caprroLut, A TIPURI DE PRACTICA A CERCETARII EMPIRICE Confuzia In stiintele sociale nu este mai mica sub aspect moral decit ,stiintificé, mal mic& din punct de vedere politic decit intelectual. ‘Tentativele de a ignora acest adevar constituic una dintre cauzele continuarii confuziei. Pen- tru a judeca problemele si metodele diferitelor scoli sociologice, trebuie si ludim In considerare un mare numar de valori politice si de pro- bleme intelectuale, c4ci nu poate fi pus& bine © problema pin& nu stim a cui problema este ea. Ceea ce constituie o problema pentru cineva poate si nu fnsemne pentru altul absolut nimie ; totul depinde de interese si de gradul de constientizare a acestor interese. In_ plus, apare si o problema eticA foarte complicaté adesea camenii nu dovedesc interes tocmal pen- tru ceea ce este in interesul lor. Nimeni dintre cameni nu este chiar atit de rational pe cit ar dori specialistii in stiintele sociale si fic. Toate acestea Inseamna cA cercetitoril problemelor omului si ale societ&{ii si asum4 $i implica mn munca lor anumite optiuni morale gi. politice. 1 Cercetarea in stiinfele sociale a fost tntot- deauna insotita de probleme de evaluare. Tra— difiile acestor stiinte contin o lunga lista de solutii adeseori dogmatice, numeroase incer= ae cart de compartimentare. dar, totodati, si un mare numar de vederl juste si bine gindite. Adeseori problema nu a fost ‘citusi de” putin abordata direct, ci doar s-au gisit ori adoptat Solutii disperse, cum este cazul sociologiel apli~ cate a tehnicianului cercetitor care poate fi m— chiriat, Un astfel de practician nu ajunge insa, prin. pretinsa’ neutralitate a tehnicilor sale, sd eludeze problema, ci de fapt last altora grija dea o rezolva. Dar meseriasul intelectual Se va stradui s& lucreze constient de premisele si implicatiile muncil sale, printre care se situ- eazi, nicidecum pe ultimul loc, semnificatiile ci morale si politice pentru societatea in care activeazi si pentru rolul sau in aceasti socie- tate. Exist in prezent parerea unanim tmpartigita ck nu se pot extrage judectti de valoare din simple constattiri de fapte sau din definirea conceptiilor. Aceasia nu inseamni ins ok ase- menea constatarl si definitii ar fi irelevante pentru formularea judecitilor. Este ugor de ardtat ci cele mai multe din problemele sociale Sint prinse intr-un ghem inefleit de erori de documentatie si de conceptii confuze, ca si de greseli de apreciere. Asa Incit abia dupa ce au fost descilcite logic putem sti dacs aceste pro- blame implic& realmente un conflict de valori. A stabili dact un asemenea conflict exist sau nu si, dack exista, a separa valorile de fapte reprezinta, desigur, deseori una dintre primele sarcini pe care si le asumi specialistii in stin— tele sociale. Uneori 0 astfel de separare duce repede la o reformulare a probleme in vederea solutiondrii ei, deoarece ea poate sii scoatt la iveali o inconipatibilitate intre valori sustinute de un acelagi interes : 0 valoare emergenté nu poate fi realizata decit sacrificind pe una veche, Bsifel inelt, pentru a acliona, cel interesati tre buie si inteleagé clar ce anume prejuicse ei mai mult. Dar atlinci cind valorile sint legate strins si reconstant de interese aflate intr-o opozitie conflictuala, astfel incit analiza logica si inves tigarea faptelor nu pot duce la rezolvarea con- flictului, atunci rolul ratiunii in respectiva pro- biema umana pare si ajunga la un punct mort. Putem clarifica sensul si consecintele valorilor, putem sa le facem compatibile unele cu altele, 8 stabilim o ordine de prioritate In ierarhia lor, putem s& le Invaluim in date concrete si, in ‘final, si ne limitam la o simpli. afirmatie sau o contraafirmatie; atunci nu mai putem face altceva decit sii pled&m sau sk convingem. Tar la sfirsit de tot, daci am ajuns gi In acest punct, problemele iorale devin probleme ale puterii, si, in ultima instan{a, dact ajungem $i Pina aici, ‘forma ultima a puteril este coereltia. Nu putem deduce, dupa cum spune Hume intr-unul din celebrele sale aforisme, linia noastri de conduita din ceea ce eredem noi des- pre ea. De asemenea nu putem deduce linia de conduita pe care ar trebui s-o adopte alti din felul in care credem ci ar trebul sd actionam noi. Iar la sfirgit, dac& se ajunge la el, nu ne mai rimine decit’si ne lum de pir cu cel care ne contrazic; si sperim ins cA finalul acesta survine rar. Pind una alta, riminind rezonabili pe cit putem sa fim, trebule si argumentim, Valorile sint e, fra indolala, in ale~ geges Bedi sion de eeidie | ole sing ae nee, menea, implicate in conceptiilescheie pe care le folosim in formularea acestor probleme ; in sfirgit, ele afecteazi orientarea pe care o dim rezolvaril problemelor. Ta ceea ce priveste con— ceptiile, este mdicat S& folosim cel mai mare numir posibil de termeni cu ,,coeficient de va- loare zero“, si fim constienti de implicatiile va- lorice care rmin si sd le explicim. In ceea ce priveste problemele, se cer, de asemenea, 0 ex- punere clara a valorilor in’ functie de care sint alese si apoi ellminarea din solutii, pe elt este posibil, a tendinfelor pirtinitoare, indiferent de 328 solutia care va fi adoptat tn final si indiferent care vor ff implicatiile lor morale ori politice. ‘Or, anumiti critic! judec& munca sociologict dupa’ cum rezultatele ei sint Intunccate sau lu minoase, negative sau constructive. Acestor mo- ralisti ai vieWli in roz le place lirismul, si mat ales la. sfirgit, In eoncluzii; fericirea lor se compune din adieri ricoritoare de optimism, care ne tac si pisim tnainte Inviorati, incre zatori, Dar lumea pe care Incercim s-o injele- gem nu ne inspira Intotdeauna $i tuturora opti mism politic si satisfactie morald, ceca ce echivaleazi cua spune ca uncori specialistilor in sliin{ele sociale le vine greu sé joace rolul idiotulut ferieit. Personal sint o fire foarte opti- mista, dar trebule si marturisesc cd niciodaté nu mi-am format pirerea despre ceva in func- fie de dispozitia pe care mi-o trezea, Este ne~ Voie mai intii de a aprecia obiectiv, de a face © constatare veridics ; dack ea este Intunecatd, cu atit mal rdu, jar daci ne indeamné si spe~ rim, cu atit mai bine. In rest, a face caz de »programul construct de ,jnota optimista este, adesea, semnul unei incapacitiiti de a privi lucrurile asa cum sint, chiar atunci cind stat evident neplicute, si este irelevant sub rapor- tul adevarulul sau falsitauii, ca si sub raportul judecatilor asupra calitafii'muncit sociologice, Soclologul care igi consum& energia intelec- tuala ocupindu-se de detalii din medii restrinse nu poate si sustragd munca sa influentei forte— lor si conflictelor politice ale epocii sale, Macar Indirect, dar efectiv, el ,,accepta* osatura socie- tAfii sale. Dar nimeni care isi asuma intreaga misiune intelectual a sociologiel nu poate s& accepte pur si simplu aceasta structura. Este sarcina lui s& explice aceasta structura si s-O studieze ca totalitate. A realiza aceasta sarcina constituie efectiv preocuparea lui majora. So- cietatea americana a fost atit de mult prezen- tata denaturat incit chiar si descrierea ei neutra 129este deseori consideratai un naturalism silba~ tic, Desigur, nu este prea greu si se ascunda valorile pe care specialistul in stiinta sociala le postuleaz, le accepti ori le subintelege. Stim eu tofii cA in acest scop fi sté la dispozitie un aparat greol: o mare parte a jargonului stiin- jei despre societate, in special al sociologiei, re— zult& din ciudata pasiune pentru manierism a celui neangajat. Indiferent daci vrea sau nu, indiferent dack este constient sau nu, orice om care igi petrece Miata studiind societatea si care face publice rezultatele pe care le obtine, el exercité 0 actiune morala gi, de obicei, politics. Problema este daca el priveste in fata aceasta situatie si trage concluziile cuvenite sau daci o ascunde atit siesi cit si altora, cizind intr-o deriva morala, In prezent, majoritatea specialigtilor americani In stiinta social sint, pe fajA sau cu oarecare stinghereala, liberali. Fi cedeazi in fata senti- mentului dominant’ de team& pentru orice angajare pasionata. Si tocmai aceasta vor in realitate acesti oamenl, si nu_,,obiectivitatea gtlintifiea” atunci cind ‘se pling ¢& trebuie ,s& formuleze judeciti de valoareé. Cursurile finute in institutiile de invatimint par si fle de un alt ordin decit lucrarile publi- cate. Cind cineva serie o carte, ea devine un bun public; singura riispundere a autorului fala de publicul su cititor este aceea de a oferi o carte cit poate el de bung, si in aceasta directie el isi este siegi singurul ‘judecitor. Profesorul are inst si alte responsabilitéti. Intr-o anumita ma- suré, studentii sint un auditoriu captiv si de- pind de profesorul lor, care reprezinté un fel de model pentru ei. Misiunea lui esentiala este aceea de a demonstra eft mai precis posibil mo- dul in care lucreazi o minte care se autodisct. plineaz’i. Arta de a preda const& intr-o masura considerabilé in a gindi cu glas tare, dar inteli- gibil. Tntr-o carte, autorul inceare’’ de obicei s&-1 conving& pe cititori de rezultatul gindirii 430 sale ; intr-o sala de curs, profesorul trebuie sa demonstreze cum gindesie un om gi ip acelast Ggap ce satisfactie fi aduce acestuia faptul cf Eindesie bine. Mi se pare deci ea profesorul tre~ Gute si faca foarte explicite ipotezele, Zaptele, fretodele, Judectiile. Hi nu trebule sa alba nfel Disetiners, chy cu calm si repelald insistentd, si expuna toate alternativele morale Tnainte de a°fi formula propria sa optiune. Nu s-ar putes Sofie tsa dupa aceste primcipii: ar rezulta cova foarte plicticos #1 inadmisibil de stingact, Acca Cxplicatia pentru care si cele mai sta este at Stréilueite prelegeri. universitare se preteazii prea putin tiparirii. iste destul de greu sti fil de acord cu optimis- mul lui Kenneth Boulding, care serie : In po- fida tuturor Incerc&rilor pozitivistilor nostri de a dezumaniza stiintele despre om, va ramine intotdeauna o stiin{a morala. Dar’ inca si mai dificil ar fi sA nu cadem de acord cu afirmatiile jui Lionel Robbins, care scrie: ,,Nu este exa~ gerat sa s¢ afirme ca in prezent umul dintre cele mai mari pericole ale civilizajiei rezid& in in- capacitatea spiritelor noastre, deprinse cu sti- infele naturii, de a percepe diferenta dintre eco- nomic si tehnic® +, ia In sine, toate acestea nu trebuie si tulbure pe nimeni: este o chestlune general recunos- buta, chiar daci nu se vorbeste despre ea. In Zilele noastre, cereetarea social se afla in ser- Viciul direct al generalilor de armata si al asis. tentei sociale, al conducatorilor de corporatii si al directorilor de penitenciare. Aceasta folo- Sire birocratica a crescut tot timpul si, fara in~ doiald, ca va continua sa creased. Studiile au devenit, de asemenea, obiectul ‘unei folosiri TAm luat aceste doua citate din Barzun 51 Graff, The Modern Researcher, New York, Harcourt, Brace, 1037, p. 217. as.ideologice de citre specialistii in st}inja soctala side cAtre alli. De fapt, semnifieatia ideolo- gic& a stiintel sociale este inerenta insesi_ exis~ tentei ei ca fapt social. Orice societate ist for- meazi imagini despre natura sa, mai ales imagini si lozinci care justificd sistemul ei de putere, ca si metodele acelora caré detin pu. terea, Imaginile si ideile produse de specialigtii in stiinja sociala. pot sA concorde sau nu ‘cu aceste imagini dominante, dar intotdeauna vor avea Implicajii pentru acestea. In masura in care aceste implicatii devin cunoscute, ele vor fi argumentate si folosite astfel : Justificind organizarea puterli si ascendenta celor care o detin, imaginile si ideile transforma puterea in autoritate ; ‘Criticind sau demascind organizatifle puterit si pe conducatori, ele vor diminua autoritatea acestora ; Abitind atentia de la problemele puterii ale autoritatii, cle abat atentia de la realitatile structurale ale societ&tii insesi. . Aceste practici nu rezulté in’ mod necesar din intentia cercetatorilor din stiinta sociala. Cel putin asa ar trebui s& fie, desi pind acum a fost ceva destul de curent ca specialigtii din stiinta social si devin& constienti de semnifi- catiile politice ale muncii lor. Faptul c& unul sau_altul dintre ef face exceptie de la regula, in acest ev al ideologiei, nu inseamna ci, foarte probabil, celilalji i se conformeaza pe deplin. Cererea de justific&ri [deologice explicite este fu plind crestere, chiar si numai pentru faptul e& noi institutii, dispunind de o putere consi- derabild, au apirut deja, fara sa le fi fost Inc& argumentata legitimitatea, si, de asemenca, pentru ci vechile puteri au epuizat calitétile consacrarii lor originare. Astfel, puterea_corpo- ratiei moderne nu-si giiseste justificarea In mod automat in doctrinele liberale mastenite de la secolul al XVIlII-lea, care constituie principalul suport al autoritatif legitime in Statele Unite. 332 sre ae era eat, Tage oe Ghlar pe baza acestor cercetari. $i, invers, util Hare, cemiel al daveb og ge De-a lungul Istoriei, stiinta sociala a fost fo- losfta mai mult ideologie deelt birocratic ; acea- mek aituatie ge mentine chiar sivazi, desi echili- Brut pare. deseori Bi se, modlfice, Uttizirile Ricoldgice scau datorat partial faptulul e& mare saeco suiinta sociald moderna a fost adesen, Parte Guridit, us fel de discutie in contradictoriu ESvopera lat Marx, : Hepnomia.clasicd @ fost principala ideologie a eegnGismutal ea sistem ‘al puerii. Tn acest 192sens, ca a fost ,,fructuos rastilmécit&*, Asa cum bine au ardtat’scolile economice istorica si In stitutionala prin intermediul criticilor lansate contra doctrinelor clasice si neoclasiee, econo. mistii s-au cramponat de metafiziea dreptului natural si de filozofia moral a utilitarismulul, Dar insesi aceste scoli nu pot fi intelese decit prin raportare la ,,filozofiile sociale* conserva- toare, liberale sau’ radicale. In special Incepind din anii "30, economistii, deveniii consiliet! al administratiei de stat si ai corporatiilor, au re- comandat tehnici administrtive, s-au pronuniat asupra politicll economice si au incetajenit obisnuinta darilor de seams economice deta- liate. Toate acestea implies, desi nu intotdeauna intr-o formi explicit, angajdri ideologice $i birocratice foarte active. Confuzia care domneste astii2i in stiinta eco- nomici imbriifigeaza atit probleme de politicd economiea cit si probleme privind metodele $i eptica asupra lucrurilor. Economisti de un prestigiu identic profeseazi opinti radical opuse. Gardiner C. Means, de exemplu, le re- proseazi colegilor sii faptul de a fi raémas la imaginea ,,secolului al XVIlI-lea* a intreprin— derit atorlare si cheam& la un nou model de economie, In care prejurile si fie impuse si controlate de citre marile corporaii. Wassily Leontief, pe de alti parte, ataci scindarea exis- tenta intre teoreticienii puri si colectionarii de tapte yi propune niste complicate scheme de consum si randament. Colin Clark insa consi- deré asemenea scheme ca fiind niste ,,analize ce cuprind detalii inutile si care nu sint decit © pierdere de timp‘, fi cheama pe economisti si se gindeasci. la’ modul de ameliorare na bundstirii materiale a omenirii si cere redu- cerea fiscalitatii. John K. Galbraith, dimpo- triva, sustine c& economistii nu ar mai trebui sa fie preocupati de sporirea bunastarii materiale, ci America este deja prea bogaté 3i cA ar fi stupid ca productia si fie miriti In continuare. asa Bl sfatuieste pe colegii sii si cearii o sporire & Serviclilor publice si a fiscalitatii (in special taxele comerciale) *. Bo Chiar si demografia, o disciplind prin exce- len{a statistica, a fost profund implicat in con— flictele de polities economict si in controverscle gfective sifenite tack de ‘Thomas Malthus. Mute Gintre aceste probleme se axeazi acum pe 20- hele fostelor colonii, unde antropologia ‘cultu- Tala sa. Interesat Indeaproape, sub diferite forme, de faptele si ethosul colonialismulut Pentra gindirea liberal sau radicala, proble- mele politice si economice ale acestor tari se exprima sub forma general fn necesitatea une Gezvoltari economice rapide, Indeosebi a indus- trializarit sia tot ceea ce implicé ea, Antropolo- fii s-au alaturat diseutici eu avertismente, care, Gsemanator celor exprimate de vechile puteri coloniale, pireau ci inceared si contribuie la Cvitarea convulleiunilor #i tensiunilor ce tesotese astazl aproape inevitabil transformarile din z0- seu speoeos cn ee nana ane Dologiel culturale nu. trebule, desigur, 'sA fle Rexplicate" prin nici un element al colonialls- Grului, dest asemenea ‘elemente nu sint, Aeest sens, lipsite de orice semnificatie. Ea este O discipling care a servit, de asemenes, cauza Bindirit liberale si chiar ‘a celei radicaie, mal Gles insistind asupra integrita{ii popoarelor ce apartin celor mai simple societati, asupra rela UMHEMU ociae @ caracterulul urnan st comba- tind patriotismul local occidental. cu scopul de a servi oblective ideologice ne fanifestate ale prezentulul. Ca exemplu din America poate fi dat accla al .reconsideraril Storie! vietit de afaceri in general sia intre- prinderilor in particular in epoca de dupa ra7— Poral de secesiune. Bxaminind eu atentie istoria americana din ultimele decenii, se poate con- 7 Veri articolut despre economistt aparut in Busi- ness Week din 2 august 1958, p. 48. 135stata cd, orleare ar fi istoria si oricare ar fi In- fAtigarea pe care i-o dorim, ea nu este decit o vast& Incereare de refacere a miturilor natio- nale sia miturilor de clasi. Dup& aparitia uti- lizirilor birocratice ale sociologiel, s-a pornit, mai ales dupi cel de-al doilea réizboi mondial, © acfiune de proslavire a ,,semnificatiel isto- rice a Americii“, si cu aceasti ocazie unii isto— rict si-au pus profesiunea lor in slujba curentu- lui conservator gi a beneficiarilor 8&1 spirituali si materiali, Politologii, mai ales atunci cind trateazi re- latifle Internationale de dup& cel de-al doilea razboi mondial, nu ar putea fi nicidecum acu. zati ci ar aduce o critic& viguroasé politicii Statelor Unite. Poate doar profesorul Neal Houghton merge ceva mai departe atunei cind afirma ci ,,prea mult din ceea ce a trecut drept stiin{4 politica nu a reprezentat in realitate de- cit simple note de subsol, altfel spus rationali- zarea si colportarea unei politici, cea a Statelor Unite“; acest cap de acuzaré nu poate fi respins fara o examinare profunda. Cit priveste intrebarea pe care gi-o pune profesorul Arnold Rogow: Ce s-a intimplat cu Marile Pro- bleme 24" acestei intrebiri nu i se poate ras- punde fri a vedea c& daca stlinta politicd se dovedeste de citva timp incapabila si contri- buie Ia infelegerea realitatilor politice impor tante, in schimb, ea este remarcabil de apti pentru aplaudaréa ,stlintilica* a politicii ofi- ciale si a deficientelor acesteia. Mentionez aceste clteva sensuri si implicasii nu pentru a critica sau a pune in evidenta lipsa de obiectivitate. Nu vreau decit si-i amintese cititorului c& stiinta social este categorie legata de rutinele birocratice si manevrele ideologice, cA aceasta mezalian|A este implicaté In diversi # Cuyintare la Western Politteal Science Associ tion, 12 aprilie 105: “"lamerican Politicat Science Review, septembrie 4957. 130 tatea si confuzia actuala a stiinjelor sociale si cA sensurile politice ale acestor. stiinte. trebuie clarificate, In loc de a le disimula. 3 In’ a doua_jumatate a secolului al XIX-lea, stiin{a social’ din Statele Unite era in mod di- rect legata de migcirile de reforma si de acti- vitatile filantropice. Ceea ce este cunoscut ca mmiscarea pentru stiinta soclala*, devenita tn 1865 The American Social Science Association, avea ca scop ,,aplicarea metodelor stlintel* la problemele sociale firé a recurge la vreo tac- tick politica explicita. Ia rezumat, membrii ei incereau s& fac& din nemuljumirile personale ale membrilor din clasele inferioare probleme de natura sociald pentru colectivittile bur- gheze ale clasei de mijloc. In primele decenti ale secolului al XX-lea, aceasté miscare se stinge. Ea nu mai era purtitoarea ideologiei re- formiste radicale a claselor de mijloc ; ambiti- oasele sale aspiratii de realizare a bundstarii generale deventseri niste preocupiiri Hmitate : de asistent& sociala, opere de binefacere, pro- tectia copillor, de reform a regimului peniten- ciarelor, Dar, pornindu-se de la The American Social Science Association, au aparut mai multe asociatii profesionale si, mai ttrziu, mai multe discipline universitare de stiinte sociale. Si_astfel s-a produs, de la Inceput, o sciziune fn “interiorul sociologiei reformiste’ burgheze ; la rindul ei, ea a dat nastere, pe de o parte, 1a specialitatile universitare, iar pe de alta parte Ja activitatile diferentiate ale institujtilor filan~ tropice. Si totusi, prin aceasta sciziune disci. pllhele Universitard nu au devenit dint-o dati neutre pe planul moral gi antiseptice pe plan stiintifie. In Statele Unite, liberalismul a fost numito- rul politie comun al aproape oriciirei sociologii si, practic, singura sursa de inspiratie a orictiror 197¥etorici gi ideologti publice. Aceast& particula- vitate se datoreaza, Ia rindul ei, conditiilor isto- rice binecunoscute, probabil mai mult decit oricit absen{ei feudalismului si deei a unei baze sociale aristocratice, care si germineze inte- lectuali i elite anticapitaliste. Liberalismul economiei clasice, care mai Inspirti importante fractiuni ale elitei de afaceri (the business elite) a fost exploatat fard incetare de citre politict 3 chiar si in cele mai subtile descrieri economice, ideea de echilibru sau de stabilitate ocupA un loc predominant. Intr-o maniera ceva mai difuzi, liberalismul @ inspirat sociologia si stiinja politicé, Spre deosebire de premergatorii lor europeni, socio- logii americani s-au indreptat, la un moment dat, de regula spre un singur ‘detaliu empiric, © singura problema de mediu. Altfel spus, ei au dovedit o tendinté de dispersare a atentiel. Fidel ,,teoriei_ democratice a cunosterii*, ei considerau c4 toate faptele sint In principiu egale. Hi spuneau si repetau mereu cA un sin- gur Tenomen social are, in mod necesar, un foarte mare numar de cauze infime. Acest prin- cipiu al ,,cauzalitéii multiple“, cum i se spune, se potriveste, la rindul siiu, de minune politicil liberale de reforme ,,partiale®, Si, de fapt, ideca dup& care cauzele fenomenclor sociale sint in mod necesar numeroase, dispersate si infime se incadreaza perfect in ceea ce ar putea fi numiti practica liberal a cercetirii empirice Dac& exist’ o linie de orientare In istoria sti- intei sociale americane, este categorie vorba de gustul pentru cercetar! parcelare, pentru rezu- mate descriptive, ca si de atasamentul fata de dogma din care ‘se degaji confuzia pluralititii catizelor. Acestea sint trasdturile esentiale ale racticii liberale ca stil de cereetare sociologic&. Intr-adevir, daci ,,factorli* de cauzalitate sint = A se vedea Mills, The Professional Ideology of So- ciat Pathologists, tn’ American Journal of Sociology, Septembrie 1943, 138 henumérabili, alunet trebuie si dovedesti in permanen{a O mare prudenta in’ fala oricarei Aeliuni practice. Trebuie Iuate in considerare un mare numar de detalii; este apol intelept reformam la inceput o mic. porfiune yi sa Yedem ce se Iutimpla inainte de a trece 1a re- formarea alteia. Wste mai bine s& nu fim dog- matic! sisi nu aledtuim planuri de actiune prea jargi. Trebuic si patrundem intreg fluxul de interactiuni cu umila convingere cA nu cunoas- tem ined si cA poate nici nu vom ajunge sa cu- noagtem_ vreodatt multiplele cauze care actio~ neazd. Ca sociolog al mediilor, trebule si tel cunostin{& de nenumérate mici cauze; ca om al practicii, pentru a actiona inteligent, trebuie 88 preconizezi un reformism al mediilor partiale Gind intr-un oe, cind intr-altul. SA pasim cu grija, cum se spune adesea, ciict querurile nu sint chiar aga de simple precum s-ar erede. Daca fragmentiim societatea In ,,fac— tori# minusculi, in mod firese vom avea névoie deo mare cantitate dintre acestia pentru a ne putea da seama de un fenomen si nu vom putea fi niciodaté siguri ca unii dintre ei nu ne-au seipat cumva. Recunoasterea formal a ,,tota~ lita\ii organice“, plus o inaptitudine de a’ ana- liza cauzele veritabile (care de obicel sint struc: turale), plus obligajia de a analiza o singura dificila intelegerea. structurli unul statu quo. Grija pentru echilibru trebuie si ne Indemne sa ne reamintim urmatoarele : ‘Mal Sntti, nu este oare destul de clar ci wplu= ralismul principial* poate fi la fel de dogmatic ca si ,monismul principial*? Si, In al doilea Find, nu putem oare siudia cauzele gi fara a ne simti_coplesiti de ele? Si, de fapt, nu tocmai aceasta trebuie si faci sociologii Cind exami- feazi structura social? Consacrindu-ne unor asemenea studii, fri indoiald ci vom Incerca 84 descoperim cauzcle autentice ale unui feno- men si, gisindu-le, vom lisa si se intrevadi 139factorli strategic! care, ca oblecte de actiune politica si administrativa, vor oferi oamenilor © sursi de a folosi ratiunea In rezolvarea tre- burilor_umane. Dar in metafizica organic a practicii libe- rale a cercetarii empirice se va pune accentul numai pe ceea ce tinde spre un echilibru armo- nios. Daca vom privi totul ca un ,,proces con- tinuus, vom trece pe alaturi de brustele tul- burdri’ si de tumulturile revolutionare atit de caracteristice pentru timpurile noastre ; ele nu vor mal putea fi urmirite sau, daci sint, vor fi considerate ca simptome ,ipatologice’, ca »inadaptabilitatié. Caracterul formal al unor expresii atit de inocente ca ,,.moravurile* sau psocietateaS, unitatea pe care ele o lasi si se Subinteleagd a priori impledici de fapt obser~ varea a ceea ce esie, In ultima instant, o struc tur sociala moderna. Cum poate fi explicat acest caracter fragmen- tar al practicii liberale a cercetiirii empirice 7 De ce este nevole de o asemenea socialogie a mediilor dispersate ? Ciudata fmpirtire a de- partamentelor universitare ar fl putut si ea sd ajute stiintele sociale I actiunea de fragmen- tare a’ problemelor lor. Sociologii au adeseori impresia e& reprezentantii stiintelor sociale mai vechi nu ar vedea cu ochi prea ibuni locul cu- venit sociologiei. Probabil ca, la fel ca si August Comte sau ca superteoreticienii de genul lui Talcott Parsons, sociologli isi doresc un loe aparte, deosebit de cel al stiinjelor economice $i al stiintelor politice si apr specialitatea lor impotriva hegemoniei acestora, Dar eu nu cred totusi ci reaua-voinjA a departamentelor in certurile universitare (sau lipsa de abilitate fn general) ar putea explica nivelul scizut al ab- Stractiei la care se sltueazi practica liberald a cercetirii empirice gi nici miopia partizanilor siiin fata problemelor de structurd sociala. SA ne gindim cui se adreseazii atit de multe 140 elrti de sociologie cite au fost serise ; aproape toate lucririle ,,sistematice“ sau ,,teoretice* sint opera unor profesori — manuale adresate elevilor lor. Faptul ca sociologia a trebuit, aga cum am ardtat mai Inainte, si lupte pentru a-si cistiga dreptul de existen{a in cetatea universi- tara a contribuit, fara indoiala, la o crestere a nevoli de manuale. Numai c& manualele se preocupa Inainte de toate si prezinte adolescen- filor faptele intr-un mod accesibil, si mu sai le centreze in jurul cereetarilor si al descoperirilor la zi. Astfel, aceste manuale se prezinté ca o asamblare mecanic& de fapte cu scopul de a ilusira concep{ii mai mult sau mai putin aca demice. Ciutind si introducti in ele cit mai multe detalii posibile, autorii nu mai acorda nici © important& cercetarilor ce ar trebui dezvol- tate pornind de la idei noi, nici efectelor de osmoza ce leag fara incetare faptele gi idelle, Ideile vechi si faptele noi ocupa adesea mai mult loc decit idelle noi si se simte cum aces— tea din urm& restring in mod _periculos numa- rul ,,clasicilor noi* in manualele de invayamint. Peniru ca si adopte un text now sau s&-l res Pings, profesorii 11 judec& si il estimeazi in functie de considerente privind succesul lui. Si dupa toate acestea sa ne mai reamintim cit timp ne ia munca de eclaborare a prelegerilor nol. Dar cine sint studentii pentru care s-au seris aceste cArti ? Este vorba, in principal, de tineri proveniti din rindurile ¢laselor mijlocii ; multi dintre ei mai ales in scolile din Vestul Mijlo- ciu, din mediul fermierilor sau al micului co- mert; miine ei vor fi cadre subalterne sau reprezentanti ai profesiunilor liberale. A scrie pentru ef inseamna a serie pentru un public de un gen specific, ascendent, apartinind claselor mijlocii. Autorul ca si publicul siu — profeso— rul Impreuna cu clevul siu — au trAit aceeasi experienta social. Ei au aceeasi origine, ace- 1leayi obiective gi intimpin& aceleasi obstacole in drumul lor. In vechea sociologie empiricé a_mediilor, problemele legate de politicd sint foarte ra tratate dintr-un punct de vedere radical. Prac~ tica Hiberala a cercetiirii empirice tinde sa fie politics sau aspirA spre un fel de oportunism democratic. Cimd partizanii el abordeaz’ un domeniu politic, trasiturile sale .,patologice sint expuse in agtfel de termeni ca’ ,,antisocial® sau ,,coruptic*. In alte contexte, ,,politicul* se identified cu buna functionare a ‘unui statu quo politic, ca justitia si administratia. Ordinea po- liticd este rareori examinata ; acesteia i se pos- tuleazi doar existenta, imobila si distant, Practica liberala a Cercetarii empirice se po- triveste foarte bine acelor oameni care, prin natura pozitiel lor sociale, manevreazi, de obi- cei nu fai o oarecare autoritate, o serie de ea- zuri individuale. Judecitorii, asistentii soclali, igienistii alienisti, profesorii si reformator! locali gindesc totdeauna ,,situaliile< In cauzai Punctele lor de vedere tind si se limiteze la normele existente, iar activitatea si pregatirea lor profesional {1 fac Incapabili sa se ridice deasupra unei seri de ,,cazuri. Experienta lor si punctele Jor de vedere, prin care judecd ei Societatea, sint prea asemiinatoare, prea omo- gene pentru a mai lasa loc unei competilii de idei, unei lupte de opinii, care ar permite cons truirea totalitatii. Practica lberala a cercetarit empirice este 0 sociclogie a mediilor, cu 0 evi- denta tendin{a moralizatoare. Notiunea de ,{napoiere culturala“ (cultural lag®) face parte, in mare masurd, din stilul aces- tei gindiri ,utopice* si prictene a progresului. Ea lasi s& se Infeleagd ca trebuie schimbat cite ceva pentru a recupera* avansul tehnologiei. Elementul de’,inapoieres exist in prezent, dar ratiunile existen(el sale tsi au radacinile In tre- 142 cut, Judecttile vor fi astfel deghizate in_afir- majii asupra secventelor cronologice. Sub forma sa de judecati de valoare asupra’ inegalitatit progresului, Inapoierea culturalai fi serveste ex- celent pe reprezentantii modului liberal si op- tativ: ti invaté cA schimbarile sint ,necesare* si, totodatt, ce schimbiri ar trebult si albi joe, dar nu'se produe inca” Le araté unde au progresat si unde anume nu s-au descureat prea bine. ‘Detectarea unei ,,inapoicri“ patolo- Wice este, desigur, ceva mai Complicata datorita deghizarii istorice in care este prezentata, ca si micilor programe Imbracate In expresil Pseudoobiective de genul ,,a fi necesars. A formula problemele th functie de thapote- rea cultural inseamni a disimula evalusrile, dar cea mai importanti problema care se pune este : la ce fel de evaluarl au recurs partizanit practicii liberale? A devenit foarte ‘populard ideca ci ,institutiile® in general sint rimase in urma in Faport cu ,,tehnologia si stilnta In ge- neral. Ea implici, de ‘buna scama, 0 evaluare pozitiva a Stiintel gi a schimbaril progresiste regulate ; pe scurt, este vorba de 0 continuare Uiberala 4 ‘rationalismului iluminist ; de cultul lui mesianic, iar azi politiceste naiv, pentru fi- zicé, model de gindire st actiune ; de conceptia sa despre timp ca progres. Aceasta notiune de progres a fost Introdusi in colegiile americane de ‘Gitre filozofia morala seotiana, suverand odinioard. Dupi razbolul de secestune pind acum 0 generatie sau doud in urmé, clascle mij- loci din orasele americane se compuneau din eameni de afaceri prosperi, care puneau stapi- nire pe mijloacele de productie, cucerind tot- odata puterea politica si prestigiul social. O mare parte din vechile generalil de sociolog! universitari_ proveneau direct din aceste paturi sociale in plind ascensiune sau cel putin aveau eu ele Interese comune. Studentii lor, oamenii in rindurile c&rora isi raspindeau ideile, pro- veneau gi ei din aceste paturi sociale. Or, ideea 443 |ef eo ap EE ee Ge Dae de decizie si care tocmai s-ar putea sé stea In spatcle diferitelor ,ritmuri de transformare® in multiplele sectoare ale societiitii, Ar fi chiar Iocul sA Spunem c&, in comparatie cu vitezele de transformare care ar putea deveni obignuite in anumite sectoare ale culturii, mai degraia tehnologia este aceea care ,rimine in Ur Acesta a si fost, dealtfel, cazul in jurul anilor *30 si este Incé gi acum, de pilda cazul tehnolo- giei menajere si al transportului i comun. Tn contradictie cu multi alti sociologi, Thors- tein Veblen. a folosit expresiile ,,inapoiere, fuga gi frictiune (lag, leak and friction) intr-un mod €e Ina condus Ia o analiza structurala, analiza conflictului dintre ,,indusirie si afaceri‘, El se intreabi : unde se face simtiti ,,imapoierea* ? Si Incearc s& arate cé lipsa de calificare si in- €apacitatea oamenilor de afaceri, ce actioneazt in concordant& cu canoanele antreprenorilor, au ca rezultat o sabotare a productiei $i pro- ductivitafii, El nu ignora deloc rolul profitulul in sistemul proprietatii private gi se ingrijo- yea’ prea putin de ,lucrul rau facut. Impor= tant este ci el relevé mecanica structural a pinapoierii*, Dar numerosi sociologi utilizeazs ined expresia de ,,iapoiere culturala, ce a pierdut orice rezonan{a politici gi orice anco- rare specificd, structurala; ei au generalizat aceasta idee pentru a o putea aplica la orice si intotdeauna intr-o maniera fragmentara. 4 A depista problemele practice inseamna a face evaludri. Adeseori ceea ce devine 0 ,,pro- blema* pentru practica liberala a cercetaril era— aaa pirice este orice: 1) se abate de la modul de Viat& al claselor mijlocil din orasele mici; 2) nu asculta de principille de ordine gi stabilitate in vigoare in mediul rural ; 3) contrazice lozin= cile progresiste si optimiste ale ,,inpolerii cul turale* ;4) manifesta rezerve fatd de ,,progre- sul social*, Dar cel mai adesea fondul practicii lberale se exprima in: 5) notiunea de ,,adap- tare“ si contrariul ei, ,,inadaptarea. Aceasti notiune este adesea goliti de orice continut specific; totugi, In putine rinduri, ea mascheazA o propaganda in favoarea conformi— rii la acele norme si tristituri ideale care sint proprii claselor mijlocii din micile orase. Nu- mai ca aceste elemente sociale si morale sint acoperite de metafora biologicl pe care 0 as- cunde cuvintul ,,adaptare*; §1, de fapt, expre- sia este insotitd de cuvinte “private de orice continut social, ca cele de ,,existenta si supra. vietuire*. Gra{ie unei melafore biologice, con- ceptului de ,adaptare“ i se di un conjinut for mal si universal. Dar, asa cum a reiesit din folosirea actual si reali a termenulul, el con- cord& cu mijloacele si scopurile mediilor fora mate din mici comunitati. Numerosi autori su- Sereazi procedee mai pulin valamitoure decit altele in atingerea scopurilor date ; de obicei insa, ei nu aratS dac& anumite srupuri de in- divizi, aflati in situatii mai putin privilegiate, pot atinge iaceste scopuri si fri modificarea structuril institulionale In ansamblul ei. Ideea adaptarii pare s4 se potriveasci cel mai bine unui context social in care exist pe de © parte ,,societatea, iar pe de alta parte imi grantul individual.’ Imigraniul trebuie atuncl 8A se ,,adapteze“ societitii, Nu peste mult timp, sociologul a inceput sa aibi de-a face cu ,,pro- blema imigrantulul*, si notiunile folosite de el pentru ao formula au sfirsit prin a intra si ele In modelul general de formulare a tuturor »problemelor*, Dupa examinarea detaliati a formelor speci- 140fice ale inadaptabilitatii, ne putem usor da seama cum aratii tipul de om care este perfect nadaptat© Omul ideal al primel generalii de soctologi si al empiricituitii lberale in general este o fi- inta ,soclalizatA“. Aceasta inseamni ci el se situedzA la antipodul etic al ,,egoistului%. Socia lizat, el se gindeste la alti gi se arata binevo' tor fata de el; el mu ste cel melancolia sau plictiseala ; din contra, el este un lip de extra- Vertit, care participa cu tragere de inima la preocupirile” comunitatii in care trieste contribuie 1a ,progresul® acesteia intr-un ritm ce poate fi divijat. El apartine fara nicl o com- plicatie si in. toate privinjele organismelor co- munitatil, Chiar daci nu gica fieut intrarea peste tot, prezenta lui este simbitt in ett m: multe locuri. Bl se conformeazi buenros m ralei_conventionale si mobilurilor ei; bine dis- pus totdeauna, el contribuie la progresul gra- Gual al instituliilor respectabile. Tatal si mama lui nu au divortat niciodata ; nici un fel de ne- norocire nu s-a abatut asupra cdminului sau. El este un om care ,,a reusit, cel putin modest, cicl ambitiile lui nici nu’ merg prea departe €l nu se incurcé niciodaté cu probleme care tl depasesc de teama de a nu deveni_,himerie* Ca omulet decent ce este, el mua fugit’ niciodata dupa sume exagerate de bani, Unele dintre vir- tufile lul au un caracter foarte general si nu le stim prea bine sensul. Altele insu sint extrem de precise, $i ne putem da seama ca virtuyile acosiui om, atit de bine adaptat la mediul #4u Ieeal, corespund normelor proprii claselor m locil inferioare si Independente din micile gele americane $i care, cel putin verbal, se con- formeazi idealurilor de viaia protestante. Acest fermecitor univers al practicii Hberale a cereetiril empirice 0 fl existat pe undeva; dacé nu, ar fi trebuit inventat. Tar pentru aceasté inventare nu putea fi gisit cineva mai nimerit decit pleiada sociologilor americani ai yenerajiei precedente, yi nici o alta conceptie BU se potrivea mai bine acestui scop ca accca a practicii liberale. 5 In timpul ultimelor decenii, vechii practici i s-a aliturat una noua, dar de fapt i s-au al&turat mai multe. Liberalismul a incetat si mai fie o miscare reformista, devenind mai mult o ad- ministrare a serviciilor sociale in statul buni stacli; sociologia si-a pierdut si ea impulsurile ci reformiste ; Inclinatia sa spre cauzalitatea multipli s-a pus in_serviciul intreprindertlor, al armatei si statwlut. Pe masuri ce creste Im_ portanta acestor birdcratii in ordinea econo mica, politic’ si militara, sensul cuvintului practic® s-a schimbat ; este ,,practic tot ceea le serveste scopurilor marilor institutii *. Vom lua ca_exemplu de noua practica libe- ral a cercetaril empirice scoala ,relatijlor umane In muneaé 7, Literatura acestui stil de cereetare nu folosesté aceiasi termeni cfnd vor- beste de directori si cind vorbeste de munci- tori; primii vor intra in categorille intelli genti—neinteligenti“, ,,rationali—nerationali#, »eunoastere—ignoranta“ ; dimpotriva, mune! Yorii vor intra tn categoriile ,,fericiti—neferi citi, “,,eficenti—inefieienti*, j;moral ridieat— moral ‘setzut*, * Insusi Invajamintul ,problemelor soctale", _unul din marile bastloane universitare, reflects necasta tre cere de la vechea ja noua practi¢a Cursul de, Zanizare sociala" nu mal oste coon cea fost. Get ine Toresajt au’ o congtiinga mai complexa a valoriior pe care lo {rateaza. Sub raport politic, acest domeniu = Inscrie in ideologia generalé' a statului bunastarit 3 Conetituie unul din grupele sale necesare de presiune Stlunul din susillarele sale administrative, “Ponte ov analiza mal detatiats vasupra Mayon, tse vedea Mills, ‘Lie Contributions Of. logy tb Studies of “Industrial Relations, "in “sProcee- dings of First Annual Meeting of Tndustrial Relations ‘esearch Assoclation”, Cleveland, Ohio, 1946. 147Lechia explicit si tacita ce poate fi tras din aceste analize se rezuma cam la atita: pentru ca muncitorul si devin& fericit, eficace, pentru ca el s-si aducd tot concursul ia bunul'mers al intreprinderii, trebuie si este suficient ca di- rectorul si devin& inteligent, rational si in- struit, Este aceasta formula politica a relatiilor umane fn munea ? $i dacd nu, atunci despre ce este vorba? Si daci este, nu reprezinta oare aceasta formula, practic vorbind, 0 ,psihologi- zare® a problemelor puse de raporturile de pro- ductie ? Nu se inspira oare aceasta formula din clasica notiune de ,comunitate naturalé de in- terese*, care ameninta azi precaritatea rapo! turilor ‘umane, care relevA deopotrivA neinteli- genta directorilor si nerationalitatea nefericiti 4 muncitorilor ? Ceea ce se cauta de fapt este de a-l lamuri pe directorul de personal ,,s4 mai slébeasci coarda“ autoritatii sale, sporindu-si ins& posibilititile de manevrare a muncitori jor ; Incercind, In acest scop, s4-I In{eleagd ‘nai bing, el poate Submina astfel migcirile spontane de solidaritate Indreptate Impotriva forurilor de conducere ; el urmireste, de fapt, si asigure © conducere mai linistit’, mal lipsith de tulbu- rari si mai eficienta, Tar toate acestea devin de © claritate de-a dreptul pregnant dacé se lu mineaza conceptul de ,,moral¢, In industria moderna, munca se desfasoart in cadrul unel ierarhii ; exista o norma de au- toritate, iar la cap&tul opus o norma de ascul- tare. O mare parte din aceast munca este seml— rutinizaté, ceea ce inseamn& ca, pentru a obtine cea mai mare productivitate, operatiile fiecrui munciter sint fractionate si_uniformi— zate. Daci vom combina aceste doua trasaturi distinctive — diviziunea ierarhic& a structurii industriale si activitatea semirutinizats, a celel mai mari par{i.a muneii —, devine evident fap- tul ch munca industriali. moderna implica o disciplin’ : ea consti intr-o stereotipa si instan- 348 tanee ascultare fata de autoritate. Nu pot fi in- jelese deci problemele morahului fara a apela ja factorul ‘putere, minult cu atta timiditate de citre expertii in raporturile umane. Deoarece fabricile sint la urma urmei locurt in care se desfigoara munca si, deopotriva, se formeaza relatii sociale, noi_vom defini mora- dul si dupa criterii subiective, si dupa criterii oblective. Subicctiv ar insemna chef de lucru, bund-dispozitie si chiar bucurie in efectuarea muncil. Obiectiv ar Insemna cd 0 munca este efectiv Indeplinita ; ci un maximum de munca se face Intr-un minimum de timp, fara bataie de cap $i cit mai putin costisitor. In consecinta, intr-o Uzind americana modern’ moralul in plied ascultarea voioasé a muncitorului, iar din punctul de vedere al directiel o urmarire a in- Geplinivii unel munet effciente, Pentru a gindi bine ce se injelege prin ,,mo- ral, trebule sa stabilim In prealabil’ care’ sint valorile luate drept criteriu. Existd mat inti Duna dispozitie si satisfacjia muncitorului, ca si extinderea puterii ce i se acorda de a dispune de viata sa de munca. Si, daca vom merge pu- tin mai departe, ne vom aduce aminte ch existd ln anumit sens particular al termenulul ,mo- ral*, acela al meseriasulut independent, ‘eare este propriul séu stépin si se simte ferieit ci © asa. Acesia este tipul dé om nealienat al lui Adam Smith si Thomas Jefferson, acela pe care Walt Whitman il numea ,omul in aer li- her. Sd ne amintim Ins&, de asemenea, ca toate ipotezele ¢e au permis imaginarea unui aseme- nea om au devenit absurde odata cu introduce- vea organizrii muncii pe scara larga si pe baza jerarhiz&ril, Existd si un al dotlea tip de ,mo- ral* care foloseste notiunile clasice de ,,control al muncitorilor®. Aceasta este forma imaginata pentru omul neéalienat th conditiile obiective ale muncii colective pe scard larga. Tn opozitie cu aceste dou’ tipuri, ,moralult din’ stiinfa relatiilor umane este moralul unui 149muneitor lipsit de putere si totusi muljumit, Desigur, 0 foarte mare parte a oamenilor apa jin tocmal acestei categorii, dar este cert ca, fara o schimbare a structurii puteril, nu vor Geveni posibile nici un. artizanat colectiv, nici © liberé dispunere de sine insusi. Moralul pro- jectat de expertii In .relajiile umane* este mo- ralul unor oameni aliena{i, dar care s-au con- format la modelele de moral“ traditionale sau telecomandate. Presupunind in prineipiu ca structura existenta a industriei este inalterabila gi cA obiectivele patronilor sint cele ale tutu- fora, expertii in ,,relalii umane* nu examineazi structura de autoritate a industriel moderne si nici rolul pe care fl detine muncitorul in aceasta structura, Ei definese problema moralului tn termeni foarte restringi si cauta, prin tehnicile folosite, si arate patronilor, clientilor lor, cum trebuie’s& amelioreze moralul angajatilor lor in structura existenti a puteril. Esta vorba, de fapt, de o simpli manevrare. Ki vor sd se cre- e#e angajatului condifii de a-si varsa focul, dar fara a atinge cu nimie structura in cadrul careia este destinat sii-gi duch vieja sa de. muncitor, »Descoperirea* ficuti se poate usor rezuma ! i) in interiorul structurii de autoritate din in dusiria moderna (,organizatia formal) exists formatiuni statutare (,organizatiile neformale*); 2) acesiea se opun adesea auloritatii si cauth so protejeze pe muncitor impotriva exercitarii au- toritatii ; 3) de asemenea, In scopul eficacitatii in productie si pentru a preveni tendinjele de lichidare a ,spiritului de colaborare“ (sindica— tele si spiritul de solidaritate muncitoreasct), patronii sint sfatuiji si nu distruga aceste for— matiuni, ci sa se straduiascd si le exploateze in scopurile lor Gin sensul obiectivelor colec- tive ale organizafiei totale“); 4) si pentru a putea face aceasta ele trebuie recunoscute $i studiate cu scopul de a manevra pe muncitoril grupati aici, in loc de aI comanda dupa meto- dele de autoritate, Pe seurt, expertii In relatii 4150 mane au exploatat tend ta general 1 socie- titii_ moderne: rafionalizarea’ inteligentel tn serviciul elite! patronale ®. 6 Noua practic’ modificl imaginile despre sti- inta socialé si despre cercetitorii ei. Noi insti- tutii Intretin aceast’ practici nelibérala : cen. tre de relatii de munea, birouri de cercelare in universitall, noi ramuri de cercetare in Intre- prinderl, in fortele aeriene si in administratia de stat. Ki nu se ocupa de epavele societitii, de mina de lucru sezoniera, de copii vagabonzi, de femeile pierdute, de imigrantli neasimilati. Dimpotriva, ei se vor si sint efectiv aliatii pA le de sus; ei sint legaji de mediile in care stralucese directorli de intreprinderi si generalii cu bugete confortabile. Pentru prima data in istoria lor, sociologii au intrat in relatii profesionale cu pulerile private, situate mull deasupra agentiel de binefacere gi a consilieru- lui in probleme agrare Pozitiile lor nu mai Sint aceleasi : din univer- silare, ‘acestea au devenit birocratice. Publicul lor mi mai este nicl el acelasi : misciirile refor- miste au cedat locul celor ce iau deecizille. Pro- blemele Insesi s-au schimbat: nu mai sint ci cei care gi le aleg, i noi lor clienti. Chiar sa- s Nu trebuie, desigur, af credem eh soctolo wdus nimie bun in aeést domeniu de cence doar aceasta scoala a relatiiior unane tno citar ff Teprezentativa, Din contra, aul foat elaborate: excelente luckarl, Jar aitele aint in’ curs de fealizare Gitam astrel luctariie Jul Charles m= Tindblom, Jehe ‘T. Dunlap, William Form, Delbert Miler, Wilbe ore, V. E: Allen, Seymour Lipset, oss’ Stagmer: Ai . uF. Whyte, Robert Dubin, A tru a aminti doar o parte inire marie teze sociologice ale ‘ecolulu ot REC lea eats aceea "ea, ‘pe “parcursul evorutiel capi Hemuiut modern, transformarile de steucturd i be oament Intro stare de neputinga; lipsiti de putere, El vor proiecta revolia si spifitul revendicatiy pe plan Psihologic De Unde marea miseare a dozvoltae ia aoavantil de cabinet renunti la revolta lor inte~ lectuala si adopt de bundvoie punctul de ve- dere practic pentru administratori. Acceptind in general acest statu quo, ei au tendinja dea formula problemele tn functie de nemultumirile individuale si problomele sociale pe care admi- nistratorii le considera ca existente. Ei studi- agi, aga cum am vazut, cazuri de muneitori tur bulenti si lipsiti de moral, de patroni ce ,.ou inleleg nimic* din arta de a dirija relatiile umane. Ei servese, de asemenea, ci multi di- ligenta obiectivele comerciale $i corporative ale industriei comunieatiilor si ale intreprin- derilor publicitare, Noua practicd este réspunsul dat de univer- sitate cererii sporite de tehnicieni administra tivi, specializati in ,,relatii umane*, ca si nece— sitalii de noi justificari ale sistemului de putere reprezentat de corporatiile oamenilor de afaces Aceste noi cereri de personal gi de ideologic sint efectul unor transformiri petrecute in so- eietatea americana, cum ar fi coneurenta sin- dieatelor in disputarea fidelitajii muncitorilor, ca si curentul de ostilitate de care s-au lovit afacerile In timpul crizei ; se datoreste, de ase- torice ; cu_ajutorul ratiunit sal eunoasterss, munet torul, Ino noua miscare de sintest colectiva, va face Sallul de. 1a ‘hilenare Ia miorala proletsriatulial victo: tlos. Kan Marx a. vazut perfect ingemnatatea trans- Tormarilor structurale, Problema teoretica a sociologici muncti, sub forma pe care o Imbraca politic sf intelectual concept! de Moral, esie o problema de explorare + ea consta tes examina diversele tipuri de alienare si de moral. pe fare Je thilinhn fn cursul unel analize aistematice Structuril puteril gi. repercusiunilor sale asupra vielii individuale a lucratorilor. Aceasia problema ne tim- pune si determinam in ce masura Mmutatille psiholo, fice acompaniazA mulajiile structurale sy in fecare 88 explicam de ce se intimpia asa. Numal in acest fel’se va putea ajunge lao sociologie a muncit adap- ata imputed neste 152 vnenea, amploril monstrugase, enormel concen= * mona, 2m Pint de care aispun intreprincer le frint de putere oe ion, in stirsit, pan dezvel, maocermadular buneuiniteecers 6, cate, $e | gtatuhl bard tectiviinie, politict! sale de Pau pert pdeS cea’ easton fe Inter ventle eee are produs, tn simul, mectilor lect, mutate Ge och care au recut ao ia 20

You might also like

• Mills ImagSoc p4 58cap1

  

  Document27 pages

  Mills ImagSoc p4 58cap1

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Maimuta Goala Desmond Morris

  

  Document98 pages

  Maimuta Goala Desmond Morris

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Subiect Licenta Ru

  

  Document2 pages

  Subiect Licenta Ru

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• • Magazines
  • Podcasts
  • Sheet music
• Selectiuni Etnicitate

  

  Document3 pages

  Selectiuni Etnicitate

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Bibliografie Relatii Publice

  

  Document1 page

  Bibliografie Relatii Publice

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Locul Şi Rolul Asistentului Social În Comunitatea Rurală

  

  Document1 page

  Locul Şi Rolul Asistentului Social În Comunitatea Rurală

  Darabaneanu Dragos

  0% (1)
• SOCIOLOGIE Generala An1

  

  Document3 pages

  SOCIOLOGIE Generala An1

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Referat Necesitate SAS3.05.2018

  

  Document1 page

  Referat Necesitate SAS3.05.2018

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Artterapia

  

  Document3 pages

  Artterapia

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Comunicare Interc - Subiecte

  

  Document2 pages

  Comunicare Interc - Subiecte

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Caiet Seminar Hatos

  

  Document70 pages

  Caiet Seminar Hatos

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• A6.3 Lista SURSE Bibliografice

  

  Document1 page

  A6.3 Lista SURSE Bibliografice

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Fisa Promovarea Imaginii Comunicare InSS Darabaneanu

  

  Document4 pages

  Fisa Promovarea Imaginii Comunicare InSS Darabaneanu

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Chestionar Gradina Zoologica

  

  Document1 page

  Chestionar Gradina Zoologica

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Chestionar Vanatoare

  

  Document1 page

  Chestionar Vanatoare

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Tipologia Votului

  

  Document2 pages

  Tipologia Votului

  Darabaneanu Dragos

  No ratings yet
• Analiza Electorala

  

  Document185 pages

  Analiza Electorala

  paperplanes89

  100% (1)