Activități pentru ziua întâi!

Adevărat sau fals?

Această activitate este întotdeauna amuzantă, iar noi învățăm ceva interesant unul despre altul!
Încep eu. Scriu patru fapte despre mine însumi pe un transparent de diapozitiv. Trei dintre fapte sunt
adevărate și unul este fals. Apoi îi examinez pe elevi pentru a vedea rezultatele. Trecem peste
fiecare din întrebări pentru a vedea ce cred ei despre fiecare declarație. Asta îmi dă mie șansa de a
spune câte ceva despre mine. Apoi, pe o bucată de hârtie, elevii scriu trei lucruri interesante despre
ei care sunt adevărate și unul care este fals. De-a lungul zilei, cer câtorva elevi să încerce să ne
încurce pe noi, restul.

Deja un test!
După ce elevii se așează și eu strig catalogul, le cer să ia o foaie de hârtie și un pix sau creion pentru
primul lor test din anul școlar. Le explic – complet serios, firește – că acesta va fi cel mai greu test
din întregul an deoarece ei nu s-au pregătit în clasă pentru test. Îi pun să scrie ca titlu pe hârtie
”Profesor” și le cer să răspundă la toate părțile de la fiecare întrebare. Întrebările ar putea include,
Unde m-am născut?, Ce face tatăl meu pentru a-și câștiga pâinea?, Câți frați sau câte surori am –
dacă am? Câte state diferite pot numi ca fiind acasă?, Unde am fost la liceu sau facultate?, Câți ani
am?, Care este culoarea mea favorită? Ce fel de mașină conduc eu? Testul poate fi cât de scurt sau
lung vreți; faceți ca întrebările să se potrivească cu lucrurile pe care voi vreți ca ei să le știe. Vă
puteți imagina expresiile de pe fețele lor când sunt întrebați aceste lucruri. Le spun că ei vor primi
primul lor punctaj de 100 din clasa mea dacă ei vor răspunde corect la întrebări! La sfârșitul
”testului”, eu le dau răspunsurile, iar copiii se minunează de discrepanțele cu răspunsurile lor. Unul
din lucrurile favorite pentru mine, este să văd un elev care a fost în clasa mea anterioară. Ei
întotdeauna se gândesc că vor obține cele 100 de puncte. Niciodată nu le obțin! Cu elevii mai tineri,
când au dreptate ei cred că pot prezice viitorul!

Hai s-o auzim!

Eu cred că elevii sunt mai interesați de școală atunci când pot să dea o mână de ajutor la propria
învățare. Le cer elevilor mei să scrie câteva paragrafe, explicând ce le-ar place să obțină din clasa
mea despre ora de română. Dacă ei ar putea să predea ora singuri, cum ar putea-o face mai
interesantă și, ce ar evita să facă?

Douăzeci de întrebări
Unul din obiectivele mele este să-i obișnuiesc pe elevi cu ”participarea adevărată” și cu ideea că a
greși poate să conducă la a avea dreptate! Jucând Douăzeci de întrebări este o grozavă introducere
cu ceea ce încep în ziua următoare – cum câteodată învățăm mult mai mult din a greși decât din a
avea dreptate. Jocul este ușor și nu cere materiale de pregătire. Aleg un obiect din clasă, iar elevii
încearcă să ghicească care este. Ei pot pune doar întrebări la care eu pot să răspund fie cu Da sa Nu.
De exemplu, ”Este albastru?” ”Este în jumătatea din față a camerei?” Persoana care în final ghicește
ajunge să fie următoarea persoană care alege obiectul și răspunde cu da sau nu. Eu subliniez că acea
persoană nu ar fi reușit fără ajutorul tuturor celorlalți; răspunsurile de ”nu” au ajutat la fel de mult
ca și răspunsurile cu ”da”. Și eu de asemenea ajung să fiu un participant și să arăt că greșesc
câteodată ca și ei! Tonul de cooperare prietenoasă din prima zi de școală durează până la sfârșitul
anului școlar, iar prima zi devine o parte a lecției, nu doar o zi de ținut minte.

Îmi place … pentru că …

Participanții sunt rugați să se așeze în cerc şi să spună ce le place la persoana din dreapta lor. Oferă-le
timp pentru ca mai întâi să se gândească la întrebare.