Adorarea lui dumnezeu

Ce intelegem prin termenul “adorare”?

Prin "adorare" intelegem o iubire foarte puternica. Cand spunem "te
adorm" transmitem mesajul ca "suntem fascinati de persoana cealalta,
ea constituie totul pentru noi, e o fiinta exceptionala, o iubim atat de
mult incat nu putem expune practic in cuvinte sentimentele atat de
profunde pe care i le purtam".

Asadar, "adorarea" este o iubire desavarsita, absoluta. Aceasta iubire

absoluta se cuvine sa o oferim doar lui Dumnezeu. Prin urmare, este
gresit sa spui unui om ca il adori. Poti sa il iubesti, dar nu sa il adori.

Dar oare, eu , tu, noi toti putem sa spunem in acest moment ca il

adoram pe Dumnezeu? Il iubim pe Dumnezeu atat de mult?

Poate iubirea noastra nu este atat de puternica. Ne aflam pe o treapta

mai de jos, insa ne dorim sa ajungem la iubirea deplina. Cel ce ajunge
sa traiasca aceasta iubire desavarsita, a ajuns la desavarsire. Acesta
este idealul crestin.

Observam ca de la treapta noastra pana la treapta iubirii desavarsite

sunt mai multe trepte de urcat. Nu este imposibil! Cu totii suntem
chemati la desavarsire! "Fiti dar voi desavarsiti, precum Tatal vostru
cel ceresc desavarsit este" ne indemna Mantuitorul!

Cum ajungem acolo? In timp, cu rabdare si cu ravna!

Vom asemana relatia omului cu Dumnezeu, cu relatia dintre doi

prieteni. Prietenia este o stare de iubire. Aveti prieteni? Cum ati ajuns
prieteni? Ati ajuns dintr-o data?

NU! Treptat! Totul a inceput cu un simplu dialog. In timp, ati observat

ca aveti lucruri in comun, ca va completati, ca va face placere sa
comunicati. Timpul nu v-a ajuns pentru comunicare. De aceea, mai
discutati la telefon, pe facebook sau alte mijloace de comunicare. La
fel este si in relatia omului cu Dumnezeu. Sfintii Parinti spun asa:
"Omul vorbeste cu Dumnezeu prin rugaciune, iar Dumnezeu vorbeste
omului prin Sfanta Scriptura, in special prin Noul Testament". Fireste,
Dumnezeu gaseste si alte moduri prin care comunica cu noi: prin
sfatul duhovnicului, prin omul potrivit la locul potrivit, printr-un glas
launtric pe care il numim si constiinta, etc.

Iisus a zis: “Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe
Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică
mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia
crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine!”.

Ce a vrut Iisus sa spuna prin aceste cuvinte? Opreste oare Dumnezeu

iubirea parintilor sau a semenilor? Nicidecum! Iisus ne indeamna sa
punem mai presus de iubirea pe care o purtam pentru ceilalti, iubirea
lui Dumnezeu. Pentru a intelege mai bine, iata alte cuvinte:

"Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim poruncile."

"Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este cel ce Mă
iubeşte."

Va dau un exemplu: Sa spunem ca te indeamna prietenul tau cel mai

bun sa furi ceva pentru el. Tu ii vei spune: "Legea lui Dumnezeu zice
asa: Sa nu furi! Prin urmare, nu pot sa fac ceea ce imi ceri". In acest
caz ai pus iubirea de Dumnezeu manifestata prin pazirea poruncilor,
mai presus de iubirea aproapelui. Altfel, poti ajunge sa calci in picioare
mereu poruncile divine de dragul celorlalti.