Barbu Sebastian

Aliaje metalice
Un aliaj este un amestec omogen cu proprietăţi metalice a două sau mai multe

elemente chimice, din care cel puţin unul este metal şi de obicei se află în cantitatea cea mai

mare. Proprietăţile fizice şi chimice ale aliajelor sunt în general diferite de cele ale

substanţelor componente, uneori semnificativ. Majoritatea metalelor de folosinţă zilnică sunt

de fapt aliaje. De exemplu, ceea ce numim în limbaj uzual „fier” este aproape întotdeauna un

oţel cu conţinut redus de carbon, iar aurul folosit pentru bijuterii este un aliaj în care mai intră

cupru şi argint.

Elementele constituente ale aliajului sunt măsurate de obicei în procente de masă

pentru aplicaţii practice şi în fracţii atomice pentru studii ştiinţifice de bază. Aliajele sunt de

obicei clasificate ca aliaje substitutive sau interstiţiale, în funcţie de aranjamentul atomic care

formează aliajul. Ele pot fi clasificate în continuare ca fiind omogene (constând dintr-o

singură fază) sau eterogene (constând din două sau mai multe faze) sau intermetalice.

Elaborarea aliajelor

În industrie, elaborarea aliajelor se face prin topirea împreună a metalelor

componente sau prin prelucrarea directă a minereurilor.

Se pot obţine aliaje şi între metale şi nemetale, de exemplu fonta şi oţelul (aliaje de

fier cu carbon). Cu metalele mai pot da aliaje sulful, fosforul, siliciul etc.

Proprietăţile aliajelor

– Temperatura de topire a majorităţii aliajelor este mai scăzută decât temperatura de

topire a metalelor componente – aliajul compus din 35 părţi de staniu şi 65 părţi de plumb se

topeşte la 190° C, pe când staniul, cu punctul de topire cel mai scăzut dintre cele două, se

topeşte la 232° C.

– Densitatea aliajului este intermediară faţă de densităţile metalelor componente.

 – Duritatea aliajului este mai mare decât a fiecărui metal luat separat – aliajul

wolframului cu carbonul, împreună cu mici cantităţi de cobalt şi alte metale, are duritatea

diamantului şi îl înlocuieşte pe acesta într-o serie de lucrări tehnice.

– Rezistenţa mecanică a metalelor creşte prin aliere.

– Rezistenţa la coroziune se măreşte – oţelul cu crom este foarte rezistent la ruginire

şi la acţiunea acizilor.

Exemple de aliaje

Alamă

Compoziţie: Zn, Cu.

Utilizări: ventile, piuliţe, inele, bucşe.

Bronz

Compoziţie: Cu, Sn.

Utilizări: lagăre, roţi dinţate, robinete, sârme, statui.

Duraluminiu

Compoziţie: Al, Cu, Mg, Mn.

Utilizări: avioane, maşini, biciclete.

Aliaj pentru lipit

Compoziţie: Sn, Pb.

Utilizări: lipirea pieselor metalice.

Oţeluri

Compoziţie: Fe, C (uneori Ni, Cr, W, V, Co, Mn, Si).

Utilizări: construcţiii metalice, cuţite pentru maşini aşchietoare, burghie.

Fontă

Compoziţie: Fe, C, Si, Mn (puţin P şi S).

Utilizări: radiatoare, calorifere, plite, ceaune.