,
Bucure¸
Buc ureşti
sti,, 1982
198 2

[3] Ion M. PoPopescu

pescu,, Gabriel
Gabrielaa Con
Cone,
e, Gheorghe
Gheorghe Stanciu
Stanciu – Pro-
a  , Editura didactică
bleme rezolvate de fizic˘  didactic˘
a ¸si
şi Peda
Pe dago
gocg
cgic
ic˘a,
ă,
Bucure¸
Buc ureşti
sti,, 1993
199 3

[4] I. Irodov,
Iro dov, I. Savéliev,
Sav´ eliev, O. Zamcha –Recueil de problemes de
phys
ph ysiq
ique
ue gén
g´en´éralee, Edition Mir, Moscou, 1976
eral

[5]
[5] L. Grec
Grechk
hko,
o, V.I.
V.I. Sug
Sugak
akov
ov,, O.F.
O.F. Tomasec
omasecic
ich,
h, A.M.
A.M. Fe-
dorchenko –Problems in theoretical physics, Mir Publishers,
Moscow,
Moscow, 1977

[6] I. Irodov–Culegere
Culegere de probleme de fizică
fizic˘ a , Editura
a atomic˘ 
Tehnică,
Tehnic˘a, Bucureţi,
Bucuret¸i, 1961

[7] Eugene Hecht–

Hecht–Optics, Addison-Wesley, 1998

61