CULTUL, SARBATORILE 141 afirma uneori) a impus ca divinitate suprema pe zeul discului solar Aton"?, dar fara a reusi pind Ja urma sa slibeasc’ pozitia puternicului cler teban. Faraonul era considerat fiul zeului, locliitoru] siu in Egipt si zcu el insusi, purtind chiar emblemele divine, 4 insi ca ,divinitatea” sa si aibi un rol important in religia egipteani. Nu cra numit ,mare zeu“, ci ise didea doar titlu] onorific de ,zeu bun’; iar dup moarte i se consacra un templu, un sacer- dotiu si onorurile cultului. Nu ne-a parvenit de la egipteni nici un text care si ne prezinte in mod organic si in amanunte un sistem cosmogonic. Dar dispunem de elemente care si ne permita reconstituirea (cam vag’, ce ¢ drept) a unei cosmogonii; mai putin elementele provenind din seolile teologice de la Memfis si Teba, cit cele mai detaliate care ne comunicd conceptia cosmogonica a scolii teologice helio- politane Dupa invafatura teologilor din Memfis, la inceput a fost oceanul intune- cat, haosul, numit Nun; in care silasluia doar Atum, primul zen, cel_care va crea lumea, iesind din adincuri in chip de soare si devenind astfel Ra, zeul suprem**, Atum-Ra a creat patru zei si patru zeite. Intre acestia este si zeita Nut (cerul), reprezentati cu trupul arcuit deasupra lui Keb (pamintul). De asemenea, si zeul fertilitapii Osiris, apoi sofia sa Isis, $i zeul rautatii si al desertului Seth. In legatura cu acesti zei s-au format o mulfime de mituri side legende; dintre toate, de cea mai mare popularitate s-a bucurat legenda lui Osiris si Isis, devenita poate poemul de cea mai vibranti umanitate din intreaga literatura egipteana. In afaraé de aceste divinitati — si adeseori situindu-i mult deasupra lor — poporul simplu adora si alti zei; in primul rind, pe cei legati de viata agricola. Astfel, erau divinizati ca zei Nilul si Griul; apoi o serie de spirite, de protectori: al graviditatii, al nasterii, al vindeckrii de o anumit& boala, al casei, $.a.m.d. Uneori (dar mai rar) au ajuns si fie divinizati oameni de seama; astfel unii regi (Amenofis I, Snefru, Sesostris III, .a.) i chiar cifiva viziri; de pilda, Imhotep, vizir, arhitect si medic al regelui Djeser din dinastia a ITT-a; sau Amenhotep, arhitectul faraonului Amenofis IIL. CULTUL. SARBATORILE Cultul divin se desfasura zilnic si in toate templele farii la fel, dupa un ritual stabilit precis in toate amanuntele. In fiecare dimineaja marele preot intra singur in sanctuarul templului, Aprindea focul sacru, punind pe foc timtie, si deschidea mica incfipere in care se afla statuia zeului. Se prosterna cu frumtea la pamint rostind imnul de ado- rafic. Apoi scotea din nisi statuia (de obicei de lemn, spre a putea fi usor pur- tata la procesitni), o stropea cu apa sfinfita, o tamiia, o imbraca cu cele patru vesminte rituale de in in culori diferite, apoi termina toaleta zeului parfu- mindu-] cu uleiuri aromatice si fardindu-l. In fine, ii prezenta ofrandele: min- 47’Faraonul insusi si-a schimbat numele in Ekhnaton — ,cel iubit de Aton“, ‘ang Intro alti versiune, el a apirut in chip de copil dintr-o floare de lotus; intr-o alta — dintr-un ou aflat pe o stinedi iesit din ape.142 CIVILIZATIA $t CULTURA EGIPTULUT ANTIC care Variati, biwturd si flori, Geremonia se repeta la prinz. Seara, zeului i se servea 0 nou masi, ise ficea toaleta de noapte, statuia zewlui era dezbracati de vesminte, zewl ,adormea", sanctuarul era din now purificat en fum de ti- miie, — dupa care usa era inchisa si stampilal Numai Ja marile sirbitori — cind aveau loc si spectacole dramatice reli- gioase. adevarate ,anisterii* — statuia era scoasi in curtea temphului, unde stepta multimea credinciosilor; sau era dus in procesitine solemns pe stri- zile orasului si chiar in alte localitati. SS Cultul mortilor — aspectu! cel mai original al religiei egipt ‘Gl mai important, in orice caz cel mai spectaciilos — era legat de conceptia egiptenilor despre natura omului si nemurirea sufletului. Potrivit acestei conceptii omul era compus din trei parti: corp] mate- rial, sufletul imaterial si invizibil, — si al treilea element Ka, ,dublul* sau principiul vital din om; un fel de fantom’ vizibila dar impalpabili, avind forma exacti a corpului. Ka il insofeste pe om toata viata, iar dupk moartea omului ii supravie(uieste ca un geniu protector, continnind sa se intereseze de trupul si de sufletul Iui.Dar pentru ca si poatii face aceasta, Ka are nevoie de dou’ lucruri: de o locuint materiala, reali, precum si de un suport mate- rial. Acest suport este corpul, eorpul destructibil, dar care poate fi eonservat prin imbalsamare. Imbalsamarea este absolut necesara, indispensabila pentru ca defunetul si-si poata continua viata si dupa moarte®. Totusi, dae si mumia s-ar distruge, atunci pentru a se asigura viata ,dublului", a lui Ka, si rohil siu protector, se mai anexeazi in mormint si o statwie a defunctului (de pia- tr, de teracot& sau de Jemn; in marime naturala sau in miniatura), care va servi drept suport ,,dublului*, Ini Ka, — si care va fi deci o garantie a supra- Viefuirii omuluit = Prima griji, prin urmare, trebuia si fie conservarea corpului defunctulti, pentru ca stifletul si poata reintra in el; de aici, practiea imbalsamarii Pregatirea mumiei incepea cu extragerea creierului si a viscerelor care, impregnate cu parfumuri, se pastrau in patra urne (canope — pentru ficat, intestine, plimini si inim&). In locul inimii se punea un searabeu, din argil: sau dintr-o piatré dura, avind gravata o formula magica ce pleda in favoarea defunctului cind va ajunge in fata tribunalului lui Osiris. Apoi corpul era umplut cu produse rasinoase si aromatice (smirna, scortisoar, tamlie, 5.0.); ise reconstituia forma cu ajutorul unor ghemotoace de paie sau cu tampoane de stofa; dupa care era finut 70 de zile intro solutie de carbonat de sodiu (natron), si in fine infasurat — dup spilare — in foarte multe fisii de pin de in imbibate intr-un clei aromat. Mumia era in cele dinurma inchisd intr-un sieriu de lemn de forma trupului, — in interior pictat cu figuri si scene simbo- lice in culori, precum si cu un text religios-funerar in hieroglife; iar in exterior sieriu] antropomorf era pictat cu po ne, poate # De aceea mormintele mu aveau aspect de simple cavouri, ci de adeviirate ,locuinte", amenajate — real sau figurat — cu toate cele necesare vielii- 8 ,Defunctul* — eci conceptul de ,mort" nu eadreazd cu o asemenea conceptie despre 1, Vial $1. moarte. 1 Simbol al reinnoirii, al generafiei_spontance, searabeul scrvea ea amulet, satt pentru a stampila, figurind pe sigiliile de argila. ,Scarabeutl inimii" era uncori plasat pe mumie, sau tncastrat Intf-an obiect. Herodot descrie si alte dowd feluri de imbilsimare, mai simple, pentru cei mai siraci (stort, 11, 8690). feoGINDIREA PRE FILOSOFICA 143 Canope" —vase in care se pi- Straw viscerele defunetuluimu- mifieat (Muzeu! din Berlin) , In acest fel, imb&lsim&torii profesionisti (preoli de rang inferior) au pregitit sute de mii sau poate milioane de mum tului Vechi®*. (in epoca predinastica, simpla inmormintare in nisipul desertu- lui asigurase 0 mumificare naturala). Alaturi de sarcofag se puneau diferite obiecte de uz curent, mincare (adevarata sat modelata), precum si o serie de figurine de argili sau de lemn care reproduceau chipurile celor din casa de- funetului — rude, concubine, servitori, sclavi, etc. — de compania c&rora defunctul avea nevoie in viaja sa viitoare. In acelasi scop se puneau uncori figurine angajate intr-o scena de viala cotidiana si plasate — asemenea unor jucdrii — in cadrul corespunzator (0 casi, un atelier mestesugirese oarecare, o corabie, g.a.m.d.); ,jucdrii* care astfel pastreazi o prefioas’ valoare docu- menta: Cultul mortilor (wn cult al stramosilor nu exista la egipteni) includea si ofrande regulate, ceremonii, acte de cult diverse; servicii care au fost asigu- rate secole de-a rindul (in cazul faraonilor) de donafii generoase facute tem- plului, — deci si de preoti acreditati templului care {inea de mormintul farao- nului respectiv'!, , incepind din epoca Rega- DIREA PRE-FILOSOFICA Elemente de gindire pre-filosofica pot fi gasite in cultura egipteana intr-o mfsuri mai consistent& decit in cea mesopotamian’. Inc din epoca Regatului. Vechi, natura le apirea egiptenilor ca un corp unitar si ordonat. Dar ordonat nu deun zeu, ci de Maat®, care este nu numai principiu! ratiunii si al justitiei (Maat s-ar putea traduce prin ,adevar* si »dreptate*), ci si al ordinei si organizirii lumii. — In aceeasi epoct au apirut si atitudini de scepticism religios. In Sfaduirea unui om deznédajduit cu sufle- tul sa — unul din textele cele mai interesante ale literaturii egiptene — gin- direa laica, cliberati de rigorile teologice, pune la indoiala dogma nemuririi sufletului si, denuntind starea general& de decaden{& a vremii, proclama ca singure valori onestitatea si generozitatea — $i conclude cu recomandarea: _. 5? In perioada tardiva 0 alta categorie de imbiilsimatori pregiteau mumiile sutelor de mii de animale imbiilsimate. & De ex., 7 proofi pentru cultul funerar al lui Khefren, 15 pentru al Ini Kheops. Gindirea egipteand se foloseste si ea de reprezentiiri mitice.144 CIVILIZATIA $1 CULTURA EGIPTULUT ANTIC »Petrece-fi ziua in veselic si da witarii grijile’. — In fine, tot in aceasta pe- Tioad’ a trait si Ptah-hotep, primul moralist din istorie cunoscut, autorul unor ample Invéjéturi, continind norme de condwiti etic: A In perioada Regatului Mediu, odata cu aparitia scrierilor de matematica (Papirusul Rhind) se afirma tot mai mult gindirea abstract’, ideca cognosci- DilitLii lumii independent de normele si prescriptiile preojilor, deci o inere- dere in gindirea individuali, liber’, rajionali. S-a remarcat (cf. I. Banu) ¢ tot acum egipteanul a inceput si intrevada relajiile matematice intre lucruri ca 0 permanent universala; in timp ce ideile de repetabilitate, de necesitate si de universalitatea relafiei constituie tot atitea premise care vor duce mai tirziu la formularea principiului de ,lege* si de ,,legitate*. Cu epoca Regatului Nou a aparut un filon idealist in. speculatiile asupra temei ,inceputurilor*: elementul primordial nu mai este acum apa, deci un element material (ca in cosmogonia heliopolitana), ci zeul Ptah, principin abstract si unic al tuturor formelor si lucrurilor. Dar atitudinea filosofica a egiptenilor este mai variat’ si mai independenti de teologie decit s-ar putea crede. Un exemplu in acest sens este acel Cintec al harpisiului care, riminind indiferent la normele de viata pioasi si la dogmele teologiei cu privire la viata de dincolo, recoinandi o comportare hedonisti: ,Sporeste inci si mai mult plicerile pe care le ail". Un carpe diem — avant Ia lellre: din secolul al XXElea jen. In ultimele epoci ale istoriei Egiptului antic, spiritul religios a slibit (desi sug@rstitiile au sporit). Gindirea laici a facut progrese, ajungind la concluzii de nuanta materialist chiar si in cosmogonie. Diodor din Sicilia (si alti serii- tori antici care au cunoscut Egiptul) ne informeazi despre credintele egipte- nilor care sustineau ci ,un sol atit de propice ca al Egiptului a trebuit si genereze primii oameni. Ploile mari, temperate datorit’ climei calde au ficut aerul foarte potrivit pentru nasterea initial a animalelor* (ap. C. Daniel). ~ Dealtminteri, daca filosofi greci dintre cei mai mari au {inut si eunoase: stiinta i gindirea egipteani (care vor lisa urme in opera lor), este pentru ci la acea dati egiptenii — cum seria Herodot — erau ,cei mai inelepti* si cei mai invatati* oameni, ,mult mai isteti la minte decit elenii**°, ARTA EGIPTEANA. ARWITECTURA Arta egipteana impresioneaz in primul rind prin surprinziitoarea sa moder nitate. Il impresioneaza maiputinpe contemplatorul cu preferinte pentru estetica baroca, romantici sau realist’; in schimb fl va entuziasma pe devotatul artei clasice — sau al celei parnasiene. Cici arta egiptean’ este o arti de mare demnitate si distinetie. Este erme- tick, inchisa oricdror sugestii venite din partea artei altor tari, pastrind un aer de profunda solitudine. Nu tine deloc si emotioneze, este cea mai impersonala din intreaga arie cultural antici oriental (ef. . Faure), Afisind 0 vizibil& mindrie — dar lipsita de aroganti sau de duritate — este profund umani tocmai prin marea ei simplitate. Viata ei se comunici privitorului in mod direct i net, din gestul natural si din atitudinea exacti a personajului uman 3% Istorll, II, 4.PIRAMIDELE, 145 reprezentat. Un personaj a ciirui rigiditate creat’ de poza sa solemn’, con- ventionala, nu deranjeaza. ‘Arta egipteanii este dominaté de ideologia religioasi si de cea monarhii Aceasti situatie ii impune artistului stilul solemn si respectarea traditiei Solemnitatea si conservatorismul acestei arte aveau rolul de a reclama priv torului un sentiment de respect utoritatea constituiti. Nu se putea deci Yorbi de 0 autonomic a artei, de o arti dezinteresati, generati de intentii pur estelice, care si propun’ opera creata unei contemplatii directe estetice. Artistul trebuia si ilustreze © idee religioasi sau politici; si comunice pri- Vitorilor un sens care i-a fost dinainte stabilil, comandat, impus. Arta lui nu line atit si wreprezinte", cit si ,simbolizeze*. Arla devine astfel o hieroglifa, al cfirei sens ascuns este slabilit dinainte Yotul in arta egipteana este dictat de ideca continuirii existenfei si dup’ moarte. Ideea lumii de dincolo" va fi aceea in functie de care si in jurul ireia se Va organiza aproape intreaga arta egipteani. — FAri inst ca ima: ginea acelei lumi ,de dincolo* si aibi nimic intunecat, dezolant, macabru Arta egipteani uu’ sli -- cum gresit se susline uncori — sub egida mortii. gipteanul mt este obsedat de ideca deprimanti a mortii, ci arta sa este o senina infelegere a mortii conceputi ca o continnare fireascd a vietii. Este, in ultima analiza, un triumf si mn clogiu al vietii. In Egiptul anticmoartea nu este definitiva, De accea, monumentele funerare egiptene sugereazi si glorified cternitate: Cea mai veche forma de arhitecturd funerari este mastaba’?, — o constr masivi de ciramida sau de piatri ridicati deasupra unui monnint, sipat adine in pamint (un put vertical in care este depus sarcofagul si obiectele funerare indispensabile, puf care apoi este zidit si umplut cu pietre si pimint). In mastaba se afla — exact deasupra mormintului — o capeli in care se celebrau riturile funerare, mobilata cu o masi pentru ofrande; alaturi era o stel& (pi tat sau gravati), in dosul cireia se afla ,coridorul" (in arabi: serdab), zidit, continind statuile defunctului. Acesta comunica — prin statuile care fl repre- zentau — cu familia sa care, prin nigte ferestruici mici, ti aducea ofrandele si fumul de timiie. Capela era decoratd cu scene (pictate sau sculptate in basorelief) reprezentind diferite activitati din viata, si care — pe calemagic’ — mentineau defunctul ,in viati*. Mastabele — morminte ale unor particulari de rang inalt — erau grupate, regulat, in jurul piramidei faraonului. O mastaba a unui personaj foarte bogat putea avea si alte inciperi, comunicind intre ele prin coridoare PIRAMIDELE Un tip mai evoluat de monument funerar, aparut in timpul dinastiei a Ill-a, este Piram ida. in trepte’s. Primul monument de acest fel a fost construit de vizirul si arhitectul Imhotep pentru regele Djeser, fondatorul dinastiei a 87 In arab’ »banchet&* — cra In afara mastabei. ®8 Pind la aceasti dal are 6 trepte uriage, fiecare Piramidele tn trepte ale az altceva comun, idurile constructici fiind usor inclinate. La inceput, eapela A regi erau inmormintaji in mastabe. Piramida de la Saqqara de 10 m indltime. Ca aspect, aminteste ziguratul babilonian, sau tecilor si mayasilor — cn care inst, in afar de forma, nu are nimic 10 — Istoria culturit 1 etvitizatter| . 146 CIVILIZATTA $1 CULTURA EGIPTULUT ANTIC I1-a, la Saqqara. Piramida — o suprapunere fn diferite etape peste o mastaba pitrati — are dimensiuni impresionante: laturile bazei dreptunghiulare de 109 m si 121 m, iar indlfimea de 61 m. (Nu s-a pastrat zidul de incinti — fn interiorul edrnia erau cur{i, altare si alte constructii ceremoniale, — lung de 1600 m, inalt de 10 m si cuprinzind o suprafata de 15 ha). Camerele fune- rare ale regelui si a 11 membri ai familiei sale rau siipate in stincli. Sarco- fagul regal era depus in fundul unui put, adinc® de 28 m. In timpul dinastiei urmitoare au fost construite marile piramide® de la Giseh, — care se numeau: ,Orizontul Iui Kheops“, ,Mare este Khelren™ si ~Divin este Mikertos. Asemenea piramide, geometric perfecte, se cunose azi in Egipt aproximativ 80 Baza pitrati a celei dintii — care ocupa o suprafatii de mai bine de 5 ha — avea latura de 237,50 m si fnfiltimea de 147 m (azi — 138 m), terminati oplatforma de 6 m? “, 2 300 000 de blocuri de calcar gilbui, dispuse in 220 de rinduri, erau acoperite cu lespezi de calcar fin alb (din care azi au mai putine, la baza piramidei). Singura intrare in piramiddi se afla pe latura nordica, la o inaltime de 16,50m. In interior a fost construjt un adevirat sistem de coridoare, galerii, canale de ventilatie, ete., totalizind citeva sute de metri_in lungime. (Galeria cea mai lungi este de 47m cu o inaltime de 8,50 m). Un coridor in panti duce la camera fnnerari, in care se afli si azi sarcofagul lui Kheops. Situati in centrul piramidei, camera funerara a faraonului Tung de 10,50 m, lati de 5 m, si inalt de aproape 6 m — este in intregime din granit, plafonul constind din 9 blocuri, care cintdrese aproximativ 400 de tone. Din galeria de intrare se ramificd tm coridor care coboari in panta pina la o adincime de 31 m sub nivelul bazei piramidei, la un put destinat — initial — si adiposteasc’ sarcofagul regal. Camera funerari a reginei, cana- lele de aerisire, cinci spafii libere etajate, menile si reduci din presiunea masei uriase de piatra asupra boltei cavoului, completeazii aceasti uimitoare opera de stiinti si de tehnic’. Ansamblul arhitectural al piramidei Ini Kheops mai cuprindea un templu funerar, de la care o sosea ducea la un al doilea templu funerar, situat la marginea desertului. Apoi, trei piramide mai mici, morminte ale unor regine; cinci barei mari de lemn plasate in gropile sipate in stincd chiar ling’ pira- midi; in fine, faimosul Sfinx din Giseh. Pe 0 ridicitura de calear lunga de 200 m faraonul Khefren a pus si se sculpteze un urias idol in forma de leu (lung de 57 m si inalt de 20 m), care si-i protejeze mormintul. Maiestuosul cap al idolului, cu senina sa frumusete divini, este imaginea regelui adorind risi- ritul soarelui®®, Gigantica opera de construcfie a Marei Piramide a lui Kheops a durat 30 deani, incare timp ,au muncit fara intrerupere cite osut de mii de oameni“®*. % Etapa urmitoare a acestui tip de mormtnt regal este reprezentat de piramida tn trepte de la Meidum (1a 20 km de Saqqara), construitd de fondatorul dinastiei a IV-a — cea. 2670 Len. — Snefru, tatil Iuf Kheops. © “Pyramis este un cuvint grecesc (numele unei turte din f4ind de griu care avea o formi fuguiata). Piramidele crau morminte ale regilor din dinastiile III—XVIl, apol ale suve- ranilor etiopieni din dinastia a XX\V-a gi a urmasilor lor. ‘1 Piramida lui Khefren are laturile bazel de 145 m gi 215 m, iar indltimea, de 113 mi piramida lui Mikerinos, cea mai mic, este tnaltt de 62 m. ‘2 Figura Sfinxulul a fost mutilati de un emir arab tn timpul Evului Mediu. 8 Herodot, Isforli, 1, 114-115. Acceasi cifrA 0 dit $i Diodor din Sicilia (Biblioteca, 1, 63); dar Plinius — $00 000 (Hist. Nut., XXXVI, 17).SCULPTURA 149 probleme deosebit de complicate, care erau de resortul wnei anumite cate- gorii de tehnicieni specializati. (Se cunose numele a 6 dintre acestia). Obeliscurile egiptene i-au impresionat extraordinar pe strainii venifi in Egipt. Assurbanipal a pus s& se transporte douk obeliscuri la Ninive, iar im- pirafii romani au dus mai multe obeliscuri la Roma si la Bizant. Azi, in tot Egiptul n-au mai rimas decit patru sau cinei obeliscuri (ef. S. Sauneron). in schimb, de-a lungul secolelor au fost transportate la Paris, la Londra, la Constantinopol, la New York. Cele mai multe se afli la Roma — in numar de®? 12, SCULPTURA Nici sculptura egiptean& nu s-a n&scut dintr-o intentie de ordin estetic, nu a fost destinala in primul rind contemplatiei estetice. O statuie egiptean’ nu era expusi spre a fi admirata pentru frumusefea ci, ci era ascunsi (cu citeva exceptii) in penumbra templului, sau in intunericul camerei funerare. Statuile zeilor si ale regilor din temple erau obiecte de cult, de adoratic; iar cele pastrate in morminte erau concepute ca suport al ,,dublu- lui* celui decedat. $i sculptura egiptean& era dominata de ideea eternizérii omului. De accea sculptorul era numit ,cel care menfine in viata‘. atare, el Lrebuia si urmireasca redarea cit mai exacta a figurii subiec- tului siu. Partea cea mai important a statwii raminea capul. Spre a fi cit mai ,fotografice*, statuile — din lemn sau din piatra de calear — erau poli- cromate. Impresia de viafi era obfinuta si prin artifieitl tehnic al realizarii ochilor: globul ocular era incrustat in lemnul sau piatra statuii, cu conjunctiva lucrata din piatré alba, iar pupila din metal, sub o cornee de cuarf transpa- rent, intr-o montura find de bronz. Dar principiul reproducerii exacte, cit mai realiste a modelului nu era un principiu absolut si exclusiv, Sculptorul trebuia si reprezinte si ceea ce se ascundea sub accast& aparen{a realisti, fotografica; cu alte cuvinte, esenta vietii — care, in concep}ia sa, era imortalitatea; sau demnitatea functiei regale divine (ori semidivine), dac& era vorba de statuia unui faraon. Regele trebuia dea impresia ci este o divinitate; ca atare, nu putea schita un gest, orice miscare fi era interzisi. Era reprezentat in picioare sau pe tron, intr-o ati- _ 67 Gel mai mare este obeliscul plasat in fafa catedralet Romel, biserica S. Giovanni in Laterano; dateazi din perioada 1420-1411 f.c.n. si a fost comandat de Tuthmosis LV pentru templul din Karnak. A fost adus la Romia de Impiratul Constantin 1 In 357 en. $i montat tn Cireus Maximus (unde @ fost descoperit, rupt in tret buei{i, in 1587). Cintireste 455 de tone. — Obeliscul din fafa bisericti S. Petru, in greutate de 331 de tone, a fost adus de Cali- gula de la Heliopolis. Obeliscul din Luxor, comandat de Ramses 1, se afl azi la Paris, in Place de 1n Concorde (cintireste 227 de tone). — Obeliscul din piaja’S.{Giovanni in Laterano are 32 in, cel din piaja S. Pietro — 26 m, cel din plata Navona — 25 m, ete. (ct. G. Sar- ton). In timpul domnici reginei Hatsepsut au fost transportate pe o singurii corabie dou obeliscuri, dintre care unul, azi in fafa templului Iui Amon-Ra din Karnak, are 30 m si cintireste 350 tone. Gorabia, care trebule si fi ayut o lirgime de 25 m si o lungime de cel pufin G0 m, avea nevoie si fic remorcati de 27 de ambarcafiuni, fiecare cu cite 30 de vislasi (cf. A. Mondini).URA EGIPTULUI ANTIC. 150 CIVIEIZaTIA $t CUL tudine relaxata, fireascs, — dar totdeauna intr-o pozi hieratica, de fiinti senina, calmi, constienti de omnipotenta sa. Profilul statwii unui barbat are siguran{a si precizia unei ccuafii de piatra — spunea &. Faure; in timp ce in cazul statuilor feminine, formele trupuluti strinse in rochia perfect aderenta au ceva din lirismul plantelor tinere care se inaljaca si soarba lumina zilei... Fiind un ,concentrat™ de viata, statuia trebuia si reproduca subiectul in plenitudinea forfelor vitale si demnitajii lui. Expresia de linigte o pastreaza nu numai figurile regale, ci ea se regiseste in toate statuile egiptene. Chiar cind sint reprezentate in miscare, personajele au un mers rar si maiestnos, cAlcind cu toath talpa; iar expresia felei este invariabil sening, detasata de viafa cotidiand. Totul — cu o liniste solemni asupra cireia pare a se proiecta constiina eternitajii Bineinleles c& in interior] acestor norme generale, modalitafile artistice conercte au fost — de-a lungul nu numai a unor perioade mari, ci variind chiar de la o dinastic Ja alta — infinite. Realismul ca noti dominanta alterna cu hieratismul, cu stilizarea, cu idealizarea conventionala, intr-0 serie con- tinud de reachii si contrareactii. Nimic mai fals decit si se vorbeasci de 0 pretins’ ,uniformitate” a artei egiptcne. Stiruia, da, un puternic sentiment al traditiei, — liber sau impus; erau cu strictefe respectate anumite canoane; norma suprema raminea perfectitnea execu fiei tchnice, a mestesugului ar tistics dar dedesubtul acestor rigori pulsa si individualitatea artistului, se afirma, se simfea personalitatea sculptorului anonim. — Exist%i apoi, bineinteles, si 0 permanent’ deosebire de stil intre statuile persona jclor solemne (zei, faraoni, Tegine, prinfi) si statuile sau statuetele reprezentind demnitari de rang supe~ rior, persoane particulare sau simpli slujitori Printre capodopcrele sculpturii Regatului Vechi se numari: marele Sfinx din Giseh (capul faraonului Khefren), statuia lui Khefren (muzeul din Cairo), grupul Mikerinos si regina Khamerer Nebti (muzeul din Boston), cel al prin Jului Rahotep si prinjesei Nofret (Cairo), cel de un realism dus la grotese al piticului Seneb si familiei sale (Cairo); precum si celebrele statui — a ,,pri- marului* (in lemn, Cairo) sia seribului de la Louvre (calear policromat) sau a celui de Ja muzeul din Cairo. Din timpul Regatului Mediu: statuile faraonilor Mentuhotep I si Sesostris I (gresie si calcar, Cairo), sau a grafioasei purtitoare de ofrande (lemn_stucat si pictat, Louvre). Iar din epoca Regatului Nou — busturile reginei Nefertit (calcar pictat, cel din Berlin; cuarf, cel din Cairo); ale faraonilor Tuthmosis I, ‘Tuthmosis II], Amenhotep IJ, Tutankamon si zeului Amon-Ra, si— in primul rind — Ramses II (in granit negru sau roz; toate in muzeul egiptean din Torino); in fine, statuile ,,colosilor* din Teba (27 m), reprezentindu-1 pe Ame- nofis III, precum si cele patru statui gigantice (20 m) reprezentindu-l pe Ramses Il, in fafa templului siu din Abu-Simbel. Sculpturile de mici dimensiuni (de obicei obiecte funerare, reprezentind grupuri si scene, de-soldati, vislasi, brutari, mcclari, etc.) amplifica consi- derabil registrul imaginilor viefii egiptene. Dar cea mai bogati imagine a viefii egiptene in toata diversitatea ei apare in basoreliefuri si tn pictura. De fapt, basorelieful egiptean nu este aliceva decit o continuare a pic- turii. Tehnicile lor sint apropiate. Desenatorul folosea materialul mai durabil al pietrei; si pentru a da corporalitate oblectului desenat se folosea de iregula-SCULPTURA 154 ritafile naturale ale suprafefei pietrei, delimitindu-le si accentuindu-le prin intervenfia liniei de incizie sia culorii: este inceputul basoreliefului. Lucrind tn basorelief, sculptorul nu ciuta si redea o exagerali impresie de adincime, ci si lase privitorului senzatia de suprafala plana; si de aceea nici nu reprezenta figurile (sau obiectelc) decit intr-un singur plan, in planul intii. Dar, spre deosebire de arta preistorica, acui figurile (si obiectele) nu vor mai fi prezentate dezordonat, alaturate sat suprapuse la intimplare (decit la neeputul Regatului Vechi); ci intregul ansamblu va fi incadrat intr-un spafiu in mod clar delimitat; iar obicctele si figurile vor fi ordonate in acest spatiu in functic de anumite axe de simetric, fie in coloanc verticale, fie in registre orizontale. Fignrarea corpului omenese (de refinut ci, pentru egiptean, frumusetea omului rezidé in frumusefea corpului, iar nu a fighrii) va urma anumite canoane, de la care artistul nu se va abate. Cum conceptul de ,frumos uman” se referea la corp, atentia artistului se va concentra asupra redarii corpului. Legea fron~ lalita}ii — lege absolut obligatorie in cazul statuilor — va fi aplicaté in pictura si in basorelief, dar intr-wn sens foarte earacteristic pentru arta egip- teana. Capul este totdeauna vazut din profil, dar ochiul este vazut din fafa. Toracele este vazut din fafa (desi capul este reprezentat din profil), in timp ce partea inferioara a corpului, precum si picioarele, sint figurate din profil; iar bralele figureaza in atitudini contrastante unul cu celalalt®*. Este vorba aici de o conventie artistica, de un mod arbitrar de a repre- zenta Incrurile; un mod care urmeaza calca logicii (artistice), iar nu a apa- rentei. Asa dupi cum, o alti conventic este cea care se referd 1a felul de repre zentare a zeilor sia regilor la dimensiuni fizice mult superioare (chiar duble) fata de ceilalfi muritori simpli din jurul lor; aceasta, Locmai pentru a sugera astfel puterea lor supranaturali. — Din cind in cind, canonul proporfiilor anatomice reale cra abandonat; §i atunci apar imaginile unor trupuri de femei excesiv de subfiri, dar de un deosebit farmec. Subicctele, personajele, obiectele inchise si scenele vor deveni din ce in ce mai variate, incepind chiar din epoca Regatului Vechi®. Mai tirziu, vor continua si se imbogifeasea cu scene de rizboi, de vinitoare, de munci agri- cole sau mestesugaresti, de dans, de viata familialé. (Acestea din urm& vor fi tot mai numeroase, mai ales in basoreliefurile care ornamentau mormintele unor persoane particulare; in mormintele regale nu se admiteau — cel putin la inceput — decit subiecte demne, solemne, ,,oficiale*.) Dar si tn arta basoreliefului — practicati de-a lungul a trei milenii — se va recunoaste, evident, o fluctuatie chiar de la o dinastie la alta, 0 varie- tate de modalitaji, de teme, de tehnicd (relief plat, sau usor procminent, sau bombat, sau altorelief); precum si o varietate in modurile de execufie (in stil tradifional, relativ limitata, liberi, stingace, corect realist, de virtuozitate, sau stilizata). 4. Dar cind reprezenta Intr-o scend oarecare anumite persoane de rind, a cdror ,supra- viefuires nu prezenta 0 importanfi — si zicem: publica, — artistul era liber si le observe sis le execute si In afara acestor canoane. © Exemplare stnt, datind chiar din epoca pre-dinasticH, »paletele, tiblitele de ardezie sau calear, servind pentru pregiitirea cosmticelor sau la amestecul culorilor; oramentate cu figuri umane si animale in relief, Intr-o exceptionala executic artistic’, aceste palete Yor deveni imediat — pierzindu-si funcjionalitatea lor practicd — opere de art celebrind rega~ Uitatea si exaltindu-i victoriile. Cen mai cunoscuti este »paleta lui Narmer (si altele: paleta staurilor, a ,leului, a ,ctinilor*, 5.a.).152 CIVILIZATIA $1 CULTURA EGIPTULUT ANTIC PICTURA Asadar, technica, conceptia, subicctele basorcliefului egiptean nu pot fi rate intr-un mod absolttt net de cele ale picturii. Ambelor li se atribuia o functionalitate magicé. Pentru a-si continua viata si dup’ moarte defunctul trebuia si fie insolit de cea ce il inconjurase siin viafa terestra. Pictura egipteani ,.2 fost esenfialmente o pictur de mor- minte“; 0 pictura executata ,numai pentru satisfactia mortilor, intrucit npentru egipteni, nici o diferen{a substantiali mt Urebuie si deosebease’ viala de dincolo de mormint de cea actual (P. Francastel). Imaginea — a unei persoane, a unui obiect, a peisajului, faunei si florei, precum sia scenelor de variate ocupalii si de vial cotidian’, — reproduce integral si in esen( realifatea modelului situ, prelungind-o, dindu-i o dura indefinita, eternizind aceasta realitate (cel putin, atita timp cit va dura si imaginea creat de pictor sau de sculptor). Potrivit acestei mentaliti magice. imaginea este tot atit de reald ca modelul ci; fiinlele, obicctele, activiti| ile figurate in sculptura si pictura sint tot atit de reale ca in viala. Canoanele basoreliefului se regsesc si in pictura; imbinarea viziunii fron- tale a corpului omenesc ctt viziunea din profil; calimul si seninitatea expre- siilor; siguranja, puritatea si perfectiunea linici; distribufia imaginilor in registre orizontale sau verticale; interesul pentru scenele de vial zilnica; la care se adaugé in plus fala de basorelief o redare mai adecvatd a mediului, precum $i — uneori — gustul pentru anecdotic, pentru o narafic facuta cu un umor discret. fn scenele de v: colidiana se afirma un exceptional spirit de observafie, precum si un foarte marcat interes pentru animale. Adescori pictorul cauti pe suprafala plank a peretelui de stinci” cele mai_mici relie- furi naturale, pentru ca servindu-se de aceste denivelari aproape impercepti- bile sé dea un volum mai accentuat imaginii pe care o reprezinta: punct carc este chiar momentul ideal de tranzifie spre condifia basoreliefului. S-ar putea spune ci egiptenii aveau o exceptional vocatie a cwlorii; a culorilor vii, vesele, delicate. Templele, mormintele, obiectele de cult, sar- cofagele de lemn, mobilierul, (desigur ci si interioarele caselor celor bogati), statuetele si statuile in lemn si teracota, textele de pe papirusuri cu adevi- rate miniaturi, erau acoperite cu desene colorate cu o paleti discreta. O paleta care folosca negrul de cirbune, albul de var, ocrurile galbene si rosii, fritele albastre gi verzi, amestecate cu uleiuri; cu o tehnici ramasi necunoscuti, dar care dupa patru sau cinci milenii isi mai pastreazi incd nealterata prospel mea. Cu ,pensule‘ din trestie zdrobita la un capit, sau din fibre de palmier, pictorul egiptean picta in tempera, ob{inind chiar si foarte interesante efecte de transparenta a culorii: pestii in ap’, un corp de femeie intr-o transparent rochie de in. Mijloacele cromatice ale pictorilor egipteni crau sirace, limitate find la sase culori fundamentale — negru, alb, rosu, galben, albastru si verde. In schimb, ci au cunoscut arta de a pune in valoare, unul prin celalalt, doug tonuri vecine“, si ,,au folosit magistral amestecurile, incit tonurile de bazi sep: 7 Cind roca de calcar era prea friabil4, pictorul aplica intli un strat de tencuiala, apoi unul de ipsos, pietind in tempera.153 sint de cele mai multe ori asociate*; iar .grafie lacurilor, .ei s-au folosit de stri- luciri pentru a-si innobila paleta*. — Esential e faptul ci pictura egipteana se baza pe nojiunea de reprezentare, si nu pe cca de contemplare'; ci ea “ereeaza obiecte a c&ror utilitate materialf este incontestabili“. Ca atare, ea iu-si pune probleme figurative in sens modern, intrucit ea nu se realizeazd in vederea unei contemplafii, ci pentru ca lucrurile reprezentale si existe*. Din acest motiv — i dat find caracterul fragil al picturii in raport cu materialele celorlalte arte plastice — pictura n-a ocupat in arta egipleand un loc de prima importan{i. Niciodata mi se poate compara cu sculp- lira si cu arhitectura (P. Francastel). Pictorul egiptean nu cunostea perspectiva. 1 si suprapunerile, Luera in suprafete de culoare uniforma: bustul barbatilor in brun-galbui, al femeilor in galben deschis. Far nuanje si far degradeuri. — Cea ce insi nu la impie- dical si ajunga (in perioada Regatului Nou) la wn stil liber; un stil in care apare chiar si umbra; wn stil in care domina gratia liniei pure, varietatea ten- telor, finefea excepJiouali in redarea Lransparentei apei sia rochiilor; in minu- {iozitatea de miniaturist a bijuteriilor, a faldurilor sau a frunzisului — cuo stralucitoare Iusurianta a coloritului La fel ca arhitectura sau seulptura, si pictura egipteana era subordonata unci ideologii religioase sau politiec. Ca alare, lrebuia si respecte tradifia si canoanele respective. Uneori, pictorul si-a permis uncle derogiri de la tra- difionalele canoane. Dar o perpetua evadare, artistul a ciutat-o si a gisit-o in perfectiunea exeeufici. $i aceasta este ceca ce constiluie farmecul artei egiptenc. Desi integrat in categoria mestesugarilor, artistul se bucura totusi de 0 oarecare considerafie — mai ales cA facea parte din rindurile seribilor. Adeseori pictorul era o persoan& foarte cull&; unii pictori au cultivat eu su ces si poczia. Dar cu toala preocuparea propriu-zis esteticd in practica artei sale, piclorul nu uila scopul utilitar-religios al artei sale. — In aceasta ordine de idci, s-a remarcat (v. Alpatov) ci limba egiptean& nici nu avea un cuvint anume pentru a indica concept! de ,,frumos'. Caci cuvintul egiptean nofir sau nefer insemna — in acelasi timp — si bincle, si perfecfiunea, si frumosul, si utilul, MUZICA ___ Muzica era socotitt de egipteni o art& sacri. De origine diving, nelipsita in numeroase acte de cult si in marile ceremonii religioase, muzica ii inveselea pe zei si indepirta supararile oamenilor; de aceea era numita, generic, ,,bu- curie. Lipsea si in Egiptul antic o seriere muzicala. Banuim insi ci egiptenii cunosteau scara cromaticé. Stim ci ei puneau in legitura teoria muzicii eu observafiile astrologice si cu doctrinele cosmice. $tim de asemenea ci asociau cele sapte note cu zilele siptiminii si cu cele sapte planete. Desigur ci, ase- menea altor popoare ale Orientului Antic sau grecilor, si la egipteni muzica cra in strinsi legitura cu poezia si uneori cu dansul. In temple, o categorie Specializat&i de sacerdoji alcituiau adevarate orchestre. In epoca Regatului Nou cra in mod deosebit apreciatsi muzica militar’, pentru care erau adusi154 CIVILIZATIA $I CULTURA EGIPTULUI ANTIC ca prizionieri si muzicanji strAini, Astfel, din cele dou’ orchestre ale curfii regale, una era format’ din muzicanji sirieni. Dar cu ocazia marilor sirb&tori se organizau si festivitdfi muzicale popu- lare, in care se produceau adescori muzicanti orbi. Instrumentul egiptean cel mai obisnuit si cel mai vechi era harpa — nelipsiti tn muzica de curte si in cea de cult. Foarte rispindita era harpa vertical, cu cutia de rezonan{i jos; dar mai existau si alte tipuri. De asemcnea, lira — adusa in Egipt din Orientul Mijlociu in timpul Regatului Nou — si cithara, un fel de lauta cu gitul ing, de origine tot oriental. Numeroase erau instrumentele de suflat: flautul de trestie sau de lemn, clarinetul dublu, cimpoiul; sau — ca instru ment de muzica militara, dar folosit si la ceremoniile religioase — trompcta. Instrumentele de percutic (cimbale metalice — strimosul talgerelor; crotali = un fel de castagnete; tobe, tamburine), ritmau in special muzica de cult. Tipic egiptcana, instrument muzical ritual prin excclen\ii, era sistra: un eadru de lemn sau de teracota, in care crau prinse de un capat vergi clastice de metal Fi uneori cu rondele, — si care prin agitare produceau suncte asemenea unor zurgalai sau clopotei. LITERATURA IN EPOCA REGATULUI V Prin amploarea, prin varietatea genurilor si prin inallul siu nivel artistic, literatura cgiptean’ completeazi ideal tabloul acestei cultu Capitolul literaturii incepe cu textele funerare (scrise pe peretii mormin- telor, pe sarcofage, pe mobilierul funerar, sau pe papirusuri™, puse alituri de decedat). Confineau prescriptii rituale, formule magice”, sfaturi pentru viata de dincolo, §.a. Cele mai vechi sint Texlele Piramidelor, inscriptii fune- rare gravate pe perefii interiori ai mormintelor unor regi din dinastiile a V-a sia Vica, deci din jurul anului 2500 f.e.n. (dar a ciror compunere originari este mult anterioar’). Aceste texte — din care se cunose peste 1200, unele chiar de 30-40 de rinduri — contin formule rituale, incantafii, exorcisme contra serpilor, imnuri, rugiciuni, menite si-] apere, si-I ajute, si-I favorizeze in diferite feluri pe defunct 1a judecata mortilor si in viaja sa de apoi. Unele texte contin si nuclee de mituri si legende. Caracterul arhaie al formulei ma- gice — ca cea pentru a se apira de serpi— d& expresiei literare 0 vibrafie 304 Intrebuin{ata ca material de scris (ji de ambalaj), hirtia de papirus ora cunoseutit Inc& din timpul primet dinastit (stirpitul mileniulut TV t.e-n.). Un nurpar de fo — de obicei 2) — lipite margine 1a margine formau un sul de (in medic) 10m. fm sec. VI Lem. hictia de papirus era larg folosita 1a Atena; iar Ia Roma, se pare ci incepind din sce. IIT ten. Din sec. XI fabriearea ei tneeteazi, tmocultit fiind de pergament $i de hirtia »ée clrpe", inventata in China (in 105 e.n.). In Evropa, htrtia de papirus nu se mai folosea din sec. Vim (. A. Dimbotu). 1 In epoet diferite si avind un confinut dliferit, textele funcrare erau destinate ceremo- niilor religioase, ritualurilor liturgice sau deserierilor cosmografice, — Garlea Morftlor, Cartea ‘Desehiderii Gurtl, Carle Imbalsdmdrlt, Cartea Resptraftel, Cartea Porftlor, Carlea Grotelor, ete.