Sceneta de sfarsit de an scolar 2009-2010

Povestitorul 1
Nu toţi copiii-s fericiţi
Sunt unii trişti şi necăjiţi
Căci n-au părinţi, un adăpost
Că n-au pe lume nici un rost.

Povestitorul 2
Ei n-au pe nimeni să-i alinte
Şi sfaturi bune să le dea
Iar tu ce ai, să iei aminte
Ajută-i dacă poţi cumva!

Povestitorul 1
Un colţ de pâine, nişte bani
O haină, nişte jucării
Oferă celor ce-s sărmani
Şi înzecit , tu vei primi!

Povestitorul 2
Noi o poveste vă vom spune
Despre-un copil orfan de mamă
Ce-avea prieten doar un câine
Lizuca şi Patrocle-i cheamă.

Povestitorul 1
Astăzi , de-acasă au fugit
Şi spre bunici ei au pornit
Căci doar acolo se simt bine
Şi-s îngrijiţi cum se cuvine;
Dar iat-o pe Lizuca, vine!

Lizuca
Am bătut de multe ori
Drumul ăsta spre bunici
Este presărat cu flori
Uite una chiar aici.
(se îndreaptă către Floarea Soarelui)

Vai cât a crescut de mare!

Seamănă cu mândrul soare
Şi ce-naltă şi frumoasă
Parcă e împărăteasă!
-Spune! Ce mai faci mata?
Floarea Soarelui
-Ziua bună, fata mea!
Mulţumesc de întrebare;
Coc seminţele la soare,
Căci sunt Floarea soarelui,
Răsfăţata cerului.
-Spuneţi! Unde ati plecat?

Lizuca
-La bunicii mei din sat!
-Hai , Patrocle să plecăm!
-Bun rămas, floare frumoasă!

Floarea soarelui
-Du-te, du-te sănătoasă!

Lizuca
Uite, Patrocle, aici
Un muşuroi de furnici.
Stai cuminte, să nu-l strici!
De cu zori şi până-n seară
Furnicuţele tot cară
Sacii cu provizii-n casă
Pentru iarna friguroasă.

Furnicuţa 1
Suntem harnice, să ştii
Ne trezim în zori de zi.
Măturăm, aerisim,
Spălăm rufe sau gătim
Şi copiii îi îngrijim.

Furnicuţa 2
Ziua plecăm fiecare
Să aducem de mâncare
Str’ngem boabe în cămară
Şi ne-ntoarcem de cu seară.

Patrocle
În curând se face noapte
Hai să mergem mai departe!

Povestitorul 2
Şi aşa cum scrie-n carte,
Întâlniră o bătrânică
Tristă, slabă , mărunţică
Ce păşeşte-ncetinel
În mână c-un toiegel.

Lizuca
-Bună ziua, mătuşică!
Sfânta Miercuri
-Să te faci mare , Lizucă!
Nu-I aşa că ai plecat
La bunicii tăi din sat?

Lizuca
-Dar de unde stii mata ?
Sfânta Miercuri eşti cumva?
Despre tine-am auzit
Însă nu te-am cunoscut.
Unde-I căţeluşa ta,
Cea cu dinţii cei de fier
Şi măsele de oţel?

Sfânta Miercuri
-De ce-ntrebi? Te temi de ea?
Căţeluşa este-acasă.
Am lăsat-o să păzească
Întreaga gospodărie,
Căci cu hoţii...nu se ştie!

Lizuca
-Nu ne temem noi de ea,
Că suntem oameni cinstiţi!
Acum iute vom pleca…
Sărut-mâna, Buna mea!

Sfânta Miercuri
-Să trăiţi, iubiţii mei!

Povestitorul 3
Au ajuns la un pârâu
Unde apa-I pân`la brâu
Dar nu vor a trece-o-not
O vor trece pe un pod.
(pe pod se află o broscuţă)

Lizuca
(speriată)
-Patrocle, uite o broscuţă!
Dacă ne va face rău?

Patrocle
-Hei , Lizuca, nu te teme
Treci pe pod, te apăr eu!

Broscuţa
-…Ce s-a speriat drăguţa!
Nu te teme sunt broscuţa
Chiar acum m-arunc în lac
Loc să treci, pe pod îţi fac!
Broscuţa
(cântă)
Mă cunoaşteţi, sunt broscuţa Oac!
Toată ziua dau concert pe lac
N-are nimeni tra,la,la, tra,la,la
Voce ca a mea tra,la,la , tra,la,la

(Lizuca şi patrocle trec podul şi ajung în Dumbrava Minunată)

Lizuca
Câte păsări sunt aici!
Ciocănitori şi mierloi,
Ia ascultă-le Patrocle,
Parc-ar râde acum de noi!

Ciocănitoarea
-Poc,poc,poc,poc!
Ieşi tu gâză, ieşi gândac!
Poc,poc,poc,poc!
Ciocul meu e ca un ac.
Şi cu el sub coaja tare
Caut puilor mâncare
Eu vin iute-n ajutor
Tuturor copacilor
De omizi eu îi feresc!

Mierla
-Te cunosc, dragă Lizuca,
Ştiu că eşti cam necăjită,
Şi vreau să te-nveselesc.
Pentru tine ciripesc!
(decorul rămâne acelaşi, se schimbă doar fundalul cu cer cu lună şi stele)

Povestitorul 4
Soarele a asfinţit
Şi înserarea s-a lăsat.
Pe cer luna s-a ivit
Nu vor mai ajunge-n sat.

Lizuca
-Ce ne facem , noi Patrocle?
Drumul nu se mai cunoaşte.
Ştiu că tu o să mă aperi,
De vre-un pericol mă va paşte.
Căci eşti vrednic şi viteaz,
Mă scapi iute de necaz!

Patrocle
Stelele au răsărit.
Vom rămâne în pădure.
O lumină am zărit.
Hai să cerem găzduire!
Licuriciul
Nu-i lumină dintr-o casă
Doar eu luminez aici!
Mă găsiţi în iarba deasă:
Sunt vestitul licurici.

Lizuca
Brrrrrrr! Se lasă frig afara!

Licuriciul
Dacă vreţi să mă urmaţi
Vă conduc la o căscioară,
Unde o să înoptaţi.
(îi conduce la răchită)

Lizuca
-Mulţumim, dragă Licurici!
Poate vom rămâne aici.

-Mătuşă Răchită, te rugăm

Ne dai voie să intrăm
În căsuţă la mata?
Nu avem unde pleca...

Răchita
-Pofteşte, Lizuca
La mine-n căsuţă!
Îţi dau o saltea de muşchi
Şi o periniţă.
Până ziua se iveşte
Vei dormi împărăteşte.

Lizuca
Multumim! Aici la tine
E atât de cald şi bine!
(cei doi vor să se culce, dar se aude glasul greieraşului)

Greierele
- …Cri,cri,cri sunt greieraşul.
Cânt într-una cu arcuşul.
Nu mi.-e teamă c-o să zică
Iar vecina mea furnică:
(schimbându-şi glasul)
“Eşti un leneş, iar nu strângi
Boabe!...şi la iarnă plângi
Că nimic n-ai adunat... “

-Nu mă las eu de cântat!!!

Patrocle
Şrii ceva, măi greieraş?
Aş dormi…dar nu mă laşi.
Cântă şi altundeva
Nu lângă căsuţa mea!

Lizuca
(speriată)
-Vai , Patrocle, am zărit
Urechi lungi…şi-am auzit
Parcă şi un fâsâit.
Darcă o fi vreun bursuc?

Patrocle
-După el , acum mă duc!
(aleargă după iepuraş şi se întoarce)
-Doar un iepure era,
Şi ce iute mai fugea!

Lizuca
-Îi era frică de mata!

Povestitorul 3
Deodată, ca prin vis,
Lizuca văzu în noapte
Că o uşă s-a deschis
Şi-au intrat cu toţii şapte.
Şase bărbăşi mititei
Şi-o domniţă lângă ei!

Lizuca
Vă cunosc, v-am mai văzut
Într-o carte mai demult,
Când trăia măicuţa mea
Şi poveşti ea îmi citea.
Şi ce bine mai era…!

Domniţa
-Lizuca, aşa-i că iubeşti
Sfaturi, basme şi poveşti?

Lizuca
-Cât de bine mă cunoşti!
Mama îmi spunea acasă
Că fac viaţa mai frumoasă.

Domniţa
-Fiindcă eşti fetiţă bună,
Vei vedea sub clar de lună
Păsări, gaze şi jivine
Ce-or dansa doar pentru tine!
(cu toţii vor dansa pe o melodie veselă)
Lizuca
(îi aplaudă)
-Ce spectacol minunat!
(către pitici)
-Voi de ce nu aţi dansat?

Piticii
-Suntem şase meşteri fauri,
Batem cu ciocane aur,
Scoatem pietre nestemate
Şi comorile-ngropate.
Facem scule de argint
De jucat nu avem timp.
Numai noaptea noi ieşim
Căci de oameni ne ferim.

Domniţa
-În Dumbrava minunată
E o lume fermecată,
Însă oamenii de rând
N-o cunosc, n-o văd nicicând
Numai tu, căci ne eşti dragă
Ştii povestea din Dumbravă.
-Ei …dar vine Mosul Ene
Pe la tine, pe la gene.
Noi acum plecăm , Lizucă
Tu încearcă şi te culcă.

Povestitorul 4
--A fost un vis ?E-adevărat?
Niciodată nu va stii
Fiindcă s-a trezit , copii,
La bunicii ei în sat.

Povestitorul 1,2,3,4
Două mâini, uscate, mici
Cu drag o îmbrăţişează
I se pare că visează!
Dar , nu! Lizuca-i trează
Iar bunica ei îi spune
O poveste cu albine
Care-au săgetat cândva
Mama vitregă şi rea,
Ce copilul nu-si iubea!