5.1.

Noţiunea, forma şi conţinutul contractul ui

matrimonial
Conform art. 27 Codul Familiei, contractul matrimonial este
convenţia încheiată benevol între persoanele care doresc să se
căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi
obligaţiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în
caz de divorţ.
Contractul matrimonia l este un contract consensual, cu titlu
oneros. 1.El intră în vigoare din momentul cînd părţile s-au înţeles
în privinţa tuturor clauzelor şi această înţelegere a fost semnată în
forma cerută de lege.

2 Scopul încheierii contractului matrimonial este de a

modifica regimul patrimonial al soţilor, pentru ca el să satisfacă
necesităţile lor.
3.Subiecte ale contractului matrimonial pot fi persoanele
care doresc să se căsătorească sau soţii. Nu pot încheia contractul
matrimonial persoanele majore incapabile, precum şi minorii care
încă nu au calitatea de soţi.
O altă condiţie pentru încheierea contractului matrimonial este
consimţămîntul, adică exteriorizarea voinţei juridice. Validitatea
convenţiei presupune coincidenţa voinţei lăuntrice cu cea externă.
Pentru a fi valabil, consimţămîntul trebuie să provină de la
persoana cu discernămînt; să fie exprimat cu intenţia de a produce
efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie viciat.
Conform prevederilor art. 28 alin. 3 Codul Familiei, contractul
matrimonial se încheie în formă scrisă şi se autentifică
notarial .
 4. Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea
contractului. Obiectul contractului matrimonial îl constituie
drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor, în mod prioritar,
partea ce reglementează regimul juridic al bunurilor soţilor.

Conţinutul contractului matrimonial reprezintă prin sine

alegerea şi constatarea regimului juridic matrimonial dintre soţi
sau viitorii soţi.

Conform art. 29 alin. 4 Codul Familiei, în contractul

matrimonial soţii au dreptul să stipuleze obligaţia de întreţinere
reciprocă.
În cazul soţului inapt de muncă , care are dreptul la întreţinere
conform legislaţiei în vigoare, condiţiile acestei întreţineri pot fi
numai îmbunătăţite şi în nici un caz defavorizate.

1. În contract poate fi stabilit şi dreptul la întreţinere a

unuia dintre soţi care după lege nu beneficiază de acest drept.
Legislaţia enumără şi clauzele care nu pot fi prevăzute în
contractul matrimonial (art. 29 alin. 6 Codul Familiei).
1.1 În primul rind, contractul matrimonial nu poate afecta
capacitatea juridică a soţilor.
1.2 Astfel, în contract nu poate fi prevăzută interdicţia unui soţ de
a se ocupa de o anumită activitate sau interdicţia de a încheia un
anumit tip de convenţie, de exemplu, contract de donaţie .
După cum vedem, contractul matrimonial nu poate conţine lezări
totale sau parţiale ale capacităţii de exerciţiu şi folosinţă.
1.3 În al doilea rînd, în baza contractului matrimonial nu poate
fi lezat dreptul soţilor de a se adresa în judecată , deoarece acest
drept este expres prevăzut de art. 26 al Constituţiei Republicii
Moldova şi este un principiu al dreptului familiei
1.4 . În al treilea rînd, contractul matrimonial nu poate
reglementa relaţiile personale nepatrimoniale dintre soţi.
1.5 În al patrulea rînd, drepturile şi obligaţiile dintre soţi şi copiii
lor nu pot forma conţinutul contractului matrimonial, deoarece
relaţiile dintre părinţi şi copii formează o altă instituţie a
dreptului familiei.
1.6 În al cincilea rînd, contractul matrimonial nu poate limita
dreptul soţului inapt de muncă la întreţinere (art. 82-83 Codul
Familiei).
În fine, contractul matrimonial nu poate prevedea condiţii care ar
leza drepturile şi interesele legitime ale soţilor sau contravin
principiilor şi naturii relaţiilor familiale (art. 29 alin. 6 Codul
Familiei).

Modificarea şi rezilierea contractului

matrimonial
În conformitate cu legislaţia familială, contractul matrimonial
poate fi modificat sau reziliat în orice moment, în baza acordului
dintre soţi.
1.Acordul privind modificarea sau rezilierea contractului
matrimonial se întocmeşte în scris şi se autentifică notarial (art.
30 Codul Familiei). 2.La modificarea contractului drepturile şi
obligaţiile patrimoniale ale soţilor se menţin, , iar la reziliere
încetează din momentul autentificării notariale pentru viitor.
3. In lipsa contractului matrimonial, raporturile patrimoniale
dintre soţi vor fi reglementate de normele regimului legal al
bunurilor soţilor şi obligaţia de întreţinere dintre soţi şi foştii soţi.
 4. Atunci cînd unul dintre soţi refuză să modifice sau să
rezilieze contractul matrimonial, celălalt se poate adresa în
instanţa de judecată cu o cerere pentru a-şi apăra dreptul pe care
el îl consideră lezat.
5. Modificarea şi rezilierea contractului matrimonial poate fi
efectuată de către instanţa judecătorească în modul şi temeiurile
prevăzute de legislaţia civilă.
6. Temei pentru modificarea contractului matrimonial poate servi
şi faptul că unul dintre soţi refuză să-şi execute obligaţiile ce îi
revin. In acest caz instanţa de judecată trebuie să stabilească că
neexecutarea este intenţionată sau din culpă gravă şi că
neexecutarea dă temei soţului cointeresat să presupună că nu
poate conta pe executarea în viitor a contractului.
7. Contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat şi în
baza altor clauze prevăzute de soţi la încheierea contractului
(boala unuia dintre soţi, invaliditatea, pierderea venitului etc).

5.3. Încetarea şi declararea nulităţii contractului

matrimonial
Conform art. 31 Codul Familiei, clauzele contractului matrimonial
se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepţia celor care
au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei.

1.După cum este prevăzut în art. 31 alin. 2 Codul Familiei,

contractul matrimonial poate fi declarat nul total sau parţial de
către instanţa judecătorească în baza temeiurilor prevăzute de
Codul Civil. Conform art. 31 alin. 3 Codul Familiei, contractul
matrimonial poate fi declarat nul la cererea unuia dintre soţi sau a
procurorului în cazul cînd el conţine clauze care lezează drepturile
şi interesele unuia dintre soţi, ale copiilor minori ori ale altor
persoane ocrotite prin lege.
Este de menţionat faptul că în acest caz contractul poate fi
declarat nul total sau parţial, adică nulitatea se aplică numai în
privinţa clauzelor care contravin legislaţiei.

Nulitatea căsătoriei declarată de către instanţa judecătorească în

temeiul art. 41 Codul Familiei duce la nulitatea contractului
matrimonial. Excepţie poate exista în cazul cînd unul dintre soţi a
fost de bună credinţă (art. 44 alin. 3 Codul Familiei), adică nu a
ştiut şi nici nu putea să ştie despre existenţa impedimentelor la
căsătorie. Contractul matrimonial poate fi declarat nul de către
instanţa judecătorească la cererea soţului a cărui interese au fost
încălcate prin încheierea acestui contract, sau la cererea tutorelui
soţului incapabil, sau la cererea procurorului. Contractul
matrimonial declarat de instanţa judecătorească nul este nul din
momentul încheierii lui şi nu produce efectele juridice care au fost
stipulate în conţinutul lui .