PIRAMIDA LUI

KEOPS
MAREA PIRAMIDĂ
Anul construcției: SEC.AL 2 LEA Î.HR., ANUL 2560 Î.HR.
Locația construcției: PLATOUL DE LA GIZEH, LÂNGĂ CAIRO, EGIPT.

ISTORIC
CE SUNT PIRAMIDELE?

Marea Piramidă a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult de 43
de secole, până în secolul al IX-lea, în 1889, când a fost construit Turnul
Eiffel. Una dintre primele menționări asupra existenței și descrierii piramidelor
din Egipt a fost făcută de istoricul grec Herodot într-o carte de istorie scrisă
de el. Herodot a vizitat Egiptul în anul 450 Î.Hr. De-a lungul secolelor, Marea
Piramidă a stimulat imaginația oamenilor. S-au făcut speculații cum că ar fi
fost construită ca observator astronomic sau că este o simplă construcție
geometrică a unei civilizații demult dispărute.
Piramidele sunt un simbol al civilizaţiei antice egiptene. Cea mai mare dintre
piramide şi singurul monument din lista celor şapte minuni ale lumii antice
existent şi în prezent este piramida lui Keops, situată pe platoul de la Gizeh. A
fost construită în timpul dinastiei a IV-a pentru faraonul Hufu sau Keops, aşa
cum îl numea istoricul grec Manethon. Construcţia funerară egipteană este
legată de conceptul de piramidă. Poporul egiptean avea o religie politeistă şi
credea în viaţa de după moarte. Keops a fost fiul lui Sneferu, primul faraon
din Dinastia a IV-a, şi cunoştea foarte bine particularităţile de construcţie ale
unei piramide. Ceea ce uimeşte este simetria blocurilor de piatră. Aceasta era
obţinută prin ... observarea stelelor! Busola nu fusese descoperită. Ca să ne
facem o idee despre fabulosul din spatele piramidelor de mari dimensiuni, nici
până în prezent nu se cunoaşte modul exact în care au fost ridicate.

Date despre piramida lui Keops:

 înălţimea sa este de 145,75 metri;

 laturile au fiecare câte 229 metri;
 se întinde pe 5,37 hectare;
 aproximativ 2.300.000 blocuri de piatră cu greutatea între 2 şi 15 tone.

Herodot, primul istoric, vorbeşte de ridicarea piramidei lui Keops în douăzeci

de ani (Keops a domnit peste Egipt 23 de ani) şi de o forţă de muncă de
100.000 de oameni. Marea piramidă, cum mai este numită, este însoţită de
două construcţii similare de dimensiuni mai reduse. Acestea aveau un nume
oficial:

 "Keops aparţine zărilor"

 "Măreţ este Kefren"
 "Mykerinos este divin"

CUM A FOST CONSTRUITĂ MAREA PIRAMIDĂ?

Marea Piramidă de pe platoul din Gizeh are 148,208 m, este așadar formată
prin îmbinarea perfectă a 2.300.000 de blocuri de piatră de câteva tone
fiecare, blocurile sunt aşezate la un unghi de 60 de grade faţă de sol.

2
Cum a fost construită, așadar, Marea Piramidă? Simplu, răspund arheologii
clasici, deşi în perioada respectivă nu erau folosite în Egipt carele cu roţi,
sclavii egipteni au tras blocurile de piatră pe buturugi unse cu ulei şi le-au pus
la locul lor. O privire mai atentă ne arată că lucrurile nu stau atât de simplu...
Un plan înclinat pe care să poată fi târâte blocuri enorme de piatră ar trebui
să aibă cel puţin 6 kilometri, construcţia unei asemenea rampe ar fi trebuit să
fie la fel de problematică precum construcţia piramidei. Forţa umană nu este
suficientă, indiferent de numărul de trăgători, să tragă un bloc de piatră de
câteva tone pe un plan înclinat de 20 de grade. Există trei ipoteze:

1. Rampe care înconjurau construcţia de bază şi se înălţau odată cu piramida;

2. O singură rampă ce se întindea în deşert şi se lungea cât este necesar
pentru înălţarea piramidei;
3. Schele care ridicau blocurile de piatră.

Cine a construit, deci, gigantica piramidă (până în secolul XIX a fost cea mai
înaltă construcţie din lume)? Evident, toată lumea cunoaşte răspunsul:
faraonul egiptean Hufu, care în greacă se traduce prin Keops. De fapt
evidenţele nu sunt atât de clare.... Singura referire la Hufu este o micuţă

3
inscripţie scrijelită în interior, care aminteşte de un oarecare Hufu. Acesta
putea fi faraonul, putea fi marele preot, sau putea fi pur şi simplu unul din
muncitori. De asemenea vechimea piramidei nu se cunoaşte. Învăţaţii
Egiptului antic spuneau că piramida a fost acolo dintotdeauna, prin celebra
zicală "omul se teme de Timp, dar Timpul se teme de Marea Piramidă".
Cele două piramide care o străjuiesc, cea a lui Khefren şi a lui Mikerinos nu
sunt altceva decât copii nereuşite ale acesteia.

CARACTERISTICI, CURIOZITĂȚI

Printre interesantele caracteristici ale Marii Piramide este situarea ei precisă

față de punctele cardinale: laturile de N-S au o abatere de numai 2’28″, cele
de la V-E de 5’30″ și respectiv 2’30″. Unghiurile pe care le face baza
piramidei pe sol sunt unghiuri drepte, înălţimea piramidei înmulţită cu 1
miliard aproximează distanţa medie de la Pământ la Soare, greutatea
piramidei înmulţită cu o sută de miliarde dă greutatea planetei şi şirul acestor
ciudăţenii ar putea continua. În interior se află o serie de galerii pe care
istoricii le numesc coridoare şi camere mortuare (fără a putea dovedi acest
lucru, de fapt piramida nu conţine nici o mumie). Modul în care au fost făcute
galeriile reprezintă o mare enigmă, deoarece nimeni nu poate explica cum se
asigura iluminatul în interior. Celelalte piramide prezintă în interior urme
groase de fum, provenite de la torţele care iluminau încăperile în acea vreme.
Pe pereţii culoarelor interioare din Marea Piramidă nu există nici un fel de
urmă de fum (deşi a fost scotocit peste tot, în speranţa de a găsi urme de
fum care ar putea oferi arheologilor posibilitatea de a estima vechimea
piramidei pe baza metodei cu radiocarbon).

Cel căruia i se atribuie deschiderea piramidei lui Kheops este fiul lui Harun al
Rashid, califul arab al-Mamum, care a adus la poalele piramidei -pe atunci
încă placată cu strălucitoare plăci lustruite- o întreagă armată de cioplitori,
arhitecți și forță de muncă. Se spune că între plăcile învelișului piramidei nu
putea fi introdus nici măcar vârful unei lame damaschinate. Scopul califului
era să descopere tezaurul faraonilor, dar mai ales, armele inoxidabile, sticla
incasabilă și alte minuni despre care se credea că ar fi abundat în camera
mortuară. Deși Strabon spunea că pentru a intra în piramidă trebuia să ”ridici

4
lespedea de pe partea laterală a piramidei, la o înălțime nu prea mare de sol,
și sub ea ai să dai de intrarea care duce la mormânt”, lucrurile nu au fost atât
de simple. Au durat luni de zile de muncă asiduă până când s-au perforat în
piramidă un culoar de treizeci de metri; acesta ducea într-un coridor îngust ce
făcea parte dintr-un adevărat labirint, care i-a condus, până la urmă, la un
sarcofag gol, din granit, așezat în camera mortuară. Unii cronicari arabi
afirmau însă că sarcofagul conținea “corpul unui bărbat acoperit cu o cuirasă
de aur, încrustată cu diferite pietre prețioase; pe piept era așezată o sabie de
o valoare inestimabilă, iar în apropierea capului se găsea un rubin cât un ou
de găină”. Alți faraoni din dinastia a patra (2600-2480 i.C.) – Khefren și
Mikerinos – și-au construit piramide proprii, înconjurate, după modelul Marii
Piramide, cu altele mai mici pentru soții și cu morminte destinate marilor
dregători.

Schema interiorului, aceeași pentru câteva din cele mai importante piramide,

ridică îndoieli serioase în ceea ce privește părerea generală, după care ele ar
fi monumente funerare înălțate deasupra unui mic cavou și având scopul de a
proteja rămășițele pământești ale faraonului, pentru ca spiritul (corpul astral)
– Ka – să nu părăsească trupul. Pare bizară, astfel, lipsa de inventivitate în
găsirea unei soluții de închidere a încăperilor mortuare, care se mulțumesc să
copieze modelul celei mai vechi piramide, a lui Snefru; și cel mai curios este

5
că nu au zidit măcar culoarul către camera mortuară. Amplasarea intrărilor
pare de altfel dictată de considerente rituale, mai mult decât de rațiuni de
securitate. Încă de la prima piramidă – de tip mastaba – construită în jurul
anului 2700 Î.Hr. de Imhotep pentru faraonul Zoser, culoarele de acces și
cele de ieșire erau orientate spre Steaua Polară.

Ipoteza conform căreia piramidele ar fi fost “observatoare astronomice

perfecționate, cu temperatura constantă”, nu sunt foarte reușite, locul
neoferind lucruri cu adevărat interesante.

Pe măsură ce Egiptul și istoria sa devin tot mai cunoscute, piramidele sunt

considerate, pe rând: un “bilanț de piatră” al succeselor curtezanei
Rhodopis”, iubiții ei trebuind să contribuie fiecare cu câte o piatră; ca
monumente în memoria atragerii lui Kheops la dreapta credință; ca hambare
de cereale ale biblicului Iosef; ca monument al victoriei tribului hicsoșilor
asupra Egiptului; ca o previziune cifrată a viitorului lumii; ca sculpturi de
proporții desăvârșite; ca observatoare astronomice. Pornind de la constatarea
că erau mai multe piramide decât faraoni-domnitori în perioada construirii
acestor monumente, fizicianul englez Kurt Mendelsohn apreciază că motivele
trebuie să fi fost de ordin economic. Prin construirea continuă s-au evitat
crizele economice, frământările sociale, și eventual, participarea la o lucrare
comună, ce unifică și centralizează triburile.

Iată câteva dintre amănuntele care i-au făcut pe piramidologi să ajungă la

concluzia că Marea Piramidă de la Gizeh este o adevărată banca complexă de
date din domeniul matematicii şi astronomiei:

 Piramida lui Keops este situată exact pe paralelă de 30 de grade –

paralela care desparte uscatul de ape în proporţii egale.
 Distanţa de la Pământ la Soare este de 90 de milioane de mile engleze,
adică de 1 miliard de ori cât este înălţimea Marii Piramide de la Gaza
(145,75 metri = 0,09 mile). Astfel, între planetă noastră şi astrul zilei
încap 1 miliard de Piramide ale lui Keops, socotind depărtarea la data
de 17 februarie (aceasta variază între anotimpuri).
 Fiecare faţă a Piramidei lui Keops este atent orientată spre câte un
punct cardinal (N, E, S şi V).

6
  Cele două diagonale ale pătratului care formează baza Piramidei lui
Keops, prelungindu-se spre NE şi NV, coincid cu limita răsăriteana şi
cea apuseană a Deltei Nilului.
 Diagonalele prelungite ale Marii Piramide de la Gaza trec prin inimile
tuturor continentelor, ca nişte solii ale centrului bazei.
 Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul care trece prin vârful
Piramidei lui Keops împarte Delta Nilului în două sectoare cu arii egale,
fiecare sector având un unghi la centru de 45 grade. Mai mult decât
atât, acesta este meridianul ideal, deoarece traversează cele mai multe
continente şi împarte întregul uscat de pe glob în 2 părţi egale.
 Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida a lui Keops (evident, cu
măsurile lor de lungime) şi au obţinut ca o latură a bazei Marii Piramide
de la Gaza are 365 de coţi şi aproape un sfert, adică exact zilele dintr-
un an.

INTERIORUL PIRAMIDEI

Tocmai în scopul descoperirii acestor taine, au fost amplasate sub piramida

lui Keops calculatoare ultrasensibile, acționate de particule de radiație
cosmică, ce înlocuiau într-o anumită măsură razele Roentgen (razele X).
Astfel s-a obținut imaginea tridimensională a interiorului piramidei. Secțiunea
prin Marea piramidă prezintă un mare interes. Felul în care sunt dispuse
încăperile din interior fac dovada celei mai mari ingeniozități și complexități:
interiorul ei destinat – după păreri unanime – a adăposti trupul faraonului
mort, sau măcar a simula acest lucru, demonstrează cu totul altceva: spațiile
interioare erau construite pentru a servi unor oameni vii.

Ele sunt aerisite prin două guri de ventilație, ce comunică la nord și la sud cu
cele mai spațioase încăperi interioare, deși păstrarea lor ridică o problemă
serioasă constructorilor. În plus, Marea piramidă prezintă un mecanism foarte
complicat, compus în esență din 3 nivele: unul la mare adâncime, sub baza
piramidei, altul puțin deasupra bazei și al treilea cam la jumătatea înălțimii.
Ipotezele după care aceste spații ar constitui un labirint ce ar avea ca scop
rătăcirea, și în ultimă instanță moartea eventualului profanator, sunt puțin
romantice. Astfel s-a adoptat ipoteza că ar fi vorba de spații construite în

7
interiorul piramidei din motive pur tehnice, acelea de a micșora
suprasolicitarea.

“Ar fi practic imposibil să aduni suficienți muncitori în jurul unui bloc de piatră de patru

tone care probabil nu avea mai mult de un metru lungime pe un metru lățime. Ca să poți
muta un astfel de bloc pe o barjă, iar apoi sa îl poți muta și poziționa în interiorul structurii
piramidei, ar fi fost nevoie de zece oameni, câte trei pe fiecare latură și câte doi la fiecare
capăt. Dar asta ar însemna că fiecare om ar fi trebuit să ridice o greutate de aproximativ
400 de kilograme! În mod evident, un asemenea afișaj de putere nu este doar foarte puțin
practic, dar și imposibil. Aceste piramide construite de egipteni acum 4.000 – 4.500 de ani
sunt fără doar și poate minuni ale lumii. Dacă ar fi existat texte care să faca referire la
modul în care acestea au fost construite, aceste texte s-au pierdut odată cu Biblioteca din
Alexandria.” - Scriitorul american Richard Koslow

DUMITRU MIHAI