OPERAȚII UNITARE ÎN I.A.

LUCRARE DE LABORATOR
DETERMINAREA VÂSCOZITĂȚII UNOR FLUIDE CU AJUTORUL UNUI
VÂSCOZIMETRU ROTAȚIONAL

1. SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea îşi propune determinarea experimentală a vâscozității dinamice a unor fluide,
folosind un vâscozimetru rotațional Brookfield și calculul vitezei de deformare respectiv
a tensiunii de forfecare. Apoi, se va studia dependenţa vâscozității dinamice cu viteza de
deformare respectiv dependenţa tensiunii de forfecare cu viteza de deformare.

2. DEFINIREA ȘI EXPLICAREA NOȚIUNII DE VÂSCOZITATE

Vâscozitatea este proprietatea fluidelor de a se opune deformărilor ce nu
constituie reduceri ale volumului lor, prin dezvoltarea unor eforturi unitare. Cele mai
specifice sunt eforturile tangenţiale şi se dezvoltă între stratele de fluid aflate în mişcare
relativă conform ipotezei lui Newton. Definirea acestei proprietăţi se face considerând
mişcarea de forfecare simplă a unui fluid cuprins între două plane orizontale paralele,
planul inferior fiind în repaus în timp ce planul superior se mişcă cu viteză constantă.

Figura nr. 1. Experimentul lui Newton pentru vâscozitate, cu distribuţia vitezei

În figura nr. 1. care ilustrează această mişcare de forfecare, cunoscută şi sub
numele de experienţa lui Newton, placa P’ de arie A se deplasează cu viteza constanta v0,
paralel cu placa fixă P, situată la distanţa h.
Datorită „frecării interne” în lichidul de densitate ρ, dispus în straturi paralele
infinitezimale de grosime dy, se va stabili o stare de mişcare. Astfel, straturile aflate în
contact direct cu plăcile, vor avea aceeaşi viteză cu acestea în timp ce straturile
intermediare vor aluneca unele peste altele, cu viteze v proporţionale cu distanţa până la
placa fixă. Prin urmare, în fluidul în mişcare va exista un gradient de viteză după o direcţie
normală pe direcţia de deplasare, numit şi viteză de deformaţie sau viteză de forfecare:
= (1)
Vâscozitatea se va manifesta printr-o forţă care se opune mişcării plăcii
superioare, numită forţă de frecare vâscoasă a cărei expresie este:
= ∙ ∙ (2)
unde:
F este forța de frecare, N
η – coeficient de vâscozitate dinamică, N·s/m2 sau Pa·s
A – aria laterală a straturilor în contact, m2
dv/dy – gradientul vitezei pe o direcție normală celei de curgere, adimensional

1
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
şi care raportată la suprafaţă, conduce la tensiunea tangenţială datorată frecării, numită
şi tensiune de forfecare:
= = ∙ (3)
În caz general, ţinând cont de relaţia (1), se poate scrie că tensiunea tangenţială de
forfecare care apare între două straturi situate la distanţa dy şi între care există o
diferenţă de viteză dv are expresia dată de relaţia lui Newton:
= ∙ (4)
Fluidele care respectă această relaţie se numesc fluide newtoniene (ex. apă, aer, ulei), iar
cele care nu o respectă se numesc nenewtoniene şi formează obiectul de studiu al
reologiei (figura nr. 2.). Reologia este știința care se ocupă cu studiul comportării fluidelor
în timpul curgerii.

Figura nr. 2. Curbe de curgere fluide newtoniene și nenewtoniene

Coeficientul de proporţionalitate η se numeşte coeficient de vâscozitate dinamică
sau, pe scurt, vâscozitate dinamică şi, prin ipoteză, pentru fluidele newtoniene, nu
depinde de gradientul vitezei, având valoare constantă la o temperatură şi presiune dată.
Vâscozitatea se manifestă şi la gaze, dar este mult mai evidentă la lichide. La creşterea
temperaturii, valoarea coeficientului de vâscozitate, η, creşte la gaze şi scade puternic la
lichide. Vâscozitatea dinamică exprimată din relaţia nr. 4 are expresia:
= ∙ (5)
Deoarece nici tensiunea tangenţială nici viteza de deformaţie care intervin în
expresia vâscozităţii dinamice nu reprezintă mărimi caracteristici ale fluidelor, pentru
caracterizarea vâscozităţii acestora s-a introdus un alt coeficient, numit de vâscozitate
cinematică, care stabileşte o legătură directă între proprietatea de vâscozitate şi natura
fluidului (caracterizat prin mărimea fizică densitate, ρ).
Vâscozitatea cinematică este definită ca raport între vâscozitatea dinamică şi
densitatea fluidului.
= (6)
unde:
ν este coeficient de vâscozitate cinematică, m2/s
η – coeficient de vâscozitate dinamică, N·s/m2 sau Pa·s
ρ – densitatea fluidului, kg/m3

2
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
3. METODE DE DETERMINARE A VÂSCOZITĂȚII LICHIDELOR
Printre metodele de determinare a coeficientului de vâscozitate, enumerăm:
1. metode bazate pe măsurarea vitezei de curgere a lichidului de cercetat printr – un tub
capilar sau printr – un orificiu cu diametru mic, în comparație cu viteza de scurgere a unui
lichid de referință:
 principiul metodei se bazează pe legea Poiseuille;
 se pot utiliza următoarele vâscozimetre: Ostwald, Baume, Hess, Engler.
2. metode bazate pe măsurarea vitezei de cădere a unei sfere cu o anumită dimensiune și
dintr-un anumit material în lichidul de cercetat a cărui vâscozitate o avem de determinat:
 principiul metodei se bazează pe legea Stokes;
 se poate utiliza vâscozimetrul Höppler.
3. metode bazate pe măsurarea unghiului de torsiune a unui fir de care este atârnat un
corp cilindric introdus în lichidul de cercetat, torsiune provocată de faptul că recipientul
care conține lichidul suferă o mișcare de rotație controlată:
 principiul metodei se bazează pe ecuația lui Newton;
 se pot utiliza următoarele vâscozimetre: Rheotest – 2, Brookfield.

4. PRINCIPIUL METODEI DE DETERMINARE A VÂSCOZITĂȚII DINAMICE CU

AJUTORUL VÂSCOZIMETRULUI ROTAȚIONAL BROOKFIELD (METODA CORPULUI
ROTITOR)
Metoda corpului rotitor poate fi utilizată pentru determinarea vâscozității atât a
fluidelor newtoniene cât și a celor nenewtoniene. Aparatele care servesc la determinarea
vâscozităţii prin această metodă se numesc vâscozimetre rotaţionale.
vâscozimetrul Brookfield DV–E (figura nr. 3a) este un vâscozimetru rotațional care
măsoară comportarea la curgere și vâscozitatea materialelor lichide respectiv
semilichide, fiind echipat cu un set de spindlere (geometrii de lucru) (figura nr. 3b).
Măsurătorile cu vâscozimetrul Brookfield se bazează pe stabilirea forţei vâscoase ce se
opune rotaţiei unui corp cilindric etalonat legat la un fir de torsiune. În funcţie de
caracteristicile geometrice ale corpului rotitor se acoperă anumite domenii de vâscozitate
aparentă.

Figura nr. 3. a) Vâscozimetru rotaţional Brookfield DV-E; b) geometrii de lucru

3
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR

5. DESCRIEREA VÂSCOZIMETRULUI ROTAȚIONAL BROOKFIELD

Vâscozimetrul rotaţional Brookfield este alcătuit din (vezi figura nr. 4):

Figura nr. 4. Vâscozimetru rotaţional Brookfield DV-E

1 – corp vâscozimetru rotațional; 2 – display citire valoare vâscozitate dinamică;
3 – buton pentru selectare viteză de rotație/spindler; 4 – buton stabilire viteză de
rotație/spindler; 5 – buton pornit/oprit citire vâscozitate dinamică; 6 – buton citire
moment de torsiune; 7 – adaptor pentru spindler; 8 – picior de susținere corp
vâscozimetru; 9 – alimentare curent electric; 10 – cutie cu spindlere

6. DETERMINAREA VÂSCOZITĂȚII DINAMICE A UNOR LICHIDE CU AJUTORUL

VÂSCOZIMETRULUI ROTAȚIONAL BROOKFIELD
6.1. Materiale necesare
 vâscozimetru rotațional Brookfield DV-E echipat cu spindler-ul corespunzător
 pahar Berzelius de 200 mL
 termometru
 lichid de cercetat

6.2. Mod de lucru

 se conectează aparatul la rețeaua electrică;
 se pornește vâscozimetrul rotațional;
 se alege și se montează spindler – ul de lucru;
 se selecteză viteza de rotație a spindler – ului de lucru;
 se măsoară temperatura lichidului de cercetat;
 se imersează spindler – ul în lichidul de cercetat;
 pentru viteza de rotație selectată se citește pe display-ul aparatului valoarea
vâscozității dinamice a lichidului de cercetat (η, Pa·s);
 valorile vitezei de forfecare respectiv a tensiunii de forfecare au fost stabilite în
urma unor calcule:
Viteza de forfecare,   a   , s 1

4
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
în care
a reprezintă constanta aparatului;
ω = viteza de rotaţie a spindler-ului, rot/s.

Tabelul nr. 1. Relații pentru stabilirea vitezei de forfecare

Număr spindler Viteza de forfecare, ̇ , s –1
1 0,220·ω
2 0,212·ω
3 0,210·ω
4 0,209·ω

Tensiunea de forfecare,     , Pa

η este vâscozitatea dinamică, Pa·s;
 = viteza de forfecare, s –1.

6.3. Rezultate experimentale

În urma determinărilor experimentale au fost obținute rezultatele prezentate în
tabelele nr. 2 respectiv 3..
Tabelul nr. 2. Valori ale vâscozității dinamice obținute pentru diferite probe
Viteza de rotație, Vâscozitate dinamică, η, Pa·s
Nr. Crt.
ω, rot/s Proba 1 Proba 2 Proba 3
1. 0,3
2. 0,5
3. 0,6
4. 1
5. 1,5
6. 2
7. 2,5
8. 3
9. 4
10. 5
11. 6
12. 10
13. 12
14. 20
15. 30
16. 50
17. 60
18. 100

5
OPERAȚII UNITARE ÎN I.A. LUCRARE DE LABORATOR
Tabelul nr. 3. Valori ale vitezei de forfecare respectiv ale tensiunii de forfecare obținute
pentru diferite probe
Viteza de forfecare, Tensiunea de forfecare, τ, Pa
Nr. Crt.
̇, s –1 Proba 1 Proba 2 Proba 3
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
16.
17.
18.

Pentru a concluziona rezultatele obţinute se trasează grafic dependenţa

vâscozității dinamice cu viteza de deformare (η = f ( ̇ )) respectiv dependenţa tensiunii de
forfecare cu viteza de deformare (τ = f ( ̇ )).