GRILE ECONOMIA INTREPRINDERII

1. Funcţia de producţie:
a. Defineşte nivelul maxim al cantităţii de produs final posibil a fi obţinut în condiţiile tehnologice
date
b. in cazul utilizarii a doi factori de productie este de forma: y = f(x)
c. reprezintă raportul dintre modificarea procentuală a produsului final şi modificarea procentuală a
consumului din factorul de producţie
d. este specifică modelului alegerii optime în consum

2. Productivitatea medie a factorului de producţie variabil:

a. este măsura productivităţii marginale a consumului unui bun

b. reprezintă raportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile menţinerii constante a

producţiei.
c. Reprezintă raportul dintre produsul total realizat prin consumul acestuia (y) şi cantitatea totală
consumată din factorul de producţie respectiv (x)
d. Defineşte nivelul maxim al cantităţii de produs final posibil a fi obţinut în condiţiile tehnologice
date

3. Rata tehnică de substituţie a factorilor de producţie(RTS):

a. Reprezintă raportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile menţinerii constante a
producţiei
b. RTS = -(PM1 / PM2), unde PM1 si PM2 reprezintă productivitățile marginale ale factorilor de
producţie
c. Reprezintă raportul dintre produsul total realizat prin consumul acestuia (y) şi cantitatea totală
consumată din factorul de producţie respectiv (x)
d. se determină doar in cazul tehnologiilor cu randament de scară crescător

4. Randamentul de scară:
a. reprezintă o modalitate de a caracteriza evoluţia producţiei totale a unei firme în condiţiile
modificării simultane şi cu aceeaşi mărime a cantităţii de factor de producţie utilizat
b. reprezintă raportul în care se substituie factorii de producţie, încondiţiile menţinerii constante a
producţiei.
c. Reprezintă raportul dintre produsul total realizat prin consumul acestuia (y) şi cantitatea totală
consumată din factorul de producţie respectiv (x)
d. se mai numeşte şi randament global al facorilor de producţie

5. Profitul firmei:
a. este proporţional cu costul
b. reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli
c. reprezintă suma veniturilor şi cheltuielilor firmei
d. nu se poate determina decât pentru firmele ce operează în condiţii de concurenţă perfecta.

6. Dreapta isoprofitului:
a. reprezintă totalitatea combinaţiilor intrări/ieşiri ce generează un anumit nivel
constant al profitului
b. se reprezintă pentru orice tehnologie
c. este generată de toate combinaţiile posibile de factori de producţie care determină acelaşi nivel
total al costului firmei
d. reprezintă raportul dintre valoarea costului total şi producţie

7. Produsul marginal sau productivitatea marginală al/a factorului de producţie:

a. reprezintă raportul în care se substituie factorii de producţie, în condiţiile menţinerii constante a
producţiei
b. reprezintă sporul produsului final determinat de creşterea cantităţii utilizate din acel factor, în
condiţiile în care consumul celorlalţi factori de producţie rămâne neschimbat
c. se determină doar in cazul tehnologiilor cu randament de scară crescător
d. nu se poate determina decât la nivelul intregului profit.

8. Isocosturile:
a. reprezintă raportul dintre valoarea costului total şi producţie
b. sunt drepte generate de toate combinaţiile posibile de factori de producţie care determină
acelaşi nivel total al costului firmei
c. reprezintă totalitatea combinaţiilor intrări/ieşiri ce generează un anumit nivel constant al
profitului
d. nu se pot determina decât pentru firmele ce operează în condiţii de concurenţă imperfectă

9. Costul mediu (unitar):

a. nu se poate determina decât pentru firmele ce operează în condiţii de concurenţă perfectă
b. reprezintă scopul central al oricărei firme
c. reprezintă raportul dintre valoarea costului total şi producţie
d. reprezintă sumacostului variabil unitar şi a costului fix unitar.
10. Piața cu concurență perfectă îndeplinește următoarele condiții:
a. nu există restricții la intrarea/ieșirea pe/de pe piață
b. există numeroși consumatori și ofertanți
c. bunurile sunt omogene
d. există o perfectă informare a tuturor actorilor de pe piață
e. Toate răspunsurile sunt corecte
11. Prin definiție, profitul firmei:
a. este proporţional cu costul
b. reprezintă suma veniturilor şi cheltuielilor firmei
c. reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli
d. nu se poate determina decât pentru firmele ce operează în condiţii de concurenţă imperfectă.
12. Maximizarea profitului firmelor ce operează pe o piață cu concurență perfectă îndeplinește
următoarele condiții:
a. Vmarg = Cmarg
b. există puțini consumatori și ofertanți
c. Vmarg = p
d. Cmarg = p.
13. În condițiile unei oferte perfect (infinit) inelastice:
a. cererea este nedefinită
b. cantitatea de echilibru este determinată de condițiile cererii
c. prețul de echilibru este determinat de condițiile ofertei
d. nici un răspuns nu este corect.
14. Piaţa de monopol presupune:
a. maximizarea profitului in condiţii de concurenţă perfectă
b. existenţa unui singur consumator
c. existenţa unei singure firme care concentrează întreaga ofertă a unui produs
d. concentrarea excesivă a producţiei unui bun sau serviciu
15 . Maximizarea profitului firmei în condiţiile de monopol presupune:
a. determinarea acelui nivel y al ofertei la care venitul marginal egalează costul marginal
b. existenţa unei singure firme oligopoliste
c. determinarea acelui nivel y al ofertei la care preţul pieţei egalează costul marginal
d. anularea primei derivate a funcţiei costului total
16. Oligopolul:
a. se referă la existenţa pe piaţă a unui număr redus de firme ce oferă acelaşi produs
b. descrie situaţia existenţei unei singure firme pe piaţa unui bun
c. este cea mai răspândită formă de piaţă
d. este o formă a concurenţei perfecte
17. Duopolul:
a. este situaţia în care pe piaţa unui produs operează două firme (care concentrează întreaga ofertă a
bunului respectiv)
b. este o formă a concurenţei imperfecte
c. este o formă de monopol contrat
d. descrie existenţa a patru firme pe piaţa unui bun
18. Modelul de decizie simultană Cournot:
a. descrie situaţia firmelor in condiţii de concurenţă perfectă
b. presupune jocul liber al ofertei şi cererii pe piaţa unui bun
c. descrie comportamentul simultan a două firme, fiecare trebuind să prevadă decizia de ofertă a
celeilalte
d. pleacă de la aceleaşi premise ca şi modelul Stackelberg
19. Modelul de decizie secvenţială Stackelberg:
a. descrie comportamentul firmelor ce sunt de putere economică si mărime diferite
b. presupune decizia interactivă a firmelor, firma lidera vând prioritate în stabilirea ofertei
c. descrie comportamentul simultan a două firme, fiecare trebuind să prevadă decizia de ofertă a
celeilalte
d. pleacă de la aceleaşi premise ca şi modelul Cournot
20. Aspectele comune ale modelelor din teoria managerială sunt:
a) experienţa acumulată, eficienţa si influenţa exercitată de piaţa bunurilor si serviciilor
b) comportamentul maximizant, extinderea orizontului temporal al analizei, influenţa exercitată
de piaţa bursieră
c) valorile, comportamentul minimizant şi criteriul maximizării profitului
d) elemente ale teoriei comportamentale
e) toate cele de mai sus
21. Conform modelului lui Baumol, managerii urmăresc:
a) maximizarea valorii cifrei de afaceri a firmei restricţionaţi fiind de obţinerea unui anumit nivel
al profitului
b) maximizarea cererii pentru produsele firmei, minimizând capitalul acesteia
c) minimizarea costurilor asociate obținerii de profit
d) să-şi consolideze propria poziţie în firmă, prin creşterea firmei într-un ritm cât mai înalt
e) a+d
22. Conform modelului lui Baumol, managerii:
a) sunt preocupați de obținerea unor dividende cât mai mari
b) urmăresc maximizarea cererii pentru produsele firmei, minimizând rata de creștere a
capitalului acesteia
c) urmăresc maximizarea valorii cifrei de afaceri a firmei, cu condiția obținerii unui anumit nivel
al profitului
d) urmăresc să-şi mărească puterea contractuală prin delocalizare
e) niciun răspuns nu este corect
23. Modelul lui Baumol se referă la o piaţă a bunurilor de tip monopol, ceea ce înseamnă că:
a) întreaga cerere a pieței este adresată firmei
b) firma fixează preţul fără ca oferta sa cantitativă să fie influenţată de deciziile vreunui alt
concurent
c) firma acceptă nivelul venitului (dobânzii) capitalului ca predeterminat
d) a+b
d) a+b+c
24. Pornind de la modelul lui Porter, pot fi considerate bariere la intrarea într-un sector (pe o
piață):
a. Economia de scară
b. Nevoia de capital
c. Posibilitățile de acces la circuitele de distribuție
d. Gradul de fidelizare a clientelei
e. Toate cele de mai sus
25. Criteriile folosite în procesul de analiză a puterii de negociere sunt:
a. concentrarea relativă a furnizorilor/clienților – vizează distribuția pieței la un număr mai mare
sau mic de firme:
b. calitatea legată (furnizorii au o putere de negociere superioară asupra clienților)
c. costului transferului de la un furnizor/client la altul
d. gradul de fidelizare a clientelei
e. a+b+c
26. Modelul propus de Baumol este o mixtură de monopol şi concurenţă perfectă, adică:
a) firma nu trebuie să accepte ca dată predeterminată nivelul venitului (dobânzii) capitalului
b) întreaga cerere pe piața bunurilor este adresată firmei, iar pe piaţa capitalurilor firma se găsește
în concurenţă cu alte firme pentru procurarea capitalului
c) managerii urmăresc menținerea cotației bursiere a veniturilor bugetare
d) a+c
e) toate răspunsurile sunt corecte
27. Criteriile de identificare a factorilor cheie ai succesului sunt:
a. Poziția pe piață
b. Imaginea firmei și implantarea ei comercială
c. Concentrarea relativă a clienților sau furnizorilor
d. a+b
e. Nici un răspuns nu este correct
28. Cele trei aspecte comune ale modelelor lui Baumol, Marris şi Williamson sunt:
a) experienţa acumulată, eficienţa si influenţa exercitată de piaţa bunurilor si serviciilor
b) comportamentul maximizant, extinderea orizontului temporal al analizei, influenţa exercitată
de piaţa bursieră
c) valorile, comportamentul minimizant şi criteriul maximizării profitului
d) elemente ale teoriei comportamentale
e) toate cele de mai sus.
29. Obiectivul firmei în cadrul modelului lui Marris îl constituie:
a) minimizarea costurilor de desfacere
b) maximizarea ratei de creştere a capitalului firmei (gC)
c) maximizarea ratei de creştere a cererii pentru produsele firmei (gD) d) b+c
d) nu se poate preciza
30. Obiectivul firmei în cadrul modelului lui Marris îl constituie:
a) maximizarea ratei de creştere echilibrată a firmei
b) maximizarea cotei părți de piață relativă a firmei
c) maximizarea profitului firmei
d) b+c
e) nu se poate preciza
31. Rata creşterii cererii pentru produsele firmei (gD), în cazul modelului lui Marris:
a) depinde pozitiv de mărimea diversificării (d)
b) depinde negativ de marja de profit (m)
c) influențează rata de creștere echilibrată a firmei
d) a+b
e) a+b+c
32. Variabilele ce intră în funcţia de utilitate a managerilor, în cadrul modelului lui Williamson
sunt:
a) salariile încasate
b) siguranţa postului
c) a+b
d) puterea şi poziţia socială
e) c+d
33. Echilibrul firmei, în cadrul modelului lui Williamson:
a) se realizează acolo unde rata creşterii cererii pentru produsele firmei (gD) este maximă
b) se regăseşte în punctul în care curba profitului este tangentă la cea mai îndepărtată curbă de
indiferenţă, faţă de origine, a managerului
c) presupune maximizarea valorii cifrei de afaceri a firmei, cu condiția obținerii unui anumit nivel
al profitului
d) influențează rata de creștere echilibrată a firmei
e) depinde pozitiv de marja de profit (m).
34. Abordarea comportamentală a teoriei firmei din perspective abordărilor lui R.M.Cyertşi
J.C.
March presupune:
a) identificarea variabilelor cheie în procesul decizional al firmei
b) identificarea niveleleor de aspirație ale diverselor grupuri interne ale firmei
c) identificarea punctual a obiectivelor firmei
d) realizarea, prin intermediul deciziilor, a obiectivelor firmei cât şi a celor specifice fiecărui grup
al acesteia
e) toate cele de mai sus
35. Caracteristica specifică procesului decisional descris de Cyert şi March este secvenţialitatea,
adică:
a) prima alternativă satisfăcătoare, care întruneşte consensul tuturor grupurilor, este acceptată
b) decizia de maximizare a profitului este cea urmărită întotdeauna
c) doar un grup din firmă are câștig de cauză
d) a+b+c
e) nici un răspuns nu este corect
36. Teoria comportamentală, definind firma ca organism homeostatic, consideră că aceasta :
a) cunoaşte procese de autoreglare strâns legate de propriile-I structuri interne
b) este capabilă să reacţioneze la mutaţiile externe pentru a-şi restabili propriul echilibru
c) se regăseşte în punctual în care curba profitului este tangentă la cea mai îndepărtată curbă de
indiferenţă a managerului
d) a+b
e) a+b+c
37. R.M. Cyertşi J.C. March au studiat procesul decizional al unei firme ca o organizaţie cu o
multitudine de obiective ce provin de la diversele grupuri ce acționează în cadrul firmei.
Obiectivele specifice ale acestor grupuri sunt:
a) angajaţii au ca scop obţinerea de salarii cât mai mari, condiţii bune de lucru şi pensii
satisfăcătoare
b) managerii doresc niveluri ridicate ale salariilor, putere decizională şi prestigiu
c) acţionarii vizează obţinerea unor profituri ridicate şi expansiunea capitalului societăţii
d) clienții negociază prețuri avantajoase
e) a+b+c
38. Matricea BCG poziţionează segmentele de activitate strategică în funcţie de siţuatia lor prin
prisma a două dimensiuni:
a) cota de piață absolută și rata de creștere a capitalului firmei
b) rata de creștere a cererii pentru produsele firmei și venitul mediu al sectorului de activitate
analizat
c) cota de piaţă relativă şi rata de creştere a pieţei
d) rata de creștere a capitalului firmei și rata de creștere a cererii pentru produsele firmei
e) a+b+c
39. Matricea BCG poziţionează domeniile de activitate strategice în una din următoarele 4
poziții:
a) vacă de lapte, vedetă, dilemă, povară
b) vedetă, dominantă, puternică, marginală
c) dilemă, marginală, vacă de lapte, dominantă
d) povară, vacă de lapte, favorabilă, nefavorabilă
e) nici un răspuns nu este corect
40. Metoda analizelor matriciale, folosită în cadrul modelelor BCG, McKinsey, ADL are
anumite avantaje:
a) prezentare reducţionistă, simplistă a realităţii
b) reducerea analizei strategice la două dimensiuni
c) identificarea strategiilor generice ce corespund unui portofoliu
d) a+b
e) a+b+c
41. Metoda analizelor matriciale, folosită în cadrul modelelor BCG, McKinsey, ADL are
anumite limite:
a) reprezentare grafică clară
b) reducerea analizei strategice la două dimensiuni
c) caracter foarte general al recomandărilor strategice
d) b+c
e) posibilitate de urmărire a portofoliului în timp
42. Matricea A.D.L. permite precizarea strategiilor asociate generic fiecărei situaţii în care se
poate afla o firmă, distingând trei mari orientări:
a) demarajul, creșterea și maturitatea
b) dezvoltarea parțială, reorientarea și selecția clienților
c) dezvoltarea selectivă, demarajul și maturitatea
d) dezvoltarea naturală, dezvoltarea selectivă şi abandonul
e) nici un răspuns nu este corect
43. În cadrul modelelor BCG, McKinsey și ADL, folosirea metodei analizelor matriciale are
anumite avantaje, printre care:
a) caracterul static și manipulatoriu al instrumentelor
b) posibilitatea urmăririi portofoliului în timp
c) ignorarea aspectelor organizaţionale şi politice
d) simplificarea situaţiilor complexe
e) b+d
44. Cabinetul de consultanţă McKinsey propune o matrice de analiză a portofoliului activităţilor
care se bazează pe două dimensiuni:
a) forţa competitivă și atracțiile pieței pe termen mediu
b) cota de piață absolută și rata de creștere a capitalului firmei
c) poziţia concurenţială (atuurile întreprinderii )şi maturitatea sectorului (atracţiile sectorului)
d) rata de creștere a cererii pentru produsele firmei și venitul mediu al sectorului de activitate
analizat
e) nici un răspuns nu este corect
45. Strategiile generice corespunzătoare fiecăreia dintre cele nouă situaţii ale matricei Mc
Kinsey sunt:
a) dezvoltare, dezvoltare selectivă, rentabilizare
b) dezvoltare selectivă. rentabilizare selectivă, retragere selectivă
c) rentabilizare, etragere progresivă şi selectivă ,dezinvestire
d) a+b+c
e) nici un răspuns nu este corect