Tulburarea de adaptare

Acest diagnostic ar trebui luat în considerare pentru orice perturbare situaţională care (1)
nu întruneşte criteriile pentru alte diagnostice de pe axa I (cum ar fi tulburarea de stres
posttraumatic sau reacţia de doliu prelungit), (2) nu sunt numai o exacerbare a altei tulburări pre-
existente şi (3) nu reprezintă reacţii adecvate din punct de vedere al dezvoltării la schimbările din
mediu.
Diagnosticul de tulburare de adaptare necesită ca toate patru din următoarele criterii să
fie îndeplinite:
1. Un stresor de mediu este prezent (ca cele descrise pe axa IV a stresorilor
psihosociali);
2. O perturbare a emoţiilor sau a comportamentului apare în interval de O LUNĂ de
la apariţia evenimentului stresant. Copilul poate manifesta simptome afective (pare iritabil,
anxios sau retras) sau simptome comportamentale (de exemplu opoziţionism, refuzul de a merge
la culcare, accese de furie frecvente sau enurezis /encoprezis) sau ambele;
3. Simptomele nu îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de stres posttraumatic,
tulburări afective sau tulburări relaţionate cu comunicarea;
4. Simptomele persistă mai mult de 2 săptămâni.