Alţii au mers şi mai departe, anume că înafară de atmosfera pregătirii somnului,

poveştile, prin morala şi acţiunile lor, sunt integrate la nivelul mecanismelor

psihologice şi pregătesc astfel copiii pentru viaţa care-i aşteaptă, viaţă în care
acele creaturi de care vorbeam există într-un fel sau altul. Astfel, poveştile
devin formule magice prin care părintele vorbeşte despre viaţă, despre convingerea
că prin curaj, credinţă şi gândul bun putem învinge duhurile rele ale vieţii de zi
cu zi, iar finalul fericit învaţă că putem răzbi să trăim fericiţi până la adânci
bătrâneţi.
„Moş Crăciun există, numai să-i trimiţi o scrisoare...” Fireşte, într-o traducere
pentru adulţi spunem „fă ordine, formulează şi expune cât mai clar şi concret
dorinţa, apoi toate resursele se vor organiza în vederea aducerii sale la
îndeplinire”.