1.

Mandatul european de arestare – definitie conform textului unional si intern

Art. 1 din Decizia cadru 2002/584/JAI prevede ca „Madatul european de arestare este o decizie
judiciara emisa de un organ stat membru al Uniunii Europene in vederea arestarii si predarii de catre un alt
stat membru a uni persoane cautate in vederea efectuarii dupa caz a urmaririi penale (I) sau in scopul
executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta privative de libertate”
Art. 77 din Legea 302/2004 prevede ca „Mandatul european de arestare este o hotarare
judecatoreasca emisa de instanta competenta a unui stat membru al Uniunii Europene in vederea arestarii si
predarii de catre un alt stat membru a persoanei solicitate in vederea efectuarii urmaririi penale ori in
scopul executarii unei pedepse sau masuri de siguranta privative de libertate”

2. Diferenta dintre mandatul european de arestare si mandatul de arestare preventiva

Mandatul europena de arestare constituie o decizie judiciara care are la baza fie un mandat de
arestare preventiva, fie un mandat de executare emis in conditiile legii interne dar care nu pot fi duse la
indeplinirea deoarece persoana in cauza se sustrage aflata fiind pe teritoriul altui stat membru al Uniunii
Europene.
Mandatul european de arestare are un caracter suprastatal, in schimb mandatul de arestare preventiva
are caracter national.
Mandatul european de arestare depinde de emiterea unui mandat national (un mandat de arestare
preventiva sau o hotarare judecatoreasca), in timp ce mandatul national – nu depinde de un element
prealabil

3. Cand poate fi emis un mandat european de arestare – fazele de urmarire penala si

judecata
In concret dupa emiterea mandatului de arestare preventiva fie in cursul urmaririi penale fie in cazul
judecatii ori a mandatului de executare a pedepsei privative de libertate instanta din oficiu sau la sesizarea
procurorului emite un mandat de arestare
- In faza de urmarire penala
- In faza de judecata
- In faza de executare a pedepsei

4. Care sunt conditiile legale in care se poate solicita un mandat european de arestare
Conditiile legale in care se poate solicita un mandat european de arestare:
 In vederea efectuarii urmaririi penale sau a judecatii daca fapta este pedepsita de legea romana cu o
pedeapsa privativa de libertate de cel putin 1 an (! Art. 88 alin (1) lit. a) din Legea 302/2004)
 In vederea executarii pedepsei ca urmare a unei condamnari penale daca pedeapsa aplicata este mai
mare de 4 luni (Art. 88 alin (1) lit. b) din Legea 302/2004)

5. Care sunt cerintele practice solicitate a fi intrunite cumulativ pentru a putea fi emis un
mandat european de arestare
Cerintele practice solicitate a fi intrunite cumulativ pentru emiterea mandatului european de arestare:
 A fost emis un mandat de arestare preventiva sau mandat de executare ca urmare a unei condamnari
penale de catre o instanta competenta
  Persoana impotriva careia s-a emis un mandat de arestare preventiva sau mandat de executare a unei
masuri privative de libertate se sustrage de la executare
 Persoana cautata se afla pe teritoriul unui stat membru al Uninunii Europene

6. Elementele de diferentiere intre mandatul european de arestare si extradarea clasica

Mandatul european de arestare Extradarea clasica
Se retine o procedura judiciara lipsind etapa
administrativa.
In urma cooperarii autoritatilor judiciare
dintre cele 2 state se stabileste locul in care se afla
persoana cautata, autoritatea competenta emitenta
fiind cea care trimite direct autoritatii judiciare de
executare mandatul european
Statul de executare trebuie sa transfere Nu existe un termen determinat
persoanele vizate in statul emitent intr-un termen
maxim de 60 de zile
Dubla incriminare nu mai este solicitata, in Se mentine conditia dublei incriminari
sensul ca pentru un numar de 32 de infractiuni
grave nu mai exista cerinta ca fapta sa constituie
infractiune in ambele state
Nu este cunoscut locul in care se afla Transmiterea mandatului de arestarre se
persoana cautata, transmiterea mandatului poate realiza prin Sisteme Judiciare Internationale
european de arestare se poate realiza prin Sistemul (Interpol)
Securizat al Retelei Judiciare Europene (in
Romania se realizeaza sub coordonarea
Ministerului Justitiei) sau prin Sistemul de
Informații Schengen (SIS)

7. Ordinul de indispinibilizare – definitie

Ordinul de indisponibilizare reprezinta orice masura luata in cursul procesului penal de o autoritate
judiciara a unui stat membru care consta in indisponibilizarea cu titlu provizoriu a unui bun pentru a se
impiedica orice operatiune de distrugere, transformare, transfer sau instrainare a acestuia

8. Care este actul procesual prin care se dispune indisponiblizarea atunci cand Romania
este stat emitent
Actul procesual prin care se dispune indisponibilizarea este ordonanta sau incheierea motivata in
functie de autoritatile judicare romane care il emite .
Pentru recunoasterea si executarea unei asemenea hotarari, statul emitent va solicita statului membru
de executie, prin transmiterea unui certificat luarea masurii de indisponibilizare.
Certificatul trebuie sa fie intotdeauna intocmit potrivit formularului standard si sa fie semnat de
autoritatea judiciara care a dispus masura.
De exemplu, certificatul emis de o autoritate romana trebuie sa fie tradus in limba oficiala a statului
membru de executie.
9. Competenta de a dispune un ordin de indisponibilizare in faza de urmarire penala
atunci cand Romania este stat emitent
 Ordinul de indisponibilizarea poate fi emis de orice procuror prin ordonanta sau de judecatorul de
camera preliminara prin inchieiere motivata (conditie - procurorul sa-si desfasoare activitatea la parchetul
de pe langa instanta competenta sa judece cauza in prima instanta)

10. Competenta de a dispune un ordin de indisponibilizare in faza de judecata atunci cand

Romania este stat emitent
Atunci cand legea nu prevede in mod expres gradul instantei se apreciaza ca ordinul de
indisponibilizarea poate fi emis de orice instanta de judecata din Romania prin incheiere motivata (conditie
- acesta sa judece cauza in prima instanta)
In conditiile in care legea nu prevede in mod expres gradul instantei se apreciaza ca ordinul de
indisponibilizare poate fi emis de orice procuror sau orice instanta din Romania cu conditia ca procurorul
care isi desfasoara activitatea la Parchetul de pe langa instanta competenta sa judece cauza in prima
instanta (situatie in care Romania e stat emitent).

11. Masuri premergatoare executarii atunci cand Romania este stat de executare
Cand o autoritate romana primeste un ordin de indisponibilizare, in termen de 48 de ore de la primire
trebui sa verifice daca ordinul este insotit de certificat ori de alt document echivalent precum si traducerea
acestuia in limba romana. Cand documentele nu sunt traduse in limba romana autoritatea judiciara romana
solicita autoritatii judiciare emitente remiterea traducerii in cel mult 3 zile.
Dupa primirea traducerii autoritatile judiciare romane isi verifica competenta in termen de 24 de ore,
care incepe sa curga de la momentul primirii.
In situatia in care ordinul de indisponibilizare nu contine suficiente elemente pentru determinarea
competentei autoritatile judiciare romane solicita autoritatii judiciare emitente transmiterea de informatii
suplimentare fixand un nou termen de cel mult 3 zile.
In faza de judecata repartizarea cauzei se face in conformitate cu dispozitiile legii aplicabole in
materie, termenul de judecata neputand fi mai mare de 5 zile (procedura are un caracter confidential).
In functie de faza in care se afla procesul penal in statul emitent, recunoasterea si executarea
ordinului de indisponibilizare poate fi solicitat atat in faza de urmarire penala cat si in faza de judecata.
Executarea unui ordin de indisponibilizare este de competenta unica a tribunalul sau a parchetului de
pe langa tribunal, in a carei circumscriptie se afla bunurile supuse indisponibilizatii.
Atunci cand un ordin de indisponibilizare vizeaza mai multe bunuri care se afla in circumscriptii
teritoriale aferente mai multor autoritati judiciare romane, competenta de recunoastere si execurare revine
Tribunalului Bucuresti (in faza de judecata) sau Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti (faza de
urmarire penala).

12. Recunoasterea si executarea ordinului de indisponibilizare in faza de urmarire penala

– Romania stat executant
In faza de urmarire penala procurorul dispune prin ordonanta in termen de cel mult 5 zile de la
expirarea termenelor (48 de ore de la primire; sau cand documentele nu sunt complete – traduse in limba
romana sau nu contin toate informatiile necesare – maxim 3 zile) cu privire la executarea unui asemena
ordin.
Impotriva ordonantei prin care procurorul a dispus recunoasterea ordinului de indisponibilizare se
poate face plangere in termen de 5 zile de la comunicarea copiei de catre orice persoana interesata, inclusiv
tertii de buna-credinta daca prin aceasta s-a adus o vatamare a intereselor acestora. Motivele de fond care
au stat la baza emiterii ordinului de indisponibilizare nu pot face obiectul plangerii, acestea putand fi
atacate numai in fata instantei competente din statul emitent.
Plangerea se adreseaza tribunalului in a carei circumscriptie teritoriala se afla parchetul din cadrul
caruia face parte procurorul care a dispus recunoasterea ordinului de indisponibilizare. Dosarul se trimite
de la parchet la tribunal in termen de 2 zile de la primirea adresei prin care este solicitat.
Plangerea se solutioneaza in sedinta publica cu participarea obligatorie a procurorului, in termen de 5
zile instanta pronutandu-se cu o incheiere definitiva.
Instanta de judecata solutionand plangerea verifica ordonanta procurorului si pronunta una din
urmatoarele solutii:
 Respinge plangerea ca tardiva sau inadmisibila mentinand ordonanta atacata
 Admite plangerea, desfinteaza ordonanta atacata si dispune revocarea masurii indisponibilizarii
Ordinul de indisponibilizare se duce la indeplinire de catre procurorul care a dispus recunoastera prin
ordonanta.

13. Recunoasterea si executarea ordinului de indisponibilizare in faza de judecata –

Romania stat executant
Instanta de judecata prin incheiere data in Camera de Consiliu in complet format dintr-un singur
judecator judeca de urgenta si cu precadere ordinul de indisponibilizare pronutandu-se asupra recunoasterii
ordinului.
Incheierea poate fi atacata cu contestatie in termen de 5 zile de la pronuntare (comunicare pentru
partile prezente) de catre orice persoana interesata, inclusiv de tertii de buna-credinta daca prin aceasta s-a
produs o vatamare a intereselor legitime ale acestora.
Dosarul se trimite instantei ierarhic superioare, respectiv Curtii de Apel, in termen de 24 de ore de la
contestatie.
Contestatia se solutioneaza in termen de 5 zile pe baza materialului din dosarul cauzei si a oricaror
inscrisuri prezentate. Dupa ramanerea definitiva a hotararii de recunoastere si executare, ordinul de
indisponibilizare se executa de catre procurorul desemnat din cadrul parchetului de pe langa tribunalul
competent.

14. Ordinul de confiscare – defintie

Prin ordin de confiscare se intelege orice masura dispusa de o instanta de judecata ca urmare a unei
proceduri penale definitiva care consta in scoaterea fortata si definitiva a bunurilor din patrimoniul aceluia
care le detine.

15. Emiterea ordinului de confiscare de catre autoritatea judiciara din Romania –

autoritatea judiciara emitenta; autoritatea judiciara competenta
Ordinul de confiscare se emite intotdeauna de autoritatea judiciara competenta din statul emitent,
fiind insotit de un certificat care trebuie intocmit potrivit formularului standard, semnat si stampilat de
autoritatea judiciara care a dispus confiscarea.
Autoritatile romane competente sa emita un ordin de confiscare sunt instantele judecatoresti.
Autoritatea centrala romana competenta pentru transmiterea si primirea unui ordin de confiscare
este Ministerul Justitiei, care are si rolul de a asista instantele judecatoresti.
 16. Procedura de recunoastere si executare a unui ordin de confiscare – Romania stat de
executare
Executarea unui ordin de confiscare se realizeaza de catre tribunalul in a carei circumscriptie se afla
bunurile supuse confiscarii.
Atunci cand un ordin de confiscare vizeaza mai multe bunuri care se afla in circumscriptii teritoriale
aferente mai multor tribunale, competenta de recunoastere si execurare revine Tribunalului Bucuresti. In
situatia in care sunt transmise mai multe ordine de confiscare emise de mai multe state membre ale Uniunii
Europene, competenta de executare apartine tribunalului mai intai sesizat.
In cazul in care o instanta de judecata din Romania primeste un ordin de confiscare in termen de 24
de ore verifica daca acesta este insotit de certificat si de traducerea in limba romana. Atunci cand se
constata lipsa traducerii ori certificatul este incomplet sau lipseste, instanta romana de executare solicita
remiterrea documenttelor in termen de cel mult 5 zile. Cauza va fi repartizata unui complet format dintr-un
singur judecator iar termenul de judecata nu poate fi mai mare de 5 zile.
Regula generala prevazuta de directiva cadru cat si de norma de implementare este ca ordinul de
confiscare se recunoaste in statul de executare fara nicio formalitate cu exceptia cazurilor in care sunt
incidente motivele de nerecunoastere sau neexecutare. In cazul in care ordinul de confiscare a fost
recunoscut acesta se executa de indata cu exceptia cazului in care este incident unul dintre motivele de
amanare.

17. Confiscarea extinsa – defintie conform Directivei 2014/42/UE

Confiscarea extinsa reprezinta procedura care priveste bunurile unei persoane condamnata ca urmare
a savarsirii unei infractiuni aplicabila atunci cand din probatoriul administrat in cauza rezulta ca valoarea
bunurilor detinute de condamnat este disproportionalta cu veniturile persoanei vizate.

18. Care sunt bunurile supuse confiscarii extinse

Confiscarea extinsa se dispune de catre instanta de judecata si vizeaza bunurile persoanei suspectate
sau inculpate, altele decat cele folosite pentru savarsirea infractiunii ori bunuri dobandite in cursul sau un
urma savarsirii infractiune. Acestea trebuie sa fi fost dobandite in ultimii 5 ani anteriori deciziei de
condamnare si daca este cazul si dupa momentul savarsirii infractiunii pana la data emiterii actului de
sesizare.
Art. 112 din Codul Penal prevede ca sunt supuse confiscarii extinse:
 Bunurile transferate de catre persoana condamnata unui membru de familie daca acesta a cunoscut
sau trebuia sa cunoasca scopul transmiterii, respectiv de a evita confiscarea sau daca transmiterea s-a
realizat cu titlu gratuit
 Bunurile transferate de catre persoana condamnata unui peroane juridice asupra careia detine
controlul
 Bunurile transferate de catre persoana condamnata daca din imprejurari concrete rezulta ca acesta a
cunoscut ori trebuia sa cunoasca scopul transferului

19. Care sunt elementele care determina convingerea instantelor ca anumite bunuri
necesita a fi supuse confiscarii extinse
Pentru a opera confiscarea extinsa instanta de judecata trebuie sa-si fi format convingerea ca:
  bunurile provin din activitati infractionale (convingere bazata pe disporoportia vadita dintre
veniturile licite si patrimoniul persoanei vizate)
 pedeapsa prevazuta de lege pentru savarsirea infractiunii sa fie de minim 4 ani de inchisoare.

20. Prezumtia de nevinovatie – text de reglmentare unionala si nationala; implicatiile

publice ale prezumtiei si sarcina probei
La nivel unional prin prezumtia de nevinonovatie se intelege ca orice acuzat este prezumat a fi
nevinovat pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita.
Codul de procedura penala reglementeaza prin prezumtia de nevionvatie faptul ca orice persoana va
fi considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotarare penala definitiva, text sustinut
si prin prevederile art. 99 alin 2 in care se dispune ca suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de
nevinovatie nefiind obligat sa-si dovedeasca nevinovatia si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

21. Dreptul de a pastra tacerea – text unional si cel putin un text national
Legiuitorul unional solicita statelor membre ca prin transpunrere sa garanteze persoanelor suspectate
sau inculpate dreptul de a pastra tacerea si de a nu se autoincimina in legatura cu infractiunea de savarsirea
careie sunt anchetate sau acuzate.
La nivel national dreptul de a pastra tacerea este implementat prin:
- Obligatia organelor judiciare de a prezenta suspectului sau inculpatului inainte de a fi ascultati ca au
dreptul de a nu face nicio declaratie
- Dreptul inculpatului de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal atragandu-i-se atentia
ca refuzul de a declara nu va avea nicio consecinta nefavorabila
- In ceea ce priveste masura preventiva a retinerii -» inainte de audiere organele de cerecetare penala
sau procurorul sunt obligati sa aduca la cunostinta suspectului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat
de un avocat si dreptul de a nu face nicio declaratie cu exceptia furnizarii de informatii referitoare la
identitatea sa, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit impotriva sa
- In ceea ce priveste masura preventiva a arestarii inculpatului, inainte de a fi ascultat i se aduce la
cunostinta infractiunea de care este acuzat si ca are dreptul de a nu da nicio declaratie, atragandu-i-se
atentia ca ceea ce declara poate fi folisit impotriva sa

22. Dreptul de a fi prezent la la propriu proces

Dreptul de a fi prezent la propriul proces daca nu ii este recunoscut persoanei suspectate sau
inculpate, acesta va avea dreptul la un nou proces sau dreptul la o alta cale de atac.
Cu titlu de exceptie norma cadru prevede ca un proces prin care se stabileste vinovatia sau
nevinovatia persoanei inculpate poate avea loc si in absenta acesteia daca:
- Persoana suspectata sau acuzata sa fi fost informata in timp util cu privire la proces si la
consecintele neprezentarii sale
- Persoana suspectata sau acuzata care a fost informata cu privire la proces sa fie reprezentata de un
avocat mandatat, fie de catre persoana in cauza, fie de catre stat din oficiu

23. Garantii procesuale recunoscute minorilor. Dreptul ca titularul raspunderii partii sa

fie informat si sa insoteasca minorul in toate etapele procesuale penale
Pentru respectarea acestui drept recunoscut minorului la nivel national intalnim urmatoarele obligatii
impuse autoritatiilor judiciare romane in raporturile cu minori:
 - In faza urmaririi penale se prevede ca atunci cand suspectul sau inculpatul este un minor care nu a
implinit varsta de 16 ani, la orice confruntarea sau ascultare a minorului, organul de urmarire penala citeaza
parintii, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea si supravegherea careia se afla temporar minorul
- De asemenea la judecarea cauzei se citeaza serviciul de probatiune, parintii minorului, tutorele,
curatorul sau persoana in ingrijirea si supravegherea caruia se afla temporar minorul

24. Garantii procesuale recunoscute minorilor. Dreptul la protectia vietii private

Pentru protejarea dreptului la viata privata recunoscut minorului, inregistrarile si consemnarile
trebuie sa aiba un caracter confidentia iar sedintele de judecata cu minori implicati, trebuie sa fie tinute in
absenta publicului (sedinte nepublie)
Instanta daca apreciaza ca administrarea unor probe poate avea o influenta negativa asupra minorului
poate dispune indepartarea minorului din sedinta, din aceleasi considerente pot fi indepartate temporar de
la judecata si parintii sau persoanele cu drept de reprezentare.

25. Limitarea masurii privarii de libertate

Aceasta masura se dispune fata de un minor ce raspunde penal in orice etapa a procedurii penale insa
trebuie sa fie limitata la cea mai scurta perioada adecvata tinandu-se seama de varsta, situatia individuala
dar si de circumstantele specifice cauzei.
Codul penal in urma modificarii nu mai contine pedepse aplicabile minorilor care raspund penal ci
doar masuri educative privative sau neprivative de libertate in speranta obtinerii unor rezultate
satisfacatoare. Aplicarea masurilor educative neprivative de libertate constituie regula, iar masurile
educative privative de libertate reprezinta exceptia (dispuse pentru savarsirea unor infractiuni grave pentru
care se prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 7 ani sau detentiunea pe viata; sau in cazul in care minorii
au comis multiple infractiuni)

26. Identificarea celor 3 situatii aferente calitatii statului roman ca stat de executare
a) Cazul inn care Romania este stat de executare iar persoana condamnata este detinuta in alt stat
membru al Uniunii Europene, recunoasterea si executarea hotararii judecatoresti straine in vederea
transferarii persoanei condamnate este de competenta Curtii de Apel in a carei circumpscriptie domiciliaza
persoana condamnata ori de competenta Curtii de Apel Bucuresti in cazul in care persoana condamnata nu
are domiciliu pe teritoriul tarii
b) Persoana condamnata se afla pe teroriul Romaniei, caz in care recunoasterea si punerea in
executare a hotararii judecatoresti este de competenta Curtii de Apel in circumscriptai careia domiciliaza
persoana condamnata sau Curtea de Apel Bucuresti cand persoana condamnata nu are domiciliu in tara
c) Persoana condamnata se afla in Romania dar in executarea altei pedepse, competenta
recunoasterii si punerii in executare apartine Curtii de Apel in a carei circumscriptie teritoriala se afla locul
de detinere
27. Care sunt conditiile ce trebuie indeplinite pentru a opera o astfel de recunoastere
Conditii:
- Hotararea penala este definitiva si executorie
- Fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituita in cazul in care ar fi fpost savarsita pe
teritoriul Romaniei (incriminata ca infractiune si autorul ei ar fi fost sanctionat)
- Persoana condamnata are cetatenie romana
 - Persoana condamnata este de acord sa execute pedeapsa in Romania (consimtamantul nu este
neceesar atunci cand persoana condamnata este cetatean roman si traieste pe teritoriul Romaniei sau desi nu
traieste pe teritoriul Romaniei urmeaza a fi expulzata in Romania)

28. Care sunt situatiile in care recunoasterea unei hotarari judecatoresti care impun
pedepse privative de libertate nu opereaza
Sunt situatii speciale cand desi sunt indeplinite conditiile mentionate hotararea judecatoreasca nu va
fi executata:
- Persoana a fost condamnata definitiv in Romania pentru aceeasi fapta penala. In cazul in care
hotararea judecatoreasca straina a fost data si pentru alte fapte penala instanta poate dispune o recunoastere
partiala a acesteia
- Persoana a fost condamnata in alt stat pentru aceleasi fapte penale iar hotararea judecatoreasca
straina a fost anterior reccunoscuta si pusa in executare pe teritoriul Romaniei
- Persoana condamanta benenficiaza in Romania de imunitate de jurisdictie penala
- Pedeapsa a fost aplicata unei persoane care nu raspunde penal potrivit legii penale romane
- Atunci cand potrivit legii penale romane a intervenit prescriptia executarii pedepsei
- Pedeapsa consta intr-o masura ce vizeaza asistenta psihiatrica sau medicala ce nu pot fi executate in
Romania sau dupa caz, prevede un tratament medical sau terapeutic ce nu poate fi supravegheat in
Romania in conformitate cu Sistemul National de Sanatate din Romania
- Persoana condamanta nu a fost prezenta la judecata. Cu exceptia cazului in care statul emitent
informeaza statul de executare ca persoana condamnata a fost incunostintata in timp util prin citatie scrisa
inmanata personal ori prin notificare telefonica, fax, email cu privire la data, ora si locul de infatisare

29. Definti actul prin care s-a dispus masura de aplicare a supravegherii
Actul prin care s-a dispus o masura de supraveghere reprezinta actul cu caracter executoriu luat in
cursul procesului penal de catre o autoritate competenta a statului emitent care se impune unei persoane
fizice ca alternativa la arestarea preventiva sau mai multe masuri de supraveghere

30. Romania stat de executare a hotararilor cu masuri neprivative de libertate

Calitatea statului roman ca stat de executare, competenta primirii certificatelor si a actelor prin care s-
a dispus masuri de supraveghere emise de autoritatile competente ale unui stat membru al Uniunii
Europene, ca stat emitent apartine in faza de urmarire penala Parchetului de pe lanfa Inalta Curte de Casatie
si Justitiee iar in faza de judecata Ministerului Justitiei prin directia de specialitate.
In ceea ce priveste competenta recunoasterii si executarii actului prin care s-a dispus masura
supravegherii in faza de urmarire penala, aceasta apartine Parchetului de pe langa Tribunalul in
circumscriptia caruia isi are resedinta persoana supravegheata ori Parchetului de pe langa Tribunalul
Bucuresti atunci cand persoana supravegheta nu isi are resedinta pe teritoriul Romaniei. In faza de judecata
competenta apartine tribunalului in a carei circumscriptie se afla resedinta persoanei supravegheate sau
Tribunalul Bucuresti atunci cand persoana supravegheata nu are resedinta pe teritoriul Romaniei.
31. Definitia conceptelor de: ordin european de protectie; persoana protejata; persoana
care reprezinta un pericol
Ordinul european de protectie reprezinta o dezicie (hotarare judecatoreasca in sistemul nostru)
adoptate de o autoritate judiciara dintr-un stat membru al Uniunii Europene, in legatura cu o masura de
protectie pe baza caruiaa o autoritate judiciara a unui stat membru adopta o masura corespunzatoare in
temeiul legislatiei nationale in vederea continuarii asigurarii protectiei persoanei protejate.
 Persoana protejata este persoana fizica beneficiara a protectiei care decurge dintr-o masura de
protectie dispusa de statul emitent printr-o decizie in materie penala
Persoana care reprezinta un pericol este persoana fizica care are calitatea de inculpat condamnat sau
persoana fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei in cadrul procesului penal iar impotriva sa a
fost dispusa cel putin una dintre masurile prevazute:
- una dintre obligatiile prevazute in Codul de Procedura Penala in care se impune odata cu luarea
masurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune: sa nu se deplaseze in locuri anume
stabilite de orgganul judiciar sau sa se deplaseze doar in locurile stabilite de acesta; sa nu revina in locuinta
familiala, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii de familie ai acesteia, de alti participanti
la comiterea infractiunii, de martori sau experti, sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar
si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect pe orice cale
- una dinte obligatiile dispuse cu ocazia pronuntarii amanarii aplicarii pedepsei: sa nu comunice cu
victima sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte
persoane stabilite de instanta ori sa nu se apropie de acestia; sa nu se afle in anumite locuri sau la
manifestari sportive, culturale sau alte adunari publice stabilite de instanta

32. In ce conditii opereaza / se dispune ordinul european de protectie

Conditia ceruta ca un astfel de ordin sa fie emis, recunoscut si executat este ca o persoana protejata
printr-o masura de protectie intr-un stat membru sa isi stabileasca resedinta pentru o perioada de timp pe
teritoriul altui stat membru.
Legiuitorul roman stabileste un set de conditii ce trebuie indeplinite cumulativ de persoana protejata
in vederea emiterii ordinului european de protectie:
- Persoana protejata locuieste sau va locui intr-un alt stat membru al Uniunii Europene caruia i se
solicita recunoasterea si executarea ordinului european de protectie
- Persoana protejata are calitatea de persoana vatamata in cadrul unui proces penal aflat in curs de
desfasurare sau in care s-a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare ori de amanare a aplicarii
pedepsei

33. Identificati masura de protectie reglementata de directiva unionala, dar si in norma de

transpunere
Masurile de protectie recunoscute in Directiva sunt:
- Interdictia de a se deplasa in anumite localitati, locuri sau zone diferite in care isi are locuinta
peroana protejata
- Interdictia de a lua legatura sub orice forma cu persoana protejata inclusiv la telefon sau prin
mijloace telefonice
- Interdictia de a nu se apropia de persoana protejata la o anumita distanta
Masurile recunoscute in Codul de procedura penala:
- una dintre obligatiile prevazute in Codul de Procedura Penala in care se impune odata cu luarea
masurii controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune: sa nu se deplaseze in locuri anume
stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar in locurile stabilite de acesta; sa nu revina in locuinta
familiala, sa nu se apropie de persoana vatamata sau de membrii de familie ai acesteia, de alti participanti
la comiterea infractiunii, de martori sau experti, sau de alte persoane anume desemnate de organul judiciar
si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect pe orice cale
 - una dinte obligatiile dispuse cu ocazia pronuntarii amanarii aplicarii pedepsei: sa nu comunice cu
victima sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte
persoane stabilite de instanta ori sa nu se apropie de acestia; sa nu se afle in anumite locuri sau la
manifestari sportive, culturale sau alte adunari publice stabilite de instanta

34. Definti ordinul european de a ancheta

Ordinul european de ancheta reprezinta o decizie judiciara emisa sau validata de o autoritate judiciara
a unui stat membru (denumit in continuare stat emitent) pentru a pune in aplicare una sau mai multe masuri
de investigare speciffice in vederea obtinerii de probe in statul de executare.
! Ordinul european de ancheta se emite pentru obtinerea de probe aflate deja in posesia autoritatilor
competente ale statului de executare.

35. Continutul ordinul european de ancheta

Ordinul european de ancheta se completeaza, se semneaza, iar continutul sau se autentifica pentru
conformitate de catre autoritatea emitenta.
Acesta cuprinde:
- date referitoare la autoritatea emitenta
- date privitoare la autoritate de executare
- obiectul si motivele
- informatii necesare disponibile cu privire la persoana/ persoanele in cauza
- o descriere a faptei penale care face obiectul anchetei sau al procedurilor precum si dispozitiile
penale aplicate in statul emitent
- descrierea masurilor de investigare solicitate sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute

36. Recunoasterea si executarea ordinului european de ancheta – transferul probelor

Autoritatea executanta transfera autoritatii emitente, fara intarziere, probele obtinute sau care se afla
deja in poseisa acestora ca urmare a executarii ordinului european de ancheta.
Transferul probelor poate fi suspendat in asteptarea solutionarii unei cai de atac, cu exceptia cazului
in care ordinul european de ancheta sunt indicate motive suficiente in sensul ca un transfer imediat ar fi
esential pentru desfasurarea in conditii adecvate a anchetelor, pentru mentinerea drepturilor procesuale
individuale ale inculpatului (transferul probelor se suspenda daca ar cauza daune grave si ireversibile
persoanei vizate)
In momentul trasferului, autoritatea executanta indica in mod expres daca solicita ca probele sa fie
inapoiate statului excutant de indata ce nu mai sunt necesare in statul emitent
Atunci cand obiectele, documentele sau datele in cauza sunt relevante si pentru alte proceduri,
autoritatea executanta poate la solicitarea autoritatii emitente sa transfere in mod temporar probele cu
conditia ca acestea sa fie returnate statului executant de indata ce nu mai sunt necesare.

37. Dreptul la interpretare – care sunt persoanele care dispun de acest drept procesual
Dreptul la interpretare conform Directivei se acorda persoanelor suspectate sau acuzate:
 - Care nu vorbesc sau nu inteleg limba in care se desfasoara procedurile penale
- Pentru comunicarea acestora cu avocatii, atunci cand comunicarea are legatura directa cu
interogatoriul/audierea ori analizarea acestora in cadrul procedurilor penale ori introducerea cererilor de
atac sau a altor cereri de natura procedurala
- In tot cursul procedurilor penale in fata autoritatilor de urmarire penala ori in fata instantei de
judecate

38. In ce etapa a procedurilor penale se recunoaste si se aplica acest drep procesual

In ceea ce priveste dreptul la interpretare acest drept se aplica persoanelor din momentul in care li se
aduce la cunostinta prin notificare oficiala faptul ca sunt suspectate/acuzate/inculpate de comiterea unei
infractiuni si pana la finalizarea procedurilor penale, prin acestea intelegandu-se solutionarea definitiva a
cauzei inclusiv a cailor de atac.

39. Dreptul la traducere – care sunt persoanele care dispun de acest drept
Dreptul la traducere este recunoscut persoanelor suspectate ori acuzate care nu inteleg limba in care
se desfasoara procedurile penale, in concret acestora li se asigura intr-un interval de timp rezonabil
traducerea scrisa a tuturor documentelor esentiale pentru a se garanta faptul ca respectivele persoane isi pot
exercita dreptul la aparare cat si pentru garantarea caracterului echitabil al procedurilor.

40. Actele procesuale supuse traducerii

Documentele esentiale pentru care se garanteaza traducerea sunt:
- Rechizitoriul (inclusiv orice act procesual care sta la baza intocmirii acestuia)
- Deciziile cu privire la privarea de libertate
- Hotararile judecatoresti ale instantei de fond si instantelor care au pronuntat hotararea in caile de
atac
- Orice alte documente considerate de autoritatile competente ca fiind esentiale.

41. Identificati situatia in care prezenta interpretului este obligatorie conform Codului de
procedura penala
In cazurile in care asistenta judiciara este obligatorie, suspectului sau inculpatului se asigura in mod
gratuit posibilitatea de a comunica prin interpret cu avocatul in vederea pregatirii audierii, a introducerii
unei cai de atac sau a oricaror alte cereri ce tin de solutionarea cauzei.