Povestea din mintea nostră, povestea pe care o trăim.

Am avut surpriza să discut cu

cineva cu care am împărtăşit aceeaşi experienţă şi să îmi dau seama că trăiam
poveşti diferite – sau cum se mai spune „eram din alte filme”. Există în sociologie
şi în psihologia socială termenul de profeţie autoconfirmantă: cursul evenimentelor
în care suntem implicaţi este determinat de atitudinea noastră faţă de ele. Sau
exprimat mai concis prin aşa-numita Teoremă a lui Thomas: „Dacă oamenii definesc o
situaţie ca fiind reală, atunci ea devine reală prin consecinţele pe care le are”.
Partea esenţială este cea de definire, de percepere a realităţii, a modului în care
se reflectă aceasta în minte. Iar rezultatul acestei definiri este povestea pe care
o trăim şi de care mai niciodată nu ne dăm seama.
Dar, revenind la ce ai spus tu, există o mare bătălie pentru minţile noastre: de la
părinţi, profesori, oameni de artă, firme care vor să ne vândă ceva, de fapt toţi
cei care ne vor banii, oameni politici ori lideri spirituali, cei care ne iubesc
sau vor ceva de la noi, fiecare încearcă – cu bune sau rele intenţii – să ne
inoculeze „povestea” lui făcându-ne să credem că a lor e adevărată şi a noastră nu,
a lui e cea bună iar a noastră nu.
Când am mai pomenit cândva despre asta, am atins şi problema seducţiei: într-o
poveste de dragoste are loc acelaşi proces. Cineva încearcă să-i impună celuilalt
propria viziune asupra vieţii şi a viitorului iar dacă reuşeşte înseamnă că „l-a
cucerit”. Va urma apoi validarea acelei viziuni în confruntarea cu realitatea. Din
această perspectivă mi-a plăcut cântecul din clip şi versurile citate:
There is a fiction in the space between
You and reality
There is a fiction in the space between
You and me
Aşadar, acţionăm în funcţie de povestea pe care o avem în cap nu de realitate. Sau