UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE ŞTIINŢE POLITICE ŞI

ADMINISTRATIVE

REFERAT
La disciplina: Factorul Religios în Relațiile Internaționale
Tema: Toleranța Religioasă

Chișinău 2022
De-a lungul veacurilor, cuvântul toleranță a avut diverse înțelesuri. Dicționarul ne arată că a
tolera înseamnă a îndura o situație, un context social sau a suporta ceva sau pe cineva. În zilele
noastre, pe fondul militării pentru Drepturile Omului, înțelesul toleranței pare a fi acela de a
conviețui cu o minoritate de orice tip și chiar a-i oferi mai multe drepturi decât majorității,
adesea sub masca unei reclamate iubiri de semeni. Un adevărat creștin trăieşte în pace şi armonie
cu semenii săi şi le acceptă felul de a fi, de a se purta şi de a trăi. Dragostea frăţească,
bunăvoinţa, răbdarea, spiritul civic, politeţea, curtoazia şi bunul-simţ dovedesc autenticitatea
unei trăiri creştine. Pentru creștini, a tolera poate fi în lumea contemporană o încercare, mai ales
când teritoriile Europei, întemeiate pe valorile creștinismului, sunt asaltate de migranți
necreștini, când liderii politici par a lua decizii în defavoarea culturii creștine, tocmai în numele
toleranței. În paralel, la nivel planetar, crește vertiginos persecuția creștinilor care locuiesc în țări
de alte religii. Statistici îngrijorătoare arată că aceștia din urmă nu sunt doar persecutați, ci de-a
dreptul decimați, situație ce a schimbat agenda discuțiilor la nivel internațional.
În condițiile în care Indexul Mondial al Persecuțiilor, publicat în 2017 de organizația Open
Doors, arată că există 6 ţări (Somalia, Coreea de Nord, Afganistan, Yemen, Maldive,
Turkmenistan) în care este extrem de primejdios să deții o Biblie, mai putem vorbi despre
toleranță religioasă la nivelul întregului glob, sau aceasta este cerută doar țărilor civilizate din
Europa și Americii? „Conceptul de toleranță religioasă e caracteristic țărilor din Europa și
America, în care religia creștină a modelat istoria, literatura, cultura și arta popoarelor de pe
aceste continente”, afirmă pr. lect. univ. dr. Vasile Crețu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă
„Justinian Patriarhul” din București, care remarcă faptul că, din păcate, atitudinea ostilă şi
persecuţia împotriva creştinilor continuă şi astăzi, în plin veac XXI. „Despre acest martiraj ne-a
avertizat Însuși Mântuitorul Iisus Hristos: «dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă
că aduce închinare lui Dumnezeu» (Matei 16, 2). Miezul problemei îl ştim deja: extremismul
interpretării preceptului războiului sfânt în diverse religii sau ideologii, la care adăugăm tăcerea
diplomatico-mercantilă a Occidentului, considerat bastion al democraţiei şi al respectării
Drepturilor Omului. Este același Occident care se mişcă greu, încorsetat şi condiţionat de
barierele «noii religii dominante», cea a Drepturilor Omului”, subliniază părintele profesor.
Dincolo de câteva intervenţii punctuale, datorate întrebărilor corespondenţilor de presă,
problematica represiunilor la care sunt supuşi creştinii, indiferent de confesiune, nu a prezentat
interes, precizează pr. Crețu: „Se pare că nu se face nici un efort pentru menţinerea unei minime
reciprocităţi: libertatea de care se bucură musulmanii în Europa să fie garantată şi creştinilor
dincolo de continent. În timp ce în marile oraşe de aici se construiesc moschei, dincolo bisericile
sunt incendiate. Vălul islamic este aici pe străzi, iar dincolo, crucea și Biblia sunt profanate”.
În ceea ce privește raportul dintre majoritate și minoritate, cu drepturile și obligațiile pe care le
implică, sociologul Nicu Gavriluță spune: „Sunt critic cu tirania majorității, dar nu pot să fiu de
acord nici cu dictatura minorității. O minoritate nu trebuie să profite de statutul ei de comunitate
tolerată și să lezeze sensibilitatea majorității. Nu este normal ca o anume minoritate rasială,
sexuală, etnică sau religioasă să se autovictimizeze și să solicite abuziv, în virtutea Drepturilor
Omului, statutul de victimă. Prin «predicții creatoare», minoritățile tolerate își construiesc
propriile realități. Uneori, acestea devin mai puternice decât realitatea însăși”. Profesorul
Gavriluță atrage atenția și asupra faptului că autovictimizarea nu atrage doar compătimire și
drepturi în plus, ci este de multe ori o activitate care aduce și fonduri europene sau americane. 

Odată cu actele teroriste din Europa, cum ar fi cel de la redacția revistei „Charlie Hebdo”, s-a
schimbat percepția europenilor creștini față de emigranții musulmani? „Unii intelectuali umaniști
din Europa au înțeles mai profund importanța acceptării celuilalt. Și-au dat seama că Europa
viitorului va fi una multietnică, multireligioasă, multiculturală. Marea încercare va fi aceea de a
rămâne creștini uniți într-o Europă a viitorului, marcată din ce în ce mai mult de separare,
populism, ignoranță, violență și secularism, ultimul prezent mai ales în Europa Centrală și de
Nord”, susține Nicu Gavriluță. Acesta spune că „liderii politici sunt atei sau indiferenți religios,
dar puternici și influenți. Ei dau tonul în majoritatea guvernelor europene. De cele mai multe ori
sunt ignorate sensibilitățile și mentalitățile creștinilor obișnuiți din Europa. Rezultatul poate fi
apariția unei mari dezamăgiri față de liderii politici ai momentului și inflația de impostori și
populiști. Liantul profund dintre cetățenii obișnuiți și liderii lor politici trebuie să fie dat de
valorile religioase, adică de cele iudeo-creștine”.

Observăm o «inflație» de toleranță față de cei care trec nestingheriți peste frontierele multor state
europene ca să ajungă în țări prospere și cu servicii sociale generoase, precum Germania. În
același timp, creştinii reprezintă comunitatea religioasă cea mai persecutată de pe glob, peste 100
de milioane dintre ei fiind astăzi sub o presiune continuă. Astfel, un raport internațional afirmă
că «un creştin moare pentru credinţă la fiecare cinci minute». În fiecare an, peste 100.000 de
adepți ai lui Hristos sfârşesc prin moarte violentă ca rezultat al unor conflicte religioase în ţări
unde creştinii sunt cei mai prigoniți: Egipt, Libia, Tunisia, Algeria, Irak, Pakistan, Afghanistan,
Sudan, Nigeria, Eritreea, Somalia, Arabia Saudită, Maldive, Bangladesh, Malaysia, Indonezia,
Filipine, Myanmar, Laos, India. Din acest motiv, în ultimii ani, organizaţii internaţionale şi lideri
religioși au atras atenţia asupra fenomenului numit creştinofobie. În ansamblu, situaţia creştinilor
din Africa de Nord şi din Orientul Apropiat nu este deloc comodă. Aceştia sunt văzuţi cu
neîncredere de majoritatea musulmană, din Palestina până în Tunisia şi din Turcia până în Libia.
Direct formulat, sunt suspectaţi de lipsa loialităţii faţă de stat şi, în consecinţă, marginalizaţi din
punct de vedere politic, chiar excluşi sistematic de la exercitarea puterii.