Cuprins

1. 1. Conţinutul legal.....................................................................2
1.1. Obiectul infracţiunii......................................................................................................................3
1.1.1. Obiectul juridic special.........................................................................................................3
1.2. Subiectul infracţiunii....................................................................................................................6
1.2.1. Subiectul activ...........................................................................................................................6
1.2.2. Subiectul pasiv..........................................................................................................................8
1.3. Latura obiectivă............................................................................................................................9
1.4. Latura subiectivă........................................................................................................................11

1
 FURTUL ȘI TÂLHĂRIA. ASEMĂNĂRI ȘI DEOSEBIRI
     

1. Conţinutul legal
A. Infractiunea de furt
Potrivit art. 228 din Codul Penal, furtul reprezintă “Luarea unui bun mobil din posesia sau
detenţia altuia fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte
cu închisoare strictă de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Fapta constituie furt şi dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în
momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau detenţia legitimă a altei persoane.
Se sancţionează şi sustragerea de impulsuri electro-magnetice prin folosirea mijloacelor
de telecomunicaţii ori racordarea fără drept la mijloacele audio – vizuale ale unei persoane.
Se consideră bunuri mobile şi oric energie care are o valoare economică, precum şi
înscrisurile.
B. Infractiunea de talharie
Infractiunea de talharie este o fapta penala complexa, care prezinta prin vointa
legiuitorului, o varianta tip ( art. 211 alin.1 C. pen.) si trei variante agravante.
Potrivit art. 211 alin 1 C. pen., talharia, varianta tip, consta in furtul savarsit prin
intrebuintare de violente sau amenitari ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau
neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru
pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii, ori pentru ca faptuitorul sa-
si asigure scaparea.

1.1. Obiectul infracţiunii  

1.1.1.Obiectul juridic special

A. Infractiunea de furt

Relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror existenţă şi dezvoltare este condiţionată de

păstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de împiedicarea luării pe nedrept a acestor bunuri
din patrimoniul privat sau public.
Norma de incriminare se referă la posesia sau detenţie deoarece prin simpla posesie sau
detenţie se exteriorizează dreptul de proprietate asupra acestora. Posesia este o stare de fapt care
constă în stăpânirea materială a unui lucru de către o persoană, cu intenţia de a se comporta faţă

2
de aceasta ca proprietar sau titular al altui drept material 1 . Posesia asupra bunurilor mobile este
exercitată de regulă de proprietar, astfel că, prin ocrotirea posesiei, se realizează, implicit şi
ocrotirea dreptului de proprietate asupra acestor bunuri.2

Obiectul material

Infracţiunea de furt în oricare din variantele sale are întotdeauna un obiect material asupra
căruia se efectueaza acţiunea incriminantă. Acesta este un bun mobil care se află în posesia sau
detenţia altuia în scopul de a satisface o necessitate.
Prin conceptual de bun mobil se inţelege lucrul care poate fi mişcat dintr-un loc în altul
fără a-şi pirde din valoarea economică.3
Nu interesează dacă bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau
indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile.
Dacă un bun imobil nu poate fi furat, părţile unui asemenea bun devenite mobile prin
detaşare, pot constitui obiect material al infracţiunii.
B. Infracțiunea de tâlhărie

Obiectul juridic special este complex, fiind constituit dintr-un obiect juridic principal si
anume relatiile sociale referitoare la patrimoniu si a caror dezvolatre este conditionata de
mentinerea pozitiei fizice a bunului impotriva faptelor de sustragere (ca si la infractiunea de furt)
si dintr-un obiect juridic adiacent, si anume relatiile sociale referitoare la apararea persoanelor.
Nu intereseaza daca bunurile asupra carora se indreapta fapta penala se gasesc in
stapanirea unei persoane fizice sau juridice.
In cazul infractiunii de talharie, legiuitorul considera valorile sociale de maxima
importanta, ca viata , integritatea corporala si sanatatea persoanei, ca fiind secundare (adiacente),
fata de valorile sociale referitoare la patrimoniu care formeaza obiectul principal al faptei.
Aceasta situatie ( inversare a ierarhiei valorilor sociale ocrotite ) se explica prin aceea ca
faptuitorul urmareste, in primul rand insusirea bunurilor mobile, violenta sau amenintarea fiind
doar mijloce pentru ducerea la indeplinire a scopului propus si urmarit de infractor.

Obiectul material al infractiunii.

1
Sanda Ghimpu – Dictionar juridic, ed Albatros Bucureşti 1985 p 445
2
O. Loghin – Drept penal român – partea specială, Casa de Editură şi Presă „Şansa” SRL, Bucureşti, 1999, p.349.
3
Sanda Ghimpu – Dicţionar juridic, op cit. p 62

3
 Talharia fiind o infractiune complexa, implicit obiectul ei material poate fi privit atat in
raport cu actiunea princiala, de furt, cat si in raport cu actiunea adiacenta de violente, amenintari
11
sau alte constrangeri.
a. in raport cu actiunea principala, obiectul material al infractiunii de talharie este acelasi
ca si la infractiunea de furt, adica un bun mobil, un lucru avand o valoare patrimoniala,
susceptibil de a fi sustras.
b. obiectul material al actiunii adiacente poate fi, in functie de natura acestei actiuni, fie
un lucru, fie corpul unei persoane (violenta poate consta in : ruperea hainelor, smulgerea
ochelarilor; amenintarea poate consta in stropirea cu benzina a marfurilor aflate intr-un camoin
pentru a le da foc; in constrangerea victimei prin legare sau narcotizare).
      
1.2. Subiectul infracţiunii

1.2.1. Subiectul activ

A. Subiectul activ al infractiunii de furt

Subiectul activ al infracţiunii de furt este necircumstanţiat de text, el poate fi deci orice
persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale (să fie persoană fizică, să
aibă discernământ şi să aibă vârsta minimă de 14 ani) şi care nu are nici un drept asupra bunului
sustras din sfera de stăpânire a altei persoane. Subiectul activ al furtului ar putea fi însuşi
prorprietarul bunului care săvârşeşte acţiunea de luare prin mijloacele prevăzute în articolul 249
Cod penal, asupra unui bun mobil, care în acel moment se găseşte în posesia legitimă a altei
persoane.
Furtul poate fi săvârşit de către persoana care locuieşte împreună cu persoana vătămată.
Prin “a locui” se înţelege deopotrivă în doctrina şi practica judiciară – folosirea în comun a unui
spaţiu de locuit, în întregime sau în parte, permanent sau pe o perioadă de timp limitată, în ultima
situaţie durata folosirii fiind atât cât să-i imprime caracter de stabilitate.
Nu au fost asimilate acestei condiţii personale care ocupă temporar un spaţiu de locuit
(cabina unui vapor, cuşeta unui vagon de tren, camera unui hotel).
Infracţiunea de furt este susceptibilă de săvârşire în toate formele de participaţie –
coautorat, complicitate, instigare, cu precizarea însă că în cazul coautoratului sau complicitaţii
concomitentefapta constituie furt calificat.

4
 Coautoratul a fost definit ca o formă a participaţiei penale, care constă în săvârşirea unei
infracţiuni în mod nemijlocit de două sau mai multe persoane, situaţie în care toate persoanele
participante au calitatea de coautori ai aceleaşi fapte.4
Este complice persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală, sau care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că
va tăinui bunurile provenite din aceasta, sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă, după
săvârşirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită (articol 26 Cod penal).

B. Subiectul activ al infractiunii de talharie

Subiect activ al infractiunii de talharie poate fi orice persoana care comite fapta penala,
indiferent de forma acesteia (tentativa de talharie, talharie consumata) sau care participa,
indiferent de calitatea in care o face, la savarsirea ei (autor, coautor, instigator sau complice),
legea necerand sa fie indeplinita vreo calitate speciala.
Poate exista insa infractiunea de talharie chiar si atunci cand faptuitorul ar avea, in totul
sau in parte, un drept de proprietate asupra bunului sustras.Ca urmare, subiect activ al talhariei ar
putea fi insusi proprietarul care savarseste actiunea de luare, prin intrebuintarea mijloacelor
prevazute de art.211 alin.1 C.Pen., asupra uni bun mobil propriu care in acel moment se gaseste
in posesia legitima a altei persoane.

1.2.2. Subiectul pasiv

A. Subiectul pasiv al infractiunii de furt

Subiectul pasiv al infracţiunii de furt, poate fi orice persoană fizică sau juridică.
Infracţiunile de furt există chiar dacă nu a fost identificat subiectul pasiv. Pot fi cazuri in
care victima furtului(atunci când aceasta este persoană fizică) să prefere să rămână necunoscută
mai cu seamă când printre lucrurile sustrase erau şi unele obiecte compromiţătoare.
Pluraritatea de subiecţi pasivi este posibilă în ipoteza în care, prin aceeaşi faptă sunt
sustrase bunuri aparţinând unor persoane diferite, sau în cazul în care bunul sustras este
coproprietatea mai multor persoane diferite, ipostază cunoscută în literatura de specialitate şi în
practica judiciară sub denumirea de unitate naturală a infracţiunii.

B. Subiectul pasiv al infractiunii de talharie

4
I. Pitulescu – Dicţionar de termeni juridici uzuali, Editura Alex, Bucureşti, 1996, p.183.

5
 Subiectul pasiv al infractiunii poate fi orice persoana fata de care s-a savarsit talharia,
adica persoana ale carei bunuri au fost sustrase prin savarsirea talhariei sau aceea ori acele
persoane fata de care s-a savarsit numai actiunea adiacenta (violenta, amenintarea).

1.3. Latura obiectivă

A. Infractiunea de furt

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de furt constă în acţiunea de luare a

unui bun mobil din posesia sau detenţia altei persoane fizice sau juridice fără consimţământul
acestuia, fapt care implică un act de deposedare şi un act de imposedare.
Acțiunea de luare se realizează în mod concret fie prin ridicare fie prin deplasarea bunului
ori prin racordarea la sursa de energie fie chiar prin lăsarea acestuia la locul în care se găsea dar
în aşa mod încât din sfera de stăpânire a posesorului să intre în sfera de stăpânire a făptuitorului.5
Pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de furt trebuie întrunite 3 cerinte esentiale:
lucrul sustras sa fie un bun mobil, acest bun sa se afle in posesia sau detentia unei alte persoane,
iar actiunea de luare sa fi avut loc fara consimtamantul celui deposedat.

B. Infractiunea de talharie

Ca expresie a caracterului de infractiune complexa, elementul material al acestei

infractiuni este format din doua actiuni conjugate si anume: actiunea de furt, fiind cea principala,
si actiunea de constrangere, fiind o activitate adiacenta.
Actiunea principala consta asadar, in actiunea de furt. La talharie, ca si la furt, bunul
mobil este luat, scos din posesia patrimoniala a victimei fara consimtamantul acesteia.
Actiunea principala a elementului material al talhariei se poate realiza sub oricare din
variantele infractiunii de furt – simplu sau calificat cu scopul de insusire sau folosire pe nedrept
(in cazul furtului art. 208 alin. 4 C. pen.).
Pentru existenta laturii obiective a talhariei, violentele trebuie sa fie exercitate direct
impotriva victimei, violentele fata de lucruri pot constitui si ele, uneori, o amenintare (de
exemplu, ruperea legaturii telefonice, lovirea fundului unei ambarcatiuni pentru a o face sa se
scufunde, stropirea cu benzina a incarcaturii dintr-un camion cu scopul de a o incendia).

5
T. Vasiliu, V. Papadopol, op. cit., p.478.

6
 1.4. Latura subiectivă

A. Infracţiunea de furt
Infracţiunea de furt se săvârşeşte exclusiv cu intenţie şi anume cu o intenţie calificată,
întrucât intenţiei îi este asociat şi scopul. Pentru realizarea laturii subiectivea infracţiunii, trebuie
ca luarea bunului, de către autor, din posesia sau detenţia unei persoane să fie fără
consimţământul acesteia şi în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.
Absenţa consiţământului este prezumată, autorului infracţiunii revenindu-i obligaţia de a
dovedi că a avut acordul părţii vătămate, anterior sau concomitent săvârşirii faptei, de a o
deposeda de bun, în eventualitatea că el îşi face o asemenea apărare.
Al doilea element al laturii subiective este scopul – este determinat pentru reţinerea sau nu
a faptei sub incidenţa textului incriminator, scopul însuşirii pe nedrept a bunului fiind de esența
acestei infracţiuni.

B. Infractiunea de talharie
Infractiunea de talharie se savarseste cu intentie directa, atat in ce priveste actiunea
principala cat si cea adiacenta, faptuitorul prevede si urmareste sa comita furtul prin violenta sau
amenintare ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara precum si
prin folosirea vreunuia din aceste mijloace pentru pastrarea bunului furat, stergerea urmelor
infractiunii ori pentru a-si asigura scaparea.
Hotararea faptuitorului de a savarsi talharia poate fi luata de la inceput ori poate sa apara
in timpul savarsirii sau dupa consumarea furtului in functie de interventia unor imprejurari pe
care acesta nu le-a avut in vedere (de exemplu, impotriva victimei).
Latura subiectiva a infractiunii de talharie, include in sfera scopului specific furtului si
scopul folosirii violentei, amenintarii (intentia calificata prin scop).
Daca faptuitorul a actionat cu intentie in ceea ce priveste producerea urmarii, adica
prevazand-o a urmarit sau a acceptat survenirea ei, raspunderea sa penala se stabileste nu pentru
modalitatea agravanta a infractiunii de talharie ci pentru un concurs de infractiuni alcatuit din
infractiunea de talharie si infractiunea de vatamare corporala (cand s-a produs vreuna din
urmarile prevazute la art. 194 C. pen., sau va fi alcatuit din infractiunea de talharie varianta tip si
omor deosebit de grav (art. 176 lit. d C.pen.) cand s-a produs moartea victimei.