COMPRESOR / expandere, limitatoare şi PORŢI

Interval Dinamic
Înainte de a ne uita la compresoare şi limitatoare trebuie să înţelegem termenul „Interval dinamic”.
Un interval dinamic al unui sunet este intervalul dintre cele mai linistite secţiuni şi secţiunea cea mai
puternica sau, în cazul unui înregistrator, domeniul dintre etajul de zgomot şi punctul de distorsiune.
Stii cat de puternica poate ajunge o orchestră simfonica , de asemenea, ştiţi cum se poate obţine
linişte. O Orchestră are un domeniu dinamic larg, totuşi.

Contoarele de mai sus arată un interval dinamic de 72db. Pe un casetofon acasă partea de linişte în
aceasta pista ar fi mai mic decât zgomotul de casetofon şi tot ce-s-ar auzi prin pasajul liniştit ar fi
şuieratul benzii.Distanta de la cea mai puternica secţiune până la punctul de distorsiune se numeşte
spaţiu de trecere. Dacă se ajunge la distorsiune +6 dB, atunci avem în prezent un spaţiu de trecere
4dB. Pentru a reduce intervalul dinamic ati putea plimba pista întreaga, printr-un potenţiometru şi rotiţi-l
în sus atunci când este prea scăzut şi trageţi-l înapoi, atunci când prea mare sau puteti utiliza un
compresor.

Ce face un compresor?

Mentine constant nivelul de iesire(amplitudinea semnalului de iesire), semnalele slabe sunt amplificare
iar semnalele puternice sunt diminuate pentru a nu fi diferente ca volum(cele puternice de cele
slabe).In functie de complexitatea compresorului si de reglajele facute se pot obtine diverse modificari
ale semnalului care sufera compresia.Sunt nenumarate tipuri de compresoare pentru o multitudine de
aplicatii(cel de la behringer unde m-a dus linkul postat de tine nu e compresor).Compresoarele de
banda larga fac ceea ce ti-am spus mai sus.Compresorul de voce spre exemplu nu este un compresor
de banda larga pentru ca taie toate frecventele care sunt sub(si peste) o anumita frecventa printr-un
filtru(sau mai multe) trece sus si trece jos(low cut si hi cut).Mai sunt compresoare special concepute
pentru anumite instrumente(acestea sunt scumpe) si care mai au in plus anumite functii.

PS-compresor de banda larga este acel compresor care actioneaza asupra tuturor frecventelor
(marindu-le si micsorandu-le amplitudinea) asupra carora se aplica compresia.Toate compresoarele
care se gasesc in comert si sunt accesibile tuturor sunt de banda larga.Aparatele care au mai multe
functii(compresie-gate-expander) se numesc procesoare dinamice.

Compresoarele
Un compresor poate schimba raportului semnalului de intrare fata de semnalul de ieşire.

În diagrama de mai sus unitatea câştig înseamnă că ceea ce puneti la intrare va ieşi. În exemplul de
raport 2:1 Atunci când semnalul este deasupra pragului de ieşire a semnalului este redusă, într-un
raport de 2DB intrare va iesi 1DB, atunci când raportul de compresie este stabilit la 2:1, astfel încât aţi
salvat 1 db pe partea de sus a intervalului dinamic şi se poate transforma totul până la 1 db fără a
afecta spaţiul de trecere. Într-un caz mai grav, cum ar fi 20:1, care este mai frecvent solicitat pt limitare,
pentru o creştere la intrare de 20 dB semnal doar 1 db iese. Limitatorul si compresorul pot fi utilizate
împreună într-o singură unitate în cazul în care compresorul funcţionează în gama de 2 - 15:1, în timp
ce limitatorul opreşte vârfurile tranzitorii extreme în Indicatori de semnal în 15 - 20:1, care este si
motivul pentru care este adesea numit Limitator de vârf.

Un compresor este bun de exemplu atunci cand oferi o sonorizare pentru altcineva si vine ăla, ia
microfonul si incepe sa tipe in el caci vrea sa se auda mai tare. Atunci compresorul taie automat din
amplificare, revenind la normal cand volumul sursei scade. De asemenea, este util cand microfonul
este de exemplu plimbat intr-o sala de la o persoana la alta si exista anumite diferente, deci nu stai la
fiecare sa reglezi din mixer. La fel, microfonul poate fi tinut mai aproape de gura sau mai departe, deci
fara compresor ar putea aparea variatii deranjante ale nivelului.

1
Expandorul mareste dinamica, deci efectul este contrar.

Probabil ati simtit nevoia unui compresor cand va uitati la TV la un film si incepe pauza publicitara, cu
un volum mai mare. Este un lucru facut intentionat, am aflat tarziu, dupa ce mereu am banuit ca cei de
la sunet sunt niste amatori.

In acest caz se vede si necesitatea reglarii compresiei pe un anumit domeniu de frecvente (vocea, de
exemplu).

Tot compresor i se spune şi la Expander, şi la Gate...

În cuvinte puţine, reduce semnalul care este sub un anumit nivel (cel setat). Util când ai zgomote
parazite în microfoane. Unii spun că ar ajuta şi la evitarea microfoniilor. Să zicem că-l setezi la -40dB,
tot ce e sub valoarea asta dispare, şi de jucăria aia trece doar semnalul peste -40dB.

"Compresor de dinamica" sau "Compresia de dinamica”.

Practic, compresia este aplicata pe orice inregistrare de voce care suna bine.Ea este necesara datorita
diferentelor de amplitudine cu care se efectueaza o inregistrare dar si pentru a aduce vocea in fata.Prin
diferente de amplitudine vom intelege nivele diferite(volum diferit) pe diferite parti ale inregistrarii.Prin
compresie se aduce totul la acelasi nivel ca si cand distanta fata de microfon si intensitatea vorbitii ar fi
fost constante.
Orice compresor trebuie sa aiba cel putin 5 butoane de actiune si anume:
-Attack
-Release
-Tresh(Treshold)
-Ratio
-Gain
Toate acestea au o legatura stransa intre ele si imi va fi destul dificil sa explic ce face fiecare separat
fiindca lucreaza ca un intreg, dar totusi voi incerca.
Attack-ul se refera la timpul(in milisecunde) cu care compresia actioneaza aspupra materialului
inregistrat.
Release-ul se refera la timpul(tot in milisecunde) cu care compresia isi iasa din actiune pentru ca,
compresia actioneaza diferit pe diversele parti ale inregistrarii, in functie de nivelul la care sunt
inregistrate.
Tresh-ul se refera la "nivelul(in dB)la care incepe compresia sa actioneze".
Daca avem o inregistrare care are cel mai ridicat nivel la -15dB spre exemplu si noi punem Tresh-ul la
oricat de la 0dB la -15dB atunci compresia nu va actiona, ca si cum ea nici nu exista pe acel
material(insa daca in aceasta situatie se umbla la Gain, el(Gain-ul) se va comporta ca un simplu
volum).
Ratio-ul se refera la "dozarea compresiei in functie de nivelul in dB cu care depaseste nivelul Tresh-
ului nivelul semnalului original al inregistrarii" mai exact, daca inregistrarea noastra are nivelul maxim
de -15dB iar noi am setat Tresh-ul la -20dB si am pus Ratio-ul la 2, atunci momentele in care nivelul
inregistrarii depaseste -20dB intra in compresie(adica toate sunetele care in inregistrare depasesc -
20dB sunt oprite la -20dB) astfel sunetele care inainte de compresie aveau nivelul de -15dB, dupa
compresie vor avea -18,5 iar cele care aveau inainte de compresie -20dB dupa compresie vor avea tot
-20.Cu cat marim Ratio-ul mai mult cu atat sunetele mai puternice si sunetele mai slabe dintre cele
care depasesc 20dB vor tinde sa aiba aceeasi amplitudine prin urmare si sunetele de -15dB si cele de
-20dB vor fi la acelasi nivel(adica -20dB) auzindu-se la fel de tare.Cu cat dam Tresh-ul mai jos cu atat
compresia actioneaza de la un nivel mai mic si deci, daca dam Tresh-ul la -60 iar Ratio-ul la Inf(Infinit)
atunci atat sunetele care in inregistrarea originala se auzeau foarte incet cat si cele care se auzeau
tare se vor auzi la fel, la acelasi nivel(lucru de nedorit de fapt)
Gain-ul are rolul de a compensa, de-a aduce totul in 0.In urma exemplului de mai sus materialul audio
va fi la -20dB, din Gain il aduci la ce nivel doresti, daca il vrei in 0 duci gainul la 20(teoretic la 20dB,
practic la 18dB)
2
Atentie, un sunet de -15dB are o intensitate mai mare(deci este mai puternic, se aude mai tare) decat
un sunet care are -20dB, cu cat este mai mare cifra dinaintea dB cand este cu -(minus) in fata, cu atat
sunetul respectiv este mai slab, se aude mai incet.Cu cat este mai apropiat de 0 cu atat este mai
puternic, acest 0dB reprezentand modulatia maxima a unui sunet(nedistorsionat).Ce depaseste 0dB(de
exemplu 2dB) inseamna distorsiune si cu cat este mai mare cifra dinaintea dB neavand -(minus) in
fata, cu atat distorsiunea este mai mare.

Exemplu:

Presupunand ca inregistram o voce care are nivelul intre -6 si -9 dB dar din cand in cand cate un sunet
ajunge pana in 0 iar altul este foarte slab, in acest caz compresorul poate fi setat in felul urmator:

-Attac......... 5ms
-Release..... 50ms
-Tresh........ -18dB
-Ratio......... 5 (la unele compresoare scrie rata urmata de :1, deci 5:1)
-Gain.......... 15dB

Ca sa stii ce compresie aplici pe o voce te orientezi in felul urmator, urmaresti nivelul mediu la care
este efectuata inregistrarea astfel te orientezi la cat pui Trash-ul, intotdeauna Trash-ul il pui mai jos
decat media, daca media este undeva la -6, pui Trash-ul intre -10 si -12.Ratio-ul il pui in functie de
sunetele razlete care se aud mai tare decat restul inregistrarii, daca aceste sunete sunt mult mai
puternice decat restul inregistrarii atunci pui Ratio-ul mai mare, in anumite cazuri te poti duce cu el
pana la Inf. dar in general pentru voci Ratio-ul se pune intre 2,5:1 si 5:1.Gain-ul il dozezi in functie de
necesitate.Daca Trash-ul l-ai pus la -18, Gainul nu-l dai niciodata mai mult de 16dB.Attac-ul e bine sa
fie intre 5 si 10 ms iar Release-ul 50ms.

SFATURI: ce inseamna pe un mixer (sau preamplificator) Gain?....Gain-ul este nivelul semnalului de

intrare.Este foarte util eliminand mult din zgomotul de fond al etajului de iesire al canalului de mixer(sau
al preamplificatorului), ridicand Gainul poti cobora potentiometrul de iesire (odata cu coborarea
potentiometrului de iesire coboara si zgomotul de fond al aparatului) semnalul util ramanand suficient
de puternic.BGain-ul este util si in situatia in care ai un microfon (sau lavaliera) cu un nivel mai mic de
iesire iar potentiometrul de iesire al canalului este la maxim, semnalul fiind inca prea slab, atunci ridici
Gain-ul.
soarce
6 JanuarIE 2009, 15:02
Titlul ar trebui sa fie "Compresor de dinamica" sau "Compresia de dinamica", altfel se face confuzia cu
alte tipuri de compresii.

Sigur, se poate aplica si pe instrumente, practic pe orice bucata audio care "cere"...principiul este
acelasi, setarile difera in functie de situatie. E de evitat aplicarea compresiei pe materialul finit(in cazul
in care materialul este un pozitiv), practic pe materialul mixat(mixdown) nu se aplica compresie...

Parametrii compresorului:

1. threshold: pragul, seteaza punctul de la care compresorul incepe sa lucreze (sa comprime semnalul
care depaseste acest prag).

2. attack: controleaza viteza cu care compresorul intra in actiune, cu cit e mai mica valoarea cu atit
compresorul intra mai repede, cu cit e mai mare intra mai tarziu. Asta face ca, in cazul sunetelor cu
tranzienti, de exemplu, daca punem un atac mic tranzientii sint taiati brusc, inabusiti, iar daca punem
un atac mare tranzientii vor putea trece direct proportional cu aceasta valoare si compresorul va
actiona abia dupa aceea.

3. release: controleaza viteza cu care compresorul lasa semnalul sa revina la valoarea lui din
3
momentul in care a trecut sub prag. Pentru a avea un sunet mai natural nu se reomanda valorile foarte
mici (de citeva milisecunde).

4. ratio: panta sau raportul de compresie, care controleaza cit de mult este comprimat semnalul care
depaseste pragul. 2:1 inseamna ca daca semnalul depaseste pragul cu 2dB compresorul il va lasa sa
treaca numai cu 1dB, la 3:1, daca trece cu 3dB il va lasa numai 1dB samd.

5. gain, sau make-up, este un simplu control de nivel necesar in urma compresiei, fara el semnalul
ramanand mai scazut. Unele compresoare au functie de auto-makeup ceea ce inseamna ca gain-ul
creste proportional cu compresia tinand semnalul "sus".

In afara de asta este dificil de explicat cum anume sa foloseti compresorul in lucrul propriu-zis, insa ti-
ar folosi sa te uiti la preset-urile din compresoare care sint dedicate diferitelor instrumente, pentru a
intelege diferentele de setare si sa le folosesti eventual ca puncte de plecare pentru materialul tau
sonor.

☻ Uite, căutam un plugin AGC (Automatic Gain Controller) si n-am gasit nimic care sa merite. Asea ca
am facut un AGC dintr-un compresor.

Threshold: -30db
Attack: cat mai mic (minim)
Release: cat mai mare (maxim)
Ratio: dupa ureche, eu am pus 2.

La final se urcă volumul cu 30db si ... uite cum aveti un AGC

☻ Sunt compresoare multibandă, hardware sau software. Utilitatea lor este dată de faptul că uneori
doreşti setări diferite pentru plaje diferite de frecvenţă. De-esser-ul, de exemplu, este de fapt un
compresor multibandă, şi nu e singurul caz când e util un compresor multibandă.

În muzică nimic nu e obligatoriu.

Depinde de tobele respective şi de cum anume se doreşte rezultatul final. E destul de dificil de dat un
răspuns la modul general, dat fiind că pot fi tobe înregistrate (multitrack sau nu), tobe din diverse
instrumente virtuale (care pot necesita sau nu compresie), tobe din diverse dispozitive audio
(sintetizatoare/sequencere, tobe electronice de diverse tipuri, de la exemplu la exemplu, etc).

Nu există reţete universal valabile, muzica nu e o ştiinţă ci o artă (care însă nu exclude şi latura
ştiinţifică).

☻ Instrumentele virtuale sunt deja procesate, de regulă. În ce priveşte sample/loop-uri depinde de

materialul audio respectiv. Mai depinde şi de restul instrumentelor/trackurilor, după cum am spus mie
cel puţin îmi e dificil de găsit un răspuns general valabil.

☻ Compresia se aplica functie de publicul target pentru inregistrarea respectiva.

Compresia aplicat unei piese simfonice face ca discul respectiv sa ajung ala cosul de gunoi. Dar un
disc cu muzica rap fara compresie ajunge si el in acelasi loc, pentru ca sculele pe care se reda acea
muzica si auditoriul are cerinte diferite.
Timpii de atac si release nu sunt asa cum s-a spus mic si mare ci se ajusteaza in functie de piesa
muzicala pentru a nu creea distorsiuni innaceptabile ale sunetului.

Ba mai mult, emisia radio are alte cerinte de compresie decat ascultarea in casa, ascultarea la volum
de nivel scazut are alte cerinte de compresie fata de ce de nivel ridicat (datorita fiziologiei auzului
uman).

4
Deci, mixarea si alicarea compresiei este o arta/stiinta. Unii ingineri de sunet sunt vestiti exact pentru
ca se pricep mai bine decat altii si "retetele" lor nu sunt publice.

☻ Un bun exemplu este compresorul multibanda din Cubase SX care poate face lucruri
interesante ,sunt acolo si preset-uri pt. deferite instrumente ,voci .De preferat e sa gasesti tu reglajele
optime ,deci trebuie sa te joci cu el mult. Mai sunt si compresoare dedicate cum ar fi Voice Strip din
PowerCore . Astea sunt chestii software, unii se feresc de ele si pe buna dreptate deoarece altfel de
rezultate obtii cu un echipament dedicat.
La tobe, da, se pune compresie dar NU la inregistrarea lor. Unii ingineri recomanda totusi sa tragi doar
Kick drum cu compresie, restul fara. Cu toate astea am vazut ca de exemlu, cunoscutul pre. de
microfon DBX286 are si setari pentru tobe (pentru snare drum ). Dupa inregistrarea tobelor se aplica
compresie in functie de cum vrei sa-ti sune rezultatul final si de genul de muzica. (Nu prea vad ce
compresie deosebita trebuie sa folosesti pe tobe la un trio de jazz cu pian, contrabas si tobe).

☻ Compresia si compresoarele audio – partea I

Pe parcursul timpului, am observat multe intrebari legate de compresia audio, precum si multe
implementari “gresite” ale acesteia. Prin urmare, in acest articol, vom prezenta modul de functionare al
compresoarelor audio, metodele lor standard de utilizare, precum si cateva sfaturi aplicative.
Mod de functionare
Compresia este o modalitate de control automat al amplificarii unui anumit semnal, astfel incat acesta
sa aiba un anume volum si o anume dinamica la iesirea compresorului.
Dintre parametrii de baza ai compresoarelor, mentionam momentan threshold-ul (“pragul”) si ratio-ul
(“raportul de amplificare”).

Principiul de functionare este urmatorul:

- avem un semnal de amplitudine 10dB care e aplicat la intrarea compresorului cu un threshold de 6dB,
ratio de 2:1
- pentru nivelul de semnal care depaseste threshold-ul (10dB – 6dB = 4dB), se va aplica compresia,
folosind un ratio-ul de 2:1, respectiv cei 4dB de peste threshold antementionati vor fi impartiti la 2
(rezultand 2dB de compresie), ducand la o iesire a compresorului de 8dB
- daca ratio-ul ar fi fost 4:1, ar fi rezultat 3dB de compresie, iar la iesirea compresorului 7dB
- daca ratio-ul ar fi fost 1:1, nu ar fi rezultat nici un fel de compresie, indiferent de nivelul threshold-ului
Unele compresoare (cum ar fi UAD LA-2a, din poza de deasupra) nu au parametrii de ratio si threshold
separati, acestia fiind interdependenti unul de celalalt – in principiu, pentru un nivel al semnalului de
peste threshold mai ridicat, va creste si ratio-ul in mod automat (specific compresoarelor opto, cum
este LA-2a).

5
 Mare parte din compresoarele mai dispun de inca 2 parametri (dupa
cum se poate vedea la SSL Duende Stereo Bus Compressor-ul de mai
sus):
- attack (“atac”) – cat de rapid sa actioneze compresorul, o data ce
semnalul a depasit threshold-ul; daca atacul este foarte rapid, se va aplica
compresie asupra semnalului aproape instantaneu, obtinandu-se taierea
completa a tranzientilor, implicit o “strivire” a semnalului, care in general nu
este de dorit (o voce fara tranzienti isi va pierde din stralucire si
inteligibilitate, o chitara bas cantata cu pana fara tranzienti se va transforma
intr-un fel de supa indefinita, o toba fara tranzienti va suna plat, samd); de
aceea, pentru un control cat mai bun al dinamicii unui semnal, este o idee
sa setezi atacul minim posibil care NU ucide tranzientii care definesc
claritatea respectivului semnal
- release – reprezinta viteza cu care compresorul va reveni la stadiul in care
nu este activ, dupa ce un semnal care initial depasise threshold-ul ajunge
sub el; daca trecerea respectiva este foarte rapida sau instantanee,
rezultatul va fi destul de nenatural – “pumping” (dupa cum e denumit in
limba engleza); in general, release-ul trebuie setat cat mai mic, dar fara a
conduce la distorsiuni sau la pumping
Acum ca am prezentat parametrii definitorii ai compresiei, fiecare cu utilitatea sa intriseca, o
intrebare – cum de este intr-atata de cautat LA2a-ul (de exemplu), care nu are atack/release si nici
macar posibilitatea de fixare a raportului de compresie? Raspunsul e foarte simplu – printr-o intamplare
(sau ani de probe din partea inginerilor, mai degraba), modul in care compresorul respectiv intra si iese
din actiune, precum si raportul cu care “ataca” semnalul ii confera un sunet natural si placut, in acelasi
timp oferind modelarea in dinamica dorita. Ca si idee, plug-in-ul de la UAD care emuleaza respectivul
compresor nu are modelate decat curbele respective si interactiunea dintre threshold/ratie (nu si
distorsiuni armonice, samd, cum e la moda actualmente), si totusi este vazuta ca fiind o alternativa
software excelenta a legendarului Teletronix/UREI LA2a, prin acest simplu fapt.

In cazul in care raportul unui compresor este

mai mare de 10:1, practic, este vorba de un
limiter (vezi Waves L1, poza de mai sus). In
cazul limitatoarelor, o data ce semnalul a trecut
de prag (indiferent cu cat), semnalul de iesire va
fi aproximativ la fel.

De exemplu:
- avem 4 momente in timp ale unui semnal muzical: 10dB, 20dB, 15dB, 30dB
- threshold-ul este de 10db, atacul si release-ul instantanee, iar ratio-ul sa zicem ca este 10:1
- in primul moment, semnalul va ramane la 10dB, nefiind inca depasit threshold-ul
- in al doilea moment, se va aplica o limitare de 9dB, semnalul rezultat fiind 11dB
- in al treilea momente, se va aplica o limitare de 4.5dB, semnalul rezultat fiind 10.5dB
- in al patrulea moment, limitarea va fi de 18dB, semnalul rezultat fiind 12dB
Dupa cum se observa, gama dinamica a semnalului a fost redusa de la stadiul initial de 15dB la doar
2dB. E un exemplu extrem – aproape orice semnal ar fi primit la intrare, rezultatul ar fi fost destul de

6
neplacut urechii, cu exceptia folosirii sale ca si compresie paralela (New York compression, cum ii se
mai spune), despre care vom vorbi in partea a doua a acestui articol.
Un exemplu si mai extrem de limitare este cea tip brickwall. Practic, este vorba de un compresor cu
atac foarte mic, si release-ul in general scazut, cu un raport de compresie foarte mare (20:1, de
exemplu) sau chiar infinit. Astfel, orice semnal care depaseste threshold-ul va fi adus aproape
instantaneu la nivelul threshold-ului. Prin prisma celor 4 momente din exemplul anterior, iesirea
brickwall limiter-ului va fi constanta, la 10dB, iar gama dinamica va fi 0dB.

O alta functie care a aparut o pot avea limiterele digitale, uneori si

compresoarele digitale (vezi poza Softube FET, de deasupra)
este cea de look-ahead. Spre deosebire de compresoarele
analogice, care in principiu nu pot avea un atac instantaneu (ma
rog, exista anumite variante, dar rar intalnite), in domeniul digital
se poate obtine cu usurinta un compresor care sa “studieze”
semnalul in avans, ducand la un raspuns extrem de rapid, practic
la o compresie instantanee a semnalului in momentul in care s-a
depasit threshold-ul.
In cea de-a doua parte a acestui articol, care va aparea saptamana viitoare, vom analiza modalitati mai
specifice de folosire a compresiei: pentru deesing, compresie sidechain, compresie paralela,
compresia de mixbus, samd. Daca aveti sugestii legate de aspecte specifice ale compresie care ar
trebui abordate, dati vreun semn.

Comentarii

Î: ma lamureste si pe mine cineva cu mai multe detalii in cea ce priveste compresia cu ratio 4:1 ?
“- daca ratio-ul ar fi fost 4:1, ar fi rezultat 3dB de compresie, iar la iesirea compresorului 7dB” de unde
rezulta acei 3 dB de compresie. Multumesc frumos.
R:☻ Ratia depinde si de Treshold (limita).
Ratia se manifesta in felul asta:
1:1 – daca volumul trece cu 1db de limita atunci compresorul permite 1 db sa treaca peste limita. Intra
1, iese tot 1, deci nu se aplica compresie.
2:1 – daca volumul trece cu 2db peste limita atunci compresorul permite doar 1 db sa treaca, celalalt
este taiat. Intra 2 iese doar 1 peste limita.
3:1 – daca volumul trece cu 3 db de limita pe care ai setat-o, la fel, compresorul lasa doar 1 db din aia
3 sa iasa.
4:1 – din 4 db trecuti de limita, iese doar 1 db.
5:1, 6:1, ….., 16: 1 etc – mereu trece doar 1 db.
Gandeste-te la Threshold ca si cum ar fi marimile din plastic ale unei masini de tuns. Care marime o
alegi, depinde de cat de mare doresti parul sau cat doresti sa “iei din varfuri”.

Compresorul este doar un potentiometru de volum automat (desigur asta e doar ideea initiala –
utilizarile lui nu se limiteaza la asta).

RASPUNS 2: Daca setezi ratia la 3:1 si semnalul trece cu 3 db peste limita (threshold) atunci semnalul
se atenueaza cu 2db(compresie) si mai trece doar 1db peste limita.
2 (compresie) + 1 (permis peste limita) = 3 db (semnal initial peste limita).
La fel: Daca ai ratia la 3:1 iar semnalul trece cu 6db peste limita (treshold) atunci semnalul se
atenueaza cu 4db (compresie) si mai trec doar 2db peste limita (cate 1 pentru fiecare 3 db trecuti de
limita).
4db compresie + 2db permisi peste limita = 6db (semnal initial peste limita).

☻ timpii de atac. Vocea, de cele mai multe ori suportă compresii mari, tocmai pentru că tranzientii
vocii NU sînt importanti (este, dacă vreti, opusul instrumentelor de percutie), pentru că ea are
caracteristic consistenta si nu atacul. Atacul pe voce apare în mod evident mai mult la plozive si nu e
nici pe departe ceva ce orice inginer ar vrea să păstreze într-un mix. Tocmai de aceea vocea poate
7
suporta uneori si atenuări de 20db si să sune perfect inteligibil si profesional, bineînteles dacă avem un
compresor care poate să facă asta fără să omoare sunetul. Nu uitati că unul dintre cele mai folosite
compresoare pe voce din istoria sunetului este compresorul de tip 1176, care are timpi de atac extrem
de mici.
În aceeasi ordine de idei si chitara bas suportă compresii mari, chiar de tip limiting, “atacul” putând fi
accentuat de fapt prin eq. Evident că într-un mix nu avem nevoie ca si toba si basul să lovească astfel
încât să avem un mix dificil de comprimat în faza de mastering si să fie nevoie să recurgem la tot felul
de artificii (multiband etc). Si chiatara bas e caracterizată de consistenta sunetului, toba mare fiind cea
care trebuie să lovească în zona respectivă.
Iar termenul de pumping există si la noi, se foloseste în radio de 40 de ani sub numele de pompare,
compresor care pompează etc.

☻ Compresia si compresoarele audio – partea a II-a

La ce sa folosesti un compresor?

Cel mai pe scurt posibil (si incomplet): pentru a controla dinamica unui element SAU pentru a obtine un
efect (util muzicii, evident). Prin stapanirea acestor doua aplicatii ale compresiei, se va putea face
diferenta dintre un mix amatoresc si unul catre-profesionist. De asemenea, sound-ul propriu si personal
al inginerilor de sunet este deseori bazat pe modul in care acestia folosesc compresoarele (Chris Lord
Alge, drept exemplu).

Folosirea compresiei pentru a controla dinamica elementelor

Practic, se refera la mentinerea unui nivel cat mai constant audibil si “in forta”, fara a ucide complet
viata si naturalitatea instrumentului sau vocii in cauza (sau distrugand-o, dar atunci vorbim de folosirea
ca si efect a compresiei) – se refera la ridicarea nivelului pasajelor de volum mic si scaderea celor de
volum mare.

Cateva exemple:
1 pe chitara bas – luand in considerare ca aproape orice chitara bas are cateva note care suna in mod
evident mai tare decat celelalte, datorita rezonantei corpului sau a grifului, se poate folosi compresia
pentru a nivela aceste diferente, si a mentine chitara bas “la locul sau”
2 pe voce – atata timp cat marea majoritate a vocilor nu au o tehnica impecabila de a canta la microfon
si nu canta la acelasi volum toate cuvintele sau silabele, vei fi obligat sa folosesti un compresor pentru
a le aduce la acelasi volum, pentru a ramane toate audibile
2 pe toba mare sau toba mica: deseori, un tobar nu va lovi cu aceeasi intensitate fiecare nota (un
duolet, de exemplu, e aproximativ imposibil sa fie egal in volum cu o nota simpla, in cazul in care piesa
cere acest lucru), iar folosind compresia vom obtine o intensitate constanta a loviturilor, si implicit, un
groove ceva mai constant
In general, cand vorbim strict de controlul dinamicii, se foloseste destul de putina compresie (2-5 dB) si
un ratio destul de mic (1.5:1-4:1), pentru a nivela cu o oarecare delicatele varfurile, fara a-i fura
naturaletea si impactul track-ului.
Folosirea compresiei ca si efect
Astfel, compresia poate fi folosita pentru a modifica in totalitate sound-ul unui instrument. Prin folosirea
unui compresor cu setarile adecvate, se poate adauga viata unui track slabut, se poate face mai
agresiv, sau mult mai blând, depinde de dorinte. Aici ma refer strict la impactul “emotional”, desi prin
folosirea mai in forta a compresiei apar si modificari ale raspunsului in frecventa a elementului
comprimat.

Prin setarile de atac/release ale compresorului, se poate modifica envelopa de volum (ADSR) a unui
instrument – scurta sau lungi atacul (implicit si impactul), sau se poate lungi coada, pentru a il face sa
sune mai plin.
In principiu, la ambele folosinte ale compresiei, ceea ce ne dorim este ca sunetul sa “iasa spre noi”
(un termen pe care eu il asociez cu playback-ul vinyl-urilor de calitate, de exemplu), nu sa se departeze

8
sau sa para “inchis” in spatele unui zid transparent. Exista si situatii in care dorim sa indepartam
sunete, dar in general se folosesc alte tehnici (ca de exemplu unele descrise aici).

Ca si un exemplu de folosire extrema a compresoarelor, cu rezultate excelente, imi aduc aminte de un

articol citit acum cativa ani (nu imi mai aduc aminte nicicum unde l-am citit, din pacate), in care era
descrisa tehnica de lucru a unui inginer de sunet de generatie mai veche, care folosea STRICT
compresoare pentru mixaj – pentru a colora, pentru a egaliza, pentru a scoate in fata sau a trimite in
spate vreun element, samd. Rezultatele sale erau excelente, si nu folosea nici urma de egalizator (ma
gandesc totusi ca track-urile primite erau deja un pic procesate la intrare), sau efecte spatiale. Atata de
puternic poate fi un compresor folosit in mod adecvat.

Compresia sidechain
In primul rand, o mica mentiune – atunci cand un compresor primeste la intrare un semnal, acesta
este trimis, in general, in mod egal in doua directii: detectorului si intrarii efective a elementului de
compresie. Detectorul este cel care ii comunica elementului de compresie in sine cat de mult sa
comprime si in ce fel, in functie de setarile si caracteristicile sale si ale elementului de compresie.
Unele compresoare au o intrare separata pentru detector, care este denumita intrare de sidechain.
Practic, astfel putem controla mai in adancime cat de mult si cum sa fie comprimat unui element.
Exemple de folosire:
3 la intrarea de sidechain se aplica acelasi semnal ca pe intrare de semnal, dar cu joase atenuate;
astfel se va obtine o compresie mai putin accentuata si controlata de frecventele joase, puternice in
cazul unui mixbus, de exemplu
4 la intrarea detectorului unui compresor aflat pe chitara se aplica semnalul de voce; astfel, in
momentul in care intra vocea, chitara va fi comprimata intr-o proportie dorita, si vocea va parea ca iese
in fata
5 la intrarea de semnal se aplica vocea, iar pe cea a detectorului vocea cu un boost considerabil pe
inalte; si astfel ajungem la…
Folosirea compresiei pentru de-essing
Una din problemele des intalnite la voci este aparitia sibilantei – datorita unei tehnici de microfon
incorecte, a defectelor de vorbire, a hipercompresiei vocale sau a echipamentelor inadecvate (microfon
prea deschis pentru o voce deja deschisa). Dintr-o combinatie din motivele de mai sus, ne putem trezi
la mixaj ca orice “s” este intr-atata de puternic incat parca sare la tine, undeva intre 5 si 8kHz (in
general).
Pentru a combate acest efect, putem folosi un de-esser propriu-zis, care in general nu are ca si
parametri decat frecventa principala a sibilantei nedorite, si cat de mult sa fie redusa aceasta. Dar cum
functioneaza aceasta, si cum putem obtine un de-esser dintr-un compresor?
Practic, mare parte dintre de-essere sunt in principiu compuse dintr-un compresor normal, la intrarea
detectorului caruia (intrarea de sidechain) s-a aplicat acelasi semnal ca si la intrarea de semnal, dar cu
continutul dintre 5-8kHz boost-uit mai mult sau mai putin. Astfel, compresorului ii va fi mult mai “vizibila”
sibilanta, si o va “ataca” pe aceasta in mod direct, pastrand nealterat semnalul daca nu exista un
continut ridicat de semnal la frecventa la care a fost setat, lucru care in general se intampla doar in
cazul sibilantei.
Compresia paralela
Denumita si compresia in stil New York (acolo fiind zona in care a aparut ea si in care este folosita cu
predilectie), este in general folosita pentru a face diferite elemente sa aiba un maxim de putere,
predominant in cazul mixajelor mai “grele” cum ar fi cele de rock, samd.
Metoda de aplicare:
6 se trimite bus-ul de tobe si eventual cel de chitara-bas catre un compresor stereo
7 se calca in picioare semnalul prin compresie cat de mult e posibil, atat timp cat suna bine (10-20dB
de compresie, fara probleme)
8 atacul si release-ul pot fi destul de scurte, dar poate fi util sa fie in tempo cu piesa, sa faca compresia
sa “respire” in ritm cu piesa
9 rezultatului i se adauga un egalizator si se boost-uie inaltele (5-10dB la 7-10kHz, ca idee), si joasele
(5-10dB la 100Hz)

9
10 se ridica incetisor nivelul acestui canal paralel, hipercomprimat si foarte agresiv pe inalte si joase,
astfel incat sa fie abia audibil sub semnalul original; Astfel, sectiunea ritmica va parea mai mare si mai
egala, fara a suna plat, ca si rezultat a hiper-compresiei aplicate direct.
Compresia de pe master bus
Una dintre tehnicile de mixaj foloseste in mod constant, chiar de la inceputul unui mix, un compresor pe
master bus. “Scuzele” sunt multiple: o apropiere a mixajului cat mai mare de master-ul final, o
agresivitate putin crescuta, usurinta crescuta a inchegarii unei piese, calitatea tonala a compresorului
(care adauga acel “ceva” care lipseste), samd. In general, se refera la un compresor cu un atac maricel
si un release destul de lung, care se plimba destul de lin intre 2-4dB de compresie constanta pe piesa.
Cel mai cunoscut compresor de mixbus este SSL Buss Compressor-ul, folosit pe un nr. ridicat din
piesele mixate de la aparitia consolelor SSL (prin anii ’80) si pana in prezent.

Setarea “standard” (cea mai des functionala) a unui SSL Buss

Compressor ar fi:
11 atacul la maxim (30ms)
12 release-ul la minim (1.2s sau AUTO)
13 ratio pe 4:1
14 threshold-ul suficient cat sa asigura 2-4dB de compresie constanta

☻R: Am folosit de multe ori compresie de tip ssl pe buss si tin să

precizez că raportul de 4:1 si atenuarea de 4 db este foarte mult,
prezentând riscul de a crea probleme la mastering (sunet înecat, prea
comprimat pentru un mix). Exceptie face situatia în care compresorul de
tip ssl are optiunea de filtru pe sidechain, altminteri joasele sînt
literalmente strivite. De asemenea mai “universal’ mi se pare timpul de
release la 200-300ms.

10