CUPRINS Partea J ELEMENTE PRIVIND FIZICA SI FIZIOLOGIA SONORA...- = a aoa eee ) 1. Relatia dintre arta si stiinta sunetelor .... 5 2. Definitea sunetului ca fenomen complex . 6 Capitolul | BAZELE FIZICE ALE MUZICIL DATE ESENTIALE DE ORDIN FIZIC ASUPRA VIBRATIILOR SONORE 8 A. Producerea vibratiilor .. 8 B. Propagarea vibratiilor .. Bi Capitolul Il. BAZELE FIZIOLOGICE ALE MUZICIL. DATE ESENTIALE DE ORDIN FIZIOLOGIC ASUERASUNETULUD = 17 Capitolul If. ORGANIZAREA ACUSTICO-MUZICALA A MATERIALULUI SONOR. FORMELE DE BAZA ALE ACESTEI ORGANIZARE 0... .ceecccccccseseeveseeee 25 Capitolul IV. NOTATIA MUZICALA oo... cccccccccscceecceecceseeeees 34 Capitolul V. DESPRE MELODIB 0.0... ....c.ccscscsccsteseeseevescesses 44Capitolul VI. TEORIA INTERVALELOR MUZICALE A. Categoriile de intervale dupa criterii generale acustico-muzicale 46 B. Categoriile de intervale dupa criterii strict muzicale ................ SL Capitolul VIL. RITMUL MUZICAL ........-ccceceeeceretenr rete 54 A. Ritmica 55 B. Metrica . 61 C. Tempoul muzical . 68 Capitolul- VII. TEORIA TONALITATI ... 70 SOLFEGIL..::. NTA Eh a ‘ Pinlaiiqe)PARTEA | ELEMENTE PRIVIND FIZICA SI FIZIOLOGIA SONORA INTRODUCERE 1, Relatia dintre arta iinta sunetelor Muzica - arta sunetelor - constituie un mijloc specific de exprimare si impresionare de care omul se serveste din timpuri preistorice. ,,Ea este un grai'= cum afirma George Enescu - in care se oglindesc, fara putinta de prefacatorie , insusirile psihice ale omului si popoarelor”. Dezvoltand continuu elementele sale de expresie, muzica a ajuns la un inalt grad de manifestare a simtirii $i gandirii umane a carei capacitate de teflectare si oglindire a vietii afective a inraurit nespus de mult omenirea contribuind - impreuna cu celelalte domenii ale culturii - la cunoasterea si transformarea omului si a lumii inconjuratoare. Poperul roman, iubitor profund si sincer al acestei arte, detine un inestimabil tezaur muzical - sub forma creatiei populare si culte - manifestandu-se, totodeauna, extrem de sensibil la frumusetile si la forta de impresionare a muzicii. : Mesajul muzical - imaginea_specific’ - se compune cu ajutorul sunetelor, universul sonor constituie deci domeniul din care muzica isi procuré materia prima pe care o prelucreaz4 si organizeaza, dupa criterii tehnice gsi estetice proprii, transformand-o in acel expresiv_limbaj_al_ _sunetelor, capabil sA comunice idei, ganduri, sentimente, emot Transformiarile materiei sonore in imagini vii, graitoare, producdtoare de emotii pe care si le asuma muzica in cadrul procesului de creare si interpretare a operei de artd, sunt, evident, transforméari de calitate - in muzica sunetele se investesc cu forté emotionala - dar ele pornesc, in mod obiectiv, de la elementele pe care stiinta despre sunet - in speta acustica - le ofera muzicii. Asadar, muzica apartine, prin natura sa, activitatii spirituale a omului, ea isi are, insd, findamentul si pornirea de la acele date stiintifice ale acusticii care explica si conditioneazi fenomenul artistic in toata complexitatea sa.De aceea, inaintea oricarui principiu teoretic muzical, se cer cunoscute nofiunile esentiale de ordin stiintific (acustic) privind substanta sonora, care Sac parte integrantd din teoria muzicii, ca) expresie a.raportului intim si organic dintre arta si stiinfa sunetelor. 2. Definirea sunetului.ca fenomen complex Tot ceea ce auzim poarté numele generic de sunet. El este produsul natural al vibratiilor materiei elastité care compurie corpurile’in‘cazul ca acestea sunt actionate pentru a vibra fie pe cale naturala, fie pe cale mecanica, fie prin interventia directa a omului. ue ti 2 BoA Aparent, simplu ca sens, fenomenul sonor = prin care inteleger!atat sunetul sna cat si zgomotul - cuprinde in sine trei aspect dist iecare ‘dite aceste aspecte ale fenomenului sonor evoluedzilin zone diferite:. fenomenul fizic in natura, cel ‘fiziologic ‘in: organism a nivelul “simaturilot), i iar'cel psihologic in zona afectiv- emofionala ¢ a fiintéi wihati “hee aI a. Producerea_vibratiilor in naturd si propagarea lor in mediul ambiant, pana la organul auditiv, alcdtuiese fenomenul sonor fizic_ce se desfasoara dupa legi -obiective, deci tn afara constiintei noastre :gi independent de ea. . b. Recéptarea_vibrafiilor de cdtre auz si comwunicarea’ acestora sistemului. nervos central, ‘constituie latura_fiziologicd a fenomenului.. Acum, vibratiile din natura devin sunet, imbrac4nd un caracter subiéctiv datorité prelucrarilor la care le supune organismul uman, ce reactioneaza'in mod diferit la impulsurile vibratorii din afara, uneori variind de la‘om'la om. . Hn oy c. Reflectarea__senzatiilor_auditive in constiinfa omului si transformarea lor in st&ri afective, emotionale, constituie latura psthicd a Senomenului. Asupra psihicului nu actioneazi ins sunetele luate izolat, ci aumai intr-o organizaté si conceptie artisticé, deci constituite in limbaj, adica in acel mod specific de comunicare pe calea operei muzicale de arta. O evoluare izolaté a sunetului rémane strict in. cadrul senzitiv (la nivelul simplei senzatii de sunet), fara a produce stéri de natura afecti a, emotionala. —Sub aspect fiziologic, sunetul este prezent, desigur, si la alte vietuitoare, pe cand reflectarea lui pe téram psihologic apartine numai omului, singura fiinté care are capacitatea de a trai - prin mijlocirea operei de arté - fenomenul pe plan superior, deci si cu rezonante interioare de natura psihica. intrucat tratarea pe plan psihologic a fenomenului sonor presupune consideratii ample - de sinteza - in cadrul mai multor discipline si domenii, vom analiza - ca preocupare de prim ordin aspectele sale fizice si fiziologice prin acele idei de bazd ce intereseazi, in mod deosebit, domeniul teoriei muzicil.CAPITOLULI BAZELE FIZICE ALE MUZICIL, DATE ESENTIALE DE ORDIN FIZIC ASUPRA VIBRATULOR : SONORE A. Producerea vibratiilor ' Analiza fizica a vibratiei pendulare a. Legile naturale ale miscdrii vibrafiilor Miscarea vibratorie se produce dupa legi fizice obiective (naturale) ce pot fi analizate daci urmarim evoluarea Jor in oscilatiile unui pendul, corp avand un capat fix (A), iar celalalt mobil (B), ca in figura de mai jos ce ne redi pendulul in_pozifia de repaus sau_de echilibru, numitd in fizicd si pozitia zero: : Ae B Daca pendulul este pus in miscare de catre o forta oarecare - pe care 0 numim forfd de excitafie -, el pirdseste pozitia de repaus efectuand - pe baza elasticitafii - 0 Serie de oscilatii in jurul acestei pozitii, in ambele directii, pand ce va reveni la starea initiala de nemiscare in virtutea atractiei gravitationale a corpurilor. Oscilatia (vibratia) se considera simpla daca deplasarea pendulului se efectueazi intr-o singura directie faté de pozitia zero (la stanga sau la dreapta): B-B'-B = vibratie simpla B-B’-B = vibratie simpliOscilatia (vibratia) se considera dubla sau completa in cazul in care deplasarea pendulului se face simetric, in ambele directii ale pozitiei zero: B-B'.B-B”B = vibratie dubla sau completa in mod natural, in cazul ci nu este intrerupt de o forta oarecare, un corp sonor efectueaz numai vibratii duble (complete). b. Miscare vibratorie amortizaté si neamortizata __ : = Orice miscare vibratorie, dacd nu este intretinuté in mod continu, scade sub actiunea de frecare si franare cu aerul, micsordndu-se treptat pana la stingerea in pozitia zero, caz in care se considera |_miscare vibratorie Daca, dimpotriva, migcarea vibratorie este intretinutA printr-o forta oarecare itatie-G sie), ea isi pastreaz’i amplitudinea constanta in timp, numindu-se, din aceasta cauzi, miscare vibratorie neamortizata: ALr\ f -|- Atat legile miscarilor vibratorii amortizate cat si ale celor neamortizate influenteazi in mod direct emisiunea la diferite instrumente sau chiar la voci. ¢. Perioada-vibrafiei (simbol T) “ Timpulin care se produce o vibratie dubla (completa) poarti numele Se perioadd, unitatea prin care se masoar’ fiind secunda. Vibratiile produc sunete auditibile numai daca perioada in care evolueaza (T) este foarte scurta: de minimum 16 vibratii duble pe secunda. Sub aceasta limita de timp, vibratiile nu pot fi percepute ca sunet, ci ca simple pulsatii supuse numai perceperii viziuale sau tactile.d. Elongasia (simbol E).. 3... , istanta la care se afl4, la un moment dat, corp at in, iste fata de pozitia zero, poarta, in stiintd, numele de elongati — ——— : Ea se masoara prin unghiul format intre zero si cea la care a ajuns corpul sonor in timpul vibratie elongatia 1 = unghiulBAE! elongatia 2 = unghiul BAE” elongatia 3 = unghiul BAB? (clongatie, maxima): e. Alte, forme ale vibrafiei sonore Legile fizice (naturale) observate mai inainte 1a miscarea’ yibratorie pendulard, sunt aceleasi si in cazul cd fenomenul se petrece la un-cérp)sonor avand ambele capete fixe - spre exemplu la o coarda - deosebind prin forma ca de fus a vibratiei: 4 F easy Ags sg lorpuri we de care se serveste muzica Fe nate de re se Serve ze de sunete, muzica. foloseste insa cu precddere : coardele, coloanele de aer (aerul este un agent” vibrator), diferite membrane, pldci $i Bare metalice sau din lemn etc. Un loc aparte, ca sursi sonora pentru muzica, fl constituie - inca de la inceputurile acestei arte - vocea. in tehnica mai novi a sonoritatilor sé rode” prin aparate speciale - vibratii pe-cale electricd $i electronica folosite din ce in ce mai ult astazi in muzica. 4 &. Modalitatile prin care un corp sonor poate fi acfionat pentru a (Dodie Virgie ee Un-Corp Sonor, pentru a intra in vibratie, poate fi acfionat, prin urmatoarele modalitati utilizate si in muzica: © prin frecare, ca Ja instrumentele cu coarde; : vo ae erence % prin suflu (curent de aer), ca la voce si la instrumentele de suflat din lemn ori din metal, precum si la orga;# prin ciupire, ca la harpa si Ja instrumentele din familia ghitarei; — ee @ prin apdsare, atinger + ePCRRAET atts: din familia pianul vire ca la instrumentele cu claviatura trumentele de percutie. B. Propagarea vibratiilor 1. Unde sonore Un corp sonor cand vibreaza pune in migcare moleculele din mediul siu ambiant - solid, lichid sau gazos - transmitaénd fenomenul din aproape in aproape catre alte si alte straturi moleculare ale mediului. “Au loc, in in felul acesta, condensari si dilatdri periodice ale mediului denumite in fizici unde sonore, forma sub care vibratiile acustice ajung pana la aparatul nostru auditiv. — intrucdt migcarea undelor sonore se face in toate directiile deodata si cu aceeasi vitez’, acestea capaté o forma sfericd (unde sferice) asemfnatoare cercurilor concenttice produse deo piatré aruncaté pe suprafata unei ape linistite, in urma aruncarii unei pietre, in centrul sferei aflandu-se corpul vibrator. O sectiune din fenomenul fizic al propagarii vibratiilor unui diapazon, cu compresiuni si rariri ale mediului inconjurator, se prezinta astfel: wm) 0) Mediul (aerul, apa, pimantal eat, vazut in ansamblu, ramane imobil, rolul lui fiind numai de a transmite miscarea vibratorie prin deforméarile ce le suporta straturile sale moleculare invecinate. in consecinta, oricare ar fi mediul in care se propaga vibratiile, fenomenul propagarii nu implica tran transport de substanta, ci doar transfer de energie. 2, Lungime de unda (simbol A) Se numeste lungime de unda distanta dintre dou’ condensari si‘dilatari identice ale mediului: visLungimea de unda_se_mfsoara.in,metti_sdu:centimetri ‘pe sécunda, calculul ei servind in principal pentru stabilirea vitezei cu.care sunetele se propaga in mediul ambiant de care se tine seama, mai i ales, 3 in, transmisiile tadiofonice. 3, Viteza de propagare a stinetutui (simbol ‘C) in functie de structura mediului ambiant - cu coefi cintii lui de absorbtie - si de gradul de transmisibilitate al acestuia, viteza cu care se propaga undele sonore variazi conform cu datele urmatoare: ot ¢ _in aer ou o viteza de aproximativ 340 metri pe seounda, “meth pe pe ame ¢ in apa ou o viteza de aproximativ 1450 metri 4. Proprietatile fizice (naturale) ale vibratiitor en eee ee Vibraiiile corpurilor sonore poseda. patra proprietati (calitati) naturale ( frecventd, continuitate in timp, amplitudine si forma (conformatie) ‘Specirala (component de armonice). Bo ricare dintre aceste. proprietati ale vibratiilor trebuie considerate in taport de interdependenta: una necesitand existenta celorlalte in marimi stabilite de stiinta acusticii pe cale experimentala. in procesul de prelucrare de citre organul auditiv (procesul fiziologic), frecventa Se percepe ca ,,inditime sonoré”, continuitatea in timp ca_,,durata”, amplitudinea_ca_,.intensitate”, iar forma vibratorie spectrala (compozitia in armonice) ca ,,timbru”. . mS ord (indltimea) : : le_vibratii_duble (complete) efectuate de catre corpul vibrator intr-un_ tim intr-un timp dat - de regula intr-o secunda - poarté numele in acustica de frecvenfa (simbol N). Ea determina pozitia sau locul fiecdrui sunet in scara acuitatilor! constituind criteriul principal pe baza caruia se organizeaza, pe planul inaltimilor, materialul sonor att in stiinta cat gi in arta. 12Frecventa (iniltimea) se masoaré prin unitatile denumite in fizica hertzi (simbol Hz) - un hertz fiind egal cu o vibratie dubla sau completa pe ~secunda., — “Cu cat frecventa este mai mare, cu atat sunetul produs este mai acut si viceversa. Daca doua sunete au aceeasi frecventa, acestea se aud la unison. Pentru o prima orientare in multimea frecventelor sonore mentionam ca sunetul cel mai_grav audibil se ae la o frecventé de 16 Hz, iar cel mai acut \a o frecventa di a Calculul tuturor eae (inaltimilor) sonore pomeste de la sunetul /a' = 440 Hz (Ia din octava 1 de 440 Hz) care a fost stabilit, prin conventii internationale, drept diapazon oficial pentru constructia si __acordajul tuturor instrumentelor muzicale, precum si. pentru imprimirile_ radiofonice sau pe disc: = la! (440 Hz) diapazonul oficial international rp Ne putem imagina cat de mari ar fi inconvenientele, incurcaturile si neplacerile ce ar surveni, in interpretarea operelor de art4, daci acordajul instrumentelor muzicale n-ar porni de la acelasi sunet etalon (Ja 1440 Hz). b, Continuitatea in timp (durata) Vibratiile corpurilor, pentru a se produce, consuma un anume interval de timp ce poate fi mai mare sau mai mic pe scara valorilor temporare. Numim aceasta calitate a vibratiilor continuitate in timp, perceputa de auzul nostru_drept duratd, a carei_masurare se face prin unitati ale timpului solar: minute, secunde ori subdiviziuni ale acestora din urma. c. Amplitudinea (intensitatea, Elongatia (extensia) maximd pe care o efectueazi miscarea vibratorie fata de pozitia zero, poarti numele de amplitudine (simbol a) pe care o percepem auditiv ca_intensitate. Ea_se masoara prin unitatile denumite in _fizicd foni sau - in versiunea engleza - prin decibe eli (1 fon = 1 decibel). Amplitudinea unei vibratii depinde de urmatorii “factor _ * cantitatea de energie (impulsie) ce se imprim4 miscarii vibratorii si se transmite mediului ambiant, 13© distanta’'la Care Se afla corpil ‘vidtatdr ‘fara de aparatul ‘auditiv > réceptor; 2 eee : ¢ calitatea mediului, in; care, se. propaga, (aer liber; sala inchisi, ——"prezenija unr obstacole absorbante etc.) o tn functie de acesti factori, amplitidinea capata marimi(dimensiuni) variabile, ca in schemele de mai jos: ‘ havYS LPS d. Forma spectralé.a _vibratiilor (timbru) ‘Rezonanja naturala a corpurilor sonore Ceea ce noi auzim si numim ,,un sunet” éste, in tealitate, efectul mai -multor sunete generate de forma spectrala‘a vibjatiilor. Stiinta demonstreaza cA, in natura, nu exist si nu se produc sunete isimple - de o vibratie unica (sunete sinus). iG Dimpotriva, orice corp sonor - coarda, coloana de aér, membrana étc., + dac&- este pus in miscare, vibreazi. nu numai in’ toata lurigimea ‘Sa, producand sunetul fundamental - auzit de noi ca unul singur - ci, concomitent, vibreaza si in parti (segmente), adicd in jumatayi (1/2); treimi (1/3), patrimi (1/4), cincimi (1/5) etc. Sapiatiee cea lor proprii - de frecvente 1iiai inalte si intensititi mai mici - ce se suprapun celui fundamental, numindt-se din “aceastli cauzi sunete armonice, concomitente sau parfiale. Mi Us ‘cand o analogie cu cele ce se petrec in domeniul plastic, stinetiul rezultant se asemuie cu o culoare, spre exemplu cu albul care nu se afl niciodata in stare purd, ci e compusul spectral al celorlalte. Schema grafic’ a fenomenului producerii armonicelor' de citre o coarda fixata la ambele capete (AB): : * sunetul fundamental (numit impropriu si | armonicul 1) este produs de _ vibratiile sursei sonore in toata lungimea sa; ¢ armonicul 2 este produs de vibratiile jummtaiilor de coarda; :wise Esh ¢ _armonicul 3 este produs de vibratiile treimilor de coarda; armonicul 4 este produs de vibratiilor patrimilor de coarda. Armonicele 5, 6, 7, 8, 9, 10 etc. sunt produse de vibratiile segmentelor respective ale sursei sonore. Gandind suprapuse toate aceste curbe vibratorii, obtinem expresia graficé a sunetului fundamental cu armonicele sale (sunetul muzical timbrat). Fenomenul _astfel_descris poarta, in fizicd, denumirea de rezonanté _Raturald a corpurilor sonore datorita céruia se determina calitatea denumita timbru ce distinge un sunet dupa sursa care |-a produs: coarda, coloana de aer, bard meialicd sau din lemn, voce, generator electronic etc. Prin analiza acustico-matematica a fenomenului s-au putut determina cu precizie armonicele unui sunet, acestea producandu-se /a intervale fixe si intr-o ordine anumitd de succesiune. Ele sunt infinite ca numar, pentru demonstrarea teoreticd se folosesc, de obicei, numai primele 16 armonice. Presupunand cé o coardi emite ca sunet fundamental (generator) sunetul Do, armonicele lui vor fi: a 54 Armonice HZ, 34s 4 2 56 » Teng 48 wo bette & ete = =H Se x a ae = = Do-sunet generator (fundamental)Numarul de ordine din schema. reprezinti: al. cAtelea segment din corpul vibrator produce armonicul respectiv. Pastrind aceleasi intervale intre armonice si aceeasi ordine de succesiune, putem determina armonicele oricdrui alt. “Sunet, daca este considerat fundamental (generator). 16CAPITOLUL II BAZELE FIZIOLOGICE ALE MUZICIIe DATE ESENTIALE DE ORDIN FIZIOLOGIC ASUPRA SUNETULUL 1. Senzatia de sunet ere in fiziologie, prin sunet se intelege senzatia produsa asupra organului ~ auditiv de catre vibratiile naturale ale corpurilor impulsionate din afara pe” calea undelor atmosferice. Notiunea_de sunet este, in consecinté, de_ordin fiziologic, in natura corespunzandu-i vibratiile Studiul fiziologic al sunetului priveste, asadar, latura senzitivd a Jfenomenului, adica efectul pe care-] produc asupra simtului auditiv miscarile vibratorii pdtrunse in organism si modalitatea de transformare a acestora - prin calitati noi - in senzatie sonora. 2. Mecanismul auditiei Miscarile vibratorii ajunse pe calea undelor (sonore) la urechea noastré. impulsioneaza (sesizeazi) timpanul_care, fiind si el corp elastic, vibreaza la unison cu sursa sonora. De aici, impulsurile vibratorii se transmit urechii interne unde se afl& fibrele ,,Corti” (circa 25.000 la numéar), un fel de filamente microscopice, terminatii ale nervului acustic, care vor transmite fenomenui spre zona auditiva a sistemului nervos (spre creer), unde se localizeazi senzafia de sunet ca proces al constiintei noastre. La nivelul creerului, au loc procese complexe de analiza si comparare a unui sunet cu altul, sau chiar cu fenomene de alt natura. Vibratiile pot fi considerate deci_sunet numai dupi ce senzatia auditiva a fost prelucraté - analizata si sintetizata - de cdtre sistemul nervos central.Capacitatea omului de a sesiza, compara si intelege lumea nesfarsita a sunetelor - a combinatiilor si formelor complexe pe care acestea le primesc in opera de arti - formeazd ceea ce numim auz muzical. —— 3. Domeniul (cmpul de avidibilitate) | Se numeste domeniu sau camp de audibilitatg totalitatea sunetelor ce pot fi percepute de aparatul auditiv al omului. fn stiinta, acest domeniu mai poartd mele de spectrucaudlio, Limitelé pe baza cirora se stabileste cémpul sonor auditiv se refera la trei dintre parametri naturali ai sunetului: indlfime, duratd si intensitate. Limita audibild determinaté de theiltimea sonora e inh ‘ampul sonor perceptibil de cétre urechea omiului, “di PUNK de vedere al indltimilor, se cuprinde intre sunetul cel mai grav vand"16"Hz (Do-2 din subcontra-octava) si.cel mai-acut de aproxitiativ 20/0007 Sub limita inferioara a acestui spatiu - deci’ sii 16-Hz domeniul infrasunetelor, perceperea vibratiilot putand fi numai tactilé sau optic | lar deasupra limitei. superioare - deci pesté_20.000"Hz ~ sé afla domeniul witrasunetelor, : Aceste limite (minima si maxima frecventelor audibile) variazi ins de la un individ la altul gi chiar la acelasi individ in Yaport cu varsta, capacitatea auditivé a omului scazind pe masura ce inainteaza in varsta. Cercetirile biologice dau urmatoarele limite superioare audi functie de varsta: * pana la 20 de ani = 20.000 Hz © pana la 35 de ani = 15.000 Hz ¢ pana la 50 de ani = 10 - 12.000 Hz’ e pana la 65 de ani = 5 - 6.000 Hz Trebuie si facem ins& o distinctie neta intre posibilitatea fiziologica (senzitiva) a omului de a percepe un spatiu sonor atat de larg si cel relativ restrans folosit in practica artisticd inainte de a fi aparut generatorul electronic emitator al tuturor sunetelor posibile fiziceste. : Existé, de asemenea, si inperfectiuni determinate de lipsa_unei educatii sistematice a auzului in sensul perceperii selective a celor mai mici diferente dintre sunete (microsunetele), cici, in general, educatia auditiva se 18formeaza pe calapodul muzicii europene occidentale, structurati - dup’ cum se stie - pe intervalele ton-semiton. 5, Limita audibild determinata de durata sunetelor Din punct de vedere fiziologic, perceperea unui sunet necesita o duraté minima de \a emitere care se afla in relatie directa cu frecventa si amplitudinea sunetului respectiv. Pe cale experimentala, durata minima de percepere auditiva este evaluata la 3-4 perioade de oscilatie pentru un sfinet cu frecventa de 1000 Hz si de intensitate medie, limita sub care auzul nostru nu percepe o “~~ senzatie de sunet, ci una de pocnet. Pentru celalat pol al permeabilitatii fiziologice a duratelor (durata maxima) in mod firesc nu existé limite precise, acestea diferind de la individ la individ. S-a constatat totusi c& orice prelungire excesivd a unui acelasi sunet sau acord peste o anumitd limita fiziologica, provoacd oboseala auzului, slabindu-i capacitatea de concentrare si atentie. —- c. Limita audibild determinatd de intensitatea sonora Intensitatea sonora suportabily auzului omenesc vatiaza intre un prag inferior insemnat prin zero foni (decibeli) dedesubtul caruia sunetele nu se mai aud_si altul superior, de circa 140 foni (decibeli), dincolo de care sunetele nu mai pot fi auzite corect, deoarece volumul mare de intensitate distorsioneazi perceperea auditiva, producind chiar senzatii auditive dureroase (pragul durerii). Pani Ja urm&, supradimensionarea intensittii unor sunete sau Zgomote peste limitele fiziologiceste admise (trecerea dincolo de pragul durerii), are drept consecinté deteriorarea si compromiterea aparatului auditiv - organul prin care omul isi formeaza constiinta despre lumea sonora inconjuratoare. © oboseala periculoasd a auzului - ducdnd chiar la deteriorarea si distrugerea capacit&tii auditive - intervine in cazul folosirii excesive a intensitajilor maxime, mai ales pe calea aparatelor electro-acustice (radio, disc, banda magnetica), ce stau azi la dispozitia oricui. [Ma fu muzica trataté de aceast4 manier’ nu constituie altceva decat un alt tip de poluare sonord, la fel de primejdios ca si cel provocat de zgomotele ~ excesive din mediul inconjurator. 19Auzul, spre deosebire! de alte organé. ale. simfurilor, este mult mai expus si foarte sensibil. was We 8 Ochii pot fi inchisi - spre exemplu - - dorinta, pe cand urechile nu, ele nu au pleoape: 4 . 2M Din punct de vedere biologic, supundind mai ‘mult timp organul auditiv actiunii obositoare a. unor excitanti sonori, apar cu siguranta fenorhene patologice care duc la surzenie, asa curn se: intamplé cu’ persoanele care depun 6 activitate indelungata in medii sonore puternice, uneori chiar si cu instrumentistii unei orcliestre. ' La fel, fenomenul slabirii capacit&tii auditive se inregistreaza |. dintre cei ce frecventeaza discotecile si reuniunile lipsite de —_ si l4sate in voia reverberirii intensive maxime a sonoritatilor dé be e! disc sau. bandi magnetica, supunand aparatul auditiv presiunii nocive Pet iitor decibeli ce n-au nici o legaturd cu satisfactiile de ordin estétic.-:" Sivihuii 4. Sunet muzical ical si Zgomot « a. Un sunet se considera _muzical dacdi are , freoventa (inaltimea) determinabila, adici o indltime precisa, precisd, fiind efectul vibratiilor‘repezi si periodice (isocrone) ale corpurilor sonore. Expresia grafic a sunetului muzical: A B Dupa numiarul vibratiilor de care este produs, sunetul mitiZi¥al se, prezinté sub doud forme: simplu (put) si compus (timbrat). ites Q Sunetul_muzical_simply rezultd gintr-o_vibrati ‘far’ armonice - si se poate obfine numai in laboratoare acustice prin aparate electronice speciale. te El mai poarté numele de sunet sinus, deoarece in exprimarea taf se reda printr-o singura linie sinusoidala: i Ny 20Q Sunetul muzical compus (timbrat) rezulta din concomitenta mai __Mnultor_sunete simple “denumite “armonice, asa cum a fost descris mai inainte. Prin natura lor, toate sunetele muzicale - cu exceptia sunetelor sinus - sunt sunete compuse (timbrate). b. Un sunet se considera zgomot in cazul ca nu are indltimea precisd, fiind efectul vibratiilor neuniforme si neperiodice (neomogene). Expresia graficd a zgomotului: ov) ~ A ae B be Muzica foloseste - in principal - sunete cu inaltimi precise (muzicale), dar, pentru anumite efecte si imagini artistice, utilizeazi expresiv si zgomotele, in care scop si-a faurit si instrumente speciale (instrumente de percutie neacordabile). 5. Proprietatile (calitatile) fiziologice ale sunetului esd gud ne teguaitta tees ene nee in contact cu facultatile auditive ale omului, calitatile fizice (naturale) ale vibratiilor se transforma - asa cum s-a mai aratat’ - in proprietati (marimi) fiziologice, dupa cum urmeaza: Q1_frecvenfa vibratiilor se percep auditiv ca indlfime sonora, Q 1 continuitatea in timp a vibratiilor se percepe auditiv ca duratd, Q) amplitudinea vibratiilor se percepe auditiv ca intensitate; oD RUC WDE a IGE Se Perce pe auaiitvica iilensiies Q forma spectrald a vibratiilor (compozitia in armonice) se percepe auditiv ca timbru. > Aceste patru proprietati naturale determina, deci, pe plan fiziologic, ceea ce numim si percepem obisnuit, ca sunet muzical. in conditiile dezvoltarii remarcabile a tehnologiei electroacustice din Zilele noastre, putem adauga - in studiul fiziologiei sonore - si spafialitatea, © noua dimensiune a sonoritatilor ce se afla in curs de valorificare din ce in ce mai eficienta in arta muzicala. A se vedea pag, 14 > A se-vedea pag. 12. ata. Indltimed sonora. ars Prin indltime sonord se injelege - ‘in fi viologie ge pe care Srécvenfa vibrafiilor o produce asupra simfului nostru auditiv!, fond Datorita indltimii, un: sunet oarecaré ne apare:mai acut:sau mai grav fata de alte sunete, de aceea, iniltimea este criteriul principal de organizare si folosire a spatiului sonor pe plan intonational. Din punct de vedere muzical, indltimea std la baza evolitiei si dezvoltarii artei sunetelor, din jocul variat de inaltimi sonore rezultand’in muzica cele trei principale forme ale expresiei intonationale: melodia, armonia $i polifonia. Melodia - mijlocul primordial de expresié’ al artei sonore se compune din succesiuni de sunete de diferite indljimi, dispuse intr-o ordine succesivi ““(diacronica). Armonia ~ sé compune, de asemenea, din sunete de indlpimi‘diferite dar dispuse intr-o ordine sincronica de realizare. (suprapuneri.de.acorduri): Polifonia - arta imbinarii si_suprapunerii cmaismultor melodiix - foloseste, de asemenea, inaltimile sonore in ambele. sensuri. al calizinii artistice: linii melodice (plan orizontal) si suprapuneri acordice (plan vertical). a De altfel, toate sistemele muzicale intonationale melodice, armionice si polifonice - incepand cu cele’ simple si primitive pana la cele complexe utilizate in creatia contemporana - pleac& de la conditiile fiziologice ale erceperii indlfimii sunetelor si de la organizarea artistic a materialulyi sonor dupa acest criteriu. : Originéa tuturor sistemelor intonationale _rezida, asadar, in posibilitatea fiziologicA a omului de a percepe complexul de: suhete de diferite inaltimi si de a le conferi - prin mijlocirea muzicii - un sens estetico- emotional bine definit. b, Durata sunetului_ ' Privita sub aspect fiziologic, prin duratd se infelege senzatia scurgerii (desfasurdrii) in timp a oricdrui fenomen, deci $i a celui sonor. ae Ca dimensiune de ordin muzical, durata_reprezint@ axa pe care evolueazd si se desfiisoard in timp toate componente, icii, ‘ind propulsie al intregii arte sonore. we A se vedea pag. 12. 22jntr-adevar, variatele posibilitati de combinare a duratelor muzicale exprimate prin valori auditive (sunete) si neauditive (pauze) duc la conturarea ritmului in forme structurale infinite: de la ritmurile simple, primare, pana la cele mai complexe, asa cum se prezinté in creatia contemporana. c. Intensitatea sonora -—Prin intensitate sonord - in sens fiziologic - se infelege senzatia pe care o produce asupra organului_nostru_auditiv ‘amplitudinea (volumul vibrafiei). Cu cAt presiunea acustica - in spetd amplitudinea vibratiilor - este mai mare, cu atat creste si intensitatea sunetului rezultat, si viceversa: cu cat presiunea acustici este mai mica, in aceasi masura intensitatea sunetului descreste. oo: : . Limbajul muzical este unicul mijloc prin care se confera intensitatii sonore sensuri si valente expresive, emotionale, ce vin si se adauge celor obtinute pe plan intonational si ritmic. Sirul nesfargit de nuante muzicale - cu infinitele lor posibilitati de gradare - isi are pornirea de la intensitatea sunetelor care genereazd dinamica_muzicald - arta de a reda discursul muzical in nuantele si cu accentele cele mai i -- d. Timbrul sonor “fi procesul auditiv, forma complexd (spectrala) a vibratiilor, din care _rezultd armonicele, se percepe ca timbru - calitatea fiziologica ce distinge sunetul dupa sursa care l-a produs (coarda, coloana de aer, membrana, bara metalica sau din lemn, generatorul electronic, vocea etc.). Explicatia stiintificd a existentei acestei calitati in fiecare sunet muzical o constituie - dupa cum s-a mai ardtat - fenomenul rezonantei naturale (principiul armonicelor)'. Timbrul_sonor poate fi variat ca expresie : luminos, deschis, stralucitor, thios, patrunzator, catifelat, moale; ori intunecat, inchis, strident, fur, metalic, sumbru, mat etc. ] ~"Pentru muzica’, folosirea cu miaestrie a timbrurilor vocale si instrumentale constituie una din conditiile acestei arte. * A se vedea pag.14. 23* Prin structura ei, o melodie poate sutia “’ spre’ éxempli = mai bine la trompeta si mai nesemnificativ: la pian; la fel ae in -cazul) realizarilor armonice si polifonice. way ET Varietatea: coloristica .ce..se obtine prin ‘iferte imbi i de-voci si instrumente - intr-un cuvant imagistica sonora - are punctul' de Se in jocul timbrurilor. intocmai ca in pictura, diferitele imbinaxi de timbruri sonore’ ‘(paleta componistic’) ‘sugereazi, in’ compozitie, plasticitatea, ” pregnanta e expresivitatea imaginii artistice. ‘Vom consemna mai jos, intr-o diagrama - pentru a ne fi mai evidnte = . telatiile ce se statornicesc intre fenomenul sono} natural si cel muzica, - expresiv, pe baza celor patru proprietiti ale acestuia, care totodata, marile dimensiuni de organizare artistic’ a muzicii. Fenomenul sonor natural : Fizic Fziologic 1. | Frecventa = inaltime | =melodie, armonie} polifonie : 2. | Continuitate in timp = durata =ritm 3._| Amplitudine intensitate | = dinamica muzicala 4. | Forma speciala a vibratiilor | = timbru = coloristic& timbrala histo: 24CAPITOLUL UT ORGANIZAREA ACUSTICO-MUZICALA A MATERIALULUI SONOR.- FORMELE DE BAZA ALE ACESTEI ORGANIZARI _Studiul primelor forme de organizare _aucusti -muzicala a materialujui sonor, are in vedere: _scara generald, registrele_sonore, sistemul de octave, intervalele primare ton-semiton. Se studiaza, de asemenea, - tot in acest cadru - intonafia naturald (netemperata) si cea_conventionala (temperata), precum si principiile enarmoniei sonore. Prin asemenea forme de organizare si analizi a materiei sonore se face, de fapt, legatura dintre stiinta despre sunet (acustica) si arta muzicala, notiunile folosindu-se deopotriva in ambele domenii. 1. Scara generald sonora intregul material sonor utilizat in practica acustico-muzicala asezat intr-o succesiune treptatd - de la sunetul cel mai grav pana la cel mai acut - ~ poarti numele de scard generald. Instruméntele muzicale clasice, fiind construite dupa necesitatile creatiei europene de pana acum, nu pot reda succesiunile microintervalice (sunetele cu frecventele cele mai apropiate), nici pe cele din regiunea extrem-acutd a scarii generale. Singurul ,,instrument” muzical care poate reda toate sunetele existente in natura, este generatorul electronic utilizat azi si in reatie. Identificarea sunetelor in scara general sonora se face prin trei sisteme: acustic, matematic si muzical. a. Sistemul acustic ge identificare const din reprezentarea fiecdrui sunet prin frecventa sa in Hz. De exemplu: Ja' = 440 Hz (la din octava 1 avand o frecventa de 440 hertzi). 255, Sistemul matématic de identificare foloseste reprezentarea sunetelor prin simbofuri (coduri) matematice pentru a se putea lucra prin calcule si Operatiuni specifice acestui domeniu. c. Sistemul muzical de identificare a sunetelor utilizeazi doua denumiri: ¢ denumizea silabies (franco-italiant); ¢ denumirea alfabetica (anglo-germani). f ~sibabrca ye bieres F 7 he th Pentru sunetele intermediare se folosese, in sistemul silabic’ bemolii (semne specifice de alteratii ale sunetelor naturale); jar alfabetic (literal), terminatiile echivalente Acestora:_ _ diez =is; dublu-diez = isis; bemol = Sunete intermediare in scara cui diezi: we OD ao 0 nw oY v 4 we Sunete intermediare in scara cu bemoli: bebo Tao I wo i Vv iv Voie Vil 2. Registrele sonore Scara muzicali general se imparte, din punct de vedere al acuitatii sunetelor, in trei mari regiuni denumite registre: registrul_grav, mi si acut, Sunetele din regiunea de jos a scarii generale (circa 1/3) formeazi registrul sonor grav; urmeaza seria de sunete care alcatuiesc registrul sonor miedii; tar edtu; Tar apoi o alta serie de sunete care compun registrul sonor acut. 6Limitele fiecarui registru sonor nu sunt de o rigoare absoluta: |S i: —+& er Cae _—_|Lrepatd act vegistiad ae Datorita naturii si constructiei lor specifice, instrumentele, precum si vocile omenesti, emit numai o parte din sunetele scarii generale muzicale, de aceea, pentru fiecare voce sau instrument, registrul grav, mediu sau scurt variaza in functie de sunetele care fi sunt accesibile din scara generala. Totalitatea sunetelor accesibile ca intindere a unei voci sau unui ~~ instrument muzical oarecare, poarti numele de diapason’. as a. Diapasonul aproxiinativat vociTor feminine si barba arbatest Abe Tener $A Burdon Bor * Sopran ve de’ ray os ii 3. Sistemul octavelor —— Octava se defineste in acustica drept interval cuprins intre un sunet si dublul frecventei lui: aanuy> S28 Me ae > 880 he Pornindu-se de la constatarea cA, prin dublarea vibratiilor sunetele dintr-o octava se reproduc de mai multe ori pe toatd lungimea scarii generale, intregul spatiu sonor a fost sectionat in mai multe octave, fiecare incepand cu sunetul Do si terminandu-se cu sunetul Si. Aparitia unui nou _sunet Do, marcheazii incenntul unei noi. octave . ' Din limba greacd dia=prin si pason=toate. A nu se confunda cu instrumentul acustic denumit diapazon. 27pe 2 eet = a apg at CPSP RIE POP POR oroppae aie 7a @ckewe Att Odave2 4b Buaug3 tiOcteve 4 iO 5! Pentru a se deosebi unele de altele, notarea sunetelor se face sepafat, in fiecare octava, prin litere - majuscule sau minuscule - la care sé’adaui cifte, astfel: : a) # sunetele din subcontraoctave si contraoctavd se noteaza’cu litere majuscule adaugandu-se la dieapta ‘jos, pentrii: it subvontraoctava cifra -2, iar pentru cele din contraoctava cifta -1; sunetele din octava mare se noteaza cu litere majuscule fri nici o cifra; a ee eee # sunetele din octava micd se noteazi cu litere minuscule fara nici o cifra; L # sunetele din octavele 1, 2, 3, 4 si 5 se noteaza cu litere minuscule adaugandu-se, la dreapta sus, cifrele respective (1, 2, 3, 4, 5). Dac& notém un sunet prin semnele octavei din care face-'parie, insemneaza ca am redat locul si inaltimea exact’ a acestuia in scara general muzicali, iar dacd insemnam si frecventa lui (numarul de vibratii, pe secunda de care este produs), am redat indltimed absoluté a sunetului tespectiv, adicd inaltimea lui generatd ‘in procesul de producere a fenomenului sonor din natura. 4 4. Intervalele fundamentale ton-semiton [ee Prin interval in sens acustic, se intelege raportul de inaltime dintre un sunet si altul cu frecventa diferita. " A se vedea schema de mai sus. 8 J 28in scara muzicald, acest raport se concretizeazi prin diferenfa de inalfime dintre doud trepte ale acesteia a Doua sunt_intervalele fundamentale ce se formeaza intre treptele alaturate ale scarii muzicale octaviante: tonul si semitonul. Prin ele se masoara toate celelalte intervale, continutul in tonuri si semitonuri determinand spatiul sonor concret al fiecdrui interval (intervale perfecte, mari, mici, marite $i micsorate). Locul tonului si semitonului in scara naturala octavianta cu tonica pe sunetill Do, este urmatorul: - Tonul intre treptele I-II; II-IJJ; IV-V; V-VI; VI-VII. - Semitonul intre treptele TI-IV si VII-VIIL. Yo. 4 4 De Mo fe Sol be Prin modificarea treptelor naturale cu ajutorul alteratiilor (diezi, bemoli, dublii-diezi, dublii-bemoli), se poate obtine si alta ordine a tonurilor si semitonurilor in aceeasi scara. Tonuri si semitonuri diatonice si cromatice. ‘Atat tonurile cat si semitonurile se considera diatonice in cazul cd se formeaza intre dowd trepte aldturate, avand numiri diferite. De exemplu: Tonuri diatonice Semitonuri diatonice Tonurile si semitonurile se_considera_cromatice in cazul cd se formeaza pe aceeasi treaptd, prin mijlocirea alteratiilor. 29Deexemplu: * » eeT Jatisis re Tonuri cromatice : Semitonuri cromatice ‘ , et) Se in cadrul unei octave sunt posibile 12 sunete (trepte) diferite oranduite la intervale de semiton: 7 : Bg” te deez te a to Ele constituie - aplicdndu-le la intregul sistem de octave - materialil de care se foloseste muzica si, totodaté, domeniul (sorgintéa)”tuturor constructiilor gi principiilor privind arta melodiei, armoniei si polifoniei. a rata (naturala) : : ot Din cauza constructiei lor specifice, instrumentale muzicale folosesc dowa feluri de intonatie: netemperatd sau naturald si temperatd. “ Intonatia _netemperaté cuprinde sunetele ce rezulti_din insagi rezonanta fizicd (naturalé) a sursei sau instrumentulul care le produce. Datoriti acestui fapt, sistemul contine si intervale mai mici decat semitonul, adica microintervale de dimensiuni variate (come, savarti, centisunete’ ‘ Instrumentele muzicale capabile sd _emitd sunete netemperate (naturale) sunt: vocea, instrumentele cu coarde si arcus, instrumentele de suflat din lemn si alami, precum si generatoarele electronice care emit intreaga scara de sunete posibile fiziceste. 30Pentru a se putea utiliza intonatia la instrumentele cu sunete fixe, a fost nevoie de temperarea (ajustarea) intonatiei naturale, divizandu-se, conventional, octava in 12 semitonuri de marime acusticaé egala, denumita, din aceasti cauzi, semitonuri temperate. in sistem dispare, in acest fel, orice interval mai mic decat semitonul, toate sunetele acestuia - si implicit intervalele lui - fiind putin false fata de cele naturale, dar acceptate ca atare de auzul nostru. Exprimare lineara a celor 12 semitonuri temperate: ao re Mi FO EY ka Se Din diagrama se observa. clar c& diezii sunt identici ca intonatie cu bemolii lor corespunzatori (la instrumentele cu claviatura fiind redati de aceeasi clapi neagra), ceea ce nu poate fi cazul in sistemul intonatiei netemperate. Instrumentele muzicale care emit sunete temperate (conventionale) sunt: pal ee Sec si_orice alt instrument cu Cones apoi ba 7. Enarmonia sonora, rename Se considera enarmonice doud sau mai multe sunete care exprima scel punct de intonatie. din scara muzicala - auzindu- -se la unison - dar In acest sens, fiecare sunete din cele 12 ale octavei, cu exceptia lui sol diez si la bemol, poate avea doua sunete enarmonice, daca nu se folosesc si triple alteratii: & =e We KF FFOVe xe yee poke 4 2 ¢ 3 a 6 = ee | vs 8 b excepria J do A {2 34Enarmonia se considerA absolut’ numai in sistemultemperat de intonatie (aici do diez este - spre exemplu - identic ca inaltime cu re bemol). Enarmonia se considera relativd in sistemiil netemperat: dé ‘intonatie (aici eepeension et beniol, diferenta méasuraiidit-se! “int microintervale de dimensiuni variate). : oe 8. Clasificarea generala a vocilor. . Dupa natura lor, vocile sunt de dou feluri: feminine + avand: caracteristici timbrale comune cu ale celor de copii - si barbatesti. Vocile de femei si de copii intoneaza i 0 octavi_mai acut deat cele barbatesti, caracteristicd observati iin vorbire. Prin elemente de timbru, vocile se diversifica in: _ patra ¢ dategorii (familii) si anume: ie i Foci sopran = vocea cea mai inalta; “+ aan oii © ‘alto = vocea de jos feminina si de copii. Voc barbatesti: © tenor -vocea cea mai inalta la birbatis ® bas = vocea de jos barbateasca (cea mai grava) =) Lite Celelalte voci care mai apar in partitura, (sopran Il, alto I, ee tenor II, bas I (bariton) nu sunt_decat divizari ale celor_patrui categorii principale mentionate mai inainte. Intinderile vocilor feminine si barbitesti obignuite - necultivate in scolile speciale de canto - cuprind fiecare, spatiul aproximatives caigdbuz octave. bit q ' val 9. Formatiuni si ansambluri corale eee os oem Reunirea_vocilor_in_vederea interpretarii colective a unei__piese muzicale - fie la unison, fie armonic ori polifonic - formeazi ansamblul coral (corul). : ~~ Dupa dispunerea si numarul purtidetor ce compun corul, distingem: ¢ corul la unison pentru piese la unison si octava; 32¢ corul de voci egale alcatuit fie numai din voci feminine sau de copii, fie numai din voci barbatesti -, poate executa piese muzicale pe doua si mai multe voci: ¢ corul mixt cuprinde partide de voci feminine (soprane si altiste) “—“jmbimate cu cele barbitesti (tenori si basi); executd piese, de regula, la 4 voci, dar s-au scris multe pagini si pentru 5, 6 etc. voci, ajungdndu-se la corurile duble din marile compozitii vocal- Pentru muzica_de_camerd, cu vocile se pot realiza urmatoarele formatiuni: duetul, tertetul, cvartetul, cvintetul, sextetul, septetul, octetul etc. 33CAPITOLULIV NOTATIA MUZICALA i: Notatia sau semiografia muzicala constituie sistemul de comunicare pe calea scrisului a operelor de arti. Ea se compune dintr-un repertoriu de “semne conventional grafice prin care se redau elementelé.compatienterdle Timbajului muzical, precum gi relatiile ce se produc intre acestea in cadtiul operei de arta. Studiul notatiei muzicale incepe prin cunoasterea reprezentirii grafice a celor patru insusiri naturale ale sunetului: indltimea, durata, intensitatea gi timbrul, fiecare dintre acestea notandu-se prin seme speciale. 1. Notatia indltimii Reprezentarea_grafici a indltimilor sonore se face prin urmatoarele elemente: note, portativ, chei, semnul de mutare la octava si alteratii, a, O notd, in functie de cheia folositd si de locul pe care-1 ocupa pe portativ sau in afara lui, redi un anumit sunet din scara general muzicala, deci indltimea acestuia: ee Oe: 2 . t, “e be aE do’ (ioe) dena) (528 He) Woe tHe) b. Pe portativ se inscriu principalele semne ale notatiei muzicale: cheile cw armurile respective, masurile, valorile de note si pauze, alteratiile. tn afara portativalui si in functie de acesta se noteaza toate celelalte indicatil ajutatoare privind tempoul, nuantele, semnele de expresie gi de interpretare, textul literar etc. Dupa modu! de fntrebuintare, portativul muzical se foloseste in trei aspecte: * portativul simplu utilizat pentru muzica la o voce; 34¢ portativul dublu intalnit in literatura pentru pian, orga, clavecin, harpa_si, in _genere, in redarea muzicii pe mai multe voci in scriitura armonica si polifonica; * portativul complex, alcatuind partitura generala pentru orchestra Se rot cme ea : . . simfonica si cea destinata a fi interpretata de un ansamblu intreg de instrumente si voci. c, Cheia muzicald reprezinta grafic trei sunete din scara acustica: gece ae gs ches fa ps chee de fn functie de ‘utilizarea uneia sau alteia dintre cele trei chei, si a locului fiecaruia pe portativ, se determina pozitia celorlalte sunete pe baza succesiunii lor in scara muzicala. Deexemplu: _ ae Taanwbibalke hw um Fee Ae - fat bn Bow Literatura muzicalé veche intrebuinteazi cheile sol, do si fa, distribuite pe portativ, astfel: @ sol pe linia II (cheia de violina); = tuasp ba, ¢ dope linia] (cheia de sopran); 6 ae i @ dope linia II (cheia de ie oopeny ain ¢ ve of i ep oui =. dope linia Ill (cheia de alto); render Peper an . do pe linia IV (cheia de tenor); ene as lac negra . evel” ’ ue pQuv—- fa pe linia Il (cheia de bariton); ewe’ op. 4 fape linia IV (cheiade bas). ~ emle ji jug. 35Efectul lor acustic - pentru sunetele din octava 1,- este urmatorul: : — TOF hale dp mepzetnan 2 eek treet dora detenor , U chere Sr battn Q Cheia_de_violing (sol _pe linia_a_doua a portativului) se ti la notarea partiturii pentru vocile Seminine (sopéanialto) si vocile acute bdrhdtesti (tenori)., "Yo freluaest In acest din urmi caz, notele trebuie gandite cu.o octava maiij cele reale reprezentate prin cheie. a Jk : Cele mai multe instrumente muzicale folosesc, de asemenea, a cheie: vioara, apoi viola si violoncel (pentru registrele lor acute) flautoboi, clarinet, corn, trompeta, instrumentele cu claviaturd (pentru portativul ye Q Cheia de bas (fa pe linia a patra a portativului) se intrebuinteazd la notarea partiturii pentru vocile grave barbatesti (bariton-bas), precum si pentru instrumentele destinate a “Teda fegistrele grave ale souorititilor: violoncel, contrabas, fagot si contrafagot, trombon, tub’jx tirtipaitii: ‘Se intrebuinteazi, dé asemeénea, pentru portativul inferior la instrumentele cu claviatura. : Q Cheia de alto (do pe linia a treia a portativului) se intrebuinteaz’ la notarea partiturii pentru Wiolé si tromboralto, Q Cheia de tenor (do pe linia a patra a portativului) se intrebuinteaza drept cheie secundard la notarea partiturii pentru violoncel, fagot, trombon- “Celelaite trei chei - do I, do II si fa III se intrebuinteazi numai in transpozitie (pentru citirea partiturilor la instrumentele transpozitorii). d. Semnul de transpunere la octavé : Pentru evitarea folosirii prea Multor lini suplimentare deasupra sau dedesubtul portativului se folosese semnele ; 36- octava alta 8! transpune textul muzical la octava superioara - octava bassa 8, = transpune textul muzical la ‘octava inferioara He Ne eh cit $ cut in cazuri mai rare, se utilizeazi si transpunerea textului muzical la doua octave - superioare sau inferioare: - cvintdecima alta 151 one “t= transpune la dowd octave superioare -cvintdecima bassa 15, _ == sy * transpune la dou’ octave inferioare e. Alteratiile Semnele prin care se modificd, ascendent_sau descendent, inaltimea treptelor (Sunetelor) inaintea cZrora sunt puse, se numes¢ alteratii. Ele sunt in numar de cinci si respecta regulile urmatoare: diezul urca intonatia cu un semiton; dublu-diezul urca intonatia cu un ton, iar dacd urmeaza dupa 0 noté cu diez Urca intonatia numai cu un semiton: bemolul coboara intonatia cu un semiton; dublu-bemolul coboara intonatia cu un ton, iar daci urmeaza dupa o nota cu bemol, coboara intonatia numai cu un semiton; 37_becarul_anuleazi efectul oricirora dintre..alteratiile de mai sus, teaducand intonatia sunetelor (treptelor) la indltimea initiala.’ *°* a Ca functie, in sistemul de’ notatie, alteratiile pot’ fi de trei’ feluri: accidentale, constitutive si de precautie. Alteratiile accidentale (accidenfii) au efect numai asupra acelorasi note pana la bara de masura care urmeaza: oe : @ (4) & oe 5 fos Daca se foloseste_legato-ul de orengie 2 a unei durate, efectul_ me Regato-ul ¢ alteratiei accidents He, Ad d isiob Orice alteratie accidental noua anuleaza efectul alteratiei precedente: : ee x ner Q Alterafiile constitutive se noteazi la_cheie formand_armura unei tonalitati oarecare, ca unele ce reprezinti elemente sonore sensi evale tonalit&tii respective. Bfectul alteratiilor constitutive se extinde asupra tuturor_notelor cu acelasi nume din toate octavele, putand fi modificat nuimai temporar prin alterafit accidentale. ————~ ' Ordinea alteratiilor constitutive la armura este din cvinti in cvinti perfect& in conformitate cu aparitia lor in constituirea_tonalitatilor: > - armura cu diezi { ~ armura cu bemoli ppO Alteratiile de precautie servesc pentru reamintirea valabilitatii sau nevalabilitati teratii intdinite mai inainte tn textul muzical: ie B—4 $= t a Z| ae Ute a | 2. Notatia duratei Durata sunetelor - respectiv combinarile dintre durate in alcdtuirea ritmului muzical - se reprezinta in seris prin urmatoarele elementé : Tvalorile Aino eee eee a. Valori de note $i pauze in redarea graficd a diferitelor durate ce compun ritmul muzical se folosesc doua sisteme de valori de note cu pauzele corespunzatoare: ¢ sistemul valorilor binare (organizate dupa principiul di ee zarii lor binare); # sistemul valorilor ternare (organizate dupa principiul divizarii lor ee ternare); Fiecare din aceste sisteme pleaca de la 7 valori’ de note cu pauzele . cee rears are: Valori binare (divizibile cu 2, 4, 8, 16 etc.) Note: Pauzele corespunzdtoare cores} Valori ternare (valori cu punct) (divizibile cu 3, 6, 12, etc.) Note: Pauzele corespunzatoare Crs ) SS 46) da) e ae we Noo 7 a y. “ x ati DG Ne wy ete) : Rey bathe) “eg Meg 4 4 D (ba ty ' in scriitura mai veche (preclasic’) sistemul de durate pleact de_la nota brevis - durata binara cea mai mare; sau de la brevis cu punct durata ternari cea mai mare, 39Sistemul de divizare normald a valorilor binare (serveste la redarea graficd a ritmului binar).. : . j q eo o# 2 © i Sistemul de divizare normald a valorilor ternare 4 ‘serveste la redarea grafic a ritmului ternar) 2 so div aB we cm - Se a ee J) J. FT Fe TTR "LP DL Ei i esos eT Te ee TT) dado aa = Se SS Be ‘ ep oes eaves ) . FLARE 2 2 oo PF bora ot rere degesie Pentru redarea ritmului de factura’ eterogena nu este nevoie: in sistem special de valori de note, utilizindu-se cele ale sistemului binar in grupari de 2+3. : : 9 “ ae : Pal b, Punctul ritmic (Ho Un punct adaugat la dreapta unei valori de note sau pauze prelungeste cu jumatate durata acestora: 7 r~—SCS o+ds d. ded; desde, Pe) p ~ pauze ou punct = se, -nsey et see seid Ps deryy ye 2 Prin utilizarea punctului ritmic, toate valorile binare cunoscute - note si pauze - devin valori ternare, deci divizibile cu 3, 6, 12 (punct constitutiv). in alte situatii, punctul ritmic inlocuie: Jegatoului_de_ prelungire (punct augmentativ): 1. Sistemul de divizare excepfionala a valorilor binare si temare se prezinti in volumul urmitor de teoria muzicii. 406. ¢ 2 B valers ternere | ~ punct constitutiv = ~ punct augmentativ =0-in loc de at 3 = t. £4 + “ S c. Legato-ul ritmic tre Prin semnul Jegato pot fi reunite intr-o valoare ritmicd unitara, doua sau mai multe ‘note de aceeasi inaltime, prelungindu-le in mod ee ee ee corespunzator durata: i= Ss ~-——-d:-Coroana (fermata)- Semnul grafic denumit ,,coroana” augmenteazi pentru_o durata nedefinité (nemsurata) valorile de note si pauze pe care este inscrisa: : o a ae J osdidige: a ete. Jn practicd - fara a constitui o regula strict totul fiind in functie de stilul, caracterul pieselor, tempoul acestora etc., - coroana dubleazi durata : oe es Eee notelor si pauzelor pe care este inscrisa. PAD nn 0 DemeeOaDe cere 3. Notatia intensitatii oa ee Ansamblul_variatiilor de intensitate utilizate in muzica alcdtuiesc _dinamica acestei arte. Ea se exprima grafic prin trei modalitati: ¢ prin litere reprezentand initialele unor termeni italienesti de —— ‘specialitate; ¢ prin cuvinte, exprimand grade diferite ale ordinei dinamice; ¢ prin semne grafice sugerand, de asemenea, un grad sau altul de intensitate. Din punct de vedere al efectului pe care-l produc in interpretarea artistica, semnele dinamice alcdtuiesc trei categorii : Ne A@ semne indicind 0 intensitate constantd pana la ‘schimbarea’ unui “semn cu altul; # semne indicind _o intensitate progresivd, prin cresteri sau lescresteri continue; : + accente diferit ete izolate. Termeni dinamici indicdnd o intensitc td : ‘entru indicarea unei intensititi constante, se folosesc urméaiorii termeni: 42 (pianissimo) p.(piano) — A mp.(mezzopiano) —“mf.(mezzoforte) = £(forte) f£.(fortissimo) a foarte incet incet pe jumatate incet : ‘. pe jumitate tare : 3 tare | _ foarte tare PUERE en Semne si termeni dinamici indicdnd 0 intensitate progresivd Q Pentru cresterea progresivd a intensitatii: eee _Stescendo poco a poco cresc. poco a poco pili forte spiengando Q Pentru diminuarea (descresterea) progresiva a intensitd - de crescendo + poco a poco decresc. - calando - mancando - morendo —=_ => = crescind din ce in ce ,mai mu intensitatea = crescand putin cate putin ini ea, putin cate putin mai tare amplificand, dand mai mult sunet descrescind din ce in ce mat’ mu intensitatea descrescind intensitatea; potolind, slabind din ce in ce mai mu intensitatea si miscarea; = pierzind din ce in ce intensitatea + rarind migcarea; »murind”, descrescand intensitatea, pan la stingere; putin cate —puti- perdendosi pierzand din ce in ce intensitatea; - smorzando = descrescind, atenuand intensitatea si domolind miscarea. c. Accentudrile pe sunete izolate (efect loco) Pentru accentuirile pe sunete izolate, se folosesc urmatoarele semne: f > marcato = accentuare normala “ marcatissimo = accentuare puternicda -portato = intensitate sustinuta pe toaté durata sunetelor __Portato staccato = acceasi, dar detasate scurt sfz. sfrorzato rinf. rfz. rinforzando- apasand puternic crescdnd energic, viguros intensitatea-— 4. Notatia timbrului a eee ees Instrumentele muzicale - ca si vocile - emit timbruri_normale (naturale) si exceptionale (efecte aparte, de exceptie). . Pentru timbrurile normale nu se utilizeazi semne_grafice speciale, simpla trecere in partitura a instrumentelor sau vocilor respective insemnfnd alegerea de c&tre compozitor a timbrurilor ce doreste sa le utilizeze in opera sa. Atat vocile ct si instrumentele sunt ins& capabile de multe alte efecte Gocuri) de trimbruri dect ce emit obisnuit, cum sunt: © Ja voci - recitari, strigdturi, declamatii ale textului vorbit, soapte St © la instrumentele cu _coarde - flageolete, »pizzicato”, ,,sul = ee 4. ponticello”, ,,suttasto”, ,,con sordino” etc.; © a instrumentele de suflat - ,,chiuso”, ,,tremolo”, ,,con sordino” oe etc. Partitura contemporana utilizeazi insé o paletd coloristici foarte bogata si originala cu efecte timbrale exceptionale.= CAPITOLUL V . DESPRE MELODIE : : Principalele mijloace deexpresie ale muzicii sunt: melodia, ritmul si armonia (armoniain sensul ei general de realizare artistic§. pe. mai multe voci, incluzand deci si polifonia). Factorul primordial al expresiei artistice muzicale |-a constituit ins, de totdeauna, melodia. Ea cuprinde in trupul s&u ritmul, iar in mod virtual, chiar si propria-i armonie. Istoriceste, pe o mare perioada de timp, muzica n- a fost decét melodie si numai tirziu a survenit invesmantarea ei armonicd, prin. acorduri ori suprapuneri in genul polifoniei - sau a fost pusi in stralucire = haina orchestrala. . Poporul roman - ca de altfel si alte popoare - si-a exprimat totdeauna, prin melodii deo rara frumusete s si expresivitate, simfamintele, nazuintele si aspiratiile sale. en Arta muzicalé culté a ae de asemenea, culmi nebinuits atorita faptului.c& geniul creator al omului a cultivat cu ingeniozitate si pasiune melodia. Toti ceilaiti factori ai expresiei artistice muzicale - ritmul, ammonia, dinamica, timbrul (coloritul sonor) etc., au o existent depinzand in primal rand de melodie. Ce este melodia? : 2 ntr-o definire largi, cuprinzitoare, melodia consti ideea sau ee gandirea muzicald exprimatd la o singurd voce prin organizarea artistica a Sunetelor pe plan intonafional si ritmic. definire teoretic’, de ordin structural, melodia const din succesiuni de sunete de indltimi variabile si de diferite durate: "Phu rest Elinde el tnrez- Bucuresti Melodia = Contin Smee + a Sn a a * > Bad ED | KK E24 Db OD 44Elementele structurale ale melodiei_ sunt deci intonatia sub forma succesiunii de intervale deférite - si ritmul - sub forma variatelor durate pe care se desfasoara intonatia. Cat priveste intensitatea si timbrul, celelalte dou’ capacitati expresive ale sunetelor, acestea confer’ melodiei noi posibilitati de infrumusetare (expresie), neconstituind insa elemente de ordin structural. Conditia componisticd_esentiald_a_melodiei consti in aceea ca ea trebuie si posede_un_potential_expresiv bine definit, sa exprime_idei, -sinduri, sentimenie, s& aibz deci un sens emotiv evident, altfel ea ramane in sfera unor simple combinatii de indiimi sonore i rit muri fara vreo legatura cu arta. . Studiul melodiei este, prin natura sa, foarte complex, inceputul insa _ Pleacd de Ja eoria i alelor muzicale si a ritmului.‘TEORIA INTERVALELOR MUZICALE © sure 3 Studiul sisteratic.al intervalelor muzicale se face dupa-doua criterii ¢ un criteriu general acustico-muzical, folosit deci atat in ‘stiinta, cat si in arta sunetelor; ce @ un criteriu special, folosit numai. in muzica, ayand deci la bazi ~~ consideratii si criterii pur muzicale,. Dupé primul criteriu de clasificare se studiazi urmatoarele aspecte: + _intervale simple si compuse (criteriul octavei); ¢ méarimea intervalelor dupa continutul in trepte; ¢_ m&rimea intervalelor dup4 continutul in tonuri si sernitonuri; ¢ intervale complementare (rezultnd din raisturnari). : Dupé cel de-al doilea criteriu de clasificare se studiazi wmiatoarele aspecte: * @ intervale melodice si armonice; \ ‘intervale enarmonice; ¢ intervale diatonice si cromatice; ¢ intervale consonante si disonante. ‘ey Categoriile de intervale dupa criterii generale acustico-muzicale 1. Intervale simple si compuse Toate intervalele ce se formeazi pe spafiul unei_octave sunt considerate intervale simple, iar cele care depases¢ cadrul octavei sunt considerate iitervale compuse, find alcatuite dintv-o octava plus un interval Simpl oarecare. 46Categoria de intervale simple cuprinde, asadar, intreaga serie de intervale incepand cu prima si terminand cu octava (1-8), iar cele compuse, seria de intervale incepand cu nona si terminand cu cvintadecima (9- -15): eee 2 ate interne sim oa . — + = et ie Boe 78 WW LE camped : = Atat intervalele simple cat si cele compuse se deosebesc dupa marimea (continutul) in trepte si dupa marimea (continutul) in tonuri si Semitonuri. : cba 2)Marimea intervalelor dupa continutul in trepte Dupa numéarul treptelor ce contin, intervalele simple poart& urmatoarele denumiri: prima’, secundé, tertd, cvartd, cvintd, sextd, septimd, octava. cessor Cunoscand ca un interval compus se obtine dintr-un interval simplu adaugat la cel de octava, intervalele compuse - dup& numarul treptelor componente - poartaé urmatoarele denumiri: a = oun y $ -nona 4 = secunda peste octava -decima iC = terta peste octava - undecima (# = evarta peste octava. - duodecimajt = cvinta peste octava - terfiadecima | = sexta peste octava - cvartadecima j4 - evintadecima 1$ septima peste octavd octava peste octava (dubla octava) * Prima este un interval ce se formeaz pe aceeasi treaptd prin alterare 476 eos , Tr a nes CA,Mannes ipiaelor ew tul as in tonur} 91 gapaitoqusl Att intervalele simple, cat si cele:compuise, dupa ‘continutul lor in tonuri si semitonuri, pot fi: perfe mari, mici, mdrite, micsorate, dublu- marite si dublu micsorate; acésté iilfime doud categorii find mai putin ilizate in muzica. : 2 ih ite. ok. BATES a.Din categoria intervalelor simple perfecte fac parte: prima, cvarta, cvinta si octaya, Ele sunt considerate perfecte intrucat au un singur aspect de baza - cel perfect -, de la care se obtin apoi direct intervale miarite si micgorate. Diferenta dintre_o marime gi alta vecinad a intervalului este de un a ees Ap de & = > = ost ae On Se She Srv b. Din categoria intervalelor_simple mari si mici. fe:_secunda,.. terfa, sexta Si ima. Fle se prezint& in dublul aspect la baza - mari si-mici = de la care se ajunge, prin alterarea treptelor, la celelalte aspecte (marimi) mirite si micgorate: 48> > : in as am aM a 3 3 eet ot ‘ : + + =. i : 7 Pe ost Se ee ast | Osx om T- Tm IM T+ t rama + eS ey : : =e gt Fest Pat Fiat Intervalele compuse (9, 10™ etc.) pastreazi aceleasi determinari de marime in tonuri si semitonuri, ca gi intervalele simple corespunzatoare: ¢ intervale perfecte: undecima, duodecima si evintadecima; ¢ intervale mari si mici: nona, decima, tertiadecima si cvartadecima. Toate intervalele simple si compuse - atat cele perfecte cat si cele mari si mici - pot deveni miarite, micgorate, dublu-mirite si dublu-micsorate, folosind alteratiile corespunzatoare, afara de prima care mu poate fi micsorata si dublu-micsorata. Un interval se determina in mod complet mentiondnd atat marimea lui in trepte (prima, secunda, tert& etc.), ct si pe cea determinata de continutul in tonuri si semitonuri (perfect, mare, mic, mérit, micgorat etc.) Pentru redarea conventionalé_(prin_simboluri) a intervalelor se utilizeazi cifre si litere, precum gi semnele plus (+) si minus (-), astfel: *__confinutul in trepte; prima ='1; secunda =2; terta =3; cvarta =4; Gvinta=5, sexta=6; septima=7; octava=8; © confinutul in tonuri si semitonuri: intervale perfecte =p, intervalul —jare=M, intervalul mic=m, intervalul marit=+ (semnul ‘plus), intervalul micsorat - (semnul minus), intervalul dublu-marit =++, intervalul dublu-micsorat = Daca vrem s& exprim&im pe aceasta cale un interval oarecare, reunim cele doua simboluri, ca in exemplele urmatoare: b 2M 2m Br pe Gp SS Ss SoS 49Toate intervalele compuse pot fi, de asemenea, marite si micgorate, dublu-marite si _dublu-micsorate, ca si‘ intervalele lor simple Corespunzatoare, De exemplu: : eS hee 5 : . i . bea es aha ae & es $ +—> : er i ie ee ee Ge Cn ea ake ot Intervale complementare (provenite din rasturnarea intervalelor muzicale) > 2 Ee » ver eee Procedeul risturnarii unui interval consta din mutarea sunetului de la bazii Ja octava superioara, sau a sunetului de la varf la octava inferioara. De Sexempli: - vee vor vay = — aE ———— g 7 == \ role ig haza baz bana “Shane Intervalul obtinut prin rasturnare poart numele - de*iiitepval complementar, intrucat adiugandu-se celui initial, inttegeste’ (compléteaza) cu acesta cadrul octavei. . cogent at Prin rasturnare, mdrimea in trepte se schimba dupa cum urmeazai@! si? prima devine octavd (1-8) secunda devine septimd (2-7) terja devine sexta (3-6) - 4 evarta devine cvintd (4-5) cvinta devine cvartd (5-4) sexta devine terfd (6-3) septima devine secundé (7-2) octava devine primd (8-1) ‘Prin risturnare, mirimea in tonuri si semitonuri se schimba dupa cum urmeazai: 8 toes eoeoeove intervalele perfecte raman tot perfecte interyalele mari devin mici intervalele mici devin mari intervalele mdrite devin micsorate intervalele micsorate devin marite eooee 50B. Categoriile de intervale dupa criterii strict muzicale 1. Intervale melodice si armonice Un interval se considera_melodic in cazul ca cele dowd sunete componente sunt emise si se aud succesiv (desfagurare orizontala) din insiruirea mai multor intervale generand melodia. ascemdent shee nce a 2 : : ; E = SS eS ae = ewe tp Un interval se considera armonic in cazul ci cele dowd sunete componente sunt emise si se aud simultan (desfasurare verticald) din succesiunea carora genereazi armonia. ee eee : he ————— a & + = ooo > 2M 3M 4p 2, Intervale enarmonicg Doud sau mai multe intervale se considera enarmonice intrucat reprezinti acelasi spatiu sonor (se aud la fel), deosebindu-se numai grafic prin numele sunetelor componente. Intervalele enarmonice ale tertei mari Do-Mi sunt - spre exemplu - urmatoarele: 3m_= 4- sees = : A 2 3 4 s of a ¥ : in practica, se folosesc numai intervale enarmonice uzuale, cum ar fi in cazul de mai sus: cvartele micsorate de la punctele 2, 4 si cele de terte mari de la punctele 6, 8. 8. Intervale diatonice si cromatice Un interval oarecare se considera diatonic in toate acele sisteme tonale si modale (diatonice) in care apare ca interval _constilutiv, si se considera cromatic in cazul ca in respectivele formatiuni tonale si modale nu este interval constitutiv. te OO 51Sa analizam, din acest punct de vedere, intervalul de cvinta petfecta do-sol; : : - interval diatonic in tonalitatile: de mayer fe inunes natal y SAmajer ¢ + 4 at - interval cromatic in tonalitatile: 2 Re mayer La mayer Reb maj t i = : +: pe eect i" HE ? ~ ca Hee . Onn in cazul c& © tonalitate sau un mod oarecare sunt in intregime diatonice si n-au in cuprinsul lor vreun element cromatic, intervalele ‘dintre treptele acestora sunt toate diatonice. . Daca ins& apare un element cromatic in ordinea'diatonica a tonalit sau ‘imodului respectiv, intervalele ce se formeazi cu acest élement (cromatic) devin implicit cromatice. a in tonalitatea Ja minor armonic - spre exemplu - intervalele avahd iii componenta. sunetill sof diez, sunt toate cromatice pentru aceasta. tondlitate: Lun 4, Intervale consonante si disonante a. Dupa principiile armoniei tonale clasice, un interval se considera consonant in cazul c& cele doud sunete componente - auzite simultan - produc impresia auditiva de contopire si atasare reciproca. . In functie de puterea de contopire gi atasare mai mare sau mai micd a celor doua sunete, se disting doua feluri de intervale consonante: perfecte si imperfecte. a Ca_intervale consonate_perfecte sunt considerate: prima, octava, _ovinta $i evarta; iar consonante imperfecte: tertele si sextele mari gi mici: ~ * ee ees Poe ene yey 52: ee . r a = é t a — t ‘ oe a Se aS > Groene nfe b. in opozitie cu cel consonant, un interval se considera disonant in_ cazul c4 sunetele sale componente - auzite simultan - produc impresia auditiva de respingere reciproca, i conceptul armoniei clasice sunt considerate disonant. secundele si septimele mari si mici, precum si toate intervalele méarite simi pie Pipmneae need SLL Pees eves ae Tm Ae at be Se 7. 8 r t t er =a t + + =o See ie t > aye SF : Se Orice interval disonant provoaca, atat in melodie ct si in armonie, o amumiti tensiune si instabilitate care se cer rezolvate (linistite) intr-un interval consonant. Este principiul de baz4 al lucrului componistic in armonia tonal clasica, ce se aplicd si in ceea ce priveste rezolvarea acordurilor disonante si cele consonante. Intervalele compuse - deci mai mari decat octava - pastreaza aceeasi calitate de consonanti ori disonanti ca si intervalele lor simple corespunzatoare. De exemplu: _ nonele mari si mici sunt disonante ca i secundele mari $i mici: ¢ undecima perfecta este consonantd ca si cvarta perfectd etc. ee N 53