Capitolul II.

Evaluarea ajutoarelor de stat

Bazându-se pe experienţa şi expertiza acumulate de-a lungul timpului,

programul de reformă a ajutoarelor de stat a introdus o abordare economică mai
precisă în ceea ce priveşte evaluarea cazurilor de ajutor de stat. Definirea unei
metodologii şi a unor criterii economice mai precise de evaluare a elementelor
pozitive şi negative a unei măsuri de ajutor de stat aavut drept obiectiv
„acordarea unui volum mai mic de ajutoare de stat, dar mai binedirecţionate”

Evaluarea compatibilităţii unui ajutor reprezintă, în principal, analiza efect
elor  pozitive ale ajutorului (în termeni de contribuţie la realizarea unui obiectiv
de interes comun bine definit) comparativ cu efectele negative ale acestuia (în
principal denaturarea concurenţeişi a comerţului), ceea ce constituie „testul
comparativ”. Pentru ca ajutorul să fie declaratcompatibil, acesta trebuie să fie
necesar şi proporţional pentru realizarea unui obiectiv specificde interes
comun.Cu toate acestea, abordarea economică mai precisă nu înseamnă că
fiecare caz deajutor de stat face obiectul unei evaluări
aprofundate specifice. Utilizând raţionamentuleconomic al testului comparativ,
Comisia Europeană a ţinut seama de cerinţele economiceatunci când a stabilit
normele generale privind ajutoarele de stat, oferind, în acelaşi timp, posibilitatea
folosirii sistemului de control cel mai adecvat. In consecinţă, cazurile cu cele
maimici efecte de denaturare nu sunt considerate ajutor de stat (ajutorul de
minimis).

In al doilea rând, cazurile pentru care se poate elabora ex ante un set de

criterii decompatibilitate uşor de aplicat sunt scutite de obligaţia de notificare
(ajutoarele de stat incluseîn Regulamentul general de exceptare pe categorii
de ajutoare).Următorul nivel, evaluarea standard, permite Comisiei să analizeze 
majoritateacazurilor de ajutor în raport cu condiţiile predefinite (inclusiv intensit
ăţile ajutorului predefinite) în scopul asigurării proporţionalităţii şi necesităţii aj
utorului, precum şi aefectelor limitate de denaturare ale acestuia, şi anume
pentru care evaluarea economică precisă este efectuată în bloc în prealabil şi,
este reflectată în prezumţiile legale ale
normelor.Ultimul nivel de control – evaluarea detaliată , se aplică acelor cazuri c
are potdetermina efectele de denaturare cele mai grave, în cazul cărora Comisia 
verificăfundamentarea economică a ajutorului de la caz la caz

2.1. Controlul acordării ajutoarelor de stat

Comisia are obligaţia să vegheze asupra modului în care sunt respectate

reglementărileîn domeniul concurenţei. Ea poate acţiona din proprie iniţiativă, în
urma unei plângeri făcutede un stat membru, în urma unei notificări a
acordurilor realizate de către diferite firme sauurmare a notificării ajutorului de
stat.

Comisia dispune de însemnate puteri de investigare; ea poate efectua

controale la nivelul firmelor fără a le preveni în prealabil şi poate
solicitaconsultarea materialelor necesare.Deoarece Comisia trebuie să se asigure
de faptul că nu sunt acordate decât aceleajutoare ce pot fi considerate
compatibile cu piaţa unică articolul 88 (fost 93) fixează. 2.2. Controlul acordării
ajutoarelor de stat

Comisia are obligaţia să vegheze asupra modului în care sunt respectate

reglementărileîn domeniul concurenţei. Ea poate acţiona din proprie iniţiativă, în
urma unei plângeri făcutede un stat membru, în urma unei notificări a
acordurilor realizate de către diferite firme sau urmare a notificării ajutorului de
stat.
 Comisia dispune de însemnate puteri de investigare; ea poate efectua
controale la nivelul firmelor fără a le preveni în prealabil şi poate
solicitaconsultarea materialelor necesare.Deoarece Comisia trebuie să se asigure
de faptul că nu sunt acordate decât aceleajutoare ce pot fi considerate
compatibile cu piaţa unică , articolul 88 (fost 93) fixează procedura şi prevede
că statele membre au obligaţia să informeze, în timp util, Comisia asupra
proiectelor care tind/intenţionează să instituie un ajutor nou sau să modifice un
ajutor existent. Acest lucru se traduce în mod concret prin notificarea prealabilă
a proiectului.

2.2 Monitorizarea ajutoarelor de stat și a ajutoarelor de minimis

Clarificarea procesului de monitorizare a ajutoarelor de stat

Monitorizarea ajutoarelor de stat sau de minimis acordate se realizează,

pentru fiecare măsură în parte, de către furnizorul/administratorul măsurii, după
caz. Aceştia pot să realizeze controale la faţa locului şi sunt obligaţi să verifice
respectarea condiţiilor de acordare a ajutoarelor şi să dispună măsurile ce se
impun în situaţia în care aceste condiţii nu au fost respectate.

Cadrul legislativ existent anterior a fost completat cu prevederi care să

permită experților Consiliului Concurenței:

-solicitarea de informații de la beneficiari şi concurenții acestora

-rezultatul fiind o mai bună cunoaştere a mediului concurențial şi a posibilului

efect pe care îl au ajutoarele de stat acordate în România;

-derularea, împreună cu reprezentanții furnizorului, de controale la fața locului -

acțiuni care vor avea ca efect o mai bună aplicare a legislației în domeniu.

În cazul acțiunilor de control derulate de Consiliul Concurenței,

concluziile acestora se consemnează într-un raport prin care se va solicita
furnizorului să întreprindă măsurile ce se impun pentru a fi asigurată respectarea
legislaţiei în domeniul ajutoarelor de stat. Furnizorul poate formula, într-un
termen de 20 de zile lucrătoare, obiecţiuni care vor fi transmise Consiliului
Concurenţei spre analiză şi opinie. De asemenea, furnizorul este obligat să
informeze Consiliul Concurenţei, în termen de 30 de zile lucrătoare de la
momentul transmiterii obiecțiunilor la care am făcut anterior referire, cu privire
la stadiul implementării măsurilor dispuse de Consiliul Concurenţei. În cazul
neimplementării măsurilor, în acelaşi termen prevăzut mai sus, furnizorul va
motiva corespunzător acest lucru.

Neimplementarea măsurilor recomandate de către Consiliul Concurenței

prin raportul de control are ca urmare informarea Guvernului, de către
autoritatea de concurență, cu privire la acest aspect și cu privire la motivația
transmisă de furnizor. Aceste prevederi au în vedere atât ajutoarelor de stat, cât
și cele de minimis acordate/instituite fără respectarea procedurilor prevăzute de
OUG nr. 77/2014.

2.3 Instituirea ReGAS – registrul ajutoarelor de stat:

Prin acest instrument este garantată îndeplinirea uneia dintre

condiționalitățile orizontale ex-ante impuse de Comisia Europeană pentru
accesarea fondurilor structurale alocate României de către UE în perioada 2014-
2020. Se urmărește crearea unui mecanism care să uşureze activitatea
furnizorilor și să asigure o mai bună respectare a legislației în domeniul
ajutorului de stat, în special a regulii de cumul a ajutoarelor primite de un
beneficiar. Furnizorii vor avea la dispoziție un mecanism care va permite
verificarea ex-ante a eligibilității potențialilor beneficiari de ajutoare de stat/de
minimis prin accesarea unei baze de date actualizate permanent cu facilitățile
acordate de către toate entitățile care acordă ajutoare în România, atât din
fonduri naționale, cât și din fonduri comunitare.
 Obligațiile furnizorilor de ajutor de stat/de minimis față de Consiliul
Concurenței20: Furnizorul sau, după caz, administratorul unei măsuri de ajutor
de stat sau de minimis are obligația informării Consiliului Concurenței cu privire
la intrarea în vigoare a măsurilor de sprijin, precum şi a oricărei modificări
aduse măsurii de sprijin, în termen de maximum 5 zile de la momentul la care
acest eveniment a avut loc. De asemenea, furnizorul/administratorul, după caz,
al unei măsuri de ajutor de stat sau de minimis are obligaţia păstrării unei
evidenţe a informaţiilor despre ajutoarele acordate pentru o perioadă de
minimum 10 ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică.

Această evidenţă trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a

demonstra respectarea tuturor condiţiilor impuse prin actul de acordare, cum
sunt, dar fără a se limita la: datele de identificare a beneficiarului, durata,
cheltuielile eligibile, valoarea, momentul şi modalitatea acordării ajutorului,
originea acestuia, durata, metoda de calcul al ajutoarelor acordate. În mod
similar, și beneficiarul măsurii de ajutor are obligația de a păstra întreaga
documentație referitoare la ajutoarele primite, pentru o perioadă de minimum 10
ani de la data la care a fost acordată ultima alocare specifică.