colton LEE ae L WGA oP = SERIA ,REBELII SOCIETATII* »N-AIL NECI UN PIC DE DECENTA?* OTE BIS sen eM ana erecle Be Rela Becca) cApiranul Martin Bouchard. Este cel mai frumos barbat pe care |-a SEPA mace EY RM Rat Eat terckeern err emcceca cs in ciuda lunilor petrecute pe mare, el este stapan peste toti si toate: Pee Roce nes cout RRS icles Bria ccia Were ca cale si se schimbe, deoarece Sarah a cumparat mila lui Bouchard Crasher tae kere Usk ur cteeeaons ta »ABSOLUT DELOC...“ In ciuda ofertei ei scandaloase, Martin nu are nici o indoiala ci Sarah este virgina, si ined una delicioasa. Dar, in loc sA se culce cu CMCarre ice eMC Ronee tee ieortr Cisse Nha crake ea mai mult timp sti pe nava lui, cu atat mai mari sunt sansele ca ea Peyture te casey com hed Raroch aris toa neti led Relea Sate IER Comer tae CE escent se OU ase fect siil vede pe omul cu sufletul ranit din interior. Poate Martin eee get Second recnieVnd Caer es onan oR Zt ce alaturi de prima femeie care i-a gasit gi i-a cucerit inima? Minerva Spencer scrie romane romantice din epoca Regency gi Tee esis eR a Ree ee cae Pa coe atunci cand se relaxeaza. De asemenea, adora finalurile fericite Ser nee rik (ay Ucar Mm www.literaro 3" rm iii VY bce acre 7860630393150)Scandalous Minerva Spencer Copyright © 2019 Minerva Spencer Toate drepturile rezervate Sot (ma Alma este marca inregistrata a Grupului Editorial Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e-mail: contact@litera.ro www litera.ro Sclavul iubirii Minerva Spencer Copyright © 2022 Grup Media Litera pentru versiunea in limba romana Toate drepturile rezervate Editor: Vidraseu si fiii Redactor: Monica Grecu Corector: Paunita Ana Coperta: Mariana Manolache Tehnoredactare si prepress: Laura Carip Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei SPENCER, MINERVA Sclavul iubirii / Minerva Spencer trad. din limba engleza: Liliana Daneseu . - Bucuresti: Litera, 2022 ISBN 978-606-33-9315-0 1. Danescu, Liliana (trad.) 821.111MINERVA SPENCER Sclavul iubirié Traducere din limba engleza Liliana Danescu LITERA BucurestiPentru Brantly, sotul meu care ma rasfataCapitolul 1 SESEBD 1816, Coasta de Aur a Africii’, La bordul Golden Scythe Martin batea nervos cu degetele pe balustrada stralucitoare de lemn si se uita la corabia olandeza. Vasul naviga in directia in care batea vantul si era prea departe pentru a simti duhoarea, dar Martin si-o putea imagina. Strigatele sclavilor care cereau indurare era o alta chestiune. Pe acestea le auzea chiar si de la distanta. Negotul ilegal cu sclavi era mai profitabil ca oricand, in special incepand cu anul 1808, cand britanicii si americanii au interzis im- porturile de sclavi. Statele din sudul Americii plateau bine pentru sclavii adusi pe vasele de contraband, deoarece depindeau in tota- litate de munca lor, un fapt pe care Martin il stia prea bine. S-a intors cdtre primul dintre secunzit sai. ~C4ti oameni sunt in echipaj, Beauville? a intrebat el in engleza, mai degraba decat in franceza materna. incepuse sa vorbeasca engleza dupa ce britanicii ii acordasera scrisoarea de marca’, documentul care ii dadea ocazia si duca o viata profitabila de corsar. Beauville si-a coborat luneta. -Nu mai mult de patruzeci, c4pitane, si cei mai multi dintre ei par fie beti, fie complet nepregatiti. Martin a ras de evaluarea seaca a barbatului si s-a indreptat cu pasi mari spre locul in care al doilea sau secund tinea carma. ’ Coasta de Aur a fost numele unei regiuni din Golful Guineei din Africa de Vest, care era bogata in aur, petrol si gaze naturale. Aceastd fost4 regiune este acum cunoscuta drept Republica Ghana. ?O scrisoare de marca (franceza: lettre de marque;) era o licenta guvernamen- tala prin care se autoriza o persoand privata, cunoscutd sub numele de corsar, s& atace si sA captureze navele unei natiuni aflate in razboi cu emitentul.‘Minerva Spencer -Aduna oamenii, Daniels, si apoi pregateste-te sa le transmiti oferta noastra. Desi corabia olandeza suferise unele avarii la catarg, parea a fi bine intretinuta si mult mai curata decat cele care obisnuiau s4 transporte sclavi. Chiar si corabia pe care o conducea Martin, Golden Scythe, fusese o ambarcatiune care transportase sclavi inainte de a o captura, dar acum uitase de vremurile demult apuse si devenise Mult mai curatd si mai frumoasa. A privit cu mandrie puntea imacu- lata. Cu un echipaj format din saptezeci de oameni $i paisprezece tunuri, Scythe era net superioara corabiei olandeze $i era o forta de luat in seama. Totusi, nu era intelept din partea lui s4 fie prea arogant. Daca Blue Bird era incarcata la capacitate maxima — de cinci sute de su- flete -, castigul era unul pe masura. Lucrurile ar fi luat o intorsatura uratA in cazul in care cApitanul corabiei s-ar fi hotarat sa lupte pen- tru a-si salva incdrcatura. Martin era increzator cd va triumfa intr-o astfel de lupta, dar stia si ca ar avea niste pierderi si de partea lui. A sesizat o agitatie subita pe cand cerceta cealalta corabie; echi- pajul alerga de colo colo ca un card de gaini inspaimantate. O duzina de barbati stateau langa catargul principal si faceau niste gesturi violente unul catre celalalt - cativa dintre ei inarmati cu macete. Martin a clatinat din cap; se intampla ceva ciudat. Daniels a aparut langa el. -Totul este pregatit, capitane, si asteptam comanda ta. Martin s-a intors spre Jenkins, omul sau bun la toate, care i-a intins doud pistoale pentru a le examina. A verificat pistoalele cu atentie inainte de a le introduce in tocul in care le tinea, sprijinite pe soldul drept, in timp ce spada lui statea pe stnga. Tocul fusese conceput de Martin si ti permitea sa scoata rapid oricare dintre cele trei arme. S-a uitat in oglinda mare pe care Jenkins i-o tinea in dreptul fetei sia indepartat o scam imaginar4 de pe haina lui imaculata. A mai zabovit pentru a-si aranja esarfa, fiind atent si-si mentina miscarile lenege si expresia plictisita. Echipajul lui se uita amuzat, cu fetele lor marcate de cicatrici, dar stralucind de mandrie. Martin stia ca forta lor se alimenta din reputatia lui de ucigas rece si dur, care era mai preocupat de egarfa lui decat de propria viata. 8——- Sclavul iubirit Daca era sa fie sincer cu sine, si stomacul lui Martin se stransese la fel de mult, daca nu chiar mai mult, decat al oricarui barbat de pe corabie. Daca ar muri cineva astazi, el ar fide vind. Desi astas-ar putea sa nu-i tulbure constiinta - acel lucru impietrit ¢i vestejit - cAci m4ndria lui era bine hranita si viguroasa si nu putea suporta sa ise puna in carca decizii proaste. Martin a dat din man, iar Jenkins a luat oglinda. Gura lui Daniels era stransa intr-un rictus de dezaprobare. El tia ca barbatul mai tanar inc ii mai considera comportamentul socant, desi era al doilea secund al lui Martin de peste un an. Martin s-a amuzat de starea lui de iritare. - Fa oferta, domnule Daniels. -Da, capitane! Daniels s-a intors si a facut un semn cu mana cadetului. O se- cund3 mai tarziu, o bubuitura asurzitoare s-a auzit dinspre unul dintre tunurile de pe Scythe. Fumul abia se limpezise inainte ca un steag negru sd fie ancorat pe catargul corabiei olandeze. Martin a respirat ugurat; au acceptat si negocieze. -O lovitura excelenta, domnilor, $i foarte convingatoare. Te rog, Beauville, escorteaza-l pe capitanul lor in camera ofiterilor cAnd soseste. Martin si-a desfacut tocul unde tinea armele gii -a dat lui Jenkins. -Nu le descarca inca, l-a sfatuit el inainte de a merge sub punte. Odata ajuns in cabina lui, si-a aruncat palaria pe birou gi s-a prabusit pe un scaun cu spatar inalt, avand grija sa nu-si sifoneze poala hainei. Preocuparea excesiva pentru aspectul lui era doar partial mi- mata. fi placeau hainele frumoase. Ca tanar sclav in New Orleans, ti invidiase pe barbatii bogati si bine imbracati care frecventasera stabilimentul lui Madam Sonia, jurand ca se va imbraca chiar gi mai frumos decat ei intr-o zi. Acum era suficient de bogat incat s& se imbrace cum voia, dar ceea ce il incdnta cel mai mult erau tinutele elegante. Si-a studiat imaginea reflectata in oglinda care atarna deasu- pra biroului sau, incruntandu-se la barbatul care i! privea inapoi. Nimeni nu ]-ar lua drept un european, indiferent de culoarea ochi- lor, a pielii si a parului lui. Chiar daca pielea lui era mai deschisa decat cea a oricdrui prizonier de pe corabia olandeza, Martin putea 9Minerva Spencer fi cumparat gi vandut la fel de usor la primul pas facut pe pamant american. De fapt, ar fi condamnat la moarte daca s-ar intoarce acasa, moartea fiind pedeapsa pentru un sclav fugar. Martin a alungat gandul din minte, a luat absent 0 carte sia deschis-o. Si-a dorit imediat s4 nu fi facut asta. Puncte negre dan- sau pe paginile din fata ochilor lui, imperceptibile si arogante. In America era considerata o infractiune sa inveti un sclav sd citeasca, iar Martin fusese mult prea batran ca si mai invete dupa ce fugise. Singurele trei cuvinte pe care le putea citi sau serie erau cele care ii alcituiau numele: Martin Etienne Bouchard - un nume care nici macar nu era al lui, dar pe care il inventase pentru noua lui identitate. Numele de Martin il luase dintr-o poveste pe care i-o spusese 0 batrana: povestea lui Martin Garatuza, legendarul escroc mexican. $i pe Etienne Bouchard il adaugase ceva mai tarziu, inspirandu-se de la batranul care il invatase tot ce stia despre cai. De ce nu? Ba- tranul Bouchard murise intre timp; nu mai avea nevoie de nume. Martin a inchis cartea cu o miscare rapida si a pus-o pe raft. Majoritatea cartilor fuseser4 pe Scythe cand intrase sub comanda lui, dar prietenul si mentorul sau Standish Chiorul fi lasase si lui cAteva, nestiind din pacate ca protejatul sau nu stia sa citeasca. Martin s-a incruntat. Gandurile legate de trecutul lui umilitor se activau doar cand era prea obosit pentru a-si controla amintirile. Sau prea nelinistit. $i era mereu nelinistit cand era vorba s4 puna mana pe corabia altuia. Dar in curand avea si se termine totul. S-a ridicat gi si-a desfacut nasturii aurii ai hainei de lana bleuma- rin inainte de ao aseza peste spatarul scaunului. Odata negocierile incheiate, urma s4 se intoarca in Freetown, s4 elibereze prizonie- rii, s4 predea infractorii guvernului Majestatii Sale si sa-si obtina recompensa. Cu alte cuvinte: ar face acelasi lucru pe care |-a facut intotdeauna i nu exista nici un motiv sd se simta nelinistit. Martin a privit ceasul placat cu aur de pe biroul lui; mai avea o ora pana cand celalalt capitan urma sA soseascA la negociere. Se putea odihni, ca sa recupereze orele de somn pierdute in timp ce urmiarisera corabia cu sclavi. Multumit de perspectiva confortabila asupra viitorului, Martin s-a intins pe patul lui luxos, a inchis ochii gi si-a imaginat diverse 10——-~- Sclavul iubirii ————— moduri amuzante in care sa cheltuiasca banii pe care avea sa-i pri- teasca din capturarea acestei ambarcatiuni. Intre timp, pe Blue Bird... Sarah tocmai termina de fixat bratul fracturat al unui baietel fo- losind o carpa murdara rupta dintr-o fusta si o bucata de piele din trusa ei medicala, cand trapa de la cala de sclavi s-a deschis gio scara a fost coboratd in intuneric. -Femeie! Vocea guturald venea dinspre deschizatura ingusta de deasupra capetelor lor. Sarah a ridicat ochii, dar lumina era prea puternica pentru a-i vedea chipul celui care i-a vorbit. -Capitanul vrea, acum, i-a comandat barbatul intr-o engleza cu un accent atat de stricat, incat abia l-a putut intelege. -Este aici o femeie care trebuie fie ingropata, a strigat Sarah in franceza, aruncand o privire catre proaspata mama pe care nu putuse 4 0 salveze, care acum stdtea intinsa intre doua dintre scandurile corabiei, in apa stransa pe fundul ambarcatiunii si printre dejectii. -Vino acum! Sarah si-a inchis gura, a spus o rug4ciune in gand si s-a tarat spre scara sprijinindu-se de lemnul despicat si de trupurile ingr4- madite. Ceea ce mai ramasese din fustele umede se tara in urma ei, strangandu-se si rupandu-se in fasii, facand drumul cel scurt de doud ori mai lung. Chiar inainte de a ajunge la scara care se legina, o manda prins-o de brat; era Ferni, un prizonier pe care il cunoscuse in calatoria in- fernala de trei saptamdni de la tarm pind la Ouidah, o asezare de pe coasta. Sarah s-a oprit, iar Femi s-a apropiat si i-a soptit in yoruba’: Daca existé vreo modalitate de a deschide usile, chiar si pen- tru doar cateva clipe, vom astepta. A ridicat privirea spre deschi- dere — incruntandu-se la lumina. Poate noaptea vei putea sa te strecori - dupa. "Yoruba este o limba vorbita in Africa de Vest, cel mai frecvent in sud-vestu! Nigeriei. if‘Minerva Spencer Eli-a aruncat un zambet sumbru, fara urma de amuzament gi a ridicat din umerii masivi. Amandoi stiau ce vrea sa spuni. Altfel, de ce ar lua aceste brute o femeie din cala? Ela strans-o scurt de brat. -Dar, daca nu... Se uitau unul Ja altul in intuneric, cuvintele fiind de prisos. Alte doua femei disparusera in zilele petrecute in acest iad; nici o femeie nu se intorsese. Ea a dat brusc din cap si a inceput urcusul chinuitor. Muschii umerilor si ai incheieturilor o ardeau mai tare la fiecare treapta. Incepuse sé creada cd nu va ajunge in varf, cand doua mini aspre au prins-o de brate. Barbatii i-au blestemat mirosul si au mormait ceva despre greutatea imbracamintei ei umede in timp ce o ridicau in soarele arzator. O fata cu o cicatrice, nebarbierita, s-a ivit deasupra ei. -Tu vindeci capitan. Sarah s-a dat inapoi din cauza damfului de alcool si a duhorii dintilor stricati, pe care le simtea chiar si dupa ce statuse in mi- rosul oribil al calei. Ar fi cazut daca nu ar fi smucit-o violent de brat, tarand-o apoi pe un scurt sir de trepte intr-un coridor ingust gi intunecat. Au condus-o pana la ultima usa, iar seful lor a batut. ~Kapiten! Un raspuns mult mai bland s-a auzit din spatele usii frumoase de mahon gi alam, pe care rapitorul ei a deschis-o. El a mormait ceva in olandeza inainte de a o impinge pe Sarah inauntru, trantind ‘usa in urma ei. Prima imagine a c4pitanului a fost atat un soc, cat si o usurare pentru Sarah. Era tanar, aproximativ de douazeci si cinci de ani. Constitutia lui era firava - aproape delicata - si avea o expresie foarte sincera, semanand intr-o oarecare masura cu ingerii din car- tile religioase ale tatalui ei. Dar lucrul care i-a mai risipit din temeri a fost faptul c4 era bol- nav - mult prea bolnav pentru a avea chiar si cea mai mica sclipire de dorinta in ochii lui albastri. S-a ridicat sia facut semn catre un scaun vizavi de el. ~Te rog sa iei loc, a spus el intr-o engleza aproape fara accent. 12—— Sclavul iubirii ———— Sarah a trecut pe langa el si el si-a acoperit gura, iar narile i-au frematat cand l-a lovit mirosul. S-a lasat pe scaun si si-a incru- cisat bratele. Iti multumesc foarte mult ca ai acceptat invitatia mea. Sarah a pufnit. Zambetul i s-a sters cand a auzit reactia nepoliticoasa. -Ma numesc Mies Graaf; familia mea detine Blue Bird. Oamenii Mei mi-au spus cA ai cunostinte medicale si... Un acces violent de tuse l-a facut s4 se incovoaie. Sarah a simtit cum o cuprinde o satisfactie sadica in timp ce era martora la suferinta lui; i s-a parut just ca acest artizan al mizeriei umane sa aiba parte de propria sa durere. O imagine a chipului bland si imbatranit al tatalui ei a aparut in mintea lui Sarah gi i-a inghetat zambetul. Reverendul Michael Fisher i-ar fi spus cd un barbat atat de decazut moral incat s& se ocupe de traficul cu fiinte umane merita mai degraba mila decat dispretul ei. »fmninteste-ti mereu cé nu suntem pe Pamant pentru a judeca, Sarah.” Amintivea cuvintelor tatalui ei i-a alungat gandurile de razbunare din minte, iar in locul lor a cuprins-o un sentiment de rusine. Se purta ca o proasta. In loc sa lase furia s4 o consume, ar fi trebuit sa profite de ea si so foloseasci pentru a gasi o modalitate de a deschide ugile calei. L-a privit pe bolnav. Trebuia s4 colaboreze cu el si nu avea nici un rost sd-l intoarcd impotriva ei. Accesul de tuse al olandezului s-a mai linistit si s-a indreptat pe scaun, cu miscarile lente si grijulii, ca ale unui om foarte batran. ~Imi cer scuze, domnisoara, 4... —Fisher. Sarah Fisher. S-a incruntat la orice ar fi putut citi pe chipul ei. -N-am stiut de prezenta ta in cala pana in urma cu putin timp. imi pare rau cA ai fost supusa unei astfel de umilinte. Ti se va oferi o cabina si vei fi tratata ca oaspetele meu. —Dar ceilalti? Spranceana lui frumoasa s-a incretit. —Poftim? -Ceilalti oameni din cala corabiei tale, cu ef cum ramane?‘Minerva Spencer El s-a lasat pe spate din cauza violentei din tonul ei, ochii lui scaparand prin camera, de parca ar fi cautat raspunsuri, o pata rosie inchisa aparand pe obrajii deja imbujorati. -A.,. am inteles la ce te referi, Nu a fost scopul meu sa-i cumpar pe acesti oameni - si nici nu era intentia mea si... Vocea i s-a spart si, cand si-a tras rasuflarea pentru a vorbi, tru- pul i s-a zguduit de la un alt acces violent de tuse. Sarah a scos un sunet iritat si s-a ridicat. -Da-mi incheietura mainii. inca tugind, i-a privic temator mana murdara. -Vrei sd te ajut sau nu? Aintins o mana palida, fina gi curata. Sarah a smucit m4na intinsa. Pulsul ii era neregulat si rapid, iar pielea ti era fierbinte si umeda. Ea i-a lasat bratul jos. ~Va trebui sa mA uit in urechile si in gura ta. El s-a aplecat in fata, iar ea i-a luat fata angelica gi curata cu miéinile ei murdare si ]-a asezat in lumina care intra prin fereas- tra hubloului. ~Deschide-ti gura si apas4-ti limba cu degetul. El s-a conformat, iar Sarah l-a examinat inainte de a-si relua locul gi de a-i intalni privirea inspaimantata. Ai febrA de sufocare, a mintit ea, adaugand o rugaciune in gand. —Febra de sufocare, a repetat el, ca in transa. $i care este leacul? Era dureros si vada speranta care i-a licarit in ochi, indiferent cat de mult si-ar fi meritat suferinta. -Doar Coroana lui Hristos te poate vindeca. Sarah a spus in gand si mai multe rugaciuni pentru iertarea min- ciunilor pe care le scosese pe gura. Oare circumstantele ingrozitoare i-ar scuza intentiile care nu-i faceau cinste? -Coroana lui Hristos? a repetat el. -Da, o planta rara. ~Atat de rara incat nici nu exista." -De unde putem procura aceasta planta? Era intrebarea pe care 0 astepta. ~Creste doar in apropierea mlastinilor de coasta. Trebuia neaparat s4-l convinga sA duca corabia inapoi la tarm. Era singura gans4 pentru ea gi pentru oamenii din cala - dacd reugea sa deschida usa. 14Selavul iubirii ————~ Sarah a alungat acest gand. Trebuia sé o ia pas cu pas. A examinat camera in timp ce capitanul reflecta la ce-i spusese. O pereche de pistoale de duel atarnau deasupra biroului, armele fiind atat de ornamentate, incat lui Sarah cu greu i-a venit sa creada. c& erau reale. isi facea diverse scenarii cum s4 puna m4na pe unul dintre ele c4nd un trosnet asurzitor a zguduit camera. A sarit in picioare. -Cea fost asta? Capitanul olandez i-a aruncat o privire sumbra. -Acesta, domnisoara Fisher, a fost zgomotul unei salve de tun. Capitolul 2 CEEEDO ~Salva de tun? a repetat Sarah, cuvintele atarnand in aer intre ei, prin fumul dens. Graaf a rostit cateva cuvinte nepoliticoase in olandez gi s-a in- dreptat spre usa. -Ma intorc imediat. A trantit uga gi s-a auzit cheia rasucindu-se in broasca; se pare c4 nu era chiar atat de culburat incat sa uite s4 incuie usa cabinei in urma lui. Sarah a asteptat pana cand pagii lui nu s-au mai auzit inainte de a se repezi dupa unul dintre pistoale. S-a impiedicat de fustele ei ude gi s-a lovit de scaunul greu din lemn de tec al capita- nului, in timp ce se agita prin cabina. -La naiba, a mormiit ea. S-a ridicat in varful picioarelor pentru a smulge pistolul orna- mentat de pe perete. A desfacut incarcatorul $i aproape ca i-au dat lacrimile — pistolul era unul adevarat. »Multumesc, multumesc, multumesc’, a goptit ea frenetic in gand. Si-a varat cate un pistol in fiecare dintre buzunarele fustei ei zdrentuite si a inceput s4 traga de sertare si dulapuri, cu mainile tremurand atat de tare, incat a scapat haine, carti si alte obiecte pe podeaua cabinei. Tocmai cand credea ca toate cautarile ei fusesera ISMinerva Spencer zadarnice, a vazut o cutie din lemn lustruit. Continea pulbere, bile de plumb gi adancituri in forma de pistol, captusite cu matase rosie. -O, multumesc! a spus ea suspinand, asezandu-se pe podea si in- cepand sa incarce armele. Tatal ei avusese un pistol, un model vechi, si o invatase sA incarce gi s4 curete arma in anul in care trei lei dadusera tarcoale satului. Acest pistol, desi mult mai elegant, era, in partile esentiale, la fel. Cand a terminat de incarcat cea de-a doua arm, ¢i-a pus-o la brau gia indesat praful si bilele ramase in buzunarul fustei zdren- tuite. Tocmai se asezase in spatele usii gi armase pistolul cand o cheie a facut clic in incuietoare. Sunetul de surpriza care a i priului pistol i-a atins tampla i-a provocat o mica bucurie. ~Acest pistol este incdrcat $i nu voi ezita sa-l folosesc. Sarah era mandra de mana gi de vocea ei ferma. -Acum, agazi-te. C4pitanul s-a asezat cu umerii ldsati, cu un gest de capitulare. —Orice vrei de la mine, cel mai probabil cd nu vei obtine. Acea salva de tun a fost trasa de corsarul care ne-a urmirit. —Corsar? Degetele ei s-au inclestat pe pistol, iar olandezul a facut o gri- masa, holbandu-se la mana ei. -Da, un corsar, un om care a fost imputernicit de guvernul brita- nic s8 captureze corabii in numele regelui lor. Nu numai cd suntem depasiti de corabia corsarului din punct de vedere al armamentului, dar sunt sigur c4 primul secund a inceput deja s3 incite la revolt echipajul cand i-am spus ca vom negocia. Olandezul a inchis ochii si a clatinat din cap. -Oamenii mei sunt suparati. Nici unul dintre ei nu a vrut s4 facd parte dintr-un echipaj de pe o corabie care transporta sclavi - de Heeckeren, primul secund, a fost cel care ne-a bagat in asta. Dar acum ca suntem... Graaf a deschis ochii gi trebuie s4 fi vazut lipsa de compasiune de pe chipul ei. $i-a ridicat minile intr-un gest care a fost in acelasi timp impaciuitor si rugator. -Va rog, domnisoara Fisher, trebuie sa ma credeti cand va spun c4 nua fost ideea mea sa fac negot cu sclavi. -Nu. imi. Pasa. 16 din gura lui Graaf cand ¢eava pro-—-——~ Sclavul iubirii ————. A trebuit sa forteze cuvintele sa-i iasa prin falcite inclestate si a fost tot ce a putut face ca s4 nu-l impuste pentru ci se complacuse sa-si planga de mila in timp ce oamenii mureau in cala de sub pi- cioarele lui. -Nu-mi pasi a cui a fost ideea, a repetat ea. Ai habar ce s-a in- tamplat cu vietile noastre? Oamenii sufera si mor din cauza ta, a spus ea, cu vocea ridicatd. Aceasta este sansa ta de a pune capat acestui cogmar. Nu te va izbavi de pacate - catusi de putin -, dar va fi un inceput. Acum, iatd ce trebuie sa faci: vei conduce corabia inapoi spre tarm ¢i ii vei elibera pe toti din cala, altfel te impusc. Ela pufnit. - Mi-ati face un bine. Cred ca aveti o idee gresita despre ceea ce se intampla, domnisoar Fisher. in timp ce eu si multi dintre membrii echipajului meu nu am vrut sa transportam aceasta marfa... -Marfa? Acestia sunt oameni, capitane Graaf, vreau sa te aud spunand asta. Maxilarul i s-a strans si s-a miscat putin de pe un picior pe cela- lalt, cu transpiratia curgandu-i pe tample. —Degi eu si multi dintre membrii echipajului meu nu am vrut s4 cumpardm ¢i sd vindem oameni, cred cd tu nu intelegi realitatea. Sunt doar o figura simbol, un reprezentant al familiei Graaf - nici ™macar nu sunt c4pitan, desi mi-am arogat acest titlul. Adevarata persoand responsabil este de Heeckeren. Graaf s-a strambat. Este ‘un marinar cu experienta si foarte temut — gi nu doar de mine. Sarah s-a incruntat, confuza. -E]l este cApitanul? -Din toate punctele de vedere, doar ca nu si oficial. El este, de asemenea, motivul pentru care am parasit Ouidah cu o cala plina de... oameni. Marinarii mei nu au avut habar ca vor face parte din echipajul unei nave care transport sclavi, dar sunt constienti ca nu vor fi platiti daca refuza sa indeplineasca ordinele. Unii dintre ei nu vor aga ceva si i] vor urma pe primul meu secund. A scuturat din cap. Nu stiu exact cati. A mai suferit o criza de tuse. Sarah s-a uitat la el, incercand sa igi dea seama ce voia sa spuna. Unde incerca olandezul s4 bata? Oare voia s4-i spund ca el ar putea fi de acord sa se intoarca la farm - pentru imaginara Coroand a lui Hristos, $i c4 nu cerea nimic in schimb? Cat de mult regreta 17‘Minerva Spencer decizia sa de a-i permite primului sau secund sa-i umple cala cu fi- inte umane? Suficient pentru a-si risca viata incat sa-i lase s4 plece? Graaf si-a rec4patat suflul si a continuat pe o voce ragusita. ~Oamenii stiu cd acest corsar il va aduce pe capitan si intreg echipajul in fata Curtii viceamiralitatii! de indata ce ajungem la Freetown - iar unii dintre ei nu se resemneazi prea ugor cu aceasta perspectiva amenintiatoare. Fara o mana forte, ei il vor urma pe de Heeckeren i vor prefera mai degraba sa se lupte cu corabia corsaru- lui, decat s4 negocieze. $i atunci, cel mai probabil, vom muri cu totii. ~M4& tem cA nu inteleg pozitia ta in toate acestea, capitane. Ce vrei sa spui? -V4 propun s4 ne unim fortele. Cuvintele lui i-au provocat un hohot de ras. -$i ce imi oferi in schimb? Un echipaj revoltat? Sesirea iminenta a unei corabii incdrcate de corsari care sunt pusi pe jaf? Te rog, sunt curioasa sa stiu ce oferta imi faci. A oftat, iar ridurile din jurul gurii i s-au accentuat. —Daca tot echipajul meu ar trece de partea primului meu secund, atunci eu as ajunge pe fundul oceanului, iar tu si cu mine nu am mai avea aceasta conversatie, domnisoara Fisher. Iti spun ca, daca actionam inainte de a fi prea tarziu, s-ar putea s4 obtinem ajutorul de care aver nevoie. S-a oprit sia scos o batista din buzunar, stergandu-si transpira- tia de pe frunte si uitandu-se la ea prin ochii umezi si incercanati. Sarah i-a examinat fata pentru a observa chiar si cea mai mica urmé de viclenie, dar tot ce a vazut a fost o stare de epuizare fizica si boala. —Nu avem prea mult timp la dispozitie, a indemnat-o el. Sarah a tras adanc aer in piept inainte de a vorbi. —Ce poti sa-mi spui despre corsari? -Odata ce recapatam controlul corabiei, o si mergem la ne- gocieri. Corsarul ne va ataca daca nu o facem. Oricum, eu voi fi retinut, iar corabia va fi confiscata pentru incalcarea unui tratat anglo-olandez incheiat recent. As prefera sa ma predau fara ca ‘ Curtile viceamiralitatii au fost instante fara jurati situate in coloniile brita- nice carora li s-a acordat jurisdictie asupra chestiunilor juridice locale legate de activitatile maritime, cum ar fi litigiile dintre comercianti si marinari. 18~~ Sclavul iubirit ———— ambarcatiunea mea si fie pusa in pericol sau sa se inregistreze pier- deri de vieti omenesti. Sarah si-a muscat buza atat de tare inc4t gustul metalic al sangelui i-a inundat gura. Putea sa aiba incredere in el? A pufnit la acest gand. Ce alta optiune mai avea? S-a uitat in gol, fara sa-I mai vada pe el, ci chipurile celor din cala. Singurul mod in care oamenii ar reusi sd mai iasa din cala ar fi atunci cand echipajul le-ar arunca trupurile peste bord. Aceasta ar putea fi unica sansa pentru toata lumea. ~Daca sunt de acord sa te ajut, cum vom proceda, capitane? Umerii i s-au relaxat usurati, de parca ea ar fi fost deja de acord. Eibine, putea si gandeascd orice voia. Sarah nu avea nici un scrupul s4 se foloseasca de el, cel putin pana cand nu avea sprijinul singuri- lor cameni de pe corabie in care avea incredere: prizonierii din cala. -fl voi chema aici pe primul secund ca s4 intocmeasca conditiile de capitulare. Daca reusim sa-] atragem in capcana ¢i sa-] capturam, cred c4 revolta va fi inabusita in faga. O sa astepti in spatele usii, aga cum ai facut in cazul meu. Voilua celalalt pistol gi il voi infrunta cand va intra. -Daca el este mai suspicios decat tine gi trimite pe altcineva? Daca vine gi el inarmat cu un pistol? S-a inrosit din cauza comentariului ei umilitor $i nu chiar atat de subtil referitor la ugurinta cu care il prinsese in capcana. -De Heeckeren este prea plin de el si nu se asteapta la nici un gest de rezistenta din partea mea. Va veni singur. De asemenea, eu am singurele pistoale de la bord si nu ar aduce cu el o muscheta pentru a actiona intr-un spatiu atat de mic. -Si, odata ce il capturam pe primul secund, vei debloca intrarea in cala $i fi vei elibera pe toti? Ela dat din cap. ~Indraznesc s4 spun ca se vor dovedi loiali cauzei noastre, ceea ce nu prea pot afirma in cazul multora dintre membrii echipajului meu. -Si atunci vom negocia? Ela dat din nou din cap. Sarah a ezitat. -Nu incerc sa te pacdlesc cu nimic. Corsarii sunt acum singura noastra speranta. Dar trebuie sa ne grabim. 19‘Minerva Spencer Ce altceva ar putea face? Nu ar fi reusit si preia de una singura controlul intregii corabii. Ar putea... ~Domnigoara Fisher, trebuie... A ridicat pistolul. ~Lasa-m s4 mA gandesc. Gura i s-a inchis brusc si s-a prabusit pe scaun. Pe ce se baza ea? Pe o pereche de arme si pe ea insagi. S-a strambat. Avea nevoie de ajutor pentru a trece de marinari ¢i pentru a ajunge la cala sila Femi. $i-a inabusit un geamat in timp ce gandurile i se invarteau in mintea obosita. Trebuia sa aiba incredere in cineva. Nu avea alta solutie. L-a stu- diat pe capitan pe sub gene. Pielea lui stralucea de sudoare $i mai- nile ii tremurau. S-ar putea s& nu ramané constient suficient de mult timp pentru a-si recAstiga corabia. Ceva a cAzut cu un zgomot puternic pe puntea de deasupra lor, iar Sarah a sarit. -Ce se intampla? l-a intrebat. -Probabil cA preg&tesc tunurile pentru a se lupta cu corsarii. Tunuri! Oamenii din cala ar fi fost primii care ar fi murit daca cele doua corabii ar fi folosit tunurile. Sarah a spus 0 rugaciune in gand si ascos al doilea pistol de la brau. —Este incarcat. A luat pistolul si l-a verificat. ~$i nu-mi dai munitie in plus in afara de asta? a intrebat el, igno- rand arma pe care ea inca o avea indreptata spre pieptul lui. Sarah s-a chinuit cu hainele ei umede gi grele ca sa scoata punga mica cu pudra gi bile. Dupa cateva clipe interminabile de bajbiieli, le-a gAsit pe amAndoud $i i le-a dat. S-a uitat la ea o clipa, a deschis gura de parca ar fi vrut s4 spund ceva, dar a inchis-o din nou. -Ce este? -Voiam sa-ti spun doar... Ei bine, te rog s4 ma scuzi, aveam de gand sa spun ca ar putea fi nevoie sa ne miscam repede. Crezi ci o 4 te descurci imbracata cu hainele tale ude? CApitanul s-a imbujorat sub privirea ei suspicioasa si a ridicat din umeri. ~Daca vrei, am niste haine uscate in garderoba din spatele tau. Este imbracdminte barbateasc4, dar avem cam aceeasi inaltime si te vei putea migca mai rapid. 20—--~ Selavul iubirii ————. Avea dreptate - imbracdmintea ei era o piedica. In plus, mirosea si ii era frig. Sarah nu a putut citi nici o intentie ascunsa sau vreo urma de siretenie pe chipul lui. Cu toate acestea, ea s-a intors spre garderoba far s4-si lase arma. A deschis usa cu o miscare brusca si a aruncat o privire induntru. -Pentru numele lui Dumnezeu. Capitanul a aruncat pistolul pe birou. Uite, tine-l tu. Altfel, nu-mi inchipui cum ai de gand sa te schimbi, sa te imbraci $i s4 ma si impusti in acelasi timp. $i-a mutat scaunul astfel incat sa fie cu spatele spre ea si s-a pra- busit in el. Sarah a rupt cativa nasturi in graba ei s4 scape de haine. A tras una dintre camagile lui de in fin peste corsetul ei uzat, inainte de a iesi din fusta zdrentuita gi a intra intr-o pereche de pantaloni, tinandu-si tot timpul ochii pe spatele lui Graaf. Dupa ce si-a pus o vesta si o redingota albastra de lana, a luat a doua arma gi i-a dat-o peste umar. Capitanul s-a uitat la tinuta ei si a pufnit, amuzamentul lui abia inabusit declansandu-i o criza de tuse. —Aga-ti trebuie daca razi de mine. Sarah si-a ridicat pistolul si s-a agezat dupa usa. -Acum, esti gata s4-ti iei corabia inapoi? Capitolul 3 CEESD Cand Martin a deschis uga de la camera ofiterilor, a gasit doi oameni imbracati la fel stand in fata lui Beauville si Daniels. Ambii aveau pielea deschis4 la culoare si erau zvelti, cu fetele lor palide neatinse de razele soarelui sub palarii. Unul dintre ei era fermeie. -Bonjour, capitane. Bonjour, madame? Mademoiselle? El aridicat o spranceana intrebator spre femeie. Respiratiile saca- date care le-au scapat lui Beauville si Daniels i-au indicat lui Martin cA oamenii lui fusesera pacaliti de hainele ei masculine. S-a intors catre primul sau secund si ascos un {tait, dezaprobator. 21‘Minerva Spencer ~Este rusinos, Beauville. Cum poti s4 nu observi o femeie fru- moasa chiar $i atunci cand poarta haine de barbat? Femeia a inspirat brusc la descrierea inexacta a lui Martin. Fata ei subtire gi palida nu era, in realitate, deosebit de frumoasa. Si, judecand dupa felul in care ii pacalise echipajul, cu siguranta avea o silueta la fel de neatractiva. Ea s-a uitat la el. -Numele meu este Sarah Fisher, Domnisoara Sarah Fisher. $i acesta — a facut un sermn catre barbatul de langd ea - este Mies Graaf, capitanul lui Blue Bird. Barbatul blond i-a aruncat lui Martin un zambet obosit si si-a ridicat umel i, ca si cum ar fi vrut sa spuna ca se afla in fata lor in urma unei decizii pe care a trebuit s-o ia pe neasteptate. Martin |-a privit cu dispret pe negustorul de sclavi, care parea a fi neputincios. Ar fi mult mai distractiv, ca sd nu mai vorbim mai umi- litor, s4 negocieze cu femeia tulburatoare a cApitanului decat cu el. Martin s-a intors spre ea si s-a inclinat cu un gest extravagant. ~ Bine ati venit pe corabia mea, domnisoard Fisher! Sunt capita- nul Martin Bouchard. inteleg din prezenta voastr aici cd sunteti de acord s4 vd predati atat pe voi, cat si corabia fara prea mult scandal, nu? Ea si-a incrucigat bratele. -Cu ce drept revendicati corabia $i incdrcdtura capitanului Graaf? Martin s-a aplecat peste mas, atat pentru a se uita mai atent sub palarie, cat $i pentru a-i spune ca nu era un barbat care si fie tinut la distant de cateva priviri reci. -Prin puterea scrisorii de marca pe care mi-a incredintat-o gu- vernul britanic, domnisoard Fisher. Ea i-a aruncat o privire olandezului, sperand in mod evident si primeasca ajutor. Nua primit nici unul. Privirea i-a alunecat inapoi la fata hui Martin, dar nua lasat saise citeascd nimic pe chip. Ela zambit; un astfel de comportament distant il intriga. Femeile se aruncau de obicei in bratele lui sau, cel putin, chicoteau si se comportau ca niste gasculite in prezenta lui. Cine era aceasta fe- meie simpla, cu atata stapanire de sine si calm? $i ce era ea pentru caricatura aceea de barbat mut si jalnic de langa ea? Sora lui? Sotia 22wa Sclavul iubirit lui? Amanta lui? Ea s-a inrosit sub privirea lui, de parca acesta si-ar fi rostit gandurile cu voce tare. ~ Blue Bird tocmai se intorcea la Ouidah cand ne-ai oprit, cdpi- tane. Oamenii de pe corabie merg acas&. Nu este nevoie sa inter- veniti; nimeni de acolo nu va fi vandut ca sclav. Martin a ras $i si-a ridicat mainile in aer. ~Enfin, mademoiselle, acum vad cd am facut o greseala groaznica. Sunteti liberi sa plecati. Buzele femeii s-au intredeschis gi s-a uitat piezis la olandez. Nici unul nu a vorbit in timp ce se ridicau sovaind in picioare. Martin a agteptat pana cand erau deja in picioare inainte de a se apleca peste masa, fara sa mai zambeasca. Voi puteti pleca, dar eu voi sechestra corabia, echipajul si oa- menii din cala. Capitanul s-a lasat pe spate pe scaun, dar femeia s-a inrosit toata si si-a pus ambele maini pe mas. S-a uitat in jos lael. -Nu vreau sa intru in jocurile dumitale, capitane Bouchard, a spus ea pe un ton calm si amenintator. Doamne, era delicioasa! Martin s-a aplecat spre ea pana cand borurile palariilor lor s-au atins. ~Aga? In ale cui jocuri ai vrea s4 intri, mademoiselle? Ochii ei s-au ingustat pand au ajuns dou linii subtiri. —Avem o sut4 de oameni fnarmati si douazeci de tunuri in- carcate. V-ag sfatui si ne lasati s4 ne urmam drumul sau veti su- porta consecintele. De data aceasta, $i Beauville s-a alaturat hohotelor de ras ale lui Martin. Cand au reugit s& se opreasca din criza de ras, s-a auzit capitanul Graaf. -$tiu cd aver mai putin de patruzeci de oameni gi doar doua tunuri, i-a spus el femeii inainte de a se intoarce citre Martin. Nu sunt in situatia de a lupta gi nici nu imi doresc asta. Cred cA v-ati dat seama si ca nu sunt un marinar cu experienta $i nici vorba sa fiu capitan. Aceasta este prima mea calatorie - sunt sigur ca ati ghicit cd am ajuns la carma acestei corabii dear pentru ca sunt re- prezentantul familiei. Trebuia sa preluam o marfa complet diferita in Ouidah, dar s-a intamplat ceva si ne-am fi intors fara nici o incar- cAturd din port. Acela a fost momentul in care primul meu secund 23Minerva Spencer a preluat comanda corabiei. Graaf s-a incruntat. Dar nu sunt total lipsit de vind - cred ca s-a intamplat cand m-am imbolnavit gi nu am fost constient pana cand nu eram deja in larg, altfel 1-as fi oprit sA cumpere sclavi. Bu... Martin a pufnit. Olandezul s-a imbujorat, dar a continuat cu incapatanare: -{mi asum responsabilitatea pentru cele intamplate. Sunt de acord s4 ma retii sub acuzatia de negot cu sclavi si pe primul meu secund pentru instigarea la revolta, dar ag vrea sd am garantia ca restul echipajului meu va fi eliberat odata ce ajungem in Freetown. Martin s-a strambat cAnd a auzit cererea aparent altruista. -De ce nu ar fi pedepsit st echipajul tau? Nu stiau ca sunt impli- catiin negotul cu sclavi? -Da, stiau, dar nu au avut nici un cuvant de spus in aceasta privinta. -Nu auavut nici un cuvant de spus? Cum vine asta, c4pitane? Ai angajat sclavi pentru a face parte din echipaj? Nu au fost liberi sa refuze sA hucreze cand au vazut ce este - cine este - marfa incarcata in cala? -Bineinteles <4 nu am angajat sclavi, dar... -Atunci au putut s4 aleaga! Martin a trantit cu pumnul in masa gi toti au tresarit. S-a uitat de la capitan la femeie, expresiile lor gocate infuriindu-| simai mult. -S4-ti mai spun ceva, cépitane. li voi oferi echipajului tau aceeasi optiune pe care le-au dat-o $i et oamenilor din cala ta. Stiila ce fel de optiune ma refer, nu? Pot alege intre a intra in cala sau a muri. Atat olandezul, cat si femeia s-au uitat la el cu ochii mari, cu gurile cascate. Martin s-a luptat sa-si stapaneasca starea de ner- vozitate care il cuprinsese in timp ce se uita de la barbatul blond la tovarasa lui indrazneata. ambii atat de dornici s4-i spuna lui cum sta treaba cu optiunile, in timp ce sute de oamenii sufereau pe corabia lor. -$i aceasta este si alegerea ta, capitane Graaf. Ce se intampla in cazul in care nu-ti convine propunerea mea? Martin a ridicat din umeri. Voi arunca tot echipajul tau de nenorociti rechinilor, impre- und cu tine sicu curva ta. Martin nu a fost surprins cand femeia s-a ridicat in picioare la cuvantul ,curva“ 24— Selavul tubirit ———— S-a lasat pe spate si a savurat reactia ei. Nu credea despre ea ci ar fi o curva - nu avea nici infatigarea, nici comportamentul unei. femei care s4-si castige existenta oferind placere barbatilor. De fapt, avea infatisarea unei nevinovate, ceea ce il facea foarte curios ce naiba cauta ea pe corabia unui negustor de sclavi. -Cum indraznesti? Eu nu sunt o... curva. Tremura de emotie. Nu ai nici un pic de decenta? -Deloc, a recunoscut el zambind. Ochii et aruncau flacari, iar obrajii palizi aveau doua pete rosii identice. Era destul de atragatoare asa furioasa. De asemenea, sol- durile se conturau prin pantalonii stransi pe picior intr-un mod cat se poate de incitant. A facut un semn catre imbracamintea ei. -Te imbraci mereu aga? Fruntea ei neteda s-a incruntat. -Ce legaturd are asta cu discutia noastra? Martin a ridicat din umeri. -Am imbracat aceste haine pentru a-i opri pe cei care s-au ala- turat revoltei. Eaa silabisit fiecare cuvant ca si cum ar fi vorbit unui idiot, iar Martin s-a incruntat. Dar inainte ca el si-i poata raspunde asa cum o merita, ea l-a aratat cu degetul pe olandez. -Omul acesta si-a riscat viata ca s4 ne putem intoarce acasi. Nu poti sa uiti de bani macar de data asta? -Acasa? a repetat Martin, perplex. -Da, acasd. Locuiesc in satul N’goe, nu departe de Banté. Cel putin, acolo a fost un sat inainte ca intreaga populatie sa fie captu- rata si vandutd sclavilor, asa am ajuns pe Blue Bird. L-a privit pe olandez, uitand ca fusese ap4ratoarea lui in urma cu doar o clipa. Martin s-a uitat de la olandez la femeie, si inapoi. Ea era prizoniera lui? Sclava lui? S-a foit nervos in scaunul prea mic din camera ofiterilor, obosit si slabit din cauza lipsei de somn. Cand si-a intins picioarele pentru a se ageza mai confortabil, a observat o pata pe varful unei cizme, Privea, nevenindu-i sa creada, la pata oribila; Jenkins ratase un loc. A asteptat pana cand... -Capitane? Capitane? Ma asculti? -Ce? 25‘Minerva Spencer Martin si-a indepartat ochii de la cizma lui patata sia incercat s-gi aminteasca ce-i spusese. -Vrei s4-mi spui ca te-a cumpdrat Graaf, mademoiselle? Ea i-a aruncat olandezului o privire nesigura. -Nu chiar. -Dar te-a tinut in cala? -Ei bine, da... Martin a ridicat o mand, nevrand sa piardi firul. ~Dar apoi te-a scos din cala? Ea a pufnit si si-a incrucisat bratele. -Da. S-a uitat de la ea la olandez gi inapoi. -Esti imbracata cu hainele lui? Ea a facut o grimasa. -Refuz sa discut despre imbracdmintea mea cu tine, cdpitane Bouchard. Ea ]-a maturat cu privirea, rasucindu-si dezgustata buze. Desi, este evident c nu te gandesti la nimic altceva. Martin s-a incruntat si s-a ridicat. -Crezi ca hainele mele nu sunt, 4, care-i expresia? A pocnit din degete pentru a-si gasi cuvintele potrivite. Comme il faut? a intrebat cand cuvintele in limba engleza au refuzat sa-i vind in minte. A mijit ochii spre el. ~Ai de gand sa ne lasi corabia sau nu? Martin a clipit la aceasta schimbare neasteptata de subiect sia ridicat mainile. -Voyons, desigur ca nu-ti voi elibera corabia. S-a uitat de la femeia furioasd la prostul de langa ea. Olandezul a tusit, avand o expresie de suferinta teribila in ochii lui albastri gi aposi. -Ce ai patit? a intrebat Martin, observand dintr-odata ca tenul barbatului avea o tenta putin verzuie. -Am febra de sufocare. Martin |-a privit piezis. -Ai ce? Femeia si-a fluturat mana, de parca ar fi vrut sa-i atraga atentia lui Martin. 26— Sclavul iubirii -Febra de sufocare, a repetat olandezul. Mademoiselle Fisher m-a asigurat ca 0 floare, Coroana lui Hristos, care creste doar in mlasti- nile de coasta, ma va vindeca. Martin s-a uitat de la barbatul bolnav la femeia care s-a inrosit de nervi. Ea a clatinat o clipa din cap sia mimat cuvantul te rog. Cea fost asta? Ea nu voia ca el sa mai continue aceasta discutie? De ce? Martin a renuntat sa mai puna si alte intrebari. Avea sa afle mai tarziu. Dar deocamdata... -A, a spus el, ca si cand ar fi inceput sa inteleaga despre ce era vorba. Ai febra de sufocare. Da, da, inteleg. Ei bine, asta este intr-ade- var o situatie nefericita. Femeia s-a luminat la fata la tonul ironic $i exagerat al lui Martin, in timp ce olandezul parea confuz. Martin a zambit catre amandboi. Dar, oricat de amuzant era, nu avea nici timpul, nici ribdarea sa inteleaga prea bine ceea ce se in- tampla. Avea s-o intrebe pe femeie mai tarziu, poate la cind, in ca- bina lui. Doar ei doi - singuri. Dupa ce ea apuca si faca o baie. Martin s-a ridicat. -Beauville te va duce la bucatarul nostru, i-a spus el olandezului. Este un medic destul de bun. Cat despre capul revoltei, l-ai adus cu tine si este pe punte cu oamenii mei? Graaf a dat din cap. —Bien. MA voi ocupa de el si apoi putem sa stabilim ce vor face zilele urmatoare. Mana lui Martin era pe mAnerul de alam al usii cand vocea fe- meii ]-a oprit. ~Ce ai de gand sa faci cu el, c4pitane? S-a intors pe calcaie. Pardon? A folosit tonul sau cel mai dezarmant, cel care ii facea pe barbati in toata firea s4-si verifice armele gi s se uite in jur dupa intariri. -Primul secund, de Heeckeren, ce ai de gand sa faci cu el? -Voi face ceea ce se face intotdeauna cu cei care se revolt. fi voi taia capul si fi voi arunca trupul peste bord. A fost socata. -Dar, asta este... barbar, a spus ea uimita. 27‘Minerva Spencer Martin a studiat-o cu o privire nedumerita. -Ce altceva ai vrea sa fac? Sa-l invit la 0 ceagca de ceai si niste biscuiti? Toti barbatii, chiar si cdpitanul bolnav, au chicotit, iar femeia s-a imbujorat. Martin si-a imblanzit tonul. -Un om care se revolta este ca un caine nebun care si-a muscat stapanul, mademoiselle. Nu va ezita si muste din nou. -Nuai putea sa-l predai autor’ ~Pot face multe lucruri. Orice imi trece prin cap, ca sa fiu mai corect. Ceea am de gand si fac este sa-i tai capul $i s4-] arunc pes- te bord. Martin a schitat o scurta plecaciune ¢i a parasit camera ofiterilor jnainte ca ea s4 mai poata spune altceva. Cel de-al doilea secund l-a urmat cu pagi apasati. ~Ce vrei, domnule Daniels? -Ce ai de gand sa faci cu femeia, capitane? Martin s-a oprit atat de brusc, cA Daniels aproape ca s-a izbit de el. S-a intors pentru a se confrunta cu tandrul pe care l-a oprit. ~Ce sd fac cuea? MA intrebi daca poti s-o iei tu, Daniels? Chipul englezului a devenit stacojiu. —Desigur ca nu, capitane. Martin s-a incruntat la tonul moralizator al barbatului, dar s-a decis s4 treaca cu vederea de data aceasta. -Atunci ce naiba vrei? S-a intors sia urcat scarile cate doua odati, lasandu-l pe celalalt sa alerge in spatele lui. -Ce veti face cu ea, sir? -Te-ai lovit la cap, Daniels? l-a intrebat Martin, fara si se opreasca s4 astepte un raspuns. Nu am de gand sd fac nimic cu ea. -Nu o puteti lasa pur si simplu in Freetown, sir. Martin a traversat puntea si s-a oprit in fata capeteniei revol- tei, care era legat $i inconjurat de un grup de oameni ai lui Martin, care-l priveau cu o ura acerba. ~Poate sa faca ce vrea din momentul in care o eliberez. —Dar va fi periculos pentru ea pe tarm, capitane. Martina strans din dinti si s-a intors de la olandezul agresiv spre al doilea secund al sau. 28Sclavul iubirii ————. ~M-am saturat de bolboroseala ta fara noimd. Fie imi spui clar ce vrei, fie ai terminat cu acest subiect. - Este englezoaic, sir. Poate ar fi mai bine si o ducem inapoi in Anglia? Nu merger acasa dupa ce plecam din Freetown? Martin s-a uitat la barbatul mai tanar, uluit. Era oare interventia lui Daniels un gest de cavalerism - un concept de care era doar vag constient? Singurul interes al lui Martin fata de femei era daca voia saunu sa se culce cu ele $i apoi cum sa scape de ele odata ce o facuse. Gandindu-se la culcat, i-a venit 0 idee. ti mai spun o data, Daniels, am s4 mai meditez la viitorul fe- meii, a mintit el. Dar, in timp ce fac asta, ea ar trebui s4 stea in cabina ta. Tu vei dormi cu ceilalti membri ai echipajului. in loc s& protesteze violent, aga cum ar face orice om normal, Daniels a zambit, de parcd Martin i-ar fi dat o moneda de aur in loc s4-I condamne la nopti mizerabile intr-un hamac, inconjurat de marinari nespalati. ~-Multumese, sir. Daniels a dat din cap sia plecat fara a mai spune ceva. -Prostule, a mormait Martin inainte de a se intoarce spre cape- tenia revoltei. Olandezul era corpolent si la fel de inalt ca Martin. Furia si ura se revarsau din el in egalé masura. -Esti de Heeckeren, capetenia revoltei? Olandezul s-a incruntat la el, iar Martin a repetat intrebarea in franceza. ~Oui. ~Cum pledezi pentru acuzatia de revolta? a continuat Martin in aceeagi limba. Rasculatul s-a incruntat. ~Coupable! ~Stii cd pedeapsa pentru revolta este moartea? De Heeckeren I-a privit ursuz. -Raspunde-mi. —Je comprends. Martin le-a facut semn barbatilor care stateau langa de Heeckeren, iar unul a scos din teacd un iatagan cu lama ascutita ca un brici, in timp ce alti doi |-au tarat pe prizonier spre un bustean urias de lemn si au inceput sa-i aseze gatul peste el. 29‘Minerva Spencer -Stop! Martina strans din dinti si s-a rotit brusc. - Mademoiselle Fisher. De ce nu ma mira? Incerci s4 ma faci si-mi pierd cumpatul? Ea a sovait cand i-a vazut privirea, dar s-a apropiat. -Te rog, capitane, nu poti face un gest de milostenie crestina? -Nu sunt crestin, mademoiselle. Afirmatia lui socanta nua oprit-o. Ea i-a pus o mana pe maneca, cu un gest surprinzator de convingator. ~Te rog, nu face acest lucru barbar, a implorat ea in soapta. De aproape, Martin a vazut ca ochii ei caprui aveav irizatii de verde $i auriu. De fapt, erau chiar frumosi. A alungat gandul fara rost si a afisat un zambet fortat. ~Ai cere mila pentru oamenii care au capturat, intemnifat si van- dut oamenii din satul tau ca pe nite sclavi? -Sunt crestina, cpitane. Incerc s4-i iert pe cei care mi-ar face rau. -Acesta este un sentiment minunat, mademoiselle. Din pacate, nu sunt animat de idei atat de indltatoare. In plus, ce se intampla daca echipajul meu ar interpreta un astfel de gest milostiv ca pe un semn de slabiciune? $-ar putea s4 ma aflu in curand in aceeasi situatie ca $i Graaf. -Nueste slabiciune, ci mild. Nu ai mila? -Mila nu este bund in afaceri, mademoiselle. Doar la afaceti ti-e gandul? Vocea i s-a frant la ultimul cuvant, dar intrebarea l-a facut pe Martin s& zambeasca. -Din cand in cand ma gandesc si la alte lucruri, a recunoscut el, examinand-o din cap pana in picioare cu o privire persistenta, sugestiva. As putea fi convins s4 dau dovada de mila daca primesc ceva la schimb. -Ceva de la mine? Sprancenele ei aurii ca nisipul s-au arcuit. Martin a redus dis- tanta dintre ei, fiind suficient de aproape pentru a-i vedea pistruii presarati pe nas. -Da, mademoiselle, ceva de la tine. Eu... nu inteleg. Ce ai putea dori de la mine? Martin a chicotit, iar ea s-a inrosit, lasandu-si privirea in jos. -o! 30Sclavul iubirii El i-a luat barbia gi i-a ridicat fata pana cand nua mai putut sa-i evite privirea. ~O, chiar aga, mademoiselle. O favoare in schimbul alteia, nu? Asteptarea s-a prelungit. Exact cand Martin a crezut ca avea sa dea inapoi, l-a surprins. -Foarte bine, imi ofer... a mea... persoana in schimbul milei tale. Vocea ei era ferma, dar atat de inceata, incat doar el a putut-o auzi. Gura i s-a rdsucit de dispret - dispret fata de el insusi. De cand devenise acel gen de barbat care santaja femei pentru a obtine fa- voruri? A ignorat gandul care-l irita. -Atunci, ne-am inteles, a fost el de acord, trecandu-si ugor de- getul mare peste maxilarul ei inainte de a se intoarce spre cipe- tenia rasculatilor. ~Se pare ca ast4zi nu este ultima ta zi, de Heeckeren. Aceasta doamné ti-a platit o pasuire... ~Si pentru ceilalti membri ai echipajului care au participat la revolta. Martin a zambit, dar si-a inclinat capul. -Si pentru complicii tai, de asemenea. Fiecare clipa petrecuta pe drumul spre Freetown este un cadou de la mademoiselle Fisher. Poate simti nevoia s4-i multumesti? Olandezul invérsunat i-a aruncat femeii care tocmai fi salvase viata o privire plina de urd nedisimulata, si-a ondulat limba si a scui- pat. Martin a pasit repede in fata jetului de saliva, impiedicandu-| s atinga tinta dorita cu piciorul. —Merde! 5-a uitat de la cizma lui murdarita cu flegma catre femeie. -Tata. A aratat cu mana spre incaltamintea murdaré. Vezi ce fel de barbat ai salvat sacrificandu-te pe tine? Pentru prima data, ea a parut cd a ramas fara cuvinte. Martin s-a uitat la Daniels, care s-a grabit sa ajunga langa ea. -Du-o jos si ai grija sa faca baie. lar dumneata, mademoiselle — a fixat-o el cu o privire dura -, te vei pregAti pentru cina din cabina mea. El s-a uitat la tinuta ei. [ti voi trimite haine potrivite. Acum pleaca, a strigat el. Odata ce cei doi au disparut din fata lui, Martin s-a intors spre Beauville. 31‘Minerva Spencer -Du olandezul in cala si asigura-te ca este legat bine si ca nu poate scapa. Nu vrem sa fuga $i sa mai scuipe pe incaltamintea mea. Oamenii lui Martin au ras, plini de admiratie inainte de a se imprdstia. S-a rezernat de balustrada si s-a uitat la Blue Bird. Sute de capete intunecate se aflau pe punte — prizonierii. Cu putin noroc, aceasta scurta incarcerare ar fi fost pentru ei singura gi scurta perioada de suferinta de cand fusesera luati drept sclavi. Martin nu fusese atat de norocos. Se nascuse sclav, raspunzand la numele de ,,baiat* pana cand barbatul care-i fusese stapan — ace- lasi barbat care ii fusese tata, din banuielile lui - a trecut printr-o perioada grea fiind nevoit sa-si vanda toate bunuwrile, inclusiv pe propriul sau fiu. Semnul de pe brat i-a dat o senzatie de mancarime si Martin s-a scarpinat, enervat ca se gandea la lucruri demult uitate. Era unom bogat si puternic acum, nu un sclav fugit, marcat de capatul fier- binte al unui fier inrosit. S-a scuturat de amintirile neplicute si in locul lor gandurile i-au zburat spre femeia care il astepta jos. Oare intelesese exact in ce consta de fapt intelegerea lor? Si-a amintit de expresia virtuoasa de pe chipul ei in timp ce pledase pentru vietile rasculatilor de pe punte gi s-a indoit de asta. Era o inocenta. Un barbat mai bun ar renunta si ar cina singur in seara asta. Martina pufnit. Ghinionul ei ca facuse o intelegere tocmai cu el. Capitolul 4 SESSEO Sarah |-a urmat pe englezul cu chipul bland sub punte, simtin- du-si corpul amortit de ceea ce facuse - de ceea ce promisese. Pe aici, domnisoara. Daniels a condus-o spre o usa aflata la capatul coridorului. Este mica, dar este curata gi intima. El a condus-o intr-o camera de marimea garderobei capitanului Graaf. 32~~ Selavul iubirii ————-. ~Asta inseamna ca am dat pe cineva afara? 1-a intrebat. S-a imbujorat. -Nu este nici un deranj, domnigoara. Am mai dormit cu baietii si inainte. Oricum, fiind singura doamné de la bord, vei avea nevoie de spatiu pentru... 4... problemele dumitale. Ochii i s-au umplut de lacrimi din cauza gestului neasteptat de bunavointa — si din cauza oboselii. ~Esti foarte amabil, domnule Daniels, a spus ea, cu vocea tremuranda. -Nu este nici un deranj, domnisoara. S-a intors sia inceput s4-i prezinte cabina, chipul lui inrosit si gesturile repezite scotand in evidenta stanjeneala lui mai mult decat orice cuvant rostit. Tocmai terminase sa-i arate cum sa foloseasca masa pliabila cand trei barbati au sosit cu o cada mica si robusta. A, aceasta este cada dumneavoastra, domnisoara. Ma voi duce $4 ma ocup de alte chestiuni in timp ce barbatii umplu cada. In scurt timp, cada era plind cu apa aburinda si mai erau si cateva prosoape groase si pufoase ingramAdite pe pat. Barbatii tocmai ple- cau cand Daniels s-a intors cu bratele pline de haine, cu chipul lui familiar rosu ca focul. ~CApitanul a trimis astea, domnisoara. Sarah a luat gramada de haine si a pus-o pe pat. Ea voia sa in- trebe de ce c4pitanul Bouchard avea astfel de haine, dar stia ca avea sa-l tulbure si mai tare pe secund. in schimb, i-a oferit un zambet linistitor. -Multumesc, domnule Daniels. El a incuviintat din cap, privind in oricare alta parte in afar de fata ei. ~Incuiati usa cand plec, domnigoara. Sarah a incuiat uga gi s-a intors spre cada cu apa aburinda. Nu tai facuse niciodata o baie intr-o cada adevarata. Era un lux de neconceput si s-a straduit s4 nu-si mai faca griji pentru seara care urma $i s4 se bucure de aceasta experienta unica. La urma urmei, era 0 ptizoniera; nu avea siguranta zilei de maine. Aceasta ar putea fi prima si singura baie de care s-ar putea bucura vreodata. 33