Pregătire examen –Drept Constituțional.

Noțiunea dreptului constituțional ca ramură de drept

1) definiți noțiunea ramurii dreptului constituțional.

Răspuns- norme după care funcționeaza statul fiind ramura fundamentală de drept care reglementează
modul de organizare a societății în stat.

2) Determinați obiectul și metoda ramurii dreptului constituțional(trasaturi specifice)

Răspuns -În funcţie de metoda de reglementare (modul în care statul acţionează asupra unor relaţii
sociale) şi obiectul reglementării (un cadru de relaţii sociale cu trăsături specifice, care formează un
domeniu sau un sector distinct), normele juridice se grupează în ramuri de drept.

La rîndul ei ramura de drept constituie un ansamblu distinct de norme juridice, legate organic între ele,
şi care reglementează relaţii sociale cu acelaşi specific, folosind aceeaşi metodă sau acelaşi complex de
metode.

Unele ramuri de drept, formate dintr-un număr mai mare de norme juridice şi avînd drept obiect de
reglementare un cerc mai larg de relaţii sociale, pot cuprinde în sine subramuri de drept (dreptul locativ
- subramură a dreptului civil; dreptul parlamentar - subramură a dreptului constituţional).

Raporturile de drept constitutional și subiectele raportului constitutional

1)Notiunea de raport de drept constitutional și noțiunea de subiectelor raportului juridic.

Raport juridic de drept constitutional – este un raport social care se desfasoara intre oameni.

Raport de DR constitutional- caracterul acestui raport este determinat de voința reglementat de

normele juridice de drept constitutional

Subiect al raport juridic –oamenii luati individyal sau in colectiv (poporul , partidele, cetateni..)

2) Enumrați subiectele raporturilor de drept constitutional și clasifficati raporturile de drept

constitutional.

Poporul. Afirmaţia că poporul este subiect de drept constituţional este întemeiată chiar în dispoziţiile
Constituţiei, potrivit cărora puterea aparţine poporului, care încredinţează exerciţiul ei unor organe
alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Statul. Apare ca subiect al raporturilor de drept constituţional fie direct, fie reprezentat prin organele
sale

Cetăţenii Republicii Moldova. Se pot manifesta în calitate de subiecţi de drept constituţional în trei
cazuri: ca persoane fizice, ca persoane învestite cu anumite funcţii într-un organ de stat, organizaţi pe
circumscripţii electorale într-un corp electoral.

Organele statului. Organele legislative apar întotdeauna ca subiect al raporturilor de drept

constituţional, pe cînd celelalte organe (executive, judecătoreşti, etc…) pot fi subiecte de drept
constituţional numai dacă participă la un raport juridic în care celălalt subiect este poporul, statul sau
organele legislative, şi dacă raportul se naşte în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.
Organele interne ale Parlamentului (Comisiile permanente) sunt subiecte ale dreptului constituţional
atunci, cînd îndeplinesc atribuţiile de avizare şi control
 2

Această categorie de raporturi juridice este reglementată de normele constituţionale - norme enunţate
de organul reprezentativ şi unica autoritate legislativă - Parlamentul Republicii Moldova, în condiţiile
unei proceduri speciale. Aici trebuie de menţionat că, deşi majoritatea raporturilor de drept
constituţional sunt purtătoare ale acestui atribut, există şi raporturi de drept constituţional, a căror
premisă juridică nu îl constituie o normă constituţională - în sensul indicat mai sus - ci alte norme
juridice emise de alte organe ale statului şi în condiţiile altor proceduri (numai atunci cînd ele
reglementează raporturi sociale ce au calitatea de a fi elemente constitutive ale activităţii de instituire şi
exercitare a puterii de stat).

3)Indetificați trasaturile raportului de drept

- Raportul de drept constituţional este raport social, care se naşte, se desfăşoară şi se stinge numai între
oameni - persoane fizice luate individual sau grupate în colective, pe de o parte, şi o autoritate publică,
pe de altă parte.

- Raportul de drept constituţional este un raport de voinţă. Caracterul voliţional al raportului de drept
constituţional este condiţionat de faptul că aici intervine, pe de o parte, atît voinţa autorităţii statale,
exprimată în conţinutul normei de drept constituţional, atît şi voinţa subiecţilor participanţi la raportul
de drept constituţional.

- Raporturile de drept constituţional iau naştere, se desfăşoară şi se sting în cadrul unor relaţii sociale de
o importanţă deosebită.

Normele juridice constituționale și instituțiile juridice constituționale

1)Noțiunea normei juridice constituționale și instituțiile juridice constitutionale

Răspuns- Norme de drept constituţional sânt normele care reglementează conduita oamenilor în
relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat.
Aceste norme sânt cuprinse atât în constituţie cât şi în alte acte normative care sânt izvoare de drept
constitutional

Instituţia juridică de drept constituţional. Ea reprezintă un cadru distinct de norme de drept

constituţional, care reglementează relaţii fundamentale cu acelaşi specific. În cadrul instituţiilor de drept
constituţional pot fi incluse: Statutul juridic al persoanei şi cetăţeanului, Forma de guvernămînt,
Structura de stat, Regimul politic, Sistemul electoral, Suveranitatea naţională şi Reprezentarea populară,
Controlul constituţionalităţii legilor ş.a

2) Clasificati normele juridice constituționale si indicati Sistema institutiilor juridice

Răspuns- în constituţional care pot fi clasificate conform diferitelor criterii.

În dependenţă de sfera funcţională deosebim: - norme constituţionale de reglementare; - norme

constituţionale de protecţie. Marea majoritate a normelor constituţionale sunt norme de drept care
reglementează nemijlocit relaţiile sociale fundamentale.

Normele constituţionale de protecţie prezintă, în cea mai mare parte a lor, interdicţii ("Nici o ideologie
nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului", consacră art.5, p.2 din Constituţia Republicii
Moldova). În funcţie de natura conduitei pe care o prescriu, normele de drept constituţional se divizează
în: - norme constituţionale de împuternicire sau de competenţă ("Preşedintele Republicii Moldova
primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în
Republica Moldova", Constituţia Republicii Moldova, art.86, al.3);

- norme constituţionale onerative (imperative sau categorice), ("Legile organice se adoptă cu votul
majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi" - art.74, al.1 din Constituţia Republicii
Moldova). După caracterul relaţiilor sociale reglementate, normele constituţionale pot fi: - norme
constituţionale materiale ("Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină
recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei" - art.53, p.1 din Constituţia
Republicii Moldova).

La rîndul lor, instituţiile juridice de drept constituţional, extinse după volum, pot fi constituite din
instituţii juridice mai mici. De exemplu, instituţia sistemului electoral cuprinde instituţia drepturilor
electorale ale cetăţenilor şi procedura electorală. Iar procedura electorală, între altele, include în sine
următoarele instituţii: fixarea alegerilor, propunerea candidaţilor, campania electorală, efectuarea
alegerilor, constatarea rezultatelor alegerilor etc

3)Formulați trăsăturile caracteristice ale normelor juridice constituționale și a instituțiilor..

Normele de drept constituţional se clasifică în norme de aplicaţie mijlocită şi norme de aplicaţie directă.
Norme de aplicaţie mijlocită (indirectă): norme care dau reglementări de principiu. Pentru a fi puse în
aplicare în cazuri concrete, sânt urmate de reglementări suplimentare prin alte ramuri de drept. Ex.:
norma cuprinsă în constituţie care prevede că statul ocroteşte căsătoria şi familia şi apără interesele
mamei şi copilului este urmată de reglementări date de codul familiei. Norme de aplicaţie
nemijlocită(directă): normele care reglementează direct relaţiile sociale şi nu au nevoie de a fi precizate
printr-o lege organică sau ordinară. Ex.: norma cuprinsă în constituţie privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor.

Izvoarele ramurii dreptului constitutional

1)notiunea de izvor de drept al ramurii dreptului constitutional , enumerate izvoarele ramurii dreptului
constitutional.

Răspuns-izvor de drept- Termenul de „izvoarele dreptului‖ are două sensuri: material şi formal.

Izvoarele materiale (denumite şi izvoare reale) sânt un sistem de factori sociali, politici, ideologici,
materiali etc., care determină acţiunea legiuitorului sau dau naştere unor reguli izvorâte din necesităţile
practice de reglementare prin norme juridice a unor relaţii sociale. Izvoarele formale ale dreptului
presupune forma de adoptare sau sancţionare a normelor juridice, modul de exprimare a normelor
(forma acesteia).

După opinia profesorului I.Muraru, pe care o susţin majoritatea savanţilor, pentru a identifica izvoarele
de drept constituţional trebuie să apelăm la două criterii: autoritatea publică emitentă şi conţinutul
actului normativ. Izvoarele formale ale dreptului constituţional sânt numai actele normative adoptate de
autorităţile publice reprezentative.

Acest acte normative trebuie să conţină norme juridice care să reglementeze relaţii sociale
fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat. Izvoarele formale
ale dreptului constituţional sunt: constituţia şi legile de modificare a constituţiei, legea ca act juridic al
Parlamentului, tratatele internaţionale ratificate. Luând în consideraţie faptul că izvoarele formale ale
dreptului constituţional diferă de la un sistem la altul, vom analiza principalele izvoare de drept
constituţional general recunoscute în toate sistemele de drept.
Pe parcursul evoluţiei istorice au fost cunoscute următoarele izvoare formale de drept: obiceiul juridic,
precedentul judiciar şi practica judecătorească, doctrina juridică, contractul normativ şi actul
normativ.

2)impottanta constitutiei ca izvor de drept

Constitutia este recunoscută in unanimitate ca izvor formal principal al dreptului . Calitatea

constitutieieste detrminata de faptul ca originea acestia rezidă in deținătorul suverantitatii nationale ,
adică în popor ori rganul reprezentativ . importanta ,constitutiei ca izvor principal de drept este sustinut
de si de faptul ca aceasta reglemnteaza relatii sociale .

Locul și rolul DC in sistemul dreptului

1)Descrieti locul si rolul dreptului constitutional in sistemul dreptului.

În literatura de specialitate se consideră că pentru a determina locul pe care-l ocupă ramura de drept
constituţional în sistemul dreptului, este necesară studierea a două aspecte şi anume: 1. Importanţa
relaţiilor sociale reglementate de normele dreptului constituţional;

Valoarea formelor juridice, prin care voinţa deţinătorilor puterii de stat devine drept. În ceea ce priveşte
primul aspect, normele de drept constituţional reglementează relaţiile sociale fundamentale, care apar
în procesul organizării şi exercitării puterii de stat. Este incontestabil faptul că relaţiile sociale, ce apar în
domeniul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii de stat prezintă importanţa majoră pentru popor,
căci, cucerind puterea, cei ce se află la cîrmă pot să organizeze întreaga viaţă economică, socială şi
politică.

Cel de-al doilea aspect cercetat exprimă ideea, că valoarea deosebită a relaţiilor sociale, reglementate
prin normele ramurii de drept constituţional, necesită exprimarea voinţei guvernanţilor prin intermediul
celor mai importante forme de exprimare a normelor juridice, şi anume prin acte normative de
reglementare primară a relaţiilor sociale. De aceea, aceste relaţii sociale se reglementează în primul rînd
prin constituţie - legea fundamentală a statului, care se plasează în fruntea actelor normative

Rolul conducător al dreptului constituţional faţă de celelalte ramuri ale dreptului oglindeşte unitatea
sistemului nostru de drept, unitate care constă în faptul că diferitele ramuri, ce alcătuiesc sistemul de
drept al Republicii Moldova, reflectă expresia voinţei întregului popor şi, prin urmare, au acelaşi scop -
protecţia tuturor relaţiilor sociale. Importanţa deosebită a dreptului constituţional este determinată şi
de faptul că normele acestei ramuri consacră şi garantează instituţiile fundamentale ale democraţiei
(pluripartidismul, pluralismul politic, egalitatea în drepturi, reprezentarea naţională, votul universal,
egal, direct, secret, liber exprimat ş.a).

2)Stabiliti legatura dreptului constitutional cu ale ramuri de drept

Dreptul constituţional este acea ramură de drept care reglementează modul de organizare a societăţii în
stat, esenţa, forma şi mecanismul statului, atribuţiile şi responsabilitatea guvernanţilor, drepturile şi
îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului. Normele juridice de drept constituţional
reglementează forma de stat, forma de guvernământ, regimul politic, organizarea şi funcţionarea
Parlamentului, Guvernului, Preşedintelui statului, instanţelor judecătoreşti, Curţii Constituţionale, modul
de organizare a societăţii în stat, drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi
cetăţeanului. Noţiunea dreptului constituţional nu trebuie confundată cu cea de Constituţie. Constituţia
este o parte a dreptului constituţional, cea mai importantă parte, însă drept constituţional există chiar şi
acolo unde nu există constituţie, domeniul său de aplicare fiind mai largă decît cea a constituţiei.
Relaţiile sociale din aceste domenii sunt apoi reglementate detaliat prin normele dreptului civil,
dreptului administrativ, organizării judecătoreşti

DC – ca stiinta

1)Relatati despre DC ca știintă și locul in sistemul de stiinte sociale si juridice

În acest sens, dreptului constituţional îi corespunde ştiinţa dreptului constituţional, Astfel, unii consideră
că ştiinţa dreptului constituţional reprezintă un sistem de cunoştinţe istorice, logic fundamentalizate,
căpătate în rezultatul cercetării dreptului constituţional ca ramură de drept, a relaţiilor reglementate de
această ramură, precum şi a practicii realizării normelor constituţionale. Alţi autori o definesc drept o
ramură deosebită a ştiinţelor juridice, ce are drept obiect de studiu organizarea societăţii în stat,
raporturile din domeniul instituirii, menţinerii şi exercitării puterii publice, precum şi normele de drept
care reglementează aceste raporturi. În opinia noastră, punctul de pornire în determinarea justă şi
completă a conceptului ştiinţei dreptului constituţional îl constituie obiectul său de studiu. Dacă
admitem că obiectul de studiu al ştiinţei dreptului constituţional îl constituie cele mai importante relaţii
social-economice şi politice, care sunt reglementate de norme de drept constituţional, putem conchide
că ştiinţa dreptului constituţional este ştiinţa juridică, ce are ca obiect de studiu normele de drept
constituţional şi relaţiile sociale din domeniul instituirii, menţinerii şi exercitării puterii de stat,
reglementate de aceste norme, precum şi concepţiile specialiştilor în materia dreptului constituţional.

Importanţa ştiinţei dreptului constituţional este destul de semnificativă, deoarece ea satisface o serie de
necesităţi practice, principalele dintre care sunt următoarele:

1. Ea ajută la explicarea şi cunoaşterea ştiinţifică a normelor de drept constituţional, ajungîndu-se la o

mai bună interpretare şi aplicare a lor.

2. Ea constituie un sprijin deosebit de importat pentru organele competente în adoptarea normelor de

drept constituţional deoarece, analizînd condiţiile care au determinat adoptarea unor anumite norme,
se poate constata în ce măsură aceste norme corespund cerinţelor societăţii.

Ştiinţele juridice de ramură s-au întemeiat pe măsura dezvoltării şi extinderii reglementărilor juridice în
cele mai diverse domenii ale vieţii sociale şi constituirea ramurilor de drept, astfel încît fiecare ramură
de drept formează obiectul unei ştiinţe juridice de ramură. În acest sens, dreptului constituţional îi
corespunde ştiinţa dreptului constituţional

Ştiinţa dreptului constituţional, la fel ca alte ştiinţe, se bazează pe folosirea unei metodologii, a unui
ansamblu de metode şi procedee, cu ajutorul cărora are loc studierea normelor de drept constituţional
şi a relaţiilor sociale reglementate de ele

2)DETERMINATI OBIECTUL , METODA ȘI IZVOARELE ȘTIINȚEI DREPTULUI CONSTITUȚIONAL.

Dacă admitem că obiectul de studiu al ştiinţei dreptului constituţional îl constituie cele mai importante
relaţii social-economice şi politice, care sunt reglementate de norme de drept constituţional, putem
conchide că ştiinţa dreptului constituţional este ştiinţa juridică, ce are ca obiect de studiu normele de
drept constituţional şi relaţiile sociale din domeniul instituirii, menţinerii şi exercitării puterii de stat,
reglementate de aceste norme, precum şi concepţiile specialiştilor în materia dreptului constituţional.

Studiul metodelor de cercetare, utilizate în domeniul de investigare a ştiinţei dreptului constituţional ne

permite să evidenţiem următoarele metode: Metoda logică. În cercetarea fenomenului juridico-statal
ştiinţa dreptului constituţional se foloseşte de categoriile, legile şi raţionamentele logice. Metoda
istorică. Potrivit acesteia ştiinţa dreptului constituţional cercetează relaţiile sociale fundamentale şi
normele de drept constituţional, care reglementează aceste relaţii în perspectiva şi evoluţia istorică a
lor. Metoda comparatismului. Cercetarea comparativă a diferitor instituţii juridice de la o ţară la alta,
compararea sistemelor juridice naţionale contribuie la desprinderea factorilor ce determină trăsăturile
lor comune şi specifice. Metoda comparatismului indică calea de utilizare a experienţei legislative şi de
reglementare normativă în domeniul relaţiilor sociale, ce ţin de dreptul constituţional, luîndu-se în
considerare faptul că orice reglementare juridică trebuie să răspundă, în primul rînd, necesităţilor
naţionale, specificului şi particularităţilor statului respectiv, iar pentru găsirea soluţiilor optime se
studiază şi experienţa constituţională a altor sisteme de drept.

. Izvoarele ştiinţei dreptului constituţional sunt cunoştinţe sistematizate despre obiectul de studiu al
acestei ştiinţe, elucidate în lucrările ştiinţifice, (monografii, articole, manuale).

Dezvoltarea științei dreptului constitutional

A) INDETIFICATI ETAPELE PRINCIPALE ȘI DIRECTIILE DE DEZVOLTARE A ȘTIINȚEI DREPTULUI C ÎN LUME

SI IN RM.

Începînd, însă, cu secolul XVII, dar mai ales al XVIII-lea, în unele state din Europa încep să apară germenii
ştiinţei dreptului constituţional (a dreptului de stat). În această epocă apar primele opere de valoare
ştiinţifică, pe care s-au întemeiat un şir de principii, folosite la crearea ştiinţei dreptului constituţional.

În Republica Moldova, pînă la declararea suveranităţii şi independenţei statale, ştiinţa dreptului

constituţional, fiind determinată de concepţiile marxist-leniniste privind dezvoltarea societăţii şi statului,
practic nu recunoştea orientările doctrinelor occidentale de drept constituţional.

În această perioadă ştiinţa dreptului constituţional s-a limitat mai mult la proslăvirea organelor puterii
de stat existente şi la analiza lor prin prisma reglementărilor juridice. Unele caracteristici ale ştiinţei la
această etapă ne dovedesc inutilitatea sa, printre ele: -gradul neînsemnat al cercetărilor în domeniul
relaţiilor constituţionale ;

Aşadar, menţionăm următoarele criterii, care servesc drept bază la periodizarea ştiinţei dreptului
constituţional: 1. Factorii externi - etapele principale de dezvoltare a societăţii şi a statului.

2. Factorii interni - etapele de dezvoltare a legislaţiei, specificul dezvoltării ştiinţei însăşi.

La etapa actuală funcţia prospectivă preia locul întîi, sarcina ştiinţei dreptului constituţional constînd,
mai ales, în a oferi legiuitorului soluţii pentru noile reglementări.

Vorbind despre întemeierea dreptului constituţional ca ramură fundamentală în sistemul de drept din
Republica Moldova, trebuie să menţionăm necesitatea argumentării ştiinţifice a ramurii menţionate.
Deoarece dreptul constituţional ocupă un loc de frunte în cadrul sistemului de drept, datorită rolului
crescînd al Constituţiei şi reformelor constituţionale, el capătă o funcţie socială importantă de reglor al
reformelor sociale şi determinant al statutului juridic aparţinînd autorităţilor publice, partidelor şi
organizaţiilor social-politice, altor subiecţi de drept constituţional.

B)COMPARAȚI ETAPA SOVIETICĂ ȘI POST SOVIETICĂ DE DEZVOLTARE A ȘTIINȚEI DREPTULUI ÎN RM

c-*

Corelatia științei dreptului cu alte stiinte

A) INDETIFICATI STIINTELE CU CARE INTERACTIONEAZA DREPTUL CONSTITUTIONAL

*
 Noțiunea și esența constituției

A) DEFINITI NOTIUNEA CONTITUTIEI ȘI DETERMINATI TRASATURILE PRINCIPALE A EI

Constituţia este ansamblul regulilor de drept, indiferent de obiectul lor, elaborate în scris şi sistematic
de către un organ de stat, constituit special în acest scop (adunarea constituantă) şi urmând o procedură
specifică de elaborare şi modificare. Constituţia este o lege supremă din punct de vedere juridic în
raport cu toate celelalte legi. Caracterul de lege fundamentală rezultă din conţinutul şi calitatea
reglementărilor

TRASATURI

Definitorie pentru constituţie este forţa sa juridică. Ea are o forţă juridică supremă, ceea ce plasează
constituţia în vârful ierarhiei izvoarelor dreptului şi impune regula conformităţii întregului drept cu
dispoziţiile constituţiei

-SUPREMĂ

fiind un act ce consfinţeşte şi garantează principiile fundamentale ale vieţii sociale şi de stat, precum şi
drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

C) eVALUȚI ESENTA CONSTUTUTIONALISMULUI

În Republica Moldova evoluţia constituţionalismului este marcată odată cu adoptarea unor acte de
importanţă istorică - Declaraţia cu privire la suveranitate, Declaraţia cu privire la independenţă etc, care
au influenţat forma de guvernământ, structura de stat, regimul politic şi care au contribuit la 6
adoptarea Constituţiei Republicii Moldova la 29 iulie 1994. Astfel, constituţionalismul contemporan este
o stare de fapt complexă, de natură politico-juridică, ce exprimă un sistem de opinii şi concepţii
progresiste cu privire la receptarea în Constituţie a valorilor general-umane privind statul de drept
democratic, protecţia drepturilor omului separarea şi echilibrul puterilor în stat. Constituţionalismul este
mediul adecvat pentru exercitarea drepturilor omului şi eliminarea discriminării, la nivel naţional,
regional şi european.

Apariția și dezvoltarea constitutiei

A) RELATATI IN LINII GENERALE APARITIA SI DEZVOLATREA CONSTITUTIEI IN LUME

Este dificil de apreciat momentul exact al apariţiei Constituţiei în lume. Cei ce iau în considerare numai
constituţiile scrise, pornesc de la Constituţia SUA din 1787 şi cea franceză din 1791 sau de la declaraţiile
de drepturi din cele două state, considerate acte constituţionale. Cei ce au în vedere şi constituţiile
cutumiare sau semi-cutumiare, pornesc în general de la Constituţia Marii Britanii. Primele constituţii
scrise au fost precedate de „Declaraţii de drepturi", aşa cum au fost „Declaraţia de independenţă a
statelor nord-americane„ din 4 iulie 1776 şi „Declaraţia franceză a drepturilor omului şi ale cetăţenilor"
de la 1789. Aceste acte, care în concepţia unor autori sunt adevărate constituţii, au constituit baza
viitoarelor legi fundamentale.

B)TRASATURILE PRIMELOR CONSTITUTII DIN LUME

În anul 1918 este adoptată prima constituţie socialistă din lume – Constituţia Republicii Federative
Sovietice

-şi-a impus voinţa sa întregii societăţi, cu toate că pretindea că exprima voinţa şi interesele întregii
societăţi.

această Constituţie a preîntâmpinat fărâmiţarea Rusiei ca stat unitar într-o multitudine de state
autonome –
C) ESTIMAȚI DEZVOLTAREA CONSTITUTIEI RM

Continut normative al constitutiei

A) DETERMINATI ȘI DESCRIEITI OBIECTELE DE REGLEMENTARE A CONSTITUTIEI

C) EVALUTI CONTINUTUL NORMATIV A CONSTITUTIEI RM

Conţinutul normativ al Constituţiei din majoritatea statelor cuprind norme ce se referă la: forma de
guvernămînt, structura de stat, regimul politic al statului, fundamentele politice, economice, sociale şi
religioase ale statului, statutul juridic al persoanei, separaţia puterilor în stat, controlul
constituţionalităţii legilor, drepturile şi îndatoririle cetăţenilor etc, iar în preambulul Constituţiei RM sunt
incluse şi valorile supreme ale poporului nostru, cum ar fi: statul de drept, pacea civică, democraţia,
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi
pluralismul politic. Conţinut ul normativ al Constituţiei este un conţinut complex, cuprinzând principiile
fundamentale în toate domeniile vieţii politice, economice, sociale, culturale, juridice etc. Conţinutul
reglementărilor constituţionale oferă Constituţiei caracterul de lege fundamentală pentru ca relaţiile
sociale ce formează obiectul acestor reglementări sunt relaţii fundamentale şi sunt esenţiale pentru
instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat

n viziunea noastră, conţinutul normativ al constituţiei exprimă esenţa acesteia, de aceea în prezenta
lucrare nu vom apela la noţiunea de conţinut socal al constituţiei.

Forma și structura constitutiei

A) DEFINITI NOTIUNEA FORMEIȘI STRUCTURII CONSTITUTIEI

Structura Constituţiei. Structura desemnează elementele ce alcătuiesc „corpul” Constituţiei şi legăturile

specifice dintre acestea. Majoritatea constituţiilor scrise sînt structurate în titluri, capitole, secţiuni si
articole

Forma constituţiei este manifestarea exterioară a normelor de drept exprimate în sursele juridice. Prin
forma externă a constituţiei se subînţelege expresia verbală a dispoziţiilor constituţionale într-un act
unitar codificat, iar prin forma internă – modul de organizare, structura conţinutului ei care asigură
coerenţa elementelor structurale ale sale, consecutivitatea amplasării lor.

Forma constituţiei este manifestarea exterioară a constituţiei în izvoarele de drept: legi, cutume politice,
precedente judiciare şi acorduri constituţionale. Acesta este un aspect al formei constituţiei, alt aspect al
ei fiind structura proprie oricărui lucru.

B)DETERMINATI FORMELE CONSTITUTIEI SI COMPARATILE

Cunoaştem mai multe criterii de clasificare a constituţiilor, şi anume:

a) în dependenţă de forma de exprimare avem:

Constituţiile nescrise sau cutumiare sunt compuse din reguli cu privire la organizarea puterii ce nu au
forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate şi se aplică temporar în rezultatul unor lovituri
de stat sau revoluţii.

Constituţiile scrise sunt compuse dintr-un sigur act normativ codificat sau din mai mutre legi
constituţionale.
Din punctul de vedere al formei, constituţiile se împart în: - constituţii ce constau dintr-un singur act
(monoconstituţii); - constituţii a căror expresie exterioară este mai complexă şi constă din câteva surse
de drept (policonstituţii).

Constituţiile codificate reprezintă un act normativ unitar şi se împart în constituţii desfăşurate şi

nedesfăşurate

Tendinţa unor state de a adopta constituţii desfăşurate nu înseamnă o cotitură progresistă în

constituţionalism. Împotriva constituţiilor desfăşurate vorbesc cel puţin doi factori: în primul rând, cu cât
mai detaliată este constituţia, cu atât mai des trebuie modificată; în al doilea rând, detalierea excesivă a
constituţiei are ca rezultat faptul că dispare diferenţa dintre normele constituţionale şi celelalte norme
juridice.

Constituţiile nedesfăşurate reglementează cele mai importante instituţii ale statului, fără a intra în
detalii. Pentru ca o astfel de constituţie să-şi îndeplinească funcţia sa juridică, deseori nu este suficientă
analiza vreunei norme constituţionale aparte, ci se impune interpretarea ei sistematică.

În cazul când constituţia este formată din mai multe acte normative, documente, izvoare de drept,
aceasta este necodificată

C) FORMA SI STRUCTURA C RM

Din grupul constituţiilor nedesfăşurate face parte şi Constituţia Republicii Moldova. e reglementează
cele mai importante instituţii ale statului, fără a intra în detalii. Pentru ca o astfel de constituţie să-şi
îndeplinească funcţia sa juridică, deseori nu este suficientă analiza vreunei norme constituţionale
aparte, ci se impune interpretarea ei sistematică.

Structura constituţiei reprezintă arhitectura sa internă, adică modul şi consecutivitatea expunerii

elementelor constitutive ori, altfel spus, organizarea subiectivă a normelor create de constituant în
conformitate cu cerinţele de tehnică legislativă şi tradiţiile juridice naţionale, ţinând cont de specificul
relaţiilor sociale fundamentale reglementate.

Preambulul este partea introductivă a constituţiei, în care, de regulă, se descriu condiţiile adoptării ei,
scopurile, sarcinile şi importanţa ei, principiile de bază ale politicii de stat. dispoziţiile cuprinse în
conţinutul acestuia nu au valoare de norme juridice, dar au importanţă normativă pentru interpretarea
EXACTA

Partea principală cuprinde normele juridice într-o anumită succesiune – în mod obişnuit, la începutul
constituţiei se fixează organizarea şi forma de stat, drepturile omului, apoi urmează reglementarea
statutului parlamentului, al şefului de stat şi al guvernului; a justiţiei, a autorităţilor de control al
constituţionalităţii legilor şi, în final, a autorităţilor administraţiei publice locale.

Dispoziţii tranzitorii. Estefiresc căadoptarea unor reglementări normative noi este soldată cu substituirea
vechilor reglementări de acest gen. Pentru a exclude o eventuală discrepanţă între noile şi vechile
reglementări, este necesar ca noua reglementare să conţină norme tranzitorii care să asigure o trecere
de la vechi la nou. Utilitatea dispoziţiilor tranzitorii este văzută şi în necesitatea de a evita ”…
retroactivitatea noii reglementări juridice, ca şi ultraactivitatea celei vechi”.

De exemplu, Constituţia Republicii Moldova, conform art. 1 din Titlul VII (Dispoziţii finale şi tranzitorii), a
dispus intrarea în vigoare a acesteia doar la 27 august 1994. Dispoziţiile tranzitorii au urmărit scopul să
instituie o punte de trecere între reglementările Constituţiei din 1978 şi ale Constituţiei noi.

. Dispoziţiile finale conţin norme destinate reglementării acţiunilor necesare pentru implementarea
constituţiei. De regulă, în acest compartiment este reglementat modul de intrare a constituţiei în
vigoare, sunt fixate termenele de formare a autorităţilor nou-instituite, termenele de adoptare a
legislaţiei organice şi de altă natură menţionate în textul constituţiei.

Amendamentele formează o parte separată a constituţiei doar atunci când modificările şi completările
nu sunt incluse în textul de bază

Anexele constituie un fenomen relativ rar întâlnit în tehnica constituţională, ele se practică uneori în
statele federative.

Adoptarea și abrogarea constituțiilor

A) Determinati sau descrieit PREVEDERILE GENERALE PRIVIND ADOPTAREA ȘI ABROGAREA

CONSTITUȚIILOR

Supremaţia Constituţiei determină o procedură specială de adoptare. Adoptarea Constituţiei este un

proces complex în cadrul căruia sînt diferenţiate trei elemente: 1.Iniţiativa adoptării; 2. Organul
competent să adopte; 3. Modurile de adoptare.

Abrogarea Constituţiei. În majoritatea cazurilor constituţiile sunt abrogate în rezultatul loviturilor de

stat, revoluţiilor sau destrămării unor state federale şi apariţia unor noi state independente (de ex.
destrămarea URSS). În acest context, actuala Constituţie a Republicii Moldova a fost adopată după ce
Republica Moldova a devenit un stat suveran şi independent. Constituţia Republicii Moldova prevede la
Dispoziţii finale şi tranzitorii articolul 1, că intră în vigoare la data de 27 august 1994. La aceeaşi dată,
Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 este în întregime abrogată.

B) CLASIFICAȚI CONSTITUȚIILE DUPĂ MODUL DE ADAPTARE

Din punct de vedere al modului de adoptare a constituţiilor există:

Constituţia acordata reprezintă Constituţia care este adoptată de către monarh, ca stăpân absolut, care-
şi exercită puterea sa. Această Constituţie este o operă a monarhului şi este adoptată datorită
constrângerilor ce se fac faţă de monarh. Ca rezultat, el este nevoit sâ recunoască unele drepturi
cetăţenilor.

Statutul (Constituţia plebiscitară) se votează pe cale plebiscitară. Datorită acestui fapt, ea se consideră
mai progresivă faţă de constituţia acordată. Unul din neajunsurile ei este faptul că procesul organizării
plebiscitului se bazează pe teroare şi presiuni.

Constituţia-pact este adoptată prin intermediul încheierii unui (contract) între popor şi rege, unde
poporul este reprezentat de Parlament. Prin acest act, guvernanţii impuneau anumite condiţii
monarhului de care el trebuia să ţină cont.

Constituţia-convenţie era adoptata de către o adunare denumită convenţie. Această adunare se alegea
cu scopul de a adopta Constituţia. Ea se deosebeşte de celelalte constituţii prin faptul că era adoptată de
o adunare reprezentativă a corpului electoral.

e) Constituţia referendară. De asemenea este adoptată de către o adunare constituantă (uneori de

către parlament) şi supusă unui referendum popular pentru aprobarea definitivă. Acest mod de
adoptare a constituţiei este considerat cel mai democratic. Pentru aceasta, însă, este nevoie ca proiectul
ei să fie elaborat în condiţiile publicităţii, să fie adoptat de către Parlament sau o Adunare Constituantă,
referendumul să fie organizat în condiţii de pace, fără constrângere sau orientare forţată a electoratului

Constituţia parlamentară este adoptată de Parlament, la adoptarea căreia se parcurg mai multe elape,
şi anume: 1. iniţiativa constituţională; 2. elaborarea proiectului; 3. discutarea publică a proiectului; 4.
adoptarea proiectului de către Parlament cu o majoritate calificată (cel puţin 2/3 din numărul total al
membrilor Parlamentului); 5. aprobarea Constituţiei de către popor prin referendum.
C) ARGUMENTATI PROCEDURA DE ADOPTARE SI ABROGARE A COSTITUTII

În literatura de specialitate printre situaţiile în care se adoptă o Constituţie nouă sunt descrise
următoarele: - formarea unui stat nou. Apariţia unui stat nou reprezintă un proces politic complex, care
solicită adoptarea unor dispoziţii de natură politico-juridică prin care sunt reglementate caracteristicile
teritoriului, structura de stat, forma de guvernământ, regimul politic, se certifică existenţa unei anumite
populaţii pe acest teritoriu, sunt prevăzute principiile şi normele privitor la mecanismul şi instituţiile de
exercitare a puterii suverane, drepturile şi îndatoririle cetăţenilor etc.; - când în viaţa unui stat au loc
schimbări politice structurale, fundamentale, soldate cu schimbarea regimului politic ori reînnoirea
bazelor politico-juridice, economice, sistemul social-politic sau desăvârşirea unităţii naţionale; - când în
viaţa statului are loc o schimbare importantă cu caracter politic sau social-economic care nu afectează
însă esenţa statului sau regimul politic. Este o situaţie determinată de faptul că constituţia nu mai
corespunde noilor realităţi social-politice şi nu mai oferă societăţii un cadru constituţional eficient.

Constituţia RM se atribuie la categoria constituţiilor parlamentare, deoarece a fost adoptată dc

Parlamentul Republicii Moldova la 29iulie 1994 cu voiul a 2/3 din numărul total de deputaţi.

Iniţiativa adoptării constituţiei.

4- Organul competent să adopte constituţia.

5- Modurile de adoptare a constituţiei.

1. Se consideră că iniţiativa constituţională privitor la adoptarea constituţiei aparţine unui organism

social, statal sau politic, care ocupă locul de frunte în sistemul politic al unei societăţi.

2. Organul competent să adopte constituţia este desemnat prin noţiunea de putere constituţională sau
putere constituantă prin care se înţelege ”puterea care are competenţa de a adopta sau a modifica o
constituţie”. A devenit o tradiţie clasică schema conform căreia competenţa adoptării unei constituţii
noi trebuie să aparţină organului care ”deţine sau care a fost învestit cu putere constituantă originară”.

Există însă cazuri când starea social-politică din ţară este de aşa natură, încât se procedează la abrogarea
constituţiei. abrogarea ei poate avea loc numai prin adoptarea unei noi constituţii de către puterea
constituantă. În opinia noastră, abrogarea constituţiei printr-o lege de revizuire este inacceptabilă.
Deseori în urma abrogării constituţiei apare pericolul ca anumite legi şi acte normative administrative să
vină în contradicţie cu textul noii legi fundamenatale

Revizuirea constitutiilor

A)DESCRIETI PREVEDERILE GEENRALE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUȚIILOR

. Pentru o sincronizare a normelor din constituţie cu nevoile societăţii şi a exclude lacunele apărute pe
parcursul aplicării constituţiei este aplicată procedura revizuirii.

Constituţia RM se atribuie la categoria constituţiilor rigide. Procedura de revizuire a Constituţiei

cuprinde 5 etape:

- iniţiativa de revizuire;

- dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică competentă;

- adoptarea legii de revizuire;

- promulgarea legii de revizuire;

- publicarea legii de revizuire.

Procedura de revizuire a constituţiei este guvernată de anumite reguli, printre care: - dreptul de a revizui
constituţia trebuie să aparţină autorităţii publice care a adoptat-o; - autoritatea publică împuternicită să
revizuiască constituţia trebuie să fie prevăzută de înseşi normele constituţionale; - procedura de
revizuire a constituţiei nu trebuie să se deosebească, în principiu, de cea de adoptare. Este considerat că
această regulă implică o procedură complicată de modificare, fiind numită şi teoria ”paralelismului” sau
”simetriei” formelor.

Se mai cere ca procedura de revizuire a constituţiei să fie ”clară şi precisă”, deoarece aceasta asigură
buna funcţionare a instituţiilor constituţionale, asigură încrederea între partidele politice,precum şi
încrederea cetăţenilor în instituţiile constituţionale.

B) CLASIFICATI CONSTITUTIILE DUPĂ MODUL DE REVIZUIRE

După cum am constatat, în funcţie de modul în care constituţiile pot fi revizuite, ultimele se împart în
rigideşi flexibile. Aceste tipuri au rezistat încercărilor timpului şi, după părerea noastră, nu este nevoie să
introducem o altă terminologie.

În sistemul constituţiilor considerate ”rigide", orice modificare constituţională cuprinde întotdeauna o

majoritate coastituţională de 2/3 la nivelul întregului Parlament, dar şi un referendum popular, în care
majoritatea cetăţenilor trebuie să se pronunţe în favoarea modificărilor constituţionale. Constituţiile
rigide subliniază valoarea şi autoritatea supremaţiei Constituţiei, promovînd un sistem de valori în cadrul
căruia o schimbare trebuie efectuată întotdeauna în anumite forme şi proceduri, diferite de acelea ale
legilor ordinare.

În acelaşi timp, dezvoltarea societăţii impune schimbări, reglementarea juridică a acestor schimbări,
asigurarea dinamicii vieţii, fapt ce conferă constituţiei un caracter flexibil. O constituţie democratică
trebuie să ofere luarea liberă a deciziei în chestiunile de constituire a puterii politice. Constituţia nu doar
instituie statul în sens material, ci în mare măsură stabilizează şi raţionalizează viaţa POLITICĂ

C) ARGUMENTATI PROCEDURA SPECIALA PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUTIEI REPUBLICII MOLDOVA

I. Iniţiativa de revizuire a Constituţiei. În conformitate cu prevederile art. 141 din Constituţie,iniţiativa

revizuirii poate aparţine: - unui număr de cel puţin 200.000 de cetăţeni ai Republicii Moldov cu drept de
vot; - unui număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament; -Guvernului.

II. Dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică competentă. Preşedintele

Parlamentului sau vicepreşedinţii lui înaintează proiectul de lege spre dezbatere şi avizare Comisiei
permanente sesizate în fond de competentă ce ţine proiectul respectiv. Pentru dezbaterea proiectului
de lege constituţională, se cer în mod obligatoriu avizele tuturor comisiilor permanente, avizul Direcţiei
juridice a Aparatului Parlamentului, precum şi cel al Guvernului în caza când iniţiativa nu-i aparţine. În
baza avizelor menţionate, Comisia specială sau comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un
rapot asupra proiectului de lege constituţională şi-l prezintă Biroului permanent, împreună cu avizul
Curţi Constituţionale. Decizia asupra proiectului de lege consitituţională dezbătut în prima lectură se
adoptă de către Parlament, sub formă de hotărâre, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. După
aprobarea proiectului de lege constituţională în prima lectură, Preşedintele Parlamentului cere opinia
deputaţilor privind punerea la vot a proiectului în a doua lectură sau transmiterea acesteia comisiei
speciale sau comisiei permanente sesizate în fond pentru examinarea amendamentelor şi pregătirea
proiectului pentru dezbaterea în a doua lectură. Apoi, se va pune la vot în lectura a doua şi definitivă.
Dezbaterea proiectului de lege în a treia lectură se va efectua la decizia Parlamentului în cazul
proiectelor de legi constituţionale, proiectelor de legi organice în problemele bugetului, finanţelor,
economiei care necesită considerabile cheltuieli financiare, precum şi în cazul tratatelor internaţionale.
III. Adoptarea legii de revizuire a Constituţiei. Aceasta este activitatea finală a deputaţilor prin care se
acordă proiectului calitatea de lege. Conform art.74 din Constituţia R.M. legile constituţionale se adoptă
cu votul a 2/3 din numărul deputaţilor aleşi.

IV. Promulgarea legii de revizuire a Constituţiei. Legile, inclusiv legile de revizuire a Constituţiei
adoptate de Parlament, se promulgă de Preşedintele RM conform art.74 din Constituţia RM.
Preşedintele, care este şef al statului, este, totodată, şi un garant al securităţii actelor normative, astfel,
dacă voinţa legiuitorului contravine unor principii generale, atunci Preşedintele RM poate cere
Parlamentului, doar o singură dată reexaminarea legii pentru orice motive ce fac ca legea în ansamblu
sau o parte a ei inacceptabilă.

V. Publicarea legii de revizuire a Constituţiei. Legile de revizuire a Constituţiei se publică în Monitorul

Oficial al RM.

Clasificarea constitutiilor

A) CARACETRIZATI IN LINII GENERALE CLASIFICAREA CONSTITUTIILOR (NOTIUNEA ȘI IMPORTANTA

CLASIFICARII

Constituiile se clasifica in dependent in forma de exprimare acestea fiind constitutii scrise si nescrie dar
sunt si dupa procedura de revizuire acestea fiind rigie și flexibile . O altă clasificare ar fi in dependent de
regimul politic acestea impătinduse in constitutii democratice si autoritare . O ultimă clasificare in
dependent de durata acestea fiind permanente si temporare. Consider că este necesar de afi clasificate
pentru a fi mai usor sau mai efectiv de a intelege care si ce scop au .

B)CLASIFICATI CONSTITUTIILE IN DEPENDENTA DE DIFERITE CRITERII DE CLASIFICARE

Cunoaştem mai multe criterii de clasificare a constituţiilor, şi anume:

a) în dependenţă de forma de exprimare avem: Constituţiile nescrise sau cutumiare sunt compuse din
reguli cu privire la organizarea puterii ce nu au forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate şi
se aplică temporar în rezultatul unor lovituri de stat sau revoluţii. Constituţiile scrise sunt compuse dintr-
un sigur act normativ codificat sau din mai mutre legi constituţionale.

b) în dependenţa de procedura de revizuire, constitutiile se impart în: Constituţiile rigide sunt acele
constituţii care stabilesc, prin normele sale constituţionale, o procedură complicală de modificare sau
prevăd o perioadă în care o parte sau întreaga Constituţie nu poate fi modificată. Constituţiile flexibile
pot fi modificate de către legiuitor printr-o procedură similară cu cea de modificare a unei legi ordinare.
c) În dependenţa de regimul politic: Constituţiile democratice prevăd drepturile şi libertăţile cetăţenilor,
principiul pluripartidismului, separaţia puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a participa şi a alege
organele statale. Constituţiile autoritare limitează drepturile cetăţenilor şi promovează politica şi
ideologia unui singur partid.

d)În dependenţă de durata în timp avem constituţii: -permanente- majoritatea constituţiilor lumii; -
temporare - se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit, în cazuri excepţionale

C) EVALUATI CONSTITUTIA RM DUPA DIERSE CRITERII DE CLASIFIACRE

Dupa regimul politic consider ca C RM este una democratică care are rolul de a proteja drepturile si
libertatile tuturor cetătenilor , datorita suprematiei pe care o are fapt demonstrate in constitutie in art 7
deasemenea art 24 drept la viata si integritate art 25 libertatea individuala si suguranta art 16 eglitatea
principiul pluripartidismului, separaţia puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a participa şi a alege
organele statale
 Supremati constitutiei

A) DEFINITI NOTIUNEA SUPREMATIEI CONSTITUTIEI

Supremaţia Constituţiei se explică prin aceea că aceasta este legea supremă. Totodată, supremaţia
Constituţiei este un rezultat al faptului că modificarea ei trebuie adoptată de către Parlament cu
majoritatea calificată de 2/3 din numărul total al deputaţilor, spre deosebire de legile organice sau cele
ordinare. Supremaţia Constituţiei a fost şi este fundamentată pe democratism.

B) INDICATI TEMEIURILE CARE II CONFERĂ SUPREMATIE CONSTITUTIEI

conferă autoritate guvernanţilor, îndreptăţindu-le deciziile şi garantându-le aplicarea;

- determină funcţiile şi atribuţiile ce revin autorităţilor publice;

- consacrând drepturile şi datoriile fundamentale, diriguieşte raporturile dintre cetăţeni, dintre ei şi

autorităţile publice;

- indică sensul sau scopul activităţii statale, adică valorile politice, ideologice şi morale sub semnul cărora
este organizat şi funcţionează sistemul politic;

- reprezintă temeiul fundamental şi garanţia esenţială a ordinii de drept;

C)ARGUMENATI SUPREMATIA CONSTITUTIEI

Supremaţia Constituţiei se explică prin aceea că aceasta este legea supremă. Totodată, supremaţia
Constituţiei este un rezultat al faptului că modificarea ei trebuie adoptată de către Parlament cu
majoritatea calificată de 2/3 din numărul total al deputaţilor, spre deosebire de legile organice sau cele
ordinare. Supremaţia Constituţiei a fost şi este fundamentată pe democratism. Conţinutul Legii
fundamentale reflectă condiţiile social-politice şi istorice existente la un moment dat într-o societate
dată, tradiţiile istorice, interesele naţionale, cultura politică a poporului. Constituţia, ca izvor principal al
dreptului este o parte integrantă a acestuia. Stabileşte principiile fundamentale pentru întregul sistem
de drept. Toate celelalte ramuri îşi găsesc punctul de plecare în prevederile Constituţiei. Orice abatere
de la aceasta este considerată o încălcare a Constituţiei, ea ducând la nulitatea normei respective. Dacă
o normă constituţională este modificată, atunci se modifică şi norma ramurii de drept, deoarece în
permanenţă trebuie respectată concordanţa întregului drept cu Constituţia. Supremaţia Constituţiei
implică o serie de coasecinţe juridice, dar este asigurată în acelaşi timp şi de garanţii.

Se cunosc trei garanţii juridice ale supremaţiei Constituţiei şi anume:

controlul general al aplicării Constituţiei;

controlul constituţionalitâţii legilor;

îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia.

Controlul general al aplicării Constituţiei este rezultatul faptului că întreaga activitate statală este
organizată prin Constituţie. Constituţia statorniceşte formele fundamentale de realizare a puterii de stat
şi categoriile de organe ale statului. Totodată, stabilind sistemul statal, Constituţia stabileşte şi
competenţa organelor de stat. Toate organele statului trebuie sâ-şi desfăşoare activitatea în
conformitate şi în limitele stabilite prin Constituţie. Pentru ca acest lucru să nu rămână o simplă cerinţă,
orice Constituţie organizează un sistem complex şi eficient de control al aplicării acesteia.

11 Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată dc verificare a conformităţii legii cu

Constituţia. Ca instituţie a dreptului constituţional, acesta cuprinde regulile privitoare la organele
competente a face această verificare, procedura de urmat, precum şi măsurile ce pot fi luate după
realizarea acestei proceduri. În general controlul constituţionalităţii legilor este considerat o garanţie a
supremaţiei Constituţiei.

Îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia presupune ca prevederile din Constituţie să fie

aplicate şi respectate de toţi cetăţenii.

Controlul constitutionalității

A)DEFINIT NOTIUNE DE CONTROL CONSTITUTUIONAL

În doctrina juridică constituţionalitatea legilor este considerată o parte componentă a principiului

legalităţii . , constituţionalitatea legii este cerinţa de legalitate a legii, adică legea trebuie să fie adoptată
cu respectarea dispoziţiilor normelor constituţionale. Într-o formă mai simplă, noţiunea de
constituţionalitate poate fi apreciată drept validitate a unei legi sau a unui act juridic în funcţie de
conformitatea conţinutului său cu ceea ce prevede constituţia unei ţări.

De regulă, controlul constituţionalităţii este definit ca activitate a organelor competente de a verifica,

depista, constata şi înlătura necorespunderea actelor normative constituţiei, legilor, activitate în
procesul căreia organele date sunt împuternicite să anuleze aceste necorespondenţe. Supravegherea
constituţională însă este o atribuţie care include dreptul de a atenţiona asupra erorii, de a suspenda
acţiunea actului ce nu corespunde constituţiei, iar dreptul de a anula sau corecta actul îl deţine exclusiv
organul decontrol. Supraveghere constituţională se consideră, de asemenea, activitatea de adresare nu
subiectului care a emis actul neconstituţional, ci celui abilitat să-l anuleze.

B) DETREMINATI TIPURILE DE CONTROL COSTITUTIONAL

Doctrina dreptului constituţional cunoaşte mai multe criterii în baza cărora pot fi stabilite modalităţile
de realizare a controlului constituţionalităţii legilor. În funcţie de timpul în care se efectuează, controlul
constituţionalităţii legilor poate fi anterior adoptării legilor şi posterior adoptării legilor. Controlul
anterioradoptării legilor, denumit şi control prealabil, sau preventiv, se exercită în faza de proiect al legii.
În ceea ce priveşte acest control, credem că el nu este un veritabil control al constituţionalităţii, căci atât
timp cât legea nu este adoptată, proiectul poate fi îmbunătăţit chiar de către iniţiator sau poate fi
abandonat. Acest control este mai mult o garanţie de legalitate, deci şi de constituţionalitate. Controlul
posterioradoptării legilor se exercită asupra legilor deja adoptate sau asupra actelor cu forţă juridică
egală legii. În această situaţie, în obiectivul controlului explicit, de regulă, cad organele de stat, care pot
decide procedura de a aplica sancţiuni. Acesta este un control veritabil al constituţionalităţii legilor.

În funcţie de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor, el poate fi intern şi extern.

Controlul intern se realizează de către însuşi organul care a emis actul normativ, iar cel extern - de către
o altă autoritate publică.

În funcţie de consecinţele cu caracter juridic ce survin în urma controlului constituţionalităţii legilor,

acest control poate fi consultativ şi decisiv.

În urma controlului consultativ poate fi adoptată o hotărâre de natură morală şi nicidecum juridică. În
baza hotărârii adoptate în urma controlului decisiv, actul normativ, supus controlului constituţionalităţii
legilor, poate fi declarat constituţional sau neconstituţional.

Ţinând cont de obligativitatea realizării, controlul constituţionalităţii legilor poate fi obligatoriu şi

facultativ. În cazul controlului obligatoriu, actul normativ este supus în mod indispensabil controlului, de
obicei celui anterior.

Controlul facultativ se realizează numai la iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de lege.

După formă controlul constituţionalităţii legilor poate fi abstract şi concret.

Controlul abstract presupune verificarea unui act normativ sau a unei norme juridice în afara vreunui
caz concret. Acest control este unul pe cale de acţiune şi poate funcţiona a posteriori, când se realizează
asupra unei norme care deja a intrat în vigoare, sau a priori, când priveşte o normă care nu a intrat încă
în vigoare. În acest caz organele de control al constituţionalităţii legilor sunt sesizate de către autorităţi
politice.

Controlul concret se realizează numai în urma unui proces judiciar concret la a cărui soluţionare a fost
aplicat un act normativ incert din punct de vedere constituţional. Această formă de control este
întotdeauna posterioară şi se referă la o normă intrată în vigoare

Doctrina dreptului constituţional cunoaşte mai multe forme ale controlului constituţionalităţii legii. a) În
dependenţă de timpul în care se efectuează controlului constituţionalităţii legilor:

Controlul anterior adoptării legilor (prealabil, preventiv) se exercită în faza de proiect al legii.

Controlul posterior adoptării legilor se exercită asupra legilor deja adoptate sau asupra actelor cu forţă
juridică egală legii.

2. În dependenţă de formă controlul constituţionalităţii legilor este:

Controlul abstract presupune verificarea unui act normativ în afara cazului concret.

Controlul concret are loc numai în urma unui proces judiciar unde trebuie să se aplice un act normativ a
cărui constituţionalitate este suspectă.

3. În dependenţă de modul înscrierii în Constituţie controlul constituţionalităţii legilor se împarte în:

Controlul explicit este prevăzut de însăşi Constituţia.

Controlul implicit nu-i prevăzut de constituţie dar el reiese din principiul legalităţii.

4. În dependenţă de spaţiul de realizare a controlului constituţionalităţii legilor: Controlul intern se

realizează de organul care a emis actul normativ. Controlul extern se realizează de o altă autoritate
statală.

5. În dependenţă de conţinut controlul constituţionalităţii legilor: Controlul formal atrage atenţia asupra
condiţiilor şi cerinţelor ce ţin de elaborarea şi adoptarea unui act normativ. Control material verifică
conformitatea conţinutului actului cu prevederile constituţionale.

6. După volum: Controlul general se referă la toate relaţiile sociale reglementate de constituţie.
Controlul particular se referă la anumite relaţii concrete (ex.: drepturile fundamentale ale omului)8

C)ARGUMENATTI NECESTIATEA CONTROLULUI COSTITUTIONAL IN RM

Consider important pentru efectuarea controlului constiturional deoarece Controlul constituţionalităţii

legilor la iniţiativa particularilor îndeplineşte trei funcţii:

1) de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale;

2) de control constituţional, totodată fiind şi un mod de exprimare a legitimităţii justiţiei constituţionale;

3) pedagogică, supunând constituţia la judecata opiniei publice, iar poporului posibilitatea afirmării
constituţiei sale democratice.

Să ne referim, pentru început, la noţiunea de constituţionalitate a legilor. În doctrina juridică

constituţionalitatea legilor este considerată o parte componentă a principiului legalităţii. Aceasta admite
ca elaborarea actelor normative să se realizeze de către organele competente, după o procedură
stabilită în prealabil, cu respectarea dispoziţiilor actelor normative emise de către organele de stat, care
ocupă o poziţie ierarhică superioară faţă de cele emitente. În această ordine de idei, legea organică
ordinară şi actele normative subordonate legii trebuie să corespundă constituţiei pentru a respecta
condiţiile

De ex la rez unui litigiu concret, prin care persoana, ce se consideră vătămată în drepturile sale, se poate
adresa Curţii Constituţionale împuternicite să supună actul atacat unui control de constituţionalitate”

Noțiunea și esenta statului

A)DEFINIT NOTIUNEA STAULUI, DENUMERATI DESCRIETI FUNCTIILE STAULUI

Statul este un mecanism care fiind un instrument de realizare a intereselor unor grupe sociale concrete
are drept scop menţinerea păcii sociale, armonizarea intereselor şi instaurarea echităţii sociale.

formal există trei funcţii ale statului, care rezultă din aplicarea principiului
separaţiei puterilor: funcţia legislativă, funcţia executivă, funcţia jurisdicţio-nală
(judecătorească).
Funcţia legislativă reprezintă acea activitate a statului care are ca obiect
elaborarea de norme de conduită cu caracter general, impersonal şi obligatoriu,
susceptibile de a fi aduse la îndeplinire prin forţa de constrângere a statului. în
principiu, funcţia legislativă este exercitată de către parlament. Practica a admis
însă ca şi guvernul să exercite, în condiţiile prevăzute de constituţie, o activitate
legislativă, cunoscută sub numele de „putere de reglementare” a guvernului.
Funcţia executivă (guvernamentală) constă în asigurarea bunului mers al
serviciilor publice, organizarea, aplicarea legilor şi adoptarea actelor necesare
pentru activitatea de administrare pe plan central şi local. Din această
perspectivă, actele emise în realizarea funcţiei executive sunt diverse: decrete
ale preşedintelui ţării, hotărâri şi ordonanţe ale guvernului, ordine, instrucţiuni,
regulamente, statute (la nivelul ministerelor) etc.
Funcţia jurisdicţională (judecătorească) este acea activitate a statului care are ca
obiect soluţionarea de către instanţele de
judecată a conflictelor juridice care apar între diferite subiecte de drept. Această
soluţionare are loc în cadrul unui proces ce are drept punct final elaborarea
actului de aplicare a dreptului, acte ce se numesc hotărâri judecătoreşti.

B)DETERMINATI SI COMPARATI DIFERITE CONCEPTII PRIVIND ESENTA STATULUI

Esenţa statului în societate se manifestă în aceea că este un instrument de organizare şi conducere a

societăţii. Importanta si esentialitatea statului pentru orice societate a facut ca inca din
antichitate ea sa fie supusa unei intense si permanente preocupari a celor ce se ocupa cu
descifrarea elementelor vietii sociale si studiul politicii.
Inca din primele sale manifestari, statul a fost vazut intr-o dubla ipostaza, atat ca teritoriu
ce desemna si identifica o continuitate sociala cat si ca institutie suprema a societatii.

Cuvântul „stat” este utilizat adesea când se face caracteristica unei anumite societăţi. Aşadar, când se
spune că SUA este un stat cu o industrie înalt dezvoltată, India este un stat cu nivel mediu de dezvoltare
capitalistă, iar Republica Ciad din Africa este un stat agrar înapoiat, de fapt este vorba nu despre stat, ci
despre societate. Şi doar constituţiile, referindu-se la stat, folosesc caracteristicile adecvate –
democratic, de drept, social etc.
La grecii antici, statul era definit prin noţiunea de polis - stat - cetate, fiind conceput ca aşezare
delimitată de alta, dar şi ca instituţie de exercitare a conducerii sociale. O dublă abordare a noţiunii era
practicată şi de romani care foloseau două noţiuni distincte: “civitate”- stat cu sensul de teritoriu şi
“respublica” - ca instituţie politică.

Statul este definit şi ca organizare colectivă, prin norme de drept, a unei societăţi, în scopul asigurării
satisfacerii intereselor generale ale societăţii respective, interese care au fost exprimate, în mod direct
sau indirect, în normele de drept edictate sau sancţionate, ca şi în scopul asigurării respectării, eventual
prin constrângere, a acestor norme de către toate subiectele de drept intern.

C) EVALUATI SISTEMA ORGANELOR PUTERII PUBLICE IN RM

-NU STIU

Elementele statului

A)DETERMINATI ELEMENTELE STATULUI ȘI DESCRIETI TRASATURILE FIECARUIA

2.1. Naţiunea ca element constitutiv al statului Populaţia constituie dimensiunea demografica,

psihologica şi spirituală a statului. Este comunitatea indivizilor care se află pe un teritoriu strict
determinat al statului şi asupra căreia se exercită puterea de stat. Un teritoriu fără populaţie nu poate
constitui un stat. Din populaţia ţării tac parte cetăţenii săi, cetăţenii străini şi apatrizii. Deseori,
colectivitatea umană care stă la baza statului este întâlnită sub denumirea de popor sau naţiune. În
marea majoritate a constituţiilor, este utilizată noţiunea de popor. Astfel, în art. 2 din Constituţia RM se
consacră că suveranitatea naţională aparţine poporului RM.

2.2. Teritoriul ca element constitutiv al statului Partea din globul pământesc ce cuprinde solul, subsolul,
apele şi coloana de aer de deasupra solului şi apelor asupra cărora statul îşi exercită puterea sa suverană
formează teritoriul statului. Delimitarea teritoriului. Pentru a fixa în spaţiu competenţa statală, teritoriul
statului trebuie delimitat de teritoriul altor state, iar aceasta se face prin frontiere. Frontierele sunt
liniile reale sau imaginare trasate între diferite puncte ale globului pământesc pentru a delimita
teritoriul unui stat. Ele sunt terestre, fluviale, maritime, aeriene. Inalienabilitatea şi indivizibilitatea
teritoriului. Principiul inalienabilităţii teritoriului statului exprimă obligaţia existentă în sarcina celorlalte
state de a respecta această suveranitate teritorială a statului. Indivizibilitatea şi inalienabilitatea sunt
proprietăţi indispensabile teritoriului ce degajă din principiul integrităţii teritoriale a statelor.
Indivizibilitatea teritoriului semnifică unitatea acestuia. Teritoriul fiind un element constitutiv al statului,
nu poate fi divizat şi înstrăinat altor entităţi statale. Faptul că teritoriul statal este împărţit ai unităţi
administrativ teritoriale care se bucură de autonomie locală nu are, în acest sens, nici o relevanţă,
întrucât unităţile respectiv e nu sunt opuse statului ca atare.

B) INDICATI TRASATURILE CARACTERISTICE ALE PUTERII PUBLICE SI CORELATIA ACESTIA CU ALTELE

2.3. Puterea publică ca element constitutiv al statului. 13 Puterea publică este puterea ce aparţine
întregii naţiuni, puterea cu care este investit statul ca expresie permanenta a voinţei naţiunii, puterea
comună ce se exercită în folosul tuturor indivizilor ce constituie naţiunea. Puterea publică are drept scop
realizarea intereselor întregii societăţi, fiind organizată într-un mecanism special, numit mecanismul de
stat.
Puterea publică – ansamblul organelor de stat e de a lua decizii politice
Puterea publică are trăsăturile sale specifice: - puterea publică este o putere juridică

exprime interesul întregii societăţi

C)ESTIMATI PRINCIPIUL SEPARARI PUTERII IN STAT PT ORGANIZAREA PUTERII PUBLICE SI APLICAREA LUI
RM

Principiul separaţiei puterilor în stat a devenit o dogmă a democraţiilor liberale și garanţia esenţială a
securităţii individului în raporturile lui cu puterea.

Separaţia și colaborarea puterilor, de rând cu principiul legalităţii, principiul democratismului, principiul

știinţific, constituie ideea și teza fundamentală care stau la baza construcţiei și activităţii aparatului de
stat, dezvăluind esenţa și destinaţia acestuia.

Separația puterilor are menirea de a asigura realizarea guvernării democratice, evitarea abuzului de
putere. Teoria separaţiei puterilor poate fi considerată ca una dintre cele mai avansate și mai potrivite
concepţii ale puterilor de stat. Importanţa principiului separaţiei puterilor este pusă în valoare și prin
includerea normelor respective în majoritatea constituţiilor statelor moderne. Republica Moldova nu
face excepţie. pt comun sau specializate (art. 114 – art. 121). Între puterile menţionate trebuie să existe
un echilibru, care reprezintă o condiţie a armoniei sociale și o garanţie a libertăţii, un impediment al
acaparării întregii puteri de stat și al abuzului de ea. Echilibrul se realizează prin stabilirea atribuţiilor
fiecărei puteri și separația lor strictă, prin înzestrarea fiecăreia cu mijloace eficiente de control asupra
celorlalte. Prin urmare, autonomia puterilor este relativă, între ele existând o interdependenţă.
Separația lor rigidă, fără a se asigura o colaborare intensă, nu va avea niciun avantaj și nu va fi eficientă.

Caracteristicile statului

A) DESCRIETI ESENTA UNOR ASA CARATERISTICI ALE STATULYUI CUM SUNT ,,DEMOCRATIC ,, DE DREPT,,
SOCIAL SI LAIC

) STAT DE DREPT Dintr-o analiză a doctrinelor despre stat, mai ales privind ţările care au fost sub un
regim totalitar, se poate lesne observa că statul de drept este un concept necesar și util

„statul de drept“,. El exprimă o condiţie cu privire la putere

Statul de drept se caracterizează prin următoarele trăsături:

– este fundamentat pe supremaţia legii;

– presupune realizarea strictă a legilor de către toţi (cetăţeni, funcţionari, autorităţi publice, stat,
organizaţii nestatale etc.);

STAT DEMOCRATIC

Democraţia reprezintă, așa cum rezultă din sensul acestui cuvânt, acea formă de guvernare și regim
politic în care puterea aparţine poporului. De altfel, democraţia este definită și ca o guvernare a
poporului, prin popor și pentru popor

1) Democraţia și regimul democratic se caracterizează prin anumite trăsături esenţiale, și anume, prin
pluralism, adică prin existenţa mai multor partide cu programe proprii care concurează la exercitarea
puterii.
2) Democraţia se bazează pe alegeri, prin vot universal, pentru desemnarea reprezentanţilor poporului
în organizarea puterii.

3) regimul democratic se caracterizează prin libertatea și recunoașterea opoziţiei

4) Democraţia și regimul democratic presupun existenţa în societate a drepturilor omului, adică

cetăţenilor trebuie să li se garanteze drepturile și libertăţile fundamentale consfinţite în Constituţie

B) STABILITI CARATERELE PRINCIPALE ALE FIECAREI CARATERISTICI ALE STATULUI

C)EVALUATI CORESPUNDEREA REALITATII FIECAREI DINTRE CARACTERISTICILE STATULUI RM

Forma de guvernare

A)DEFINITI NOTIUNEA FORMEI DE GUVERNARE SI DESCRIETI ESENTA TIPURILOR FORMEI DE GUVERNARE

Forma de guvernământ exprimă modul în care se exercită puterea. Prin forma de guvernământ se
înţelege modul în care sunt constituite şi funcţionează organele supreme fiind raportată la trăsăturile
definitorii ale şefului de stat şi la raporturile acestuia cu puterea legiuitoare. Forma de guvernământ
împarte statele în două categorii: monarhii şi republici.

Monarhia. Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din proprie autoritate, sau putere
personală) este forma de guvernămînt în cadrul căreia puterea publică este individualizată, fiind
prerogativa excepţională a monarhului. MONARHIE ABSOLUTA SI LIMTATA

Republica– forma de guvernământ în care cetăţenii deţin şi exercită puterea suverană prin
reprezentanţii aleşi (parlament, preşedinte). Guvernarea republicii este opusă guvernării monarhice, ea
nu este ereditară.Republica este considerată cea mai democratică formă de guvernământ. Republicile se
împart în: prezidenţiale, parlamentare şi semiprezidenţiale. R PREZIDENTIALA SEMIPARLAMENTARA SI
PARLAMENTARA

B)DETERMINATI TRASATURILE GENERALE ALE FIECARUI TIP DE GUVERNARE SI COMPARATILE

Monarhia absolută -se caracterizează prin faptul că puterea absolută aparţine monarhului.
2)El este unicul legislator, dirijează cu administraţia publică şi este instanţa judiciară supremă.

3) Fiind prima şi cea mai veche formă de guvernământ, de acea la etapa actuală ea este o raritate , 4)
monarhii acestor state sânt şi conducători religioşi.
4)Totuşi puterea acestor monarhi poate fi limitată de către familia regală care decide asupra moştenirii
tronului şi poate obliga monarhul să abdice

Monarhia constituţională (limitată)-se caracterizează prin faptul că împuternicirile conducătorului

statului sânt limitate prin dispoziţii normative din Constituţia statului respectiv. În dependenţă de gradul
acestei delimitări deosebim monarhia dualistă şi monarhie parlamentară.

Monarhia dualistă este forma iniţială a monarhiei limitate în cadrul căreia puterea de stat se
realizează conform principiului separării puterilor în stat, mai ales puterilor legislativă şi executivă.
2) Puterea legislativă aparţine parlamentului ales de către un cerc de

3). Puterea executivă este încredinţată monarhului care o exercită împreună cu guvernul numit de el.
Ramura judecătorească la fel aparţine monarhului.

4)Monarhul beneficiază de dreptul de a respinge legile adoptate de către parlament, de a emite decrete-
legi cu putere de lege şi de a dizolva parlamentul. Guvernul poartă răspundere în faţa şefului de stat. *O
astfel de formă de guvernământ există în Maroc, Iordania, Kuwait.

Monarhia parlamentară este o formă mai dezvoltată decât monarhia dualistă. Actualmente,
monarhia parlamentară este în : Marea Britanie, Belgia, Suedia, Norvegia, Spania, Japonia, Danemarca.
În monarhia parlamentară puterea monarhului nu se extinde în sfera legislativă, fiind limitată
considerabil la sfera administrării.

2) Legile se adoptă de către parlament, monarhul nu are dreptul de veto.

3) Guvernul se formează în baza majorităţii parlamentare şi poartă răspundere în faţa parlamentului. În

cazul exprimării de către parlament a votului de neîncredere guvernului, acesta demisionează.

4) Monarhul nu întreprinde nici o acţiune în mod independent.

Republica prezidenţială se caracterizează prin rolul important al preşedintelui în sistemul organelor de

stat:

- conducătorul statului este ales fie de un colegiu special de delegaţi (în SUA), fie prin votul direct al
alegătorilor;

- preşedintele este investit cu dreptul de veto asupra legilor adoptate de parlament;

- parlamentul nu este în drept să exprime vot de neîncredere guvernului, dar nici preşedintele nu este
în drept să dizolve anticipat parlamentul;

- preşedintele este şi şeful executivului;

- miniştrii sânt numiţi în funcţie de către preşedinte;

Republica parlamentară este fundamentată pe concepţia separării puterilor în stat. Această formă de
guvernământ se caracterizează prin următoarele aspecte:

- şeful statului este ales de către parlament;

- guvernul se formează în baza parlamentară şi poartă răspundere faţă de parlament;

- parlamentul are dreptul de a exercita control asupra activităţii guvernului;

- parlamentul este ales de către popor prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat;

- parlamentul poate dizolva guvernul prin acordarea votului de neîncredere; -

regim parlamentar dualist (guvernul este responsabil şi în faţa parlamentului şi în faţa şefului de stat) şi
regim parlamentar monist (guvernul e responsabil doar în faţa parlamentului).16

Republica semiprezidenţială este forma de guvernământ care combină particularităţile

republicii prezidenţiale şi a celei parlamentare. Franţa şi Portugalia sânt republici semiprezidenţiale.

Astfel, şeful statului, astfel, (preşedintele republicii) se alege de către popor prin vot universal, egal,
secret şi liber, exprimat în mod direct sau indirect, ca şi în republicile prezidenţiale

C)EVALUATI SI ARGUMENTATI FORMA ORGANIZARII TERITORIALE TERITORIALE A RM

Republica semiprezidenţială este forma de guvernământ care combină particularităţile

republicii prezidenţiale şi a celei parlamentare. Franţa şi Portugalia sânt republici semiprezidenţiale.

Astfel, şeful statului, astfel, (preşedintele republicii) se alege de către popor prin vot universal, egal,
secret şi liber, exprimat în mod direct sau indirect, ca şi în republicile prezidenţiale

Structura de stat

A) DEFINITI NOTIUNEA STRUCTURII DE STAT ȘI DESCRIETI ESENTA FORMELOR ORGANIZĂRII TERITORIALE

ALE STATULUI.

Prin structura de stat subînţelegem organizarea politico-teritorială a statului, inclusiv statutul juridico-
politic al părţilor lui componente şi principalele raporturi dintre organele de stat centrale şi regionale.
Există două forme principale ale structurii de stat: unitară şi federativă.

Statul unitar se consideră a fi cea mai răspîndită formă a structurii de stat. Statul cu o formă unitară sau
simplă a structurii de stat se caracterizează prin existenţa unei singure formaţiuni statale pe teritoriul
cuprins de frontierele acestui stat.

Federaţia este constituită din două sau mai multe state member
Prin esenţa sa, statul federativ reprezintă o formă mai democratică de organizare a puterii publice în
teritoriu decît statul unitar, deaceea în marea majoritate pentru statele federative este tradiţională
forma republicană de guvernămînt. Spunem că acest fenomen are loc în marea majoritate, deoarece
există şi state federative - monarhii: Emiratele Arabe Unificate, Malazia, Belgia, Canada, Australia.

B) DETREMINATI TRASATURILE GENERALE ALE FIECAREI DIN ORGANIZĂRI TERITORIALE A STATULUI ȘI

COMPARATILE

Statele unitare- ă în cadrul lui indivizii pot avea, de regulă, o singură cetăţenie, Constituţia unică şi
sistemul de drept unic; - sistem unic al organelor supreme ale puterii de stat şi administrării; - cetăţenie
unică; - unitatea sistemului judiciar şi exercitarea justiţiei în baza unor norme unice ale dreptului
material şi procesual;

federaţia este constituită din unităţi statale care sânt subiectele ei şi au un cerc de împuterniciri proprii.

subiectele federaţiei nu sânt state în sensul propriu al cuvântului, ele nu beneficiază de suveranitate
completă, deşi ea este proclamată formal în unele federaţii. Statele federative sânt subiecte de drept
internaţional, iar statele-membre sânt doar subiecte de drept intern, cu unele excepţii.

Statele federative mai sînt numite şi uniuni, cum ar fi în cazul Uniunii Sovietice, Republicii Unionale
Iugoslave
1)Persoanele care alcătuiesc populaţia statului federativ deţin două cetăţenii: cetăţenia statului
federativ şi cetăţenia statului federat.

2) Organul legislativ al statului federativ este bicameral, deoarece este alcatuit din (o cameră este
constituită din reprezentanţii statelor federate, iar cea de-a doua - din reprezentanţii întregii federaţii)

C)ARGUMENTATI FORMA ORGANIZARII TERITORIALE A RM

Statele unitare. Statul unitar se consideră a fi cea mai răspîndită formă a structurii de stat. Statul cu o
formă unitară sau simplă a structurii de stat se caracterizează prin existenţa unei singure formaţiuni
statale pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat . În statele care fac parte din această categorie
suveranitatea, ca o caracteristică a puterii publice, se realizează pe întreg teritoriul şi asupra POPULATIEI

Asemenea state au un sistem de acte normative cu aceeaşi sursă de provenienţă (organele indicate mai
sus), conţinutul lor normativ fiind în strictă conformitate cu unica lege fundamentală a statului -
Constituţia.

Cu toate că statele unitare sînt acelea în care există un singur sistem de drept, aplicabil pe întreg
teritoriul, ele pot fi mai mult sau mai puţin centralizate. Administraţia centralizată a unui stat înseamnă,
că toate relaţiile sociale, economice, culturale şi politice sînt dirijate de puterea centrală. Dar se zice că
"o administraţie total centralizată în cadrul căreia toate deciziile vor fi luate de una şi aceiaŞi autoritate,
fără nici o posibilitate de delegare, va conduce repede la "apoplexie în centrul sistemului şi la atrofiere la
periferie", cu decizii întotdeauna tîrzii, îndepărtate şi înapoiate"delegînd autorităţilor publice locale
unele atribuţii ale puterii centrale, cu competenţă de a lua un număr oarecare de decizii.

Regimul politic

A)DEFINITI NOTIUNEA DE REGIM POLITIC ȘI DESCRIETI ESENTA CATEGORIILOR DE REGIMURI POLITICE

Regimul politic exprimă totalitatea procedeelor de realizare a puterii de stat, evocă raporturile dintre
componentele sistemului social-politic şi economic, adică reprezintă ansamblul instituţiilor şi al
mijloacelor prin care se realizează puterea. Deosebim TREI tipuri de regimuri politice esenţiale: :
democraţia, regimul liberal şi antidemocraţia

B)DETREMINATI TRASATURILE GENERAL EALE FIECARUI TIP DE REGIM POLTIC SI COMPARATILE

În viaţa cotidiană democraţia reprezintă un sistem de instituţii şi relaţii, prin care membrii societăţii
acţionează fie direct, ca autoritate elaboratoare a deciziilor cu caracter obligatoriu, fie prin intermediul
unor reprezentanţi, care elaborează aceste decizii în numele celor care i-au ales, ceea ce duce la două
tipuri de regimuri democratice: democraţia directă şi democraţia semi - directă.

Regimul politic liberal. Concepţia liberală a regimului politic este considerată mai superioară şi mai puţin
periculoasă pentru libertate, decît democraţia . Cu alte cuvinte, adepţii regimului politic liberal pledează
nu pentru o democraţie directă, dar pentru o democraţie reprezentativă.

Democraţia reprezentativă constă în faptul că puterea nu este exercitată direct de popor ori naţiune,
este nevoie de reprezentare, de o delegare pentru a acţiona în numele titularului puterii.

Antidemocraţia. Este regimul care constă în concentrarea exagerată a puterii de stat în exerciţiul unei
persoane sau al unui grup social restrîns, cu limitarea sau suspendarea completă a drepturilor şi
libertăţilor cetăţeneşti. Acest regim limitează libertatea, dar nu o anulează, acceptînd, în anumite limite,
existenţa societăţii civile.
C)ARGUMENTATI REGIMUL POLITIC DIN RM

Republica M RE UN REGIM DEMOCRATIC Sensul democraţiei constă în acea de a asigura egalitatea

condiţiilor pentru toţi cetăţenii de a participa la viaţa politică.167 În democraţie toţi cetăţenii au drepturi
şi îndatoriri egale, fără privilegii sau discriminări.

În democraţie toţi cetăţenii au drepturi şi îndatoriri egale, fără privilegii sau discriminări. Democraţia
este evaluată în dependenţă de nivelul de dezvoltare economico-socială şi politică, contextul istoric
intern şi ambianţa internaţională, scopul fundamental al regimului politic etc. Caracteristicile şi
principiile democraţiei sânt:

- participarea tuturor cetăţenilor cu drept de vot la rezolvarea problemelor politice;

- consacrarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor publice private;

- pluralism ideologic;

- aplicarea principiului majorităţii;

- pluralism instituţional în formele sale: sufragiu universal, iniţiativa legislativă, dreptul de revocare,
refendumul, etc.168

Notiunea cetateniei RM

A) DEFINITI NOTIUNEA CETATENIEI SI DESCRITI APARITIA SI DEZVOLTAREA INSTITUTIEI CETATENIEI IN

RM

Noţiunea de cetăţenie are un dublu sens: instituţie juridică şi condiţia juridică. Cetăţenia, ca institutie
juridică, reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturi sociale grupate în jurul
necesităţii de a asigura plenitudinea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de Constituţie şi legi acelor
persoane care, prin sentimentele şi interesele lor, sunt strâns legate de destinele statului nostru.
Cetăţenia reprezintă condiţia juridică sau statutul ce se creează prin normele juridice acelor persoane
care au calitatea de „cetăţean". Cetăţenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă legătura
politico-juridică permanentă nelimitată în timp şi spaţiu dintre această persoană fizică şi statul respectiv

B)DETERMINATI TRASATURILE CARACTRESITICE ALE CETATENIEI SI DISTINCTIA DINTRE CETATENIE SI

SUPUȘENIE

Lucrul important pe care trebuie să-l înţelegem este că:

 cetăţenia Republicii Moldova reprezintă expresia relaţiilor social-economice, politice şi juridice dintre
indivizi şi statul Republicii Moldova;

 cetăţenia înseamnă apartenenţa persoanelor fizice la patria sa – Republica Moldova;

 ea implică pentru cetăţeni atât drepturi cât şi obligaţii.

C)ARGUMENATI CORELATIA DINTRE REGLEMENTARILE INTERNE SI CELE INTERNATIONALE CU PRIVIRE LA

CETATENIE
 Principiile cetatenii RM

A) DEFINITI NOTIUNEA DE PRINCIPII ALE CETATENIEI SI INDICATI PRINCIPIILE CETATENIEI

Principiile cetăţeniei sunt reguli de bază ce stabilesc cadrul juridic general de dobândire, exercitare şi de
pierdere a calităţii de cetăţean al Republicii Moldova de către o persoană fizică.

Principiile cetăţeniei sînt: - 1. Dreptul fiecărei persoane la o cetăţenie; 2. Nediscriminarea cetăţenilor,

indiferent de temeiurile dobândirii cetăţeniei; 3. Inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de
cetăţenia ei, de dreptul de a-şi schimba cetăţenia; 4. Evitarea apatridiei; 5. Neproducerea de efecte prin
schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi asupra cetăţeniei celuilalt soţ sau asupra cetăţeniei copilului
dacă nu există o cerere scrisă în acest sens a părinţilor185 .

B)DETERMINATI TRASATURILE ESENTIIALE ALE FIECARUI PRINCIPIU AL CETATENIEI IN PARTE

cetăţenia Republicii Moldova. Acest

1. Dreptul fiecărei persoane la o cetăţenie -
principiu survine din caracterul unitar al statului
Caracteristicile principale ale statului unitar sunt:

– o singură formaţiune statală;

– un singur regim constituţional, stabilit prin Legea Supremă – Constituţia;

3. Inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei, de dreptul de a-şi schimba cetăţenia

Acest principiu este consacrat în art. 17, alin. 3 din Constituţie şi exclude orice abuz asupra apartenenei
persoanei la comunitatea socială care este deţinătorul suveranităţii naţionale – poporul Republicii
Moldova, precum şi dreptul oricărui cetăţean de a-şi hotărî soarta privind apartenenţa sa la altă
comunitate socială. 4. Evitarea apatridiei;

persoanele să rămînă fără nici o cetăţenie cum este

situaţia apatrizilor
DOBÎNDIREA CETATENIEI RM
A) DETERMINATI APARTENENTA LA CETATENIA RM
B)STABILITI MODURILE DE DOBINDIRE A CETATENIEI SI COMPARATILE
Cunoaştem două moduri generale de dobândire a cetăţeniei, şi anume: dobândirea cetăţeniei în baza
unor efecte de drept şi dobândirea cetăţeniei prin intermediul unui act juridic. Dobândirea cetăţeniei
Republicii Moldova are loc în baza următoarelor temeiuri: naştere; recunoaştere; înfiere; redobândire;
naturalizare, în mod excepţional, legea admite dobândirea cetăţeniei Republicii şi în temeiul
acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

a) Dobândirea cetăţeniei prin naştere. În baza acestui temei se consideră cetăţean al Republici Moldova
copilul: născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului, este cetăţean al
RM; născut pe teritoriul RM din părinţi apatrizi.

b) Dobândirea cetăţeniei prin recunoaştere, în virtutea căruia calitatea de cetăţeni ai RM sunt

persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare. Sunt
recunoscuţi, de asemenea, ca cetăţeni ai RM persoanele care nu deţin cetăţenia unui alt stat, care şi-au
exprimat dorinţa de a deveni cetăţeni ai RM, şi anume:
1) persoanele născute pe teritoriul RM sau persoanele care au avut unul dintre părinţi sau bunici născuţi
pe teritoriul dat;

2) persoanele care până la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în ţinutul Herţa şi în
R.A.S.S.M- urmaşii lor, dacă domiciliază în mod legal şi obişnuit pe teritoriul RM;

3) persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul RM începând cu 28 iunie 1940, precum şi urmaşii
lor.

c) Dobândirea cetăţeniei prin înfiere presupune că copilul apatrid dobândeşte automat cetăţenia RM
prin înfiere, daca înfietorii sau unul dintre ei sunt cetăţeni ai ţării. Copilul apatrid, înfiat de soţi, unul
dintre care este cetăţean al RM, iar celălalt cetăţean străin, adoptă cetăţenia convenită de înfietori.

d) Redobândirea cetăţeniei - persoana care a avut anterior cetăţenia RM o poate redobândi la cerere,
păstrându- şi, la dorinţă, cetăţenia străină, dacă nu cade sub incidenţa restricţiilor prevăzute de lege.
Persoana căreia i s-a retras cetăţenia RM pentru că a săvârşit fapte deosebit de grave prin care s-au adus
prejudicii esenţiale statului nu o mai poate redobândi.

e) Dobândirea cetăţeniei la cerere naturalizare - cetăţenia RM se poate acorda la cererea persoanei

care a împlini vârsta de 18 ani şi care, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază legal şi obişnuit
aici cel puţin 10 ani sau este căsătorită cu un cetăţean al RM de cel puţin 3 ani sau domiciliază legal şi
obişnuit nu mai puţin de 3 ani la copii inclusiv înfietori şi înfiaţi cetăţeni ai RM sau domiciliază legal şi
obişnuit pe teritoriul RM timp de 5 ani înaintea împlinirii vârstei de 18 ani. La fel, cetăţenia RM se acordă
la cerere apatrizilor şi refugiaţilor recunoscuţi, care domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul RM nu mai
puţin de 8 ani.

C)EVALUATI INSTITUTIA PLURALITATII DE CETATENII IN RM

În Republica Moldova, pluralitatea de cetăţenii se permite:

 copiilor care au dobîndit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia unui alt stat;

 cetăţenilor săi care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, cînd această cetăţenie este dobîndită
automat prin căsătorie;

 copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobîndit cetăţenia unui alt stat în urma adopției; 
dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care Republica Moldova
este parte;

 în cazul cînd renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu poate fi
rezonabil cerută;

Legea cetățeniei stabilește că dobîndirea de către cetăţeanul Republicii Moldova a cetăţeniei altui stat
nu atrage pierderea cetăţeniei Republicii Moldova. La fel Legea dispune că cetăţeanul Republicii
Moldova care posedă cetăţenia altui stat, în raporturile cu Republica Moldova, este recunoscut numai ca
cetăţean al ei.

Prin naturalizare, dubla cetăţenie apare dacă persoana care dobândeşte o nouă cetăţenie la cerere, prin
căsătorie, înfiere etc. şi nu pierde vechea sa cetăţenie. De regulă, persoanele care aparţin statului RM au
o singură cetăţenie - cetăţenia RM. Constituţia RM interzice cetăţenilor RM să aibă şi cetăţenia altor
state, cu excepţia cazurilor când între Republica Moldova şi un alt stat există un acord prin care este
admisă cetăţenia dublă. Persoana care are cetăţenia altui stat este obligată să prezinte odată cu
depunerea cererii de acordare a cetăţeniei RM un act care să dovedească că persoana respectivă a
renunţat la cetăţenia străină.
 Pierderea cet rm

A)DESCRIETI MODURILE DE PIERDERE A CETATENIEI RM SI EXPUNETI ESENTA FIECARUIA

Sînt cunoscute următoarele modalităţi de pierdere a cetăţeniei: renunţarea la cerere; retragerea

cetăţeniei în temeiul legii sau al unei hotărâri judecătoreşti cu caracter de sancţiune pentru condiţii
cauzatoare de prejudicii intereselor statului său, când naturalizarea a fost obţinută prin fraudă etc.
Pierderea cetăţeniei poate să intervină şi în legătură cu dobândirea unei alte cetăţenii, de pildă prin
înfiere sau căsătorie.

- Legea cetăţeniei stabileşte că pierderea acesteia poate avea loc în următoarele cazuri: 1) renunţarea la
cetăţenia Republicii Moldova; 2) retragerea cetăţeniei Republicii Moldova; 3) în temeiul unui acord
internaţional la care Republica Moldova este parte.

n cazul în care persoana căreia i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova, în pofida
garanţiei nu va dobîndi cetăţenia unui alt stat, adică va deveni apatridă, partea din decretul
Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunţării la cetăţenia Republicii Moldova
referitoare la această persoană se va abroga în modul stabilit.

Retragerea cetăţeniei nu se admite în baza temeiurilor menţionate dacă persoana va deveni apatrid, cu
excepţia cazurilor când cetăţenia Republicii Moldova a fost dobândită în mod fraudulos, prin informaţie
falsă sau prin ascunderea unui fapt pertinent sau prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa
temeiurilor prevăzute de legislația. Retragerea cetăţeniei Republicii Moldova persoanei nu va produce
nici un efect asupra cetăţeniei soţului şi copiilor ei.

B)DETERMINATI RESTRICTILE LEGALE PRIVIND RENUNTAREA LA CETTATENIE SI STABILITI CORAPORTUL

LOR CU PRINCIPIILE CETATENII

Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se deosebeşte în mod evident de retragerea cetăţeniei, ea

fiind un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat
anumit. Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aprobă persoanei, cu condiţia prezentării
adeverinţei privind deţinerea sau dobîndirea cetăţeniei unui alt stat ori garanţiei dobîndirii cetăţeniei
unui alt stat.

C)ESTIMATI CAZURILE PREVAZUTE DE LEGE REFERITOARE LA RETRAGEREA CETATENIEI SI CORELATIA LOR

CU PRINCIPIILE CETATENIEI

Trebuie să remarcăm că retragerea cetăţeniei Republicii Moldova apare ca o sancţiune care se aplică
unei persoane care:  a dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă,
prin ascunderea unor date pertinente sau în lipsa temeiurilor prevăzute de legislația în vigoare ori
precedentă în materie de cetățenie;  s-a înrolat benevol în forţe armate străine;

 a săvîrşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului

Procedura dobindirii si pierderii cetateniei rm

A) DESCRIETI PROCEDURA SOLUTIONARII CAUZELOR CU PRIVIRE LA CETATENIE

B)DETERMINATI AUTORITATILE PUBLICE SI ATRIBUTIILE ACESTAORA PREVAZUTE
DE LEGE , REFERITOR LA SOLUTIONREA CAUZELOR CU RPIVIRE LA CETATENIE
C)EVALUATI LISTA DOCUMENTELOR NECESARE SI A ACTIUNILOR IN CAZUL
SOLUTIONARII CHESTIUNILOR CU PRIVIRE LA CETATENIE
 Notiunea drepturilor si libertatilor
A)DEFINITI NOTIUNEA NOTIUNEA DREPTURILOR SI LIBERTATILOR OMULUI ,TRASATURILE LOR
CARACTERISTICE

Drepturile omului sunt acele drepturi care aparţin fiinfei umane de la naştere, sunt inalienabile şi
inerente fiecărui om în virtutea apartenenţei sale la specia umană şi care sunt recunoscute universal.
Drepturi şi libertăţi fundamentale - ansamblu al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor consacrate prin
Constituţie în vederea asigurării şi liberei manifestări a lor. Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a
autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege. Drepturile
fundamentale sunt acele drepturi subiective indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităţilor,
drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prin aceasta şi alte legi.

- Reprezintă nişte obligaţii puse în sarcina cetăţenilor, fiind determinate de scopurile societăţii şi de
valorile sociale ocrotite şi promovate de aceasta. - Sunt esenţiale pentru buna organizare a vieţii sociale,
datorită cărui fapt societatea le conferă o valoare net superioară altor îndatoriri sociale. Adica din
totalitatea de obligaţii pe care le poate avea un cetăţean în multitudinea de raporturijuridice, inclusiv
constitutionale, numai unele sunt înzestrate cu valoare de îndatoriri fundamentale. - Sunt consacrate în
norme de drept care constituie conţinutul normativ al constituţiei. - Respectarea lor este asigurată prin
forţa de constrângere a statului, atunci când convingerea nu aduce rezultatele scontate

Analizând conţinutul normativ al Declaraţiei, putem distinge două categorii de drepturi: a) drepturi care
fundamenteză autonomia fiecăruia - drepturile omului propriu -zise sau drepturile civile; b) drepturi care
fundamentează participarea la putere - drepturile cetăţeanului sau drepturile politice. Din categoria
drepturilor omului erau consacrate libertatea de opinie (art. 10), libertatea de exprimare şi a presei
(art.11), dreptul la proprietate (art.17), securitatea individului în raport cu justiţia şi cu poliţia (art.7,8 şi
9), egalitatea în faţa legii şi egalitatea accesului la funcţiile publice (art.6). Dintre drepturile cetăţeanului
consacrate în Declaraţie menţionăm următoarele: p

B)DETERMINATI CORELATIA DINTRE REGLEMENTARILE INTERNE SI INTERNATIONALE PRIVIND

DREPTURILE SI LIBERTATILE

În reglementările interne. Primele idei privind o relativă egalitate a oamenilor în drepturi au început a fi
promovate încă în antichitate

INSA NU ERAU DREPTURI DEPLINE DEOARECE erau oameni precum sclavii care erau folositi ca animale ,
lucuri

În reglementările internaţionale Elementul incipient în acest domeniu îl constituie unele convenţii

internaţionale care se refereau la: umanizarea războiului, limitarea şi interzicerea comerţului cu sclavi, şi
în general cu fiinţe umane, protejarea minorităţilor religioase, reglementarea acţiunilor de caritate.

Tragedia milioanelor de victime din timpul celui de-al doilea război mondial, rezultatul experimentării
feroce a bombelor atomice la Hiroshima şi Nagasaki au demonstrat că asigurarea păcii şi implicit a
drepturilor omului nu mai pot fi considerate drept “treburi interne” ale statelor, ele devenind probleme
de maximă importanţă pentru întreaga comunitate internaţională.

După ce au fost condamnate încălcările fără precedent ale celor mai elementare drepturi ale omului
comise de regimurile fasciste, opinia publică internaţională a fost pusă în faţa necesităţii de a elabora un
act normativ de mare universalitate în domeniul drepturilor omului, care ar constitui fundamentul
colaborării internaţionale în acest domeniu.

Crearea Organizaţiei Naţiunilor Unite a deschis o eră nouă în reglementarea relaţiilor internaţionale
dintre state privind cooperarea acestora, inclusiv prin elaborarea unor instrumente juridice comune.
Astfel, Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, adoptată la 26 iunie 1945, printre obiectivele de bază,
proclamă următoarele: “Promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale faţă de toate persoanele, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie Aşadar, unul din
scopurile O.N.U. este ca prin organele sale organismele sale să întreprindă acţiuni concrete în
promovarea şi ocrotirea drepturilor omului prin forme şi modalităţi specifice dreptului internaţional.
Confirmând acest fapt, la 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a
adoptat Declaraţia universală a drepturilor omului, care pentru prima dată în lume, enunţă consensul
comunităţii internaţionale în domeniul drepturilor omului, respectarea acestora devenind obiectul unei
reglementări internaţionale cu caracter global.

Analizând conţinutul normativ al Declaraţiei, putem distinge două categorii de drepturi: a) drepturi care
fundamenteză autonomia fiecăruia - drepturile omului propriu -zise sau drepturile civile; b) drepturi care
fundamentează participarea la putere - drepturile cetăţeanului sau drepturile politice. Din categoria
drepturilor omului erau consacrate libertatea de opinie (art. 10), libertatea de exprimare şi a presei
(art.11), dreptul la proprietate (art.17), securitatea individului în raport cu justiţia şi cu poliţia (art.7,8 şi
9), egalitatea în faţa legii şi egalitatea accesului la funcţiile publice (art.6). Dintre drepturile cetăţeanului
consacrate în Declaraţie menţionăm următoarele: p

Principiile statului juridic

A)definit notiunea DE PRINCPII ALE STATULUI JURIDIC SI DESRIETI TRASATURILE LOR

B)DETERMINATI TRASATURILE ESENTIALE ALE FIECARUI PRINCPIU IN PARTE SI STABILITI CORELATIA

DINTRE ELE

Aşadar, universalitatea, presupune că fiecare persoană se bucură de drepturile omului indiferent unde
se află, deoarece aceste drepturi aparţin fiinţei umane de la naştere şi ele sunt inalienabile şi inerente.
Egalitatea include toate domeniile de activitate în care persoana are dreptul garantat la exercitarea
libertăţilor legale în scopul realizării interese lor sale legitime. Legea garantează ocrotirea egală a tuturor
persoanelor şi sancţionează discriminările. Art. 16 din Constituţia RM stabileşte principiul egalităţii
tuturor cetăţenilor, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau origine socială, în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Protecţia cetăţenilor Republicii Moldova în străinătate. Articolul 18 din Constituţia RM prevede că

cetăţenii ţării care se află în străinătate au dreptul să apeleze la protecţia autorităţilor sale, iar acestea
au obligaţia constituţională de a le acorda protecţia necesară. De altfel, între state există acorduri şi
convenţii semnate, care permit şi reglementează această colaborare juridică.

Protecţia cetăţenilor străini şi apatrizilor. Constituţia cuprinde şi unele reglementări privind străinii şi
apatrizii aflaţi pe teritoriul RM. Astfel, la art. 19 se menţionează că cetăţenii străini şi apatrizii care
locuiesc în RM se bucură de aceleaşi drepturi şi obligaţii, ca şi cetăţenii RM. Tot ei pot fi extrădaţi numai
în baza unei convenţii internaţionale, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul unei hotărâri ale
instanţei de judecată, iar dreptul de azil se acordă şi se retrage conform legii, cu respectarea tratatelor şi
a convenţiilor internaţionale la care RM este parte.

Inadmisibilitatea extrădării sau a expulzării cetăţenilor Republicii Moldova. Constituţia, prin art. 18
stabileşte că cetăţenii RM nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară. Astfel extrădarea sau expulzarea
sunt două măsuri foarte grave care privesc prin excelenţă libertatea individuală şi dreptul la libera
circulaţie.
Accesul liber la justiţie. Potrivit acestui principiu, oricine (cetăţeanul RM, cetăţeanul străin sau apatridul)
are acces liber la justiţie, pentru apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim, fără
deosebire dacă acestea rezultă din Constituţie sau din alte legi.

Neretroactivitatca legii. O lege, odată adoptată, produce şi trebuie să producă efecte juridice numai
pentru viilor. Aceasta pentru simplul motiv că legea se adresează subiectelor de drept, permiţând sau
interzicân

C)ESTIMATI RESECATREA PRINCIPIILOR STATULUI PERSOANEI IN RM

CLASIFICAREA DREPTURILOR SI LIBERTATILOR

A) DESCRIETI IN LINII GENEREALE CLASIFICAREA DREPTURILOR SI LIBERTATILOR PERSOANEI (NOTIUNEA

DE CLASIFICARE SI IMPORTANTA)

SE CUNOSC DOUA TIPURI DE CLASIFICARI PRIMA Cea mai reuşită clasificare, aplicată şi în dreptul
internaţional public, realizată „mai mult din motive metodologice, de încadrare tipologică” pare a fi
divizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în:  drepturi civile;  drepturile politice; 
drepturile social-economice şi culturale.

Prima categorie o formează inviolabilităţile, adică acele drepturi fundamentale, care asigură viaţa,
posibilitatea de mişcare a individului, asigură siguranţa lui fizică, a domiciliului său (dreptul la viaţă,
inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la libera circulaţie, dreptul la căsătorie, la
ocrotirea familiei şi a copilului).

A doua categorie o formează drepturile social-economice şi culturale, adică acele drepturi care asigură
dezvoltarea materială şi culturală a persoanei permiţând acesteia să participe la viaţa socială (dreptul la
muncă, dreptul la odihnă, dreptul la învăţătură, dreptul la asigurare materială în caz de bătrâneţe, boală
sau incapacitate de muncă, dreptul tinerilor la asigurare din partea statului a condiţiilor necesare
dezvoltării aptitudinilor lor fizice şi intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la moştenire, dreptul la
un nivel de trai decent, dreptul de a te bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală pe care o poţi
atinge).

A treia categorie o formează drepturile exclusiv politice, adică drepturile care prin conţinutul lor pot fi
folosite numai pentru participarea cetăţenilor la conducerea statului, la guvernare (drepturile
electorale).

A patra categorie o formează drepturile social-politice, adică acele drepturi care pot fi exercitate de
cetăţeni, la alegerea lor, atât în vederea asigurării dezvoltării lor materiale, cât şi în scopul participării lor
la conducerea de stat (libertatea conştiinţei, libertatea cuvântului, libertatea presei, dreptul de asociere,
libertatea întrunirilor, mitingurilor şi demonstraţiilor, secretul corespondenţei şi al convorbirilor
telefonice, dreptul la informaţie).

A cincea categorie o formează drepturile-garanţii, adică dreptul de petiţionare şi dreptul celui vătămat
într-un drept al său printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente, în
condiţiile prevăzute de lege, anularea actului şi repararea pagubei.

B)CLASIFICATI DREPTURILE IN DEPENDENTA DE DIFRITE CRITERII DE CLASIFICARE

Cea mai reuşită clasificare, aplicată şi în dreptul internaţional public, realizată „mai mult din motive
metodologice, de încadrare tipologică” pare a fi divizarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului în:
  drepturi civile; Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică (Garanţiile esenţiale ale acestor drepturi
ale cetăţenilor Republicii Moldova le constituie interdicţiile absolute înscrise în art.24 alin. 2 din
Constituţie, în care se spune: “nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude,
inumane ori degradante”.)

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei. Este un drept fundamental prevăzut în art.25 din
Constituţie. presupune libertatea fizică a persoanei de a circula liber, fără nici o restricţie, dreptul de a
nu fi reţinută, arestată sau deţinută, cu excepţia cazurilor şi procedura prevăzute în mod expres de lege

Dreptul la libera circulaţie ”. Libertatea individuală vizează nu numai libertatea fizică a persoanei ci şi
dreptul ei de a se comporta şi mişca liber; fapt consemnat şi în art. 27 din Constituţia Republicii
Moldova: „Oricărui cetătean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau
reşedinţa în orice localitate din ţară, de a iesi, de a emigra şi de a reveni în ţară”.

 drepturile politice; În multitudinea de drepturi politice seevidenţiază expres o categorie de drepturi

politice, şi anume: drepturile electoraleale cetăţenilor Republicii Moldova care cuprind dreptul de a
alege; dreptul de a fi ales; dreptul de revocare. Libertatea opiniei şi a exprimării.Ca drept fundamental
consacrat în art. 32 din Constituţie, libertatea opiniei şi a exprimării constă în libertatea gândirii, a
opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil. Sintagma
“sau alt mijloc posibil” presupune o interpretare largă: duscursuri, luări de cuvînt, strigăte, cîntece etc..

Dreptul la informaţie. Constituţia Republicii Moldova, prin dispoziţiile art. 34, exclude tentativa de
îngrădire a dreptului persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public. Constituţia admite
posibilitatea restrîngerii acestui drept atunci cînd realizarea acestuia poate aduce prejudicii cetăţenilor
sau siguranţei naţionale. Dreptul la informaţie nu este raportat exclusiv la presă. Potrivit Constituţiei,
autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Dreptul la asociere.Reprezintă posibilitatea recunoscută a cetăţenilor dea se asocia în partide politice şi

alte forme organizatorice în scopul promovării unor interese diferite de cele cu caracter patrimonial.
Dreptul la asociere reprezintă expresia directă a pluralismului politic ca principiu constituţional
fundamental. El îşi găseşte expresia organizatorică în partide sau formaţiuni politice,legi,asociaţii(uniuni)
care contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Acest drept al cetăţenilor
Republicii Moldova este consacrat în art. 41 “Libertatea partidelor şi a altor organizaţii social-politice”
din Constituţie.

 drepturile social-economice şi culturale Dreptul la învăţătură. Declaraţia universală a drepturilor

omului în art. 26 alin (1) prevede că „Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie
gratuită, cel puţin în ceea ce priveşte învăţămîntul elementar şi de bază. Învăţământul elementar este
obligatoriu. Învăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor; accesul la studii superioare
trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi în funcţie de merit”

Libertatea creaţiei.Acest drept fundamental este recunoscut în Constituţia Republicii Moldova (art. 33).
Astfel, dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în
legătură cu diversele genuri de creaţie intelectuală sunt puse sub protecţia legii. Statul garantează
totodată şi libertatea creaţiei artistice şi stiinţifice. În republica noastră creaţia nu este supusă cenzurii.

C)DEZVOLTATI CLASIFICAREA DREPTURILOR IN DEPENDENTA DE CONTINUTUL LOR

 INDATORIILE FUNDAMENTALE

A)DEFINITI NOTIUNEA INDATORIILOR FUNDAMENTAEL SI EVIDENTIATI TRASSTURILE

Astfel, îndatoririle fundamentale sunt obligaţii esenţiale ale cetăţenilor pentru a îndeplini sarcinile
societăţii; realizarea lor se asigură prin convingere sau, la necesitate, se foloseşte forţa coercitivă a
statului. SAU Membrii unii colectivităţi umane au faţă de societatea în care trăiesc, în afară de drepturi,
şi anumite obligaţii, numite îndatoriri fundamental

B)STABILITI CORELATIA DINTRE INDATORIRILE SI DREPTURILE OMULUI SI CETATEANULUI

Într-o democraţie fiecare cetăţean are datoria morală de a se supune tuturor legilor, chiar dacă el ar dori
ca unele din ele să fie schimbate. El are acestă datorie faţă de concetăţenii săi, care, spre binele lui, se
supun unor legi care le displac. În viziunea unor autori această datoriie nu poate fi însă o datorie
absolută, “întrucât chiar şi o societate care este în principiu justă poate produce legi şi politici injuste, iar
un om are datorii care diferă de cele faţă de Stat”. În aceeaşi concepţie se consideră că dacă totuşi omul
se hotărăşte să încalce legea, “atunci el trebuie să se supună judecăţii şi pedepsei impuse de către Stat,
ca recunoaştere a faptului că datoria sa faţă de concetăţeni a fost încălcată dar nu eliminată de obligaţia
lui religioasă sau morală”.

C)ESTIMATI INDATORIRILE FUNDAMNETALE ENUMERATE IN CONSTITUTIA RM

Constituţia Republicii Moldova prevede următoarele îndatoriri fundamentale: a) exercitarea cu bună -

credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale; b) devotamentul faţă de ţară; c) apărarea Patriei;

d) prestarea contribuţiilor financiare; e) protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor.

Exercitarea cu bună - credinţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.Această îndatorire consacrată în
art. 55 din Constituţie este o concretizare a principiului din dreptul naţional potrivit căruia titularul unui
drept nu trebuie să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.

Devotamentul faţă de ţară.Constituţia prevede că devotamentul faţă de ţară este sacru.. Devoatamentul
decurge în primul rînd din calitatea de cetăţean al statului. Constituţia nu face distincţie între cetăţeni
conform criteriului etnic, întrucât statul nu face nici o deosebire între cetăţenii săi, protejându-i
deopotrivă pe torţi, de aceea este legitim să solicite din partea fiecăruia dintre ei fidelitate pentru ţară.

Apărarea Patriei. Această îndatorire fundamentală are un caracter elementar. Legislatorul constituant a
conturat în conţinutul art. 57 o dublă perspectivă asupra acestei îndatoriri: a) apărarea Patriei este un
drept; b) apărarea Patriei este o datorie sfântă. Titularii dreptului şi îndatoririi de apărare a Patriei sunt
cetăţenii Republicii Moldova. În acest sens, Constituţia prevede că serviciul militar este satisfăcut în
cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice.

STATUTUL JURIDIC AL CETATENILOR STRAINI SI AL APATRIZILOR IN RM

A)STATUTUL JURIDIC AL CETATENILOR STRAINI SI AL APATRIZILOR IN RM SI ENUMERATI RESTRICTIILE

FATA DE ACESTE PERSOANE

Obligaţia cetăţenilor moldoveni, a cetăţenilor străini şi a apatrizilor de a-şi exercita drepturile şi

libertăţile constituţionale cu bună credinţă. Exercitarea cu bună credinţă a drepturilor este opusul atât al
abuzului de drept, cât şi al fraudei de lege. Abuzul de drept vizează de fapt exerciţiul unui anumit drept
 într-o formă aparent legală, dar prin modul în care este exercitat aduce prejudiciu drepturilor i
intereselor legitime ale altor cetăţeni sau interesului general. Dacă pentru moldoveni aceasta este
îndatorirea fundamentală cetăţenească, pentru străini sau apatrizi, care se află pe teritoriul Moldovei,
aceasta este o obligaţie care decurge din necesitatea respectării ordinii de drept instituită ca urmare a
exercitării suveranităţii de către fiecare stat.

B)DETERMINATI DREPTURILE ,LIBERTATILE SI INDATORIRILE CET STRAINI SI APATRIZIOR CARE

DOMICILIEAZA LEGAL PE TERITORIU RM SI CELOR CARE TEMPORAR

C) ARGUMENTATI INTITUTIILE JURIDICE PRIVIND EXTRADAREA EXPULZAREA SI ACORDAREA AZILULUI

POLITIC IN RM

1. azilul politic – se acordă în cazuri excepţionale, persoanelor care au deţinut funcţii

politice, diplomatice sau de interes public în alte state sau în organisme internaţionale,
persoanelor care au demonstrat un deosebit ataşament, respect şi interes pentru
Republica Moldova, și altor personalităţi marcante, care sunt persecutate în ţara de
origine și solicită Preşedintelui Republicii Moldova acordarea de azil
politic. Condiţiile, regulile şi temeiurile de acordare a azilului politic categoriilor de
persoane sus specificate sînt stabilite prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova.
Persoanele cărora li s-a acordat azil politic se bucură de aceleași drepturi ca și
refugiații. 
2. Dreptul de azil este o noţiune juridica, conform căruia persoana persecutată din cauza opiniilor
sale politice sau convingeri religioase în ţara ei de origine poate fi protejată de o altă autoritate
suverană sau o ţară străină. Articolul 19 din Constituţie reglementează dreptul de azil, care este
un drept ce aparţine străinilor şi apatrizilor. Acest drept cuprinde găzduirea şi protecţia din
partea statului RM a acestor persoane. Cunoaştem mai multe forme de protecţie pe care le
oferă statul străinilor, cum ar fi: statutul de refugiat - formă de protecţie, recunoscută de RM, a
străinului sau apatridului. Un refugiat este persoana care datorită unei frici bine întemeiate este
persecutată din cauza rasei, religiei, naţionalităţii, apartenenţă la vreun grup social sau opiniei
politice, se află inafara ţării a cărei naţionalitate o are şi nu poate sau datorită acestei frici nu
doreşte să fie protejat de acea ţară. protecţie umanitară - formă de protecţie, recunoscută de
RM, acordată străinului sau apatridului din alte motive decât cele prevăzute de Convenţia de la
Geneva din 28 iulie 1951; azil politic - protecţie excepţională acordată străinului de către
Preşedintele RM; protecţie temporară - protecţie imediată şi temporară unor persoane, dacă
există riscul ca sistemul de azil să nu poată procesa acest aflux fără efecte adverse pentru
funcţionarea sa eficientă, în interesul persoanelor în cauză şi al altor persoane care au nevoie de
protecţie.

NOTIUNEA SI IMPORTANTA ALEGERILOR

A)DEFINIT NOTIUNEA DE ALEGERI , DESCRIETI TRASATURILE PRINCIPALE SI FUNCTIA SOCIALA A

ALEGERILOR

Alegeri - acţiune prin care cetăţenii selectează şi desemnează prin vot, în conformitate cu anumite
proceduri, persoanele care urmează să facă parte din organele de conducere ale unui stat, unitate
teritorial-administrativă sau ale unei organizaţii sau un partid politic sau un organ colegial. În
conformitate cu Codul electoral al RM, termenul de alegeri se referă la alegerile în Parlament, în
autorităţile administraţiei publice locale, precum şi referendum-urile.

Definiţia de mai sus face posibilă diferenţierea alegerilor dealte modalităţi de formare a organelor de
stat sau investireapersoanelor oficiale cu atribuţii publice, cum ar fi, de exemplu, numirea în funcţie de
către un organ colegial realizată prin intermediul votului exprimat de persoane competente.
1. Alegerile legitimează puterea. Prin intermediul alegerilor poporul îşi selectează reprezentanţii săi, iar
mandatul încredinţat le transmite împuterniciri de realizare a suveranităţii. Or, „nu exist guvernanţi
legitimi, împuterniciţi cu forţa de a comnada, decît cei ieşiţi din alegeri libere şi democratice”. Alegerile
nu sunt numai ceea ce dă viaţă ansamblului instituţional, Presedinţia Republicii Moldova, Parlamentul,
consiliile locale. Ele au o semnificaţie mai largă: alegerile reprezintă principala formă de participare
politică a cetăţenilor, iar în ochii conştiinţei collective, ele sunt criteriul principal aldemocraţiei politice.
2. Alegerile constituie barometrul vieţii politice. În procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor se
confruntă interesele diferitelor viziuni şi programe de guvernare ai căror exponenţi sunt partidele şi
organizaţiile social-politice. Rezultatele alegerilor reflectă măsura de influenţă aacestor forţe politice şi
aspiraţiile alegătorilor.

3. Alegerile sunt un instrument de selectare a guvernanţilor.Anume alegerile creează pentru cetăţeni

posibilitatea de atransmite dreptul la guvernare persoanelor capabile şi demne să guverneze.

B)CLASIFICATI MODURILE SI FELURILE DE ALEGERI

Alegerile sunt de diferite tipuri:

directe: votare în care între alegător şi candidatul la postul electiv nu există distanţe care ar media
exprimarea voinţei alegătorului. Alegătorul votează direct pentru candidatul la postul electiv.

indirecte: electoratul alege doar reprezentanţi sau delegaţi care, la rândul lor, aleg candidaţii propuşi.
ordinare: se desfăşoară în termenele prevăzute de constituţie sau lege, de regulă, în legătură cu
expirarea termenului împuternicirilor;

anticipate: se desfăşoară în cazul dezvoltării anticipate a Parlamentului, alegerea organului electiv în

cazul încetării înainte de termen a mandatului sau dizolvării acestuia ori în cazul reorganizării
administrativ-teritoriale;

alegeri desfăşurate într-un singur scrutin: când rezultatele alegerilor stabilesc după votarea unică a
alegătorilor, având caracter definitivat;

alegeri desfăşurate în două sau mai multe scrutine: când este necesar de două sau mai multe votări în
scopul determinării învingătorilor din numărul candidaţilor la postul electiv;

repetate: se desfăşoară în cazurile în care alegerile deja efectuate se dovedesc a fi nevalabile, din cauza
încălcării legislaţiei cu privire la alegeri.

C)EVALUATI INSTITUTIA DE REVOCARE CA INSTITUTIE A DR C

Revocarea. În democraţiile reprezentative este acceptată regula ca electoratul să aştepte până la

sfârşitul termenului mandatului celui ales , pentru a-şi exprima prin vot atitudinea faţă de activitatea
acestuia. În unele state,, totuşi, alegătorii au posibilitatea de a obliga pe cel ales să depună mandatul
până la expirarea termenului acestuia.

Revocarea are loc atunci când un anumit numar de semnături pe o petiţie (de la 20% până la 30%) cere
organizarea şi desfăşurarea alegerilor speciale pentru îndepartarea din funcţie a unei anumite oficialităţi
alese în prealabil. Motivele pentru care se cere îndepărtarea din funcţie variază de la acţiuni contrare
legii, eşecuri înregistrate în îndeplinirea obligaţiilr revenite, pînă la nemulţumirea publică a alegătorilor
datorată măsurilor luate sau a comportamentului extrem de ofensator al celui ales. În Republica
Moldova revocarea ca formă de manifestare a democraţiei poate fi aplicată doar în raport cu primarii.
Revocarea primarului poate fi iniţiată în cazul în care acesta nu respectă interesele comunităţii locale, nu
exercită în mod adecvat atribuţiile de ales local prevăzute de lege, încalcă normele morale şi etice, fapte
confirmate în modul stabilit.
 PRINCIPIILE DREPTULUI ELECTORAL

A)DEFINITI NOTIUNEA DE PRINCIPIU AL DREPTULUI ELECTORAL SI INDICATILE

Principiile electorale reprezintă o serie de standarde general acceptate, fundamentale, care reflectă
natura democratică a alegerilor în calitate de fundament constituţional al puterii publice. Principiile
electorale formează un sistem coordonat de garanţii şi proceduri care asigură desfăşurarea unor alegeri
oneste, realizarea şi protecţia drepturilor electorale ale cetăţenilor.

rincipiile electorale din Republica Moldova se clasifică în: -

principiile organizării şi desfăşurării alegerilor;

Obligativitatea alegerilor

Periodicitatea alegerilor, Libertatea alegerilor:

- principiile participării cetăţenilor Republicii Moldova la alegeri;

Universalitatea dreptului electoral:

Egalitatea dreptului electoral , Votarea directă SECRETUL VOTULUI

B) ARGUMENTATI PARTICULARITATILE GENERALE ALE FIECARUI PRINCIPIU IN PARTE

Principiile organizării şi desfăşurării alegerilor reflectă condiţiile iniţiale de asigurare a alegerilor.

Categoria dată include:

Obligativitatea alegerilor, în Republica Moldova alegerile sunt unica modalitate obligatorie şi legală de
formare a organelor reprezentative centrale şi de administraţie publică locală.

Autenticitatea (nefalsijicarea) alegerilor: hotărârile Consiliului şi Biroului electoral, adoptate în limitele

competenţei lor, sunt executorii pentru autorităţile publice, întreprinderi, instituţii şi organizaţii,
persoanele cu funcţii de răspundere, partide, alte organizaţii social-politice şi organele lor, precum şt
pentru toţi cetăţenii.

Periodicitatea alegerilor: atribuţiile autorităţilor publice reprezentative centrale şi de autoadministrare

locală sunt limitate în timp, dc aceea alegerile ordinare trebuie să se desfăşoare la anumite intervale de
timp.

Libertatea alegerilor: în procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor trebuie să se excludă orice

formă de constrângere în raport cu participarea cetăţenilor la alegeri şi la procesul votării. Orice
cetăţean îşi exprimă opţiunea electorală fără a fi supus vreunui control şi fără a fi tras la răspundere
pentru modul în care şi-a exercitai acest drept

Principiile participării cetăţenilor Republicii Moldova la alegeri sunt consacrate în Constituţia RM şi Codul
electoral. A

stfel, art. 2 alin. 1 din Codul electoral consacră că cetăţeanul RM participă la alegeri prin vot universal,
egal, direct, secret şi liber exprimat. Din categoria acestui principiu, deci se desprind:

Universalitatea dreptului electoral: realizarea dreptului electoral nu depinde de sex, rasă, naţionalitate,
limba de vorbire, provenienţă socială, funcţia deţinută, religie, aspiraţii politice, avere etc. Cetăţenii RM
care au atins vârsta de 18 ani au dreptul de a alege, de a participa la procedurile electorale.

Egalitatea dreptului electoral presupune că cetăţenii participă la alegeri în condiţii egale. Acest
principiu se garantează prin acordarea tuturor alegătorilor posibilităţi egale din punct de vedere
normativ, începând cu înaintarea candidaţilor, participarea la campania electorală şi votarea propriu-
zisă: „în cadrul oricărui scrutin, fiecare alegator având dreptul la un singur vot. Fiecare vot are putere
juridică egală."

Votarea directă presupune că cetăţenii RM cu drept de vot îşi exprimă opţiunile electorale în procesul
alegerilor fără intervenţia altor persoane. Articolul 53 alin. 1 din Codul electoral al RM prevede: „Fiecare
alegator votează personal. Votarea în locul altor persoane este interzisă".

Secretul votului exclude orice control din partea oricăror organe sau funcţionari publici a modului în
care cetăţenii şi-au exprimat sau îşi exprimă opţiunile electorale.

C) ESTIMATI CONCORDANTA LEGISLATIEI RM CU PRINCIPIILE CONSTITUTIONALE ALE DREPTULUI

ELECTORAL NUSTIU

MODALITATI DE SCRUTIN

A) DEFINITI SCRUTINUL SI RELATATI DESPRE DIVERITATEA MODALITATILOR DE SCRUTIN

Mod de alegere a deputaților, a senatorilor etc., potrivit căruia se votează fie câte o singură
persoană, fie mai multe deodată dintre candidații menționați în buletinul de vot. ♦ Mod de
organizare a alegerilor.

Sistemul electoral majoritar. Sistemul majoritar este o consecinţă directă a principiului suveranităţii
naţionale care cere ca alegerea reprezentanţilor naţiunii să aibă loc cu majoritatea voturilor alegătorilor.
Fiind primul tip istoric de sistem electoral,sistemul majoritar este fundamentalizat de principiul
majorităţii (dela franţuzesculmajorite) în conformitate cu care sunt declaraţi aleşicandidaţii care au
obţinut cel mai mare număr de voturi.

Din punctul de vedere al teoriei dreptului electoral, sistemele majoritare conduc la: - diminuarea
fragmentării spectrului politic; - subreprezentarea parlamentară a partidelor extremiste; - majorităţi
confortabile, deci posibilitate de acţiune pentru guvern; - o legatură mai puternica între parlamentar şi
circumscripţia lui, acesta devenind mai atent la interesele locale specifice. Sistemul electoral majoritar
cunoaşte două variante: - uninominal; - de listă.Â

Sistemul electoral majoritar de listă.Acest tip de sistem electoral presupune ca alegătorii să aleagă
maimulţi candidaţi. În scrutinul de listă, fiecare alegător votează un număr de candidaţi egal cu numărul
de mandate de care dispune organul reprezentativ.

) Sistemul majoritar relativ. Este cel mai simplu sistem electoral, conform în esenţa căruia esteconsiderat
ales candidatul care a întrunit cel mai mare numar devoturi, faţă de orice adversar. Din aceste
considerente el mai este numit şi majoritate simplă.

) Sistemul majoritar relativ. Este cel mai simplu sistem electoral, conform în esenţa căruia esteconsiderat
ales candidatul care a întrunit cel mai mare numar devoturi, faţă de orice adversar. Din aceste
considerente el mai este numit şi majoritate simplă.

B)DETERMINATI PARTIULARITATILE GENERAKLE ALE SCRUTINULUI MAJORITAR SI SCRUTINUL

REPREZENTARII PROPORTIONALE

Sistemul electoral majoritar. Sistemul majoritar este sistemul electoral în organ colegial
(parlament), care se caracterizează prin faptu că se consideră învingător acel candidat, ce a acumulat
majoritatea de voturi. Există sisteme electorale ce necesită majoritatea absolută (50% plus 1 vot) și
sisteme a majorității relative, ceea ce înseamnă că, obține victorie la alegeri acel, care acumulează
mai multe voturi, decât oricare alt concurent implicat în competiție.
Avantajele sistemului majoritar sunt următoarele: sistemul dat se consideră universal, poate fi
folosit pentru alegerea atât a reprezentanților individuali, cât și a organelor colective ale puterii de
stat sau ale autonomiei locale, sistemul majoritar permite partidelor mici să participe și să câștige
alegerile.
Sistemul electoral proporțional. Sistemul electoral proporțional - una dintre varietățile sistemelor
electorale utilizate în alegerile pentru organele reprezentative. Atunci când se desfășoară alegeri în
cadrul
sistemului proporțional, mandatele deputaților sunt repartizate pe listele de partid strict conform
numărului proporțional de voturi obținute. Sistemul proporțional se consideră cel mai răspândit sistem
electoral în lume.
Avantajele sistemului proporțional sunt: sistemul dat permite fiecărui partid politic să obțină numărul de
locuri proporțional cu numărul de voturi, mai multe locuri pentru toți reprezentanții, permite
alegătorilor
să aleagă atât candidatul, cât și partidul politic

C)EVALUATI MODALITATEA DE SCRUTIN RM