Mircea Pacurariu _ d fi intitulat_ mat corect ni jominatia otor azute sub d pot fi urmarite documentar jn. episcopilor de Tomis 5) Hoare 1 degaturi», pula Je ortodoxe ¢ din Rasarit este denumit improprit romanesti» catre agezaminte ou Bisericile Legaturile cu Biseri are a oles ci, legaturile &, secol 1V-lea. Reamin ; » atunci, legaturile Bisere, Ef ao ei ‘cu toata lumea cregtind de " calugarilor «sciti» caruia i s-au trimis Moastele Sf. Say, daco-romane cu Sf. Vasile cel Maré, ON itor daco-romani la lucrarij, cel martiizat de goti tm 372, ere lalenre se adaug’ numeroascle obiect, primelor cinci Sinoade ecumenice, ae nai ales in Dobrogea, dar si in i de cult de factura pioneer pana in secolul al XIll-lea. Cael eee corer regaturile Bisericii romanesti din Dobrogea de weiee Ha acon s-au intdrit prin titularii Mitropoliei de Vicina, care erau greci de neam, trimisi de Patriarhie.,Dupa intemeierea statulyj_ independent Tara Romaneasca, relatiile cu Patriarhia au cunoscut 0 etapa nous, c&ci primii ierarhi — Jachint, Hariton, Antim — au fost greci de “neam, numifi direct de Patriarhie, fiind membrii de drept ai Sinoduluj Patriarhal. Aceste legaturi au slabit dupa Sinodul de unire de la Ferrara _Florenta, la care Tara Romaneasca n-a trimis nici un reprezentant. In schimb, relatiile Moldovei cu Patriarhia ecumenica au fost la inceput foarte incordate, datorita refuzului acesteia de a recunoaste pe cei doi ierarhi — Iosif si Meletie — hirotonifi la Halici. Neintelegerile s-au aplanat abia in anul 1401, ca apoi, in prima jumatate a secolului al XV-lea, _Patriarhia s& impuna pe scaunul mitropolitan al Moldovei, in imprejurari ‘eelucidate aaa si mitropolit al Ungrovlahiei, a reficut din temelie man stirea Cutlumy, (iserica, trapeza, chili, ziduri inconjuratoare); tot el a primit mai multe mosii in Tara Romaneasca, Exemplul lor a fost urmat $i de alti domnj munteni din secolele XIV—XV, precum gi de unii boieri, incat Manéstirea Cutlumus era numita in unele acte «marea lavri a Tari Romanesti», in | Secolul al XV-lea, au acordat ajutoare mindstirilor de la Athos alti domni munteni ca: Alexandru Aldea (Zografu), Vlad Tepes (Filotei), dar mai ales Viad Calugarul si fiul stu Radu cel Mare (Rusicon, Hilandar, Doh Schitul Sf. Tie, ridicat de monahul roman Cosma) ete. Moldova avem stiri despre ajutoarele acordate mianastirilor athonite in prima jumatate a secolului al XV-lea Unul dintre cei mai mari binefacitori ai Athosului a fost Stefan cel Mare, a carui atenfie s-a indreptat mai mult asupra mandstirii bulgare Zografu, i ate fi socotit ca un adevarat Ctitor. Intre altele, i-a acordat un ajutor anual de 100 de galbeni (apoi 50 de aspri), a ridicat o bolnita, consemna numele, i icut-o in intregime; i-g daruit si cateva manuscrise liturgice, 0 i i azi in tezaurul manistirii, Alte Pavel, Costamonit, Grigoriu, Vatoped ( aistreaz& numele, precum sistema Moldovei). Ultima a fost refacuta din temelie, fapt consemnat siin Pisanie. Alte legaturi se inregistreaz’ cu Bisericile slave sud-dunarene, favorizate de apropierea geografic, aceeasi limba in cult si de lupta comund dusa un timp impotriva turcilor, Astfel, in timpul lui Viadislav I era refugiat in Jara Romaneasc& mitropolitul Daniil i athonite jariu, 142oria Bisericii Ortodoxe Romane mare a relafillOr politice gi q pene ape e rude meposits4rbi- Din Serbia ude an a venit manastiresti din Tara Roméneag fugamintea lui Nicodim, a daryj din Serbia. , Din a doua jumatate . a Bisorica S4rb8. De pilda, mittopoll XV-lea inijiazd gi Moldova legaturi garb Nicodim la Ipek. Manuscrise pee fost hirotonit de patriarhul Mare se pastreazai in mandstirea sdrbeasct Hopove rit vena encka Cotinie. in pomelnicul manasttii Crusedoh, Ig Fopovo si in Muzeul de Stat din Stefan cel Mare, se: " le Belgrad, apare si numele lui stefa 7 semn ca el se numira printre binefacitorii acesteia. Alte legiituri se inregistreazi cu Bisericile slave de risirit (ucraineand sirusa). Cei doi ierarhi moldoveni din secolul al XIV-lea, Iosif si Meletie, au fost hirotonifi la Halici, insemnat centru bisericesc al ucrainenilor ortodocsi, aflat pe atunci — cu toate teritoriile Ucrainei si Belarusiei de azi — in stpanirea Poloniei catolice. Presupunem c& unii cilugari moldoveni vor fi avut legaturi incd de atunci cu Lavra Pecerska din Kiev, cel mai renumit centru monahal al ucrainenilor si rusilor. in 1484, mitropolitul Gherontie al Moscovei primea o scrisoare din partea episcopului Vasile al Romanului, care fusese consultat intr-o problema liturgic&. Fiica lui $tefan cel Mare, Elena, era c&s&torit& cu Ivan, fiul marelui cneaz Ivan III al Moscovei, fiind ingropata acolo, in m&nanstirea Voznesenski. , nie dintre domnii aroma 7 omanul Nicodim, reo, cA. Cneazul Lazar al S it MANAstirit Torii Romanesti gi granizatorul viesii erbiei, probabil la lor Vodita gi Tismana zece sate‘nto uteri otomane, Marcat prin no; zints apse PS alestina, Egipt), in Mediterang apropiat wera Men trica de Nord (Tunisia: ne te21) gi chiar in Europa centralg pei (Belgrag, in 1541). Cele patru razboaie purtate ituirea pasalacului de ares german, carmuit de Habsburg i otoman de Imp er n mai mult, imperialii se obliga 3 Itat, si chiar mai i ‘ er razboaie veneto-turce (1538—1540 si 1570—1573) ia fi it s& recunoas, i Venetia fiind nevoita sé 8 semenea, favorabile turcilor, , es Cipru(1571), gi s& le plateascA 0 mare despagubire a 5, dupa ce mai inainte le cedase ultimele posesiuni in | foreea ( 540) fi cite. ore Pozitia dominant’ a Turciei in sud-estul i cAteva orage in Dalmatia. is . " Europei si in Mediterana a fost recunoscuta si prin tratatele incheiate cu doua mari state apusene, Fanta si Anglia. ; a ‘Aceste schimbari au avut urmari si asupra t&rilor romne, inconjurate acum de Imperiul otoman din trei parti: sud-est, sud gi vest. Tara Roméneasci si Moldova igi continua existenta ca state separate, cu teritorii precis delimitate, cu alcatuiri sociale, administratie si institutii proprii. Se inregistreaza ins& pierderi de teritorii, intrate in stapanire otoman efectiva si transformate in raiale si pasalacuri: Bugeacul si Tighina, dincolo de Prut, in 1538, Braila si finutul inconjurator in 1539—1540, la care se adaugi Dobrogea, ocupata inca din 1417. Domnii celor doua {ari romanesti extracarpatice, desi erau alesi in fara, aveau nevoie de «confirmarea» Portii, lucru favorabil turcilor, cici ducea la cresterea neconteniti a «haraciului» aproape la fiecare schimbare de domn, la care se addugau sumele mari de bani date de domnii romani § rdila, in imprejurari pe care le vorn relata mai jos. Intre episcopii din acest secol s-: 5 s-a remarcat Luca din Cipru (15831602), c8rturar de seama, trimi nares ; P (romatice la Alba Tul , trimis de Mihai Viteazul in misiuni Sie apoi Mitropolia Une ca sa incheie alianfe antiotomane; el va 7 8 ‘iei aproape trei decenii. ; Araétam mai sus ca in secolele XV—XVI anumite teritorii romanesti au ajuns sub stapanire otomana, fiind transformate in raiale: Giurgiu $i Turnu (1417), Chilia si Cetatea Alba (1484), Bugeacul si cetatea Tighina (1538), Braila cu finutul inconjurator (1539—1540). O dati cu stapanirea politica otomana, aceste teritorii au fost scoase de sub cérmuirea ierarhilor munteni si moldoveni, constituindu-se o unitate administrativ-bisericeasc4 aparte, sub numele de Mitropolia Proilaviei (numele grecesc al Brailei), cu_ _tesedinfa in acest oras. Se pare ci a luat fiinjé numai dupa 1542, anul constituirii raialei Braila, desi unii istorici au susfinut c& ar fi mai veche. Era cirmuit’ de ierarhi greci si subordonata direct Patriarhiei ecumenice din Constantinopol. in tot decursul existentei sale (pana in 1828), a fost ajutata de domnii, ierarhii si unii credinciogi din Tara Romaneasca si Moldova, caci majoritatea credinciosilor ei erau romani. 7 Dupa ce teritoriul dintre Dunare si Mare (Dobrogea) a ajuns sub stipanire otomana (1417), ctedinciosii ortodocsi romani de aici au ajuns sub carmuirea duhovniceascd a mitropolifilor greci de la Dristra (Silistra). Vom Prezenta gi in alte pagini istoria ulterioard a acestor doua eparhii. pre s-a hotarat in soborul a. Dintre carmuitorii ei, an. Cel mai de seams episcop a 147Mircea Paicurariu g tot in numar de trei. Mitropolig . mas > dul Moldoye;, > a itoriile din nordu a Epathiile din aceast 12° ie teritorie fau, Carligitura, 1a cu sediul la Suceava, seraturile Ny Fe het adica o parte din Suceava, 4P0! yin i, numitd in multe Drisoave Soroca, Orhei si Lapusn: roe dea finuturile din sudyj tot «Mitropolie», ca si in see ant ee Falciu, Tutova, Barlag, sArii: Roman, Bacau, Trotus, eer ima pana in 1538), See nea ing dincoto de Prut Tigheciul $! rd a finotula Suceava Fpiscopia Raddutilor cuprindea Pete’ 0 6; Fiotin. In 1598 domnitorul precum gi finuturile Dorohoi, Cemausie tT ‘Gheorghe, au infiinfat a patra Jeremia Movil si fratele a 7 eparhie 5¢ gntindea peste tinutul eparhie a farii, Episcopia Husilor. No" hs : 1 3 F Fhlciu, in dreapta Prutului, iar in sténga Tul cuprindea codra | Tigheciului pana la hotarul cu Bugeacul — ocupat acum de turci A ” Eee eparhiei Romanului, apoi Lapusna, Orheiul gi Soroca, foste Pp: atunci ale Mitropoliei. Multi dintre titularii scaunului mitropolitan, dar si cativa episcopi, au fost inlocuiti de unii domnitori cu oamenii lor de incredere, care le impartaseau convingerile politice. Dintre mitropolifii din acest secol menfionam pe Teoctist II (1508— 1528), fost egumen la Neamt si episcop la Roman, om de carte, care a uns ca domn pe Stefanita si Petru Rares. Un alt mitropolit, Teofan I (1530—1546), fost episcop la Radaufi, a dispus sa fie pictat pronaosul bisericii de la Voronet; probabil tot ela inifiat si zugravirea acestei biserici in exterior, lucrare terminata numai in 1547. Urmasul stu Grigore Rosca (1546—1551, +1570), pe cand era egumen la Probota, a indrumat lucrarile de refacere gi zugravire a acestei nandstiri, iar ca mitropolit a adaugat un pridvor la biseric Andstirii sia a zugravirea ei in exterior. r ca mandstirii Vorone} a doua jumatate a secolului, menti . Ia Neamt (c. 1552—1564), inliturat, Teofan ae Pe mitropoliit Grigorie II de 1587), care a fost nevoit sa se retraga de trei ori di , 1578—1581 gi 1582— rilor de domni, stabilindu-se, spre sfarsitul viel, le mary din cauza schimba- Muntele Athos, unde a si murit (1598). § ae la mnastirea Dohiariu din figura mitropolitului Gheorghe Movilit (13881591 «os oe NPI domnitorlo Iremia st Simeon, f reply Fla Rea ot 2951605), fratele frafi a ridicat manastirea Sucevita, una quake set Cu ajutorul acestor, cele mai de seamé realizari manea: ; sc medievala, eareiatasserit an Mitropotia MoldovelIstoria Bisericti Ortodoxe Romane frei fri romdnesti, a numit ¢ ‘4 «loctiitorn de Jui Gheorghe Movila, Siitor» de retras_ in mitropolitul Tarnovei din Bulga descendent al imparatilor Paleok unul din sfetnicii apropiati si provoace 0 ridica : mitropolit al Moldovei (in locul Polonia) pe Dionisie Rally Paleologul, Era grec din insula Creta, socotindu-se dupa tata gi al Cantacuzinilor dups mama, ai lui Mihai Viteazul, E Senerald a popoarelor din Bal i : 4 intrat in slujba impSratului Rudolf If al Germanic, tot in peranga cliber\rii popoarelor crestine de sub jugul otoman. ; el P '@ Romanului consemnam pe Macarie If Cronicarul (1531— 1548 si eos 8) care — din dispozitia lui Petru Rares — a continuat Letopisetul moldovenesc scris la curtea lui Stefan cel Mare, expunand faptele petrecute de la moartea acestuia pana la 1551, inceputul domniei lui Stefan Rares. Din indemnul sau, Petru Rares a zidit catedrala episcopal din Roman simanastirea Rasca, existente si azi. Dintre episcopii de la Ridaufi menfionim pe Eftimie (1550—c. 1565), pe care-I socotim identic cu cronicarul care a continuat pe Macarie al Romanului. Cronica lui, scris& in limba slavona, din dispozifia lui Alexandru Lapusneanu, expune faptele petrecute intre anii 1542 gi 1554. Un alt ierarh de seamé a fost Isaia (1564—1577), care, inainte de a ajunge episcop, a alcatuit, la m&nistirea Slatina, prima colectie de cronici moldov: ta Letopiseful de la Putna, Cronicile lui Macarie si Eftimie, un cronogral o cronica bulgara si alta sarbeasca). Era omul de incredere al domnitorului Ioan Voda cel Viteaz, care 1-a trimis la Moscova la tarul Ivan cel Groaznic si in alte misiuni diplomatice. demna pe domnitor Biserica romaneasca din Transilvania Datoriti schimbarilor politice survenite dup 1541, Ungaria centrala si sudica a fost transformata in pasalac turcesc, cu capitala la Buda, ramanand in aceasta situatie pana in 1683, cand a fost anexatd Imperiului habsburgic, fapt confirmat si prin tratatul de pace de la Carlovit, dintre turci si austrieci, din 1699. Abia in 1867 se reface statul ungar, dar in cadrul asa-numitului «Imperiu dualist austro-ungar». Tot dupa 1541, Transilvania propriu-zisa, Banatul si asa-numitul «Partium» (teritoriile din vestul Transilvaniei) s-au constituit intr-un principat autonom, cu capitala la Alba Iulia, dar sub suzeranitate otoman&. Dupa 1688 teritoriile amintite au intrat in st4panirea Imperiului habsburgic, fapt confirmat gi prin tratatul de pace de la Carlovit din 1699, ramanand in aceasta situafie pana in 1918 (doar din 1867 au fost incorporate Ungariei, in cadrul noului stat «dualist» Austro-Ungaria). 149Mircea Pacurariu govedi netemeinicia afirms ade . 5 pretinsa stp; z ve Pre, se suspine cA UN slat ier gi stpanit toate teritoriy|, ul) timp deo mig ‘ anire «milena ri pentru ani te preciza facut aceste preci”: Am facu ee nici, Cua fntre anii 15 practic n-a mat existat intre cu "na, Ban intracarpatice (Transilvania, Cris de ani. esc de ¢ alte cuv . 1867, a _ ' ul Maramures! unor istorici maghiari ca Ungariei asupra Transilva ricii ortodoxe ToMAaNCSt din ta au contribuit $i miscarile ma jumatate a secoluluj a] i Bise fn astfel de imprejurari, ee ie Transilvania a intrat intr-o noua faz. i in pri a reformatoare aplrute in APOmt an cy A proclamat principiul libertasij il ita la |, XVI-lea. in 1543, Dieta, intruniti i itia Refor timp dupa aparifia mei igioase fr ilvani se face ca, la scurt i 0 area ta Macun Lather, idle sale au fost cunoscute ai 1a soi din Trancilvania, cel mai de seama propagator al doctrinet ae find vmarist bi yhannes Honterus (1498—1549). in 1544, prin = flor see adoptata la Medias, i ilvani iversi aseasci»), tanfilor sagilor din Transilvania («Universitatea sdseasca»), : : sa senpus nous doctrina la tofi sagii transilvaneni. Dieta, intrunita la Turda in 1550, a recunoscut luteranismul ca «religio (confessio) recepta>. fn acest timp, intre maghiari si secui s-a raspandit calvinismul, centrul de iradiere fiind oragul Cluj, iar cel mai de seam& propagator al acestei confesiuni Gaspar Heltai (+ 1574). Pentru ca la noua confesiune a aderat insusi principele Ioan Sigismund Z4polya, Dieta Transilvaniei, intrunit& la Aiud in 1564, a recunoscut calvinismul ca teligie oficiala. In 1568, Dieta, intrunit& la Turda, a recunoscut ca «religio recepta» si unitarianismul, propagat printre maghiari si secui de Francisc David (1520— 1579) si de medicul Giorgio Blandrata. Cele trei confesiuni noi, . . . a pozifllor Seca ainie Protestante, au dus la diminuarea considerabila ' ‘wlul. Intre anii 1542—1553, scaunul episcopal catolic de la Alba Iulia a rmas vacant, timp in care ideile Ref i raspandi cu repeziciune printre sasi a Cn $1 si maghiari. in 1556, Dieta i ita | Sebes a hotarat expulzarea episcopulvi torn ic, precun, wets la no-catolic, precum sia tuturor al St ee a ard radea § | si toate os Transilvaniei. Abia in ultimele trei decent; wot Ue Catolice din principatul Par a lecenii al ml catolici din familia Bathory au incey ale oe al XVI-lea, principii a catolicismului prin calugarii di in al enn cerca © restay; ‘garii din noul ordin al te2uifilor, pe care tau adve sig ri a Iulia si Cluj. 150par in 1588, Dieta intrunits la Medias gia altor ordine cdlugaresti catolice| Julia — dupa o sedisvacanta des a hotarat din nou expulzarea iezuitilor ; : ea es unui episcop catolic la ‘Alba ai secolului al XVi-lea de catre principele berg een ultimil ani seaultatele dorite. La Alba tule Pr " cipele Sigismund Bathory, n-a dus la an superintendent» calvin ere ul episcopului catolic, a fost instituit Aceste profunde schimbari au dus | de pana atunci si la inauguraren ud us la prabusirea regimului confesional dominant, exclusivistd si asupritoare Nou, in care rolul de confesiune Biserica Ortodoxa Romans, care constituia conferanes mayen ioieute a populajiei din Transilvania, a rime te a fesiunea majorita}ii zdrobitoare nerecunoscuta de legile medievale din Transilvania Se dooce de ctoatia clerului celor patru confesiuni «recepte», starea ‘ania. Spre deosebire de situasia prea mult de cea a iobagilor. ’ Poroffier mantind xx me decease puones mi end crue ee cae a a i, ci si maghiarizar Jon ee eee ae in acest scop: inetiuirea de «episcopi> azi Colfesti—Trascau, jud. Alba (1566), Peeiom ean ean (1569) si Mihail din Turdas (1577), convocarea de seinoade» calvine, tiparirea de carfi cu confinut calvinizant pentru romani (Palia de la Oristie din 1581—1582, de pilda) gi altele. Actiunea prozelitist’ si masurile de oprimare a Bisericii romanesti din partea principilor calvini se vor intensifica in secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, au fost foarte putini rom4ni care au acceptat calvinismul. Au facut-o cu scopul de a-si pastra proprietafile si titlurile nobiliare, instrdinandu-se totodati de neamul din care proveneau si ingrosand randurile nobilimii maghiare. in astfel de condifii, regedinta Mitropoliei s-a mutat de la Feleac in parfile de sud ale Transilvaniei. In imprejurarile tulburi survenite dupa 1541, probabil scaunul de mitropolit ortodox al Transilvaniei a ramas cativa ani vacant. Abia la 15 iunie 1553 a fost hirotonit in Jara Romaneasca preotul Joan din Pesteana (sat in Jara Hafegului), care probabil sa stabilit in mandstirea Prislop. Trei dintre mitropolitii Transilvanei au avut resedinja in m&nistirea de la Geoagiu de Sus, in apropiere de Ramet si de Alba Iulia: Hristofor (1557—1559), Sava (1559—1570), inlocuit pentru scurt timp cu mitropolitul Gheorghe (1561—1562). Faptul cA acesti_ mitropoliti si-au stabilit sediul la Geoagiu se explicd prin aceea ci acum capitala Principatului era la Alba Iulia, spre care incepea s& graviteze intreaga viaja politica, social’, economica si culturalé a Transilvaniei. 151Mircea Pacurariu Mircea J mitropolit ortodox 6, . j considers ch Pr mit la 5 octombrie 157¢ ci Is eftimie, i pa Cei mai aul iextba Julia a i pa numai doi eases gi-a stabilit regedinja 1a activitate i Chea eT oe) in 1572. upd 0 hiotonit la Ipek in 1572. PTT 574-1579), APO it dowd CArtis Shor, ul scaun, urmandu-i ; nC roresi a tipa Hristofor ! raf Coresi a UP doud carhi: Sbory Sub protectia ultimului, diaconul tipogr "Sao si Evans heli cu fnotund al ub : s 1 s (un Mi slavon de la Sebes (un scelanew) ee emaneste- , slavon deta Sees WigsL inromanest® 1 59516015), fost egumen Urmasul sau 1a fost mitropolital Joe activitatea tocmai in perioad, al m&nastirii Prislop, care $l desfag| 4 unitatea politics a ie cand Mihai Viteazul ima oar’ a realizat pentru Pr eresat mereu de soarta Biserigi i fri anesti. le domnitor s-a trei {ari romanesti. Marele a roménesti din Transilvania, lua nd m&suri pentru © mai buna organizare si A i. Astfel, in tratatul incheiat de trimisii sai cy lucrare duhovniceascd a ei. ASHG in Alba Iulia, la 20 mai 1595, se principele Transilvaniei Sigismund i Be ortodoxd romaneasc§, socotity prevedeau si cateva drepturi aaa ae cele patr con fesiuni «recepte»: Eno lutrand, calvin i uitaran. Aste se prevedea ca preoti de mi gi cAlugarii romani «si fie lasafi in obiceiul si traditia din vechime, cu ritul, ceremoniile si libertatile lor». Se prevedea, de asemenea, ca toate bisericile roménesti din Transilvania sa fie puse sub jurisdictia sau ascultarea mitro- politului de la Targoviste. Tratatul nemaifiind aplicat dupa asasinarea lui Mihai, desigur nici aceasta clauza, care ar fi dus la o intarire a legaturilor culturale-bisericesti dintre romani, nu s-a mai respectat. in orice caz, mitro- politii Ungrovlahiei si-au pastrat, in continuare, titlul onorific de «exath al Plaiurilor», adicd de reprezentant sau imputernicit al Patriarhiei din Constan- a ee poses in Rasdritul ortodox — pentru politi’ Ungrovia fa hirotones, ee in aceasta calitate, mitro- —pe mitropoliti Transilvanien, ‘goviste — iar dupa 1668 la Bucuresti Jn 1597 Mihai Viteazul a ctitorit a Alba lulia, Onoud catedrala si resedinga mitropolitand, cu cladiri seama mitropolitului loan de la Prislo Ele ue adirile corespunzatoare, pe 1714, cand au fost diramate din onding| on nut pana in jurul anului Mihai Viteazul n-a intemeiat Mic a autoritatilor habsburgice. Deci, unii istorici, ci a construit ny Opolia Transilvaniei», cum au susfinut and inctitiecis Ags mai cat A ; cand institufia Mitropoliej era mult rialgect SI resedinta mitropolitana, pe le. in afara zidurilor cetitii, fn secolul al XVEL i ‘ le. intracarpatice. Astfel, Pentru pay hiile care & ‘Parhii roménesti in teritorille m Seau parte din feudele domnilot__Isloria Bisericii Ortodoxe Romane veni din Transilva\ oldoveni din ania — Ciceul @ yinul lui Stefan cel 2 ceul si Cer coy igi aveau a Mare in 14g9 gy ice, de Dej. in 1529 Pern ae Hest apartinator cetai ‘ares a mai primit de la loan gpolya cetatile Bistrita, Rodna Sovillor sustin c Episcopia eats CU toate satele lor. Majoritatea cel Mare pentru credinciosii ortodacgt romany ya {ost nfiinjata de Stefan fhserica episcopal’, ctitorita tot de vn Pal din feudele sale transilvanene (rsumele Toan era atestat docunenin lovean, exist $i ai). Un episcop componenta sa 60 de sate (parohii) ale cota 23. Aceasta Episcopie avea in intre Bistrita si Gherla, care aparjineau U; tii Ciceului, 34 de sate situate si23 ale Rodnei. Ingurasului, 50 de sate ale Bistrifei Feudele transilvane au fost pierdute a roartea Tui Peteu Rares. Cu toate asta, Episcopa Vadulut gta continvct existenfa pana catre mijlocul secolului al XVI-lea, dar jurisdicfia ei se intindea acum asupra unor comitate din parfile de nord ale Transilvaniei. De pilda, prin 1575, episcopul Spiridon primea jurisdicjie peste comitatele Turda, Cluj, Dabaca, Solnocul interior, Solnocul de mijioc si Crasna, Pe la inceputul secolului al XVII-lea, eparhia igi intindea jurisdictia si peste Maramures, Bihor, Chioar si satmar. Titularii scaunului episcopal de la Vad erau de obicei moldoveni, hirotoniti la Suceava gi recomandati pentru aceasta demnitate de domnii Moldovei. Asa au fost Anastasie (c. 1529—1546), om de incredere al lui Petru Rares (ale c&rui osti le conducea impotriva orasului Bistrifa), Tarasie (1546—c. 1549), trimis la Vad tot de Petru Rares, Gheorghe (1550—c. 1552), trimis de lliag Rares i altii. Ultimul episcop care a carmuit in mod cert Episcopia Vadului a fost Eftimie (1623—c. 11627). Dupa el, teritoriile aparjinatoare Eparhiei Vadului au fost incluse in cele ale Mitropoliei Transilvaniei, cu sediul in Alba Iulia. Se pare c& s-au facut, totusi, incercari de ocupare a fostului scaun Vladirese de unif clerici moldoveni pana citre mijlocul secolului al XVI-lea. fn a doua jumatate a secolului al XV-lea sau asezat episcopi ortodocsi tuteni in manastirea Sf. Nicolae din Muncaci (azi Mucacevo, in Ucraina), sub carmuirea cdrora au stat un timp si romani maramuresens- Jurisdictia acestora a incetat dupa 1570, cand Maramuresul a fost incorporat — sub raport administrativ — in principatul Transilvaniei, pe cind Muncaciul a rimas in Ungaria. Asa se face c4 mitropolifii Eftimie (1572—1574) i Hristofor II (15741579) din Alba Iulia au carmuit $i preofii si credinciosii _ arate. a recomandarea lui Mihai Viteazul, a fost nami ca ePscop de Muncaci Serghie, fost pana atunci egumen la mandstire . 153 tatea de Balta, daruite de Mateia cura Mires PI ares aut Fost MUMIA Ly m capi din Maram 'suceava. ay multi episcoP 7 pirotonili Ja Suce ator cei ™4 doveni, Or cgi in oragcle Lipovg cell A Jon Tee episeOP to aniil in 156%. SiFUl lor comandarea anti eit a £05! Lona: reconay pale Arad ul ierath cunoscut ATi Jea, pana in 1706, cand gi lenopole (a7! Inev). ea curs gecolulut ee unde a ramas pana azi | Senna SPO Fost mutat 1a AP nor ierari ortodocsi pang caunul episcopa’ ospre existeny® anire otomand, fiin scaun ef nat nu ave™? sti aerial ‘a ajuns sub stapal nd ei c «a reinfiintat Patriarhi and vestul aces| 57 s-a reinfiinta a se 1552 cn eo ssediul la Timigoar pec de sud), care $i-a inting at in cu sedi ce i i transformat im Pain provincia Kosovo" creat 0 Episcopre la Timisoara, de Tpek (a2i Pec ; f mele intal jurisdictia si asupra B: erarhi cunoscufi cu Mt eet jarhia de Ipek. I dependent’ de Patriarhia c tert TVs : ina cin pr eau, SBS Varget (in ia, 8 : jere de granifa romano-sarba), care activau intre set sont oman da, un episcop cu numele Teodor, ani dil fi. De pile Gredinciosii romani din acele parti pee di, om Poale antiotomane, dup’ ele mai multi episcopi fn 1594, se numdra printre conduc: n inabusirea careia a fost ucis. Sunt cunoscufi cu num in secolul al XVII-lea. . . Ca gi in secolele precedente, Biserica ortodoxd romaneasca din teritoriile intracarpatice a indrumat intreaga viafa social-politica, culturala gi bisericeasc a romdnilor de aici, in lipsa altor institufit nafionale in acelasi timp, ea a avut un rol major in pastrarea constiintei nationale gi chiar in menfinerea fiinfei etnice romanesti, in fata actiunilor prozelitiste catolice — mai tarziu calvine —, ambele urmérind in mod expres instrainarea roménilor atat de credinja lor ortodoxa cat si de neamul din care faceau parte, mai precis «maghiarizarea» lor. Prin legaturile permanente pe care le~ n Bisericie din Tara Romadneasc8 si Moldova, cu domniisi {erarhil cu ménistirile de acolo, prin schimbul neine ie nee Cs eed cameni de carte, Bisetica roméneasch din Toned ee oe Maramures a fost un factor important de in Transilvania, Banat, Bihor si unitate nationala ri avut cu ns ‘omaneasc. Manistirile gi viata monahala Vechile manastiri di secolele XIV—XV, si-au conta Romaneasca si Mold . . defindnd un rol de seama in nent ot Vitatea gi in cur ova, existente In s-au adaugat noi manistir, en; PiSeTiCeasc’ a cel sul celui de al XVI-lea, tarém cultural-artistic. Manastirie qos S TvaIsLlOt doua ari. La acestea voievodale, dar mai ales boi “© ridicate in curs Ze cu cele anterioare pe eresti, dovada, sul acestuj 1 “tori 154 a rolului cres, secol erau ctitor cand pe care incepeatie Se Isloria Bisericit Ortodoxe Romane p1detina iP viata politid, sociat-ocoy so eayeneall aPoi neci E Momic Fe deveneaut apoi Necropole ale tanuhe srioare. Noile ctitorii er tei ctite ate ‘au dotate a duri, pasuni, bali cu peste, dotate cu Numeroase proprietati: terenuri, vii, ei pandite pe tol cuprinsul ae er ‘saci etc, O serie de schituri $i sihdstrii “Aspe s olor A jerarhilor, preotilor si cdlugarilor ae Sari extracarpatice — ctitorii ale ie al agezarilot monahale ompleta numarul, foarte ridicat de in Tara Roméneasea la i 1508) @ ctitorit factual bis en cute secolului, Radu cel Mare (1495— 7 sericd a manastirii, De : an 7 rrlizare arhitectonica de excep Manastirii Dealu, lang’ Targoviste, 0 ee Nie, sia refacut in intrepil Govora, zidind siaicio biseriek nous, “Ut 1 ftegime mandstirea Fara indoiald cel mai ‘! p 7 ecol a fost Neagoe Basarab asa ae lacaguri sfinte din acest reas by lia i se datoreaz4 manAstirea Arges, sfintita la 15 august 1517, una din capodoperel anesti medievale, biserica mitropolitand din Targouste ccl scit Octrov di “ nee ‘rgoviste, noul schit Ostrov din Calimanesti, biserica Sf. Gheorghe din Targoviste, refacerea bisericilor manastiresti Snagov si Tismana. Un numar de manistiri au fost zidite de urmasii s8i: Vifordta — Dambovita de Vlad inecatul Menedic — Buzau de Vlad Vintila; Mislea—Prahova, schitul Valea — Arges si bolnita Coziei, toate de Radu Paisiel Carnul — Buzau gi biserica Curtea Veche din Bucuresti de Mircea Ciobanul; Gorgota langa Targoviste de Patrascu cel Bun, Colentina sau Plumbuita din Bucuresti de Petru cel Tanar, terminati de urmasii sai; Sf, Troifa (Radu Voda) din Bucuresti de Alexandru Mircea; Aninoasa— Cislau (azi disp&ruta) de doamna Neaga, sofia lui Mihnea Turcitul; biserica Sf. Nicolae (Mihai Voda) din Bucuresti de Mihai Viteazul s. a. Dintre ctitoriile boieresti consemnam pe cele ridicate de frafii Craio- vesti, la sfargitul secolului al XV-lea $i inceputul celui urmator: Bistrita — Valcea, Brancoveni— Olt, Sadova—Dolj si Strehaia—Mehedin}i, biserica Sf. Dumitru din Craiova. Tot ctitorii boieresti sunt manastirile Caluiu—Olt, de frafii Vlad banul, Dumitru parcalabul si Balica spatarul, Gura Motrului sau Motru—Mehedinti, de marele logofat Harvat, Stanesti—valcea si altele, toate in prima jumatate a secolului. : So fn cea de-a doua jum&tate pomenim manistirile Vieros—Arges, ctitoritt de lordache Golescu vornicul, Cobia—Dambovita de Badea stolnicul, Bucovatul Vechi sau Coguna (azi in Craiova) refacutd de marele ban Stefan sifiul sau Parvu logofatul, Stelea din Targoviste gi mandstirea Sf. Ioan din Bucuresti (disparuta) de marele vornic Cernica $tirbei. Spre sfarsitul secolului ierii din familia Buzestilor au refacut m&n&stirile Stdnegti si Caluiu, 155 4 $i culturaL-bisericeasc’ a \Srii vrilor respectiv ca gi in secoleleMircea Piicurariu schitul Surpatele—Valcea. Cateva schituri au ctitorit de episcopul Luca al ai Ramnicului, paraclisul A schitul Corbii de Piatra—A\ 8 Buzaului, in Munfii Coziei si i i isi ist jin secol . . vee ol ists, ete okinuat tradifiile constructive din timpy Moldova, cel care 1538 gi 1541—1546). lui Stefan cel Mare a fost fiul stu, Petru Rares. aa eae cea ee I ctitorit mandstirea Probota, in apropierea fost iscopala din Roman, biserica necropola sa sia familiei, Ragea, catedra ¢ a aia, Sf, Dumitru din Suceava ee Dee ae domneasca din Targu Frumos itru di liu, Sf. Paraschi 7 0 ores ees ee a ctitorit bisericile Sfantul eee ee din Botosani, a Invierii din Suceava. Numeroase piserici sim. ‘au fost ctitorite de sfetnicii sii: manastirea Humor de logofatul Teodor Bubuiog, manstirea Cogula gi biserica din Horodniceni de vistiernicul Mateias, manastirea Siilageni, jud. Suceava (disparuta) de vistiernicul Teremia, devenit monahul Evloghie, biserica din Viileni-Roman de postelnicul Cosma Sarpe, biserica din Parhaufi, jud. Suceava de logofatul Gavriil Trotugan g. a. in a doua jumitate a secolului, Alexandru Lapugneanu (1552—1561 si 1564—1568) a ctitorit m&ndstirea Slatina (c. 40 km de Falticeni), devenit& necropol& domneasca, sfintita la 14 noiembrie 1558 de mitropolitul Grigorie II, cu un sobor de 116 preoti si diaconi, dupa cum relateaz& Grigore Ureche in Letopiseful sdu. Tot el a zidit biserica de azi a manistirii Bistrita (1554), méndstirea Pangérafi, in apropiere de Piatra Neamt, m&ndstirea de cdlugarite de la Vandtorii Pietrei, 0 biserica in Lvov, pe atunci in Polonia. Sotia sa Ruxandra, fiica lui Petru Rares, a ridicat biserica Precista Marie din Roman. stone atsitt secolului, Petru Voda Schiopul (1574—1579 si 1582—1591) a ctitorit 0 biserica la manastirea Agapia din Deal, precum si manastirea Galata din Iasi. Fiica sa Maria, cu soful ei Zottu Tzi ‘di ' Hlincea din lagi. Aron Voda zis Tiranul (1591 ay au ridicat aaa i i i Fy rar baad a ridicat o manastir Moviestlor a ctort monensin an, Youd sau Aroneana, Fama ae interior oe ménstire Sucevifa, impodobitd cu oriile boieresti di . la numa, incomparafecuceledin fa, jumatate a secolului sunt mai pufine Golia (a logofatului Ioan Golia) si Bali maneasc’. Mentionam manastirile 156 ica (a hatmanului Melentie Balica), -. iyitori ai Bisericii: Izvoran; fost etitorte de un idicat de do episcop ieee de la Cozia de egumenul Amfilohie, dormirea nahi Magdalena si altele. In Mungi "ges fe bearpatil Olteniei si-au continuat viata te din Jele anterioare-Istoria Bisericii Ortodoxe Romane apoi Secu, in apropiere de che, marele vornie al: pele in lasi, jestor Ure srintii croni ; MAnAstirea Neamf (1602), ctitoria lui Ari de Jos gi a sofiei sale Mitrofana, rului Grigore, ma pom sore, MANAstire care va devel ; ° ni-bisericesc tn Moldova, are va deveni un insemnat centru in acest secol, pe lings man culturs sar oor lates Para gm at etre serie de amant, in rugacitune si contemplate neincotatd, contimesnd satfel randuielile jsihaste ale veacului al X1V-lea. Acestia erau cAlugari cu o inalta viata spiritual’, unii din ei duhovnici renumiti, fapt pentru care erau cdutafi de gredinciosi chiar in acele locuri retrase, * In lucrarea mitropolitului Dosoftei al Moldovei, Viafa si petrecerea sfntlor (Iasi, 1662—1686) sunt mengionafi patru «sfingi» ‘noldowenl, care au trait in acest secol, socotiti ca «sfinfi» de credinciosii care le-au cunoscut ostenelile duhovnicesti inca din timpul vietii: Rafail de la Agapia, Inochentie si Eustatie de la Probota, Ioan de la Régca (probabil episcop de Husi, apoi la RAd&uti), tofi canonizati in 1992. intre marii «parinfi duhovnicesti» ai acestui veac izvoarele documentare, dar mai ales traditia populard, consemneaza pe cuviosii Eufrosin si Serghie de la Agapia Veche, Pahomie sihastrul, care ar fi indemnat pe Alexandru Lapusneanu sa ridice mandstirea Slatina in locul in care sihdstrise el insusi, Zosima ieroschimonahul, fost vistiernic la curtea domneasca, intemeietorul unui schit pe valea Secului, care i-a purtat numele, Dosoftei Dasciilul, egumen al acestui schit timp de peste 40 de ani, indrumator al multor c&lugiri si sihastri de pe valea Secului, intre care gi viitorul mitropolit Varlaam al Moldovei. Un Ioan Sihastrul a fost printre cei dintai cdlugari retrasi in locul numit «Valea sihastrilor» sau «Valea sihdstriei». Asezari sihastresti au luat nastere gi in jurul mandstirii Ragca (pe muntele Plesu), unde a trait Ioan Pustnicul si alti célugari cu o aleasa viata duhovniceasca. in ce priveste viata interna a méanastirilor, in Tara Rom&neasca s-a Tespectat mult timp vechea randuiala a «samovlastiei», intalnita incd din secolul al XIV-lea. Cu trecerea timpului, acest drept a fost incalcat de unii domnitori, ierarhi sau boieri, incat egumenii erau numifi direct de autoritatea bisericeasc& sau politica. Abuzurile care se fSceau la numirea egumenilor a determinat in mai multe randuri conducerea Bisericii s4 ia masuri pentru indreptarea lucrurilor. De pilda, la 13 aprilie 1596, mitropolitul Eftimie II al Ungrovlahiei a convocat la Targoviste un sobor de ierarhi, egumeni si mari u luat m&suri pentru o mai buna organizare a am dregatori, care a 2 h ca alegerea egumenilor sa 0 fac& soborul MAndstirilor, hot&rand, intre altele, 157Mircea Pacurariu — - gecolele anterioare, eRUMen;; ani. Ca si iM AT mandstiresti, 84 incaser, vrenii din sate cried domnesti. Numan au ea poieri $i SO} de boier) sau ti fargitul vietii, dupa cq acestia erau chiar ctitori ge nit monahul Evloghie, ctitory, intre rom: oamen revene: sii gi numai dintre © Sal sa judece pe oan od obignuit, mana aveau dreptul s i i care, in MO impozitele care, ane calugarilor era destul ee rile aon : miliei do a re oon vad ica calugareau. Unii dint 0 Un oievel ie, eremia vistiernicul ¢ na, fosta sofie a lui Hamza Coal Pas Naceavl maica Magda od. Arges $.4.). Multe ful ea ein sehitul Corbi 36 een wclgi sau alungati de catre a ie fost disteuse si jefuite, iat catuga ws Sa mmandstn aw fost distrse seu FE 15, Bi Secteur Cl pal i Weal Oltenia, de ungu ; a). et ut cele doud {Ari romanesti extra- Vremurile tulburi prin cart ae ermis desfasurarea unor activitati CaEpatice nec itu fost in fimpul lui Stefan cel Mare. Cu toate culturale deosebite, asa cum au fost in timput ise ori i i multe manistiri s-au copiat si acum manuscrise Ori s-ay pe isericeascd, cum vom relata in alt loc. in lucrat diferite obiecte de arta bisericeasca, 7 aluearilor ori numeroase manastiri existau scoli pentru pregatirea célugarilor ori pentru instruirea copiilor din satele din jur. De pilda, la Putna funcfiona o scoala elementara, dar si una medie, se pare pentru pregatirea viitorilor preofi, in care se preda gramatica, retorica, logica, muzica, limbile greaca, slavond si romana. in acest secol incepe s& se contureze tot mai mult opera de asistenti socialé organizata de manistirile romanesti. La Putna, de pilda, s-a facut o copie dupa un tratat de medicina scris in limba latina, care duce la Ppresu- punerea cé aici exista o «bolnifa» pentru ingrijirea bolnavilor, poate chiar ere hui Stefan cel Mare. Manastirea Arges avea doud agezaminte de asistenta social: un spital si un «xenodochion», adici 0 casa pentru primirea gratuita a calatorilor si a strdinilor — de re a trei zi AN i . * es ula trei zile —, amandoua situate in satul Flamanzesti, in apropierea manisti: i di acelasi secol s-au ridicat bolnife noi la Bistrifa in Oltenia (c. 1520-1521), la Cozia (1542—1543), si in alte parti, in care primeau in; ii separa suniioctnenns lugarii batrani gi bolnavi ci, ramaneau vaduvi, gtijire nu numai c&! Privinta asistentei sociale ; privin » Sunt umanist Dimitrie Cantemir din lucrarea sa avem incotro si trebuie s4 laudim mdndstinle an aeee ‘Am modul cum sunt rimiti ii in toate dreptcredinci a. Caci orice drume ci © oprah fi Ptcredincios (ortodox n, ¥ care se Opreste acolo —fie el NL), fi . 158 ), fie €vreu, fie ture, ie armean — nu numai emnificative cuvintele marelui a «Descriptio Moldaviae»: «NuIstoria Biserit i Ortodoxe Romane geste primit bine, ba chic 7 toate carele si dobitoac a daed ar vrea 55 Zabove: sale, ise di de Supa posibililatile manastirii — oy er Spre starsitul secolului, in ambe gnchindri» de manastiri gi schit ‘asc’ acolo un an intreg, MAncare gi i se poarts de grij&s — Cum se cuvine gi fra murmurs. ele {Sri se inregistreazd primele ‘uri romanesti ms » din Balea ‘ nesti unor agezdminte bisericesti ortodoxe din Baleani si Orientul Apropiat. Prin «inchinare», manastirea respectiva era scoasa de sub autoritatea ierarhului locului gi pusa sub aceea aunei mandstiri de la Muntele Athos, de la Meteore in Geevin cestrald, de la Muntele Sinai, sau a uneia din cele patru Patriarhit Conatentinopol, Alexandria, Antiohia si lerusalim. Primele inchin&ri s-au facut 7 re sfargitul secolului al XVI-lea: schiturile Zdralea din Oltenia, manistirile Mihai Voda si Colentina din Bucuresti, inchinate unor mandstiri de la Athos; Grui $i Caluiu, inchinate Patriarhiei Ierusalimului; Balica si Sfanta Paraschiva din lasi, manastirii Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai. De acum inainte, timp de trei secole, domnii Tarii Romanesti si ai Moldovei au inchinat «Locurilor sfinte» zeci de manastiri, schituri gi biserici romanesti cu toate proprietatile Jor. Prin veniturile lor trimise «Locurilor sfinte», aceste m&ndstiri inchinate au putut supraviefui in fata atator impozite si impilari din partea autoritatilor otomane. Dar inchinarile au avut si o latura negativa, c&ci s-a ajuns la neintelegeri intre calugarii romani si cei greci, trimigi si le carmuiasc&, la abuzuri de tot felul din partea acestora, care se vor agrava in secolele urm&toare. * In Transilvania, numarul bisericilor si mandstirilor romAnesti zidite din piatra si ciramida este relativ redus in acest secol, ca urmare a instra- inarii unora din cnejii din trecut de neamul si credinta lor stramogeasci. O menfiune aparte merita bisericile si mandstirile ridicate cu ajutorul unor domni si boieri din Jara Roméneasca si Moldova. De pilda, biserica Sf. Nicolae | din Scheii Bragovului a beneficiat de sprijinul lui Neagoe Basarab, Petru Cercel, Aron Tiranul g.a. Bisericile de Vad si Feleac, devenite catedrale viadicesti, precum gi bisericile din Ciceu—Mihdiesti si Cetatea de Balt au fost ctitorite fie de Stefan cel Mare in ultimii ani de domnie, fie de Petru Rares, toate aflandu-se in feudele domnilor moldoveni din Transilvania. Mandstirea Prislop a fost rezidita de domnija ean fiica ie domnitor ae Moise consemnat gsi de lunga inscriptie — epitaf de pe ncaenigeeeie se afla si stema Tari Romanesti (+ 1580). Mandstirea din Lancram (disparut) a fost ridicata, inainte de 1572, de casiva boieri Munteni pribegiti in Transilvania. Cea din Geoagiu de Sus, unde a fost un 159Mircea Pacuraritt gatea7, dup unit cercetator; cchea manastire de la Rare,” anastire in Alba Iulia, cy, ands , rul lor. Tot domnul unirij a lor transilvanen!, ‘ existent? 9 catedrala-m ropoliti -a continual resedinja mit col. $i - *;torit 0 Nowa Sn ie Kiinai Viteazul a ctitorit © MONT care i Hor. Tot ul einanga mitropotitand si chile Tg. Cluj si in Faigdras (disparuta p ativor nit, la Lajerdity I Vasile, contribuie la ridicareg vis a piserici de Ls ctitorit doua biserie de mi sy, scurt timp), iar unul din eet ici in Ocna Sibiului- unei biserici in Ocna S eres , serie in Onto ettoii «voIevORRIE TN, ajuns pand la noi, din biseric de mir, majritaten din TT ani transilvanent. Se Vor fi tidica iii il i edinciog! . 4 i 5 daniile preojlor Ba enact fe gi schiturile romanesti ortodoxe consemnate cum al yee focale mai tarzii. , astirile pe care le-am consemnat de izvoare sau de tradifii ag mi i i ‘amuré c In Banat, Bihor 5 ant existenga $i in acest secol, i inil i i tinua’ ee in paginile anterioare si-au conti ee ee i Andstirile i schiturile de lemn e a Fireste, man: fie materiale ale celor din Tara Romaneasca si nedispunand de posibilitasil : ” Moldova si nici de sprijinul conducerii de stat, n-au depasit cadrul lor traditional de licasuri de rugaciune, in care se adunau credinciogii mai ales cu prilejul zilelor de hram. s-au ridicat gi alte nenumérate Viafa preofilor de mir gi a credinciogilor O prezentare a viefii preofilor romAni pana la sfarsitul secolului al XVI-lea este greu de facut din lipsa unor informatii precise asupra acestei probleme. Daca despre carmuitorii lor — episcopi si mitropoliti — stirile ae de aaa incat cu greu se poate reconstitui girul lor, cu atat mai pufine sunt cele despre smeritii preofi de mir din sate si 2 viafa grea, alituri de pastorifii lor. seikane, care uceau o orice caz, ceea ce putem sustine cu certitudi . ge itudine preofia este veche sineintrerupta in Biserica romaneasc&, d a te . rispandirii invajaturii crestine si pan astizi. intalnim ee ee daco-romani in timpul persecfis eee al nume de preoti Epietet, Bonosus, diaconul Etmil, in inscriptile ie Montanus, actul martiric al Sfantului Sava, tn cele poets sa yes Si Sucidava, in Minor, ca si in licagurile de inc hi ees desigur c& au slujitepiscopi, horepinnge sy? Pat . s via repiscopi, Preoti si dia i % Duna (loan in secolul Preosi «viahi» chiar we el XU, Vasile in 1185, devenit ioe ahi» chiar si in sudul €piscop de Tarnovo).— wwe Istoria Bisericii Ortodoxe Romane Preotii de mir sunt atestagi ode izvoare Medievale apoi — de IN toate pistiri le avem despre preoy i Tirutura pauls ori nominal — intr-o veel din pa, le locuite de romani. Cele mai Is de la biserica din Streies rele Hunedoarei. De pilda, in inscriptia murald de Streisingeorgiu, din 1313-1314 ce F mamele preatului Nanes, alaturi de vayravel faci ie a ae ol s-a tinut ul Jecaun de judecata» la Hateg sub ea au luat parte, alturi de Teng ar fearon e sore in frunte cu protopopul Petru din Ostrov. Intent eee or oul tecatn de judecati», protopopul Dobrota din ay oe omit tot inte-un calugair minorit maghiar relata c& un protopo Fe Rete aiear eas iS P cu numele Petru, tot din zona Hunedoarei, isi intarea pastoritii in credinja ortodoxa; in 1506 era numit ca protopop in Hunedoara preotul Petru din satul Socet. Din actele timpului aflm de existenja unor preofi si in alte parfi. De pild’, intr-o diploma data de episcopul catolic de Oradea, in 1349, se acorda scutire de toate sarcinile si darile iobagesti cate unui preot roman din fiecare sat din jurul localitafii Vintere (jud. Bihor). In prima jumatate a secolului al XVI-lea, trei protopopi din Seghiste, jud. Bihor, au cerut reinnoirea acestui drept. In Maramures sunt consemnati preotii Miroslav din Giulesti (1364), Baloté din Apsa de Mijloc si Costea din Valeni (1415) etc. in 1523, preotii Matei, Sandru si Petru, impreuné cu cnejii din Valea Rodnei, cereau aprobarea primarului Bistrifei pentru ridicarea unei m&n&stiri. Izvoarele menfioneaza preoti «valahi» chiar si in Polonia sudici de azi, cu o stare material mulfumitoare, pastoriti uneori de vladici din neamul lor, cum a fost acel Chiri , Romanul”, episcop la Przemysl, in 1353. jn secolul al XIV-lea apar primele mentiuni despre preotii munteni si moldoveni. Ei figureaz&, de pilda, si in hotararea Patriarhiei ecumenice privind stramutarea mitropolitului Iachint de la Vicina in scaunul Ungroviahiei sau fn actul prin care mitropolitul grec Ieremia arunca anatema asupra domnului, ierarhilor, preotilor si credinciosilor din Moldova. Uneori sunt consemnati cu numele, ca: protopopul Mihai, cAlugarit la Cutlumus, sub numele Melchisedec (1369), protopopul Hariton (1412), tofi din Tara Romaneasca; protopopul Petru, trimis in misiune Ja Patriarhia ecumenic& (1395), un preot Isidor (1401), protopopul Constantin, participant la Sinodul de unire de la Ferrara-Florenja, un alt protopop Simion, si preotul luga, om de incredere al lui Alexandru cel Bun, preofii Toil si Draghie, ctitori de ministiri, tofi in Moldova. Remarcam existenja a numerosi protopop! in toate cele trei fari, ca coameni de incredere si de control ai ierarhilor in Seeiicerecs tanks urilor bisericesti. In Moldova numeroase acte aduc stirea c& 161Mircea Pacuraritt gub autoritatea ierart ve fi fost destul de pic wali Ie 5 cul rau scosi de ui manastiril esa trebuie 0 < jaconilor gericii in fafa crear mnanastiresti © fae umenultti sid pucurau slut preofii din satele : aceea a ef! 1 preotilor ficag si pusi sub f Numarul " data fiind cinstea de care 5 dar si unele beneficii de or tori B ; torial pe care Fe oferea preotia. De regaty in ‘a in care slujise, Pe Unul din, cot fsa, 1a BiseriCt TT documentar adevies inainte de moarte fiecare pre as nt atest i ca in secolele * sai, Aga se face c& in se , ania. in Transilvani i fost destul de gre, : otesti, mai ales in . va va fi fost destul de grea, fj, canes ace tet estarea lor materiald, €2 V2 ind in ce priveste stared | de pastoritii lor, cum se va intamp), nevoiti si munceascd i cmp, 2 de ain partea credinciosilor ace secole in sir. Toti bene! aaa sf plateascd © dajdie anuala chiriarhului lor, slujbele savarsite. Erau oat Mat de Stefan cel Mare Episcopiei de Radauy, lucru ce ae se preciza cA preofii din acea eparhie erau pus, re episcopului Joanichie, «cu dajdia, cu plocoanele si cu toate pricinile si cu tot venitul preofesc>- Nu se preciza insa in ce constau acestea, ia . Preofii erau obligati sa plateasca o dare s, ‘Vom afla abia in secolele urmatoare. Preofit XV—XVI de scutiri de astfe| ii iau i i ele c&tre domn. Dar unii beneficiau incé din seco] 1 de dari, asa cum se va intampla si in secolele urmatoare. Se cunose cazuri de scutiri individuale acordate de domnitorii Petru Rares, mai tarziu de Petru Schiopul, in Moldova. ae Preofii din Transilvania, spre deosebire de pstorifii lor, initial erau scutiti de robot&, in unele cazuri chiar si de dijm&. Cea mai veche scutire cunoscutd privind darea cincizecimii a fost cea din anul 1479, acordata de Matei Corvin preotilor romani. Se pare c& proprietarii de pamant n-au respectat drepturile preofilor romAni transilvaneni, din moment ce in 1600 Dieta Transilvaniei a hotarat — la solicitarea lui Mihai Viteazul — ca tofi preotii romani sa fie exceptati de la sarcinile iobagiei, hotArare care nu s-a mai Tespectat. Cu toate c4 unii preofi transilvaneni au ajuns in stare de iobagie, totusi, in secolul al XVI-lea se mai cunos i, in seco iC preofi-cneji in Tara Hategului, preofi-nobili in Fag&ras gi Maramures si Pp eee ’ os aa a $i reofi-voievozi in Salaj. Priveste pregatirea preotilor in aceste secole, ea era destul de (catehismul). Aceasta pregatire 0 fillor de preoti—, fie in centrele S¢ cunosc si preofi cu invafatur’, CY — in eparhiale, fie in unele mandstiri. Totus,Istoria Bisericii Ortodoxe Romane prima jumdtate a secolului al XViea, Transilvania, spre sf In Transilvania, spre sfargitul secolului al XV-lea si inceputul celui urmator, a trait uN cUunoscut copist de carti «populare», preotul Grigore din Mahaci. Clerici c w alese preocupari Culturale intalnim gi in Brasov, indeosebi Ia biserica Sf. Nicolae din Schei, unde . Ia sfarsitul secolului al XV-lea. Aga exista gio scoala romaneasca inca de au fost pre i Mihai, tradus Eoanghelia cw droititura, tiparita in Oe ‘i aaa fe diaconul Coresi in acfiunea sa de revizuire gi tiparire de cari romanesti. Preotul Mihai a ridicat o noua cladire pentru scoala romaneasc4 din Brasov. Multi preoti din acest oras erau folositi de autoritafi in calitate de «scriitori la cetater, adicd interpreti si corespondenti pentru limba romana, avand si un salariu anual, ca orice angajat al Sfatului orisenesc. Adeseori erau trimisi cu diverse misiuni la domnii Tarii Romanesti si ai Moldovei. Sfatul orasului Sibiu folosea de multe ori ca «scriitori la cetate», interprefi si soli in Jara Romaneasca pe unii dintre preofii din Rasinari. Desi cu putina invajatura si fra o stare material corespunzatoare, preofii erau cei mai buni indrumatori ai credinciosilor nu numai in cele duhovnicesti, ci si intr-o serie de alte probleme legate de nevoile acestora. De pilda, ei redactau acte juridice (testamente, foi de zestre, acte de vanzare- cumpéarare, acte de donatie); neinfelegerile mai m&runte dintre sdteni erau cercetate gi judecate tot de preofi. Mai tarziu, ei au devenit dasc&lii copiilor din sat. Notam cd in aceast& perioada se intalnesc preofi participanfi la luptele purtate impotriva turcilor, pentru pastrarea independenfei nationale, cum au fost preotii Stoica din Farcag (azi in jud. Dolj) si Teodor din Sangeorz (jud. Bistrifa), care au luptat in oastea lui Mihai Viteazul. In 1601 a fost ucis in Cluj, impreuna cu Baba Novac, unul din capitanii domnului unirii, si un preot roman. in ianuarie 1601 Dieta intruniti la Cluj hotara ca preotii roméni care au fost alituri de Mihai Viteazul, in timpul scurtei sale domnii din Transilvania, s& fie expulzafi din fara, ceea ce arat& c& participarea lor a fost destul de numeroasa. Viata preofimii roméne de altédat& a avut urmari favorabile si asupra Vietii duhovnicesti a poporului insusi, cAci slujitorii Bisericii au insofit Poporul roman in intreaga sa istorie de la inceputuri, de cand elementul dac s-a contopit cu cel roman, si pana in zilele noastre. Biserica romaneasca a propovaduit neincetat un duh de pace, de respect reciproc si de fratie fafa de cei de alte neamuri si credinfe religioase, lucru pe care-l marturiseste indelunga gi pasnica conviejuire cu alte neamuri — armeni, maghiari, secui, 163aril Mircea Pacw vabi, evreiy (Ue j gi tatari —, care ani, Hipove™ ave 4 Degi Bise Say casi, sarbi, potone?! ruteni entre roman i rica din EO a recs: ae ane somiea de stat sau “Ofic) Tara 07a Moldova ave ctatutul de Pi religioase, wea Romaneascd gi Moldow : J istate religioase, UPA Cur 5 ee 1 pe niment F entry convingerile si Wert i cu at : ray nua prigonit pe mi Je de stat romanesti, atat mai py cut acest lucru nicl autoritatile ¢ ; 7 . Putin facut acest lus uw ar «i credincios!! romani au dovedit nu numa, , rari, peCo S age tragenscl fale de credinciosii ah. or credinciosi atitudine de respect culte, aga cum nu se cunosc atatea «razboaie religion ticilor». Biserica Ortodoxa Romana n-a P' Europe’ medievale, in ca care se arderea pe TUB a wereticilor $i schism ersecutat nicicand credinciogii alta, 7 ! ‘ alte, rea incercat s& faca prozelitism printre ei, n-a lucrat pentru instrainare, ca cromanizaream celor care aparyinea’! altor nafionalitayi conlocuitoare, « Fvarea fost Isat «in legea luir, adic’ in credinja lui, dupa o foarte cu noscuta expresie populard romédneasca. Mulfimea lacasurilor de cult ale aa mentionate mai sus, pe intreg spatiul geografic romanesc, unele ridicat or secole in urma, confirma aceast& profunda realitate romAneasca. Dar e oe ea de adevarat c& prin stridaniile ierarhilor si preofilor romani — d rae putina invajatur8, dar constenji de misiunea lor in mijlocul poporulai eepunea procelitists a catoliilor si mai térziu a calvinilor din Ty aa dus la nici un rezultat, paistra 4a ae : at, pastrandu-se nealterate atat invayatul ana si sufletul autohton, unitatea de neam Satura ortodoxs, cit extracarpatice. cu romani din teritoriile Pe plan spiritual, credinciosii . : L , linciosii romani inati pilda vie a calugirilor «imbundtajii di au fost luminati nu numai Seer aeeea in din numeroasele mandstiri, ci m ai de impartiseau im; e traiau in mijlocul lor, ee muindsticd ea bucuriile si necazurile. N re aceeasi soartd, ri laniile credinciosi 7 m ree XV, ca si mulfimea cdlugaril os din popor inca a de schituri si ae garilor gi 5 i si cllugtritelor originari secolele XIV— ci chiar de ajut gntampla in alte (Ft ale se» ori ‘ori i rare i“ reine de sofiile in centrele eparhiale cereale. Credinciosii He Sai tul lor, recomand. afi de eiIsloria Bisericii Ortodoxe Romane . eae la slujbe — ca si azi — de unul sau mai mulfi cantaret ae ft cAntireyul, pana la inceputul secolului al XDX%-lea, era si oe " copii din sat. in Tara Romaneasca gi Moldova este cunoscut ana azi sub Numele de «dascal», provenit din grecescul "didascalos"; iar in Transilvania cu numele slav «diac» sau cu latinescul «cantor». Pentru ingrijirea bisericii si ca ajutor preotului in altar, fiecare bisericd avea un «paraclisier», numit in limbajul popular «{arcovnic» (Tara Romaneascd $i Moldova) sau «palimar» (Bucovina), «crasnic» sau «fat» (Transilvania). Dupa Liturghie, in bisericd sau in curtea bisericii, in care se afla cimitirul cu osemintele parintilor, mosilor si stramogilor, preotul si ceilalfi barbafi discutau diferite probleme legate de viata satului si a parohiei, se aplanau unele neinfelegeri ivite intre credinciosi. O influenta covarsitoare asupra sufletului romanesc au exercitat slujbele bisericesti, indeosebi Sfanta Liturghie, care, dupd cum am relatat in alte pagini, a inceput sa fie sAvarsita in limba poporului, pe alocuri inca din a doua jum&tate a celui de al XVI-lea veac. Preotul era solicitat si oficieze 0 serie de alte slujbe pentru credinciosi fie la biserica (botez, cununii, inmor- mantari, parastase), fie la casele lor (sfestanii, in unele zone slujba inmor- mAntarii si altele). Prin aceste forme de cult, la care se adauga Cazania citita tot in limba roman&, spovedania, impartisania, posturile, vizitarea mandstirilor din apropiere, mai ales la hramuri, Biserica romaneasca a oferit credinciosilor ei nu numai invafatura de credinj&, ci si norme de viata moral, pilde de aleas& vietuire crestina, toate avand darul de-a cultiva o seamd de virtuti in sufletele acestora. Bundtatea, indelunga - rabdarea, ospitalitatea, harnicia, curajul in marile incercdiri prin care a trecut poporul roman si increderea in biruinfa binelui, respectul fafa de semeni — indiferent de neam gi de credinja religioas’ —, dragostea de neam gi de pamntul stramosgesc, sunt notele specifice care definesc spiritualitatea romaneasc’. Cronicile straine, ca si insemnarile celor care au calatorit pe intinsul pamant roménesc, au consemnat nu o dat& bunatatea si ospitalitatea proverbiala a romanilor. Imnografia Bisericii gi toate invafaturile ei de credin}a, desi prezentate enoriasilor intr-o forma simpl&, catehetic’, le-au transformat si indlfat sufletul si au influengat chiar gi creatiile folclorice: colinde, cantece de stea, proverbe, legende religioase, incat folclorul a devenit un izvor prefios pentru a cunoaste modul in care s-a risfrant in viata gi sufletul credinciosului roman sentimentele sale religioase. Toate acestea au facut ca in tot decursul istoriei, credinciosii romani, mai ales cei din mediul rural, s& traiascd o viaja spiritual4 autentica, contribuind astfel la statornicirea unui climat de buna infelegere si dragoste intre ei. 165Mircea Pacurariu Literatura teologica . ari mai multe aspecte ale culturi pot urm roa a de manUscrise lituryicg ecol, Se cestui secol, : In cursul a pearl rafiere a slavona: se con ligr eee a Intocm ri originale (teolOBiCe, 1SLOTICE, JUridicg logice, dar se inte = Sole Sen rant continuat existensa gi in acest secol, dar Bistrita din eee pe care at cunoscut-o in cel anterior. Este adevarat ein eames scolile de caligrafi si-au Pier ns es Gatorts concurentei noului mestesug al tiparului. Din Te c&lugarul Evloghie de la Salajeni (fostul vistiernic I a yi Raat oan de la Putna, un diacon Mihai s. a., iar in Tara Romaneasca ps ea ragomir $i Gavriil, ieromonahii Avramie, Macarie $1 Onufrie, monahul Iacob 5.a, care au copiat mai multe manuscrise liturgice. Manuscrisele cu texte patristice si post-patristice s-au pastrat relativ putine, in ambele {ari. ; , In Transilvania, Banat si Maramures au fost copiate mai multe manuscrise — mai ales liturgice — de catre diecii locali de slavonie, la cererea juzilor unor sate. Ele dovedesc existenja unei culturi slavo-romAne cu caracter siitesc in teritoriile intracarpatice. Dintre lucrarile originale mentionam Inviffiturile lui Neagoe Basarab ciitre fiul sdu Teodosie, prima si poate cea mai important& opera literara si teologicd din toata literatura romaneascd medievala. Apartine genului «parenetic», fiind un manual de educatie moral-politic, o lucrare militara, dar $i de pedagogie, menitd si indrume pe Teodosie, fiul lui Neagoe Basarab, aa : ji pe domnii urmatori. Opera are analogii cu Inviiturile imparatului in 1 eae ful sau pe cu lucrarea imparatului Constantin cneazului rus Viadinir Monomatul shee fi ahah Cr ou Tntfitarde ciitre fiii sti si cu Il Principe al lui Niccolo ese gi lucstoria Bisericit Ortodoxe Romane gin Veckinl st Nou! Testament, diny Omilte Sf. loan Gurd de Aur, din romanul dit iar Varlaum si loasaf etc, Partea a doua are 13 capitole, fiecare putand clespre cinstirea icoanelor (1), despre frica $i dragostea sopul pepstite O lucrare aparte jui Dumnezeu (ID, apoi se expune gandirea social-politicd, diplomatica i militar’ a autorului. Trebuie refinut c& autorul se ocupa aici gi de o serie de moral si mai ales de dogmatic’ ortodoxa probleme de jn Moldova apar acum mai multe lucrari istorice. In primele decenii a alcdtuit Letopisetul de ‘se la curtea lui Stefan prima varianta) sau toate in ale secolului (poate chiar la sfargitul celui anterior) s- in Puina, care prelucra vechile anale moldovenesti cel Mare, adaugand faptele petrecute pana la 1526 ( 1318 (in a doua variant’). Apar gi trei lucrari istorice originale, slavoneste. Prima este Cronica episcopului Macarie al Romanului, scris& din dispozitia lui Petru Rares, care expune faptele petrecute de la moartea Jui Stefan cel Mare (1504) pana la 1542, intr-o prima versiune, sau pana in 1551, in alta. Are ca model Cronica universala scris& de Constantin Manasses in Bizanf, tradusa in slavona de redactie medio-bulgar’. A doua Cronici, avandu-l ca autor pe episcopul Eftimie de la Radauti, continua pe dascalul siu Macarie, expundnd faptele petrecute intre 1541 si 1554, cand domnea ‘Alexandru Lipusneanu, din dispozifia ciruia a scris-o. A treia Cronica — si ultima in limba slavona — aparfine calugarului Azarie, un alt ucenic al lui Macarie. Continua versiunea a doua a acestuia, adic& din 1551 pana la 1574, scriind din dispozifia domnitorului Petru $chiopul. Atat Eftimie, cat si Azarie sunt influenfati de Macarie si Manasses. Din dispozitia lui Alexandru Lapusneanu, cilugéirul Isaia (viitorul episcop de Radausi) a alc&tuit prima colectie de cronici la manistirea Slatina, in anul 1561, cuprinzand cronici moldovenesti, bizantine si slave. Spre deosebire de Moldova, in Jara Romaneasca prima lucrare cu caracter istoric — dar si aghiografic — a fost scrisa de un strain. Este vorba de Viata si traiul Sfintiei sale parintelui nostru Nifon, patriarhul Constantinopolului de Gavriil, « printe preogy | pizantina, pr anceps se trate FP ani pam ! meientald - biZANUNA, prin Breer cannacat apo ORAS gin tumen Crt ca transpunerea Ir in > au ajuns Fe Javon’ nc Je mai_ multe 4 limba sla rice de care ne-am ceri it slice gi Hturs! intermediul unor tradt Tita cu a cartilor biblice $ to data romaneste a incepu Je mai multe categorii de Pre hic, atribuite UNOT persoane Ps ai sus amaneased cul ocupat a sratura popularay fT mana so “ue £apoan reat cca a, Testamien Bie jucrari: «cari apocrtey, aaa? spend a Festa ee Cuva cului Daniil despre din Vechiul gi Now! Teva Tsaia, Cuvantul Peon i proore s Avraam, Vedenia prov helia zisd a Jui Nicodim etc.), «carti cyanghelia zis imparatul Nabucodonoser ae de dincolo (Apocalipsa Sf. Apostol apocalipticer, cu texte privitoare ‘oC actif al Sf. Apostol loan, Legenda Pavel, Moartea Tui Avraam, AP orafc cu descrierea faptelor supranaturale Duminicii . a); slegende aghiosts\°" " egenda Sfantului Sisinie, Viata ale unor sfinfi (Legenda Sfinie! * Morii de texte au avut 0 larga circulafie Searels fave eet aoe wise Ele au fost stranse la un loc, in Pe eee “Cele pal ech sunt: Codex Sturdzanus, cu 0 parte din soe te de preotul Grigorie din Mahaci (azi Mahaceni) in Muntii Apuseni, prin 1580—1619, iar altele de un anonim, apoi Codicele Teodorescu, Codicele Martian, Codicele de la Cohalm, Manuscrisul de la Ieud. Cercetarile asupra acestor texte au dovedit ca traducerea lor a fost efectuaté de mai mulfi carturari din Transilvania, ele reprezentand prima faz& a scrisului in limba poporului, alaturi de traducerile de c&rti bisericesti de care ne-am ocupat mai sus. Mai tarziu au aparut alte genuri de literatura populara: ciirti didactice, cu un confinut moralizator (Fiziologul, Floarea darurilor — dup& lucrarea an a Varin) ci de prevestire a viitorului (Rojdanicul sau Zodiacul, icul, Treptnicul si doud romane populare: Alexandria, care relateazA faptele lui Alexandru cel Mare, si Varlaam $1 loasaf, o prelucrare in spiri i a vietii gi invataturii ascetice a lui Pprelucrare in spirit crestin ice a lui Buda. Toata aceast& «literatura populara» aratd preocuparile de carte ale i i : inciac: din veacurile trecute, Preojilor, calugitilor si credinciosilor romani Activitatea tipograficd in secolul al XVI-lea Un moment deosebit de i ies it de important in vi il constituie introd ‘poe important in viata biseri ‘ A he lucerea tiparului + Ticeasa a fArilor romane A aparut in cultura roma en : Primul deceniu al . Neascs anes al secolului al XVI-lea. Lsheriy mes Gutenberg, la eae ativ 60 de ani de la inventia lui 170 fi in limba slavony sila ee tin de doua decenii de la tiprirea mai 8 ani dupa perioada numitA aIstoria Risericii Ortodoxe Romane incunabulelor (Mat pany ta 31 deceanhy 15¢ cembrie 1500) iS AVENE orto atunci capitala Polonies, inte anit Lay] jua Lipogratic Slava orto. ‘A doua tipoy Hes VA Ortodoxa a functionat intro manastire din Cetinie, capitala statulut Zeta (Muntenepru), intre anii 1493- prineipelui Gheorghe Ceroieviei, Me Macarie, despre care se prestupune Primele cari liturpice sf Joxe sau tiparit in Cracovia, pe 1492, in atelerul lui Schweipolt Fiol -1496, sub patronajul “ster tipograf era un cAlugar cu numele C4 S-a pregatit in tipografia lui Andre roressani din Ven’ 3 rgrafia lui Andreas Toressani din Venetia, Dupa 1496 activitates lui Macarie a incetat pentru c& Muntenegrul a fost ocupat atunci de turci. Probabil din aceasta cauz4 a venit in Tara RomAaneasca, unde a infiingat a treia tipografie slava. Venirea lui Macarie in aceasta tard nu era int, a ‘Amplatoare, Ea se datora in primul rand faptului cA farile romane erau singurele in sud-estul Eu ropei care si-au pastrat autonomia interna si peste care nu s-a intins efectiv stdpanirea otomana; la carma farii se gasea Radu cel Mare 1495—1508), cunoscut prin actiunile sale de reorganizare bisericeasca, Sprijinitor al culturii si artei bisericesti. Apoi, in fruntea Bisericii_din Tara Romaneasci se afla mitropolitul Maxim Brancovici (1505—1508), ruda cu principele muntenegrean care infiintase tipografia din Cetinie, deci este de presupus c& a sprijinit si el pe calugarul Macarie. Majoritatea cercetitorilor considera c& atelierul tipografic al lui Macarie a fost instalat la Targoviste, unde era regedinja domneasca sau, mai degraba, la mandstirea Dealu, mareata ctitorie a lui Radu cel Mare, situati in apropiere. Se crede c& insusi Macarie, ajutat de unii cdlugari romani, a lucrat literele necesare tiparului. Frontispiciile si initialele inflorate au fost lucrate tot in fara, avand ca modele unele manuscrise slavo-romane. Textul care a stat la baza tipariturilor lui Macarie era al unor manuscrise din manastirile farii. Jeromonahul Macarie a tiparit trei c&rfi de slujba bisericeasca in limba slavona. Primul a fost un Liturghier, in 1508, cu cele trei liturghii bizantine si cateva slujbe. Era prima editie a acestei carti de cult (prima editie greceascd a Liturghierului a aparut abia in 1526, la Venetia si Roma), el reprezentand Prototipul unor Liturghiere slavone tiparite mai tarziu la Venetia. in1510a iesit de sub tipar un Octoih (Osmoglasnic), cuprinzand slujbele pentru glasul intai in toate zilele s&ptaméanii, iar pentru glasurile 2—8 numai in zilele de sambat& si duminica. in 1512 el a tiparit un Tetraevanghel — prima editie slavona —, foarte reusit sub raport grafic, cuprinzand cele patru Evanghelii in ordinea lor canonic&’, dar cu indicarea pe muarging a Pericopelor care urmau sé fie citite in duminici i sarbatori. A fost reeditat si mai tarziu (Sibiu 1546, Belgrad 1552 si 1562, Brasov 1562, 1579 si 1583). Limba celor trei 171aa Paeuraritl ~ Foate au cunoscut testavona de avi in Belgrad, one este sl spate mare artarie Nd sees ne ‘fara. Romanes incetat, Moscova, Petersbut fa mich et, Dupa 1 at in sca ; ee a e fiind promove a ! Min vt sub jedrumarea BL 545 Nerminat eee hn $l ie slavon, avand C2 ANC 0 Pravila Maliteste * bavici, ajpist de col ucendel rgovigtey UN fn 1546-1547 F a tiparit, tot dimitrie t la Targoviste, ova. Conform ¥ on Tetraevanghel si Un lavona de redactie medio-bulgars. oo Romaneasci s-a deschis © noua tipografie abia peste cateva 4 in manastirea Sfantul Ioan Botezatorul (numita mai tarziu are tiparirii unor c&rfi noi au ‘Matrifele si cliseele neces ‘ ajutat de ucenicul stu Iovan ah cu numele Lavrentie, un Tetraevanghel in doua editii de redactie medio-bulgar4. un Apostol, din care s-a anor cercetari mai noi, fngilor Apostoli. Minei. Limba a romani, Oprea si P' tras un tiraj aparte Dimitrie Liuba tipariturilor sal fn Jara decenii, instalat Plumbuita) din Bucuresti fost lucrate de un ieromon: (loan), fari indoialé romani. Bi au tiparit (1382) sio Psaltire, ambele in limba slavon& je era tot sk Tipar slavon gi romanesc in Transilvania. in timp ce Dimitrie Liubavic Jucra la Targoviste, la Sibiu se tip&reau primele cArfi in limba romana. in acest ras s-a infiinfat o tipografie pentru sasii transilvaneni in 1528, in . oras s ogratie pi u sasi 8, in care s-au imprimat o serie de carfi in limbile latina si germand. Dar tipografia sibiand avea si o secfie romano-slava, cu caractere cirilice, condusa de Filip Moldoveanul, dec un crt orgiar din Moldova, om de cultur,cunoscator al limbilor , slavond gi germania, trimi itstile sibiene in mai diplomatice pr ea feet a Serene sibiene in mai multe misiuni un Catehism romanese, din M S neam roman. in 1544 el a tiparit . . care nu s-a pastrat ins& nici F imprima un Tetraevanghel slavon, 0 recdita, nici un exemplar. in 1546 care apar stemele Moldovei si Sibiului re a celui macarian din 1512, in Petersburg, altul in Uj tului (se cunosc doua li ent 8, altul in Ujgorod). Aceast& editi a eene eee omdn istoria culturii noastre, datorit& f, Ne Prezinta un interes deosebit ineasca impodobiti cu xilogravuri ad ca este prima tiparitura y Creafie artistic’ original’, mult ae ; at $1 ca aspect artistic — celor intalnite in incomplet oa oe in limba romany cunoscut pa : Judeful Alba). Avea la baad, Petersburg, iar un fr and azi (un exemplar a 0 traducere mai veche ee intr-o biseric& din ” acuta in Moldova.