........

LT
 Comel Ungureanu

IOAN SLAVICI
· monografie, antologie comentati,
receptare critica

AULA
 I. PLECAREA DE ACASA

Dad i e sa judecam viata ~i opera lui Slavici In comparatie cu a

celorla lti trei clasici ai literaturii romane, vom putea observa ca opera
lui e ma i ampla ~i mai inega la. De obicei, antologiile retin patru nuvele
(Popa Tanda, Budulea Taichii, Piidureanca, Moara cu noroc) carora
Ii se pot adauga, dupa capriciul sau cultura editorului , Inca vreo patru
(La cruc'ea din sat, Crucile ro$ii, Comoara, Scormon) . Fire~te, criticii
mai noi insista asupra rom anului Mara, elogiat cu superl ative rarisime .
Mai sunt schite, nuvele, rom ane, dar cine sa mai aiba timp pentru ele?
Desigur, un exeget temeinic ca Magdalena Popescu, un om de travaliu
enorm ca D. Vatamaniuc citesc tot, dar nu au ragazul sa reciteasca ~i
sa deplaseze centrul de greutate pe alte pagini . Sau nu cred ca acest
lucru e posibil. Unii l~i mai amintesc de Cel din urmii Arma$ ~ i de
Manea, romane aproape ilizibile (aci exista unanimitate), altii de
clteva piese de teatru . Ce piese? Istoricii teatrului romanesc, In
ofensiva, ar reabilita una sau alta, dar fara prea mare convingere.
Oricum, Slavici a scris prea mutt, a raspuns tuturor cererilor, a fost
scriitor ~i pentru cei care pofteau traditie nationala, ~i pentru cei care
doreau - pentru pagina gazetei - divertismentul necesar. Bruioanele lui
Caragiale sunt studiate cu lngaduinta, ale lui Eminescu puse In rama,
ale lui Slavici - nu doar bruioanele, ci ~i operele imperfecte - citite cu
mita: ca ~i cum cititorul ar trebui sa fie martorul unui jaf premeditat.
Cartile lui Slavici, cele neomologate de manualul de literatura, ar fi un
atentat la timpul nostru de cititori liberi, o crima la adresa dreptului
nostru de fericiti degustatori de proza.
Vina scriitorului se lntinde: nu-i vinovat doar pentru optiunile
politice, ci ~i pentru infraqiunile literare. Pentru acele opere care,
semnate loan Slavici, sunt foarte departe de imaginea unui clasic al
literaturii noastre.
De aceea fiecare exeget va lncepe studiul lui Slavici cu precizarea
ca el nu e primul care se apropie cu iubire de cutare sau cutare opera.
Nu se apropie singur, ci lnsotit de o mare autoritate, de un maestru care
sa-1 pazeasca de rele . Un maestru care va adauga mereu: Slavici nu e
un virtuoz al artei literare.
Arta literara inseamna suprematia eului, transfigurarea, gestul
autoritatii demiurgice, semnul Creatorului. El nu e creator, e mediator.
Pagina de literatura e funqionala lntr-un sistem .

Daca e sa vorbim de opera, Slavici ne propune un num ar

impresionant de pagini In care exista traduceri din german a ~ i
maghiara (fiindca a scris In maghiara ~i germana), povestiri, nuvelc,

7
Cornel Ungureanu
romane, studii de etnografie, de sociologie, monografii ale unor
institutii, compilatii de popularizare, divertismente pentru foile de
Pa~ti sau de Craciun, pentru almanahurile destinate romanilor din tarii,
dar ~i celor din America. Toate paginile de etnografie, istorie (sau
" istorie ilustrata"), dramaturgie, roman (istoric) par subsumate unui
lung proces de invatare: el vrea sa ~tie (de-asta studiaza acest domeniu
ingrat) ca sa-i invete ~i pe altii cum arata istoria romanilor, literatura,
prietenii, tarile din jur. El trebuie sa afle ca sa-i instruiasca, in eel mai
curat spirit al ~colii ardelene, ~i pe altii . El este secundul, adjunctul, .
administratorul care duce la indeplinire un proiect - un proiect major.
El este mereu supusul credincios al unei cauze - executantul unei
directive.
Intre cei patru intemeietori ai virstei clasice el este infaptuitorul -
fi indca Eminescu avea prea multa independenta, autonomie,
personalitate, credinta in vocatia sa, Creanga a ramas taranul din
H umule~ti , iar Caragia le. . . nu se putea subordona unui proiect
constructiv. El era comediantele, claunul, insul care ii arata fiului sau
teasta te~ita - strabunii sai purtasera tava cu placinte la Stambul!
Homo aedificator in timpul clasicilor raminea el , Slavici. Dar un
homo aedificator caruia nu-i putem descoperi limitele, granitele
teritoriului in care el se afinna; granitele intre care construie~te .
Fiindca a construit mereu dupa proiectele altora, intr-o graba care nu
era doar a constructiei, ci ~i a raspunsului fata de o comanda urgenta.
Fiindca jumalistica in care a patruns (trebuia sa faca jumalistica!)
definea, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, urgente.
0 formula a Magdalenei Popescu - Omul care n-a vrut sa fie
scriitor - poate sa ne ajute sa intilnim definitia pe care Hannah Arendt
i-a dat-o lui Broch ca sa scriem : Slavici este scriitor impotriva vointei
sale.
Daca incercam sa facem comparatii, vom observa ca fiecare dintre
marii clasici traie~te in interiorul unei virste precursoare, se bucura a
ilustra o continuitate. Pentru Slavici totul incepe: el exprima un
moment inaugural. Un moment inaugural in care se mai pastreaza
convingerea ca daca nu e invatatura, literatura e curata pierdere de
vreme.
Slavici a scris mult - pagini ale sale s-au pierdut, ~i nu putine:
nimeni nus-a interesat, de pilda, de cele confiscate de politie. Nimeni
n-a incercat sa dea de urma romanului Musculi(a. Nimeni n-a insistat
sa afle ce-i cu sectiunile ratacite din Corbei. Editorii - cei care au
realizat seria de Opere - au lasat afara pagini socotite inutile. Sau - Ii
se parea lor - inoportune definirii scriitorului. Daca tezaurul literar
8 9
loan Slavici - monografie
reclama, in cazul textelor fundamentale, contextualizarea !or (cu alte
cuvinte un clasic e viu doar in Opere complete), editiile Slavici sunt
frustrate de o seama de bro~uri , articole, studii socotite inconfortabile.
lndiferenta fata de aceste pagini poate ca deriva ~i dintr-un fapt
foarte simplu: scriitorul n-are stil - prin urmare nu-~i pune efigiile
proprietatii pe fiecare pagina. Nu tine ca studiul, manualul, eseul cu
pricina sa fie proprietatea lui. Sa poarte marca sa. E gata sa le
abandoneze; ~i nu-i nici o paguba daca aceste pagini yor trece in
proprietatea altuia sau vor fi uitate pentru totdeauna. Ele ~i-au facut
datoria atunci, in ace! timp, ele pot sa dispara. Studiile despre unguri
erau legate de ace! moment in care Bismarck devenea emblema a
germanitatii, paginile despre evrei erau importante dupa Congresul de
la Berlin. Iar monografia cutarei institutii de invatamint, iar paginile
cutarei aniversari sau comemorari intrau 'in mecanica goala a
evenimentelor; nu tineau de viata " etema" a scriitorului, nu ii
exprimau pe el, pe Slavici.
Exista ceva ce ii exprima peel doar peel?
Slavici n-are stil, sau n-are vointa de a-~i lu a in posesie Opera.
Primele povestiri, primele nuvele sunt ale idilicului - personajele sunt
fericite, apartin unui timp paradisiac; se impline~te totul intr-un spatiu
in care navigam catre armonia universala.( I) Pe urma descoperim ca
personajele nu mai vor sa ramina acolo, in lumea lor. Pleaca, migreazl!,
se intilnesc cu altl! lume - cealalta lume exista, i~i are geografia ei,
personajele ei - care poarta marca unui dincolo bine subliniat. Ce se
intimpla dincolo, intr-o lume care nu mai e a noastra?
Criticii mai noi au descoperit un Slavici abisal, care prime~te
mesajele profunzimilor: e un autor care poate fi studiat mai bine cu
metodele psihanalizei ·(zic ei). Adevarul e ca e greu sl! ne imaginl!m un
Slavici bolnav, de citeva ori in apropierea bolii ~i a mortii. Traditia
ni-1 recomanda cape un ins putemic, taiat in stinca - un bl!rbat in stare
sa compenseze fragilitatea eminesciana sau ubicuitatea caragialesca.
A trait mult, deci pare a avea o zestre vitala pe care n-o au ceilalti.
El exprima, spune traditia, starea afirmativa - o exprima "cu asupra de
masura" . Adevarul - eel transcris de documente - e ca omul avea stagii
in Spitale, ca batrinetea i-a f<_?St tuJburata de slabiciuni inavuabiJe (sau
numite cu adinca mihnire in lnchisorile mete), ca a trecut de mai multe
ori pe linga moarte. Dar, spre deosebire de Eminescu, Creanga,
Caragiale, s-a salvat. Nu inainte de a privi de la fereastra lumii acesteia
"cealalta lume". Nu inainte de a ayea ragazul intilnirii cu eel de
Dincolo. Nu inainte de a trai spaimele teribile ale prezentei raului
adinc - eel prezent chiar inlauntrul fiintei sale. Paginile care transcriu
 ornel Ungureanu
aceste lntilniri ramln doar ale sale. El a plecat mereu "de acasa": fiecare
opera majora transcrie o "plecare de acasa". Pleaca mereu lntr-o "alta
me" In care lnvinge sau se autodistruge. Plecarea exprima, de fiecare
ata, o ruptura sau ma.car o fisura In armonia realizata de "acasa".
Ce lntllne~te personajul slavician In "alta lume"? De multe ori
succedanee ale Diavolului - sau, ca sa ramlnem pe teritoriul transilvan,
ale lui Dracula: personaje setoase de singe. Eroul pe care ii ~tiam din
frumoasele idile, cuceritorul care domina · autoritar acest spatiu,
seducatorul - barbatul care lncarneaza valorile virile se
metamorfozeaza In Diavol, peisajul paradisiac ·devine peisaj infernal:
casa care ar fi trebuit sa ocroteasca ordinea spirituala e cople~ita de
dezordine. Ia foe, arde.
~i eroul de altadata, personajul "traditional", trebuie sa faca pactul
cu Diavolul: sa intre la intelegere cu ei , pentru banii ( "comoara ") pe
care ii prime~te. Sau i-a primit.
Pactul cu Diavolul, iata o tema slaviciana care s-ar fi putut implini.
Sau se lmpline~te in citeva texte care reclama regimul capodoperei.
"Hanul Ciorilor" e unul dintre acestea.
Dar pactul cu diavolul nu-I angajeaza pe supusul, pe con~tiinciosul
functionar, pe jurnalistul cu program. El ne aduce In fata un Slavici
care i~i poate trai - ~i i~i traie~te, ca ~i Eminescu - statutul de Om
revoltat. Nici o ~coala nu-I educa mai bine pe "omul revoltat" decit
jumalistica. Fiecare articol presupune, In acela~i timp, o dependenta ~i
o independenta cu orgoliu asumata.
in fond, cum sa iei In posesiune o lume care se metamorfozeaza,
care nu pastreaza o lege morala, care poate lasa liberi ciinii rai ai
incon~tientului? Daca vom starui asupra "operelor minore" vom
observa cum similitudinile lntre Balzac ~i Slavici se lnmultesc: a fost
.un om al afacerilor perdante, a vrut bani. Voia sa fie sanatos, sa aiba o
casa a Jui - o familie desavir~ita . Nu voia sa scape ciinii cei rai ai
superstitiilor, ai vointei de imbogatire. De~i, din cind In cind, ii scapa.
Ceea ce vine din interior e un avertisment: a nu lua In posesie aceasta
lume alunecatoare, a nu sublinia apartenenta - nimic mai periculos
decit ciinii cei rai ai spiritului. Eminescu, de care a fost alaturi, care
i-a corectat primele manuscrise, cu care traise o extraordinara aventura
a cunoa~terii , Eminescu a fost sfi~iat de ei. Stilul artist, care ameninta
sa iasa la lumina, " confesiunile" trucate se incheie odata cu Mara .
Dupa despartirile de Eminescu, Creanga, Caragiale vor urma prozele
lini~tite, aride, fara nici un tremur interior ale ultimelor decenii .
Evident, pina la zguduirea " inchisorilor'' romane~ti .
10
loan Slavici - monogratie
Slavici scrie mult, fiindca e scriitor, chiar daca e scriitor impotriva
vointei sale. Fiindca e scriitor, trebuie sa se supuna unui program. Unui
program care nu e doar al lui, ci ~i al prietenilor lui. Creativitatea lor
se intilne~te pe foarte multe pagini . Temele lui Slavici, temele lui
Eminescu, ale lui Caragiale sunt convergente.
Ar trebui, pentru Popa Tanda, sa notam mai intii " izgonirea din
Paradis". El ajunge la Saraceneni fiindca dincolo, In satul sau, se
certase cu lumea: incalcase legile. in Saraceneni e, ca Robinson
Crusoe, pe o insulii pe care trebuie sa reinventeze totul : sa
supravietuiasca descoperind adevarurile intime ale locurilor. Ca
Robinson Crusoe sau ca Prospero, trebuie sa ~tie sa inteleaga natura:
sa aiba dialogul adecvat cu oamenii locului.
Regulile (legile) preotiei sunt incakate cu non~alanta : daca
Sfinta Scriptura ne invata ca "piistorul sufletesc, din slujba sa, de
pe altar, trebuie sii triiiascii" parintele Trandafir numai din slujba
sa nu poate trai . El trebuie sa traiasca nu din preotie , ci din munci i
dure ale " celui izgonit din Paradis" . El devin e, ca om de actiune.
" omul dracului". Dar devine "omul dracului" intr-un timp in cart.
paradisul poate fi regasit: in care Gemeinschaft-ul putea sa re puna
in mi~care energiile localnicilor, dar sa le ~i dirijeze, sa le
ocroteasca. Fiindca despre declan ~area acestor energii adormite e
vorba.
Modelul parintelui Trandafir transforma - metamorfozeaza -
spatiul: natura e injugata la necesitatile omului. Trestiile, s tufari~ul i~i
dezvaluie secretele lor - capacitatea lor de a sluji omul. Dar nu numai.
vegetatiile, ci ~i pietrele, calcarurile, poseda resurse ne~tiute ,
proprietati "magice" - devin var. Saracenenii se transforma, ~i fiecare
transformare ar fi putut marca un exces. Dar, deocamdata, natura,
pamintul nu evoca metamorfoze maligne. Ele protejeaza cre~terea
Casei, a Bisericii, a Satului - asigura o ordine spirituala. (2)
Nu intervine - Inca - banul. Diavolul.
Parintele Trandafir incalca legile - nu respecta Scriptura (face, cum
ar veni, pactul cu diavolul) dar, ca Faust, e mintuit fiindca restaureaza
lnalta ordine, fiindca reda omului pamintul, locul in care el poate trai
fericit. "in idilii, rela/iile dintre om ~i naturii se sprijinii ... pe faptul cii
natura nu are decit rolul de a produce, imbogii/ind civiliza{ia, (arii a o
distruge.(. .. ) Aceastii a{irma/ie e adeviiratii in sine, dar de (apt,
modelul idilic oferii mutt mai mull: o civilizafie dezvoltindu-se dupii
legile naturii sau construitii asemenea. "(3)
Popa Tanda i~i joaca "comedia" pactului ~i descopera lumea idilica
universul fericirii depline.
Dar ceilalti, care vor, care sunt pot pune in valoare acel ea~ i encrnii'
II
 'orncl lJnl!urcanu
S-a spus, ~i pe buna dreptate, ca intreaga prozli apartinind "traditiei
ardelene" se na~te din Popa Tantlt1. Mai putin s-a subliniat faptul ca
intreaga literatura a lui Slavici din acest nucleu se na~te .
Daca in prima parte a scrisului sau Slavici i~i protejeaza personajele
- ele traiesc in afara sa, ele nu recepteaza mesajele interioare, in
Moara cu 11oroc, Piidureanca, Mam, declan~area energiilor ii pune in
valoare pe ceilalti, fiinte imature care pastreaza relatia cu un dincolo -
cu un necunoscut amenintator. Multe proze uitate ale lui Slavici pun in
valoare aceste amenintari mai bine decit capodoperele.
"Hm1u/ Ciorilor" e una dintre acestea. Ce se intimpla dupa plecarea
de acasa, ce se intimpla in timpul popasului la un han - care sunt
conditiile reintoarcerii - iata citeva mari teme slaviciene.
Scrisa in 1895, " Hanul Ciori/or" ii stimuleaza pe Caragiale, care o
" rescrie" in al sau Han al lui Minjoala. Doar ca personajul lui
Caragiale se afla intr-o vrie erotica ~i , in cadere libera, e stimulat de o
femeie-vrajitoare. De un duh decameronesc. Lumea de dincolo,
sugerata de un ied negru, de un motan, de absenta icoanelor, seamana
cu a lui C reanga - in iadul de la coana Marghioala se petrece. La
" Hlllml Ciorilor" vin de dincolo cei care trebuie sa adreseze viilor un
avertisment. Sa extraga morala, sa ii indrepte pe pacatos.(4)
Membrii Cercului literar de la Sibiu, fideli ai teatrului, imparteau
dramaturgia (pornind de la cunoscuta piesa a lui Hofmannsthal, pe care
o jucau cu iubire) in doua: in drama "cu turn" ~i drama "fara turn". Cu
un pie de umor, vom putea imparti proza lui Sl~vici in doua categorii
mari : in proze "cu popa" ~i proze " rara popa" . Indepartarea de preot,
de biserica stimuleaza "ciinii cei rai ai fiintei". Favorizeaza intilnirile
cu cei de dincolo . Un Dincolo pe care prozatorul ii va explora cu
uimire, cu teama, dar ~i cu convingerea ca o face "impotriva vointei
sale" .
Popa Tanda
II
Sfinta Scriptura ne invata ca intocmai precum plugarul traie~te din
rodul muncii sale, ~i pastorul sufletesc, care sluje~te altarului, din
slujba sa, de pe altar, sa traiasca. Si parintele Trandafir ~i intr-asta era
credincios catre sfinta invatatura; el totdeauria a lucrat numai pentru
povatuirea sufleteasca a poporenilor sai, a~teptind ca ace~tia, drept
rasplata, sa se ingrijeasca de tr!liul lui zilnic . Nu insa totdeauna lumea
12
Joan Slavici - monogratie
(
este intocmita dupa cum este scris ~i este porunca; a~a era numai popa,
nu ~i poporenii. Din slujba sa parintele tragea foarte putin folos , atit cit
nu era destul, adeca: patru bucati de pamint la tarina, birul de la
poporeni ~i folosul de la cei nascuti ~i cei morti . Toate la un loc, nimic,
fiindca pe pamint nu rasare aproape nimic, birul nu este dec!t cu nume,
cei nascuti se boteaza de mila ~i celor morti Ii se face poman a de .catre
po pa.
In apropierea bisericii se afla o casa pustie, numai dupa nume, casa.
Stapinul casei ar fi tinut vitele intr-insa, dar n-avea vite . Unga casa era
un loc de gradina, gradina insa nu era, fiindca zis a fost cum ca garduri
in Saraceni nu sunt. Parintele Trandafir cumparase casa cu loc cu tot ~i
locuia in ea. De cind casa era a popii, prea multe indreptari nu i se
racusera ~i acuma era tot hirb, peretii ciur ~i acoperi~ul mreja. Parintele
numai de ale altor case purta de grija.
Masa popii nu era mai buna decit casa. Yorba cu lumea g hebo~ilor :
omul se indreapta dupa oameni, chiar cind ar voi sa-ndrepte oamenii
dupa sine; popa traia in felul satului. Noroc avea numai cu zestrea
preotesei ; dar de unde numai se ia, multa vreme nu se ia; ~i asta se
apropia de postul eel mare .
" Nu merge! grai parintele Trandafir. A~a nu merge! " incepu a se
face ~i el om ca lumea, a se ingriji mai-nainte de toate de binele casei
sale.
Numaidecit In primavara lua un tigan, ii puse sa framinte imala
~i-~i lipi casa. In citeva zile toti patru peretii erau lipiti ~i muruiti.
Acum parintele ~edea mai bucuros afara decit in casa, fiindca din casa
nu se vedea atlt de bine muruiala casei; ~i era frumos lucru o casa
muruita la Saraceni, mai ales cind omul i~i putea zice: "Asta ea mea! "
Era insa un lucru care de fel nu se potrivea. De cite ori ochii parintelui
scapatau peste pereti pe acoperi~, el intra in casa; ii parea c-a vazut
acuma destul. Nu privea bucuros la acoperi~ul stricat ~i, totu~i , de cite
ori voia sa vada peretii, vedea tot acoperi~ul. Afurisitul de acoperi~!
Nu mai era chip sa-1 lase precum era.
Colo jos in vale, pe unde sunt baltile cele multe, nu cresc numai
salcii ~i rachite; pe ici , pe colea este ~i ~ovar, pipirig, papura, ba chiar ~i
cite un fir de trestie. "A~a voi sa fac! " gindi popa. Lua un om, ii puse la
~ovar, la pipirig, la papura ~i trestie . Simbata era plin imprejurul casei,
tot snopi legati cu nuiele de rachita; iara in cealalta stmbata, acoperi~ul
era cirpit ~i tivit pe virf cu snopi de trestie, peste care erau intinse doaua
prajini legate cu furci. Acuma lucrul era chiar bun ~i nu scump.
Oamenii treceau pe linga casa popii, clatinau din cap ~i ziceau
citeodata: "Popa e omul dracului!" Iara popa petrecea bucuros pe-afara.
13
Come( Ungureanu
Ill. DOUA OPERE FUNDAMENTALE
,, Calea intrerupta: Moara cu noroc
Scriam, in deschiderea acestei caqi, ca exista citeva etichete lipite de
literatura lui Slavici - etichete echivalente cu ne'implinirile, ratarile,
ne~sele scrisului sau. Slavici e tezist, Slavici e moralist, Slavici e un
scriitor tara stil. in perimetrul acestor afirrnatii sunt ~ezate nu doar cartile
de raftul al doilea, nu doar prozele rara mizli, ci chiar textele importante.
Moara cu noroc ar trebui sa ilustreze fraza initiala, cum ca fiecare trebuie
sa fie multumit cu saracia sa, fiindca nu bogatia, ci lini~tea colibei sale ii
face fericit. Putini au citit cu atentie mai departe: mai departe batrina, mama
Anei, spune ca ea a fost o femeie intr-adevar fericita. Si ca, dupa o viata
fericita, i-ar fi greu sa se desparta de casa ei, pentru o cautare problematica.
Ei, tinerii, sunt liberi sa o faca; ei nu depind de ea. Ei au o alta viata.
Cu alte cuvinte, ea a trait pina acum ca un om fericit: a fost mparadis
~ i poate ramine in aceasta lume a feric iri i: merge In fiecare dum ineca la
biserica sa-~ i intllneasca sotul. Sotul ei era un barbat al credintei , cinta
in strana: aco lo, in strana, dumineca, 1-ar putea vedea. Sau nu: chiar ii
vede! Familia ei e indestructibila, ea ilustreazli Ordinea lumii.
Cititorul de azi al lui Slavici ~tie ca sotul care plecase inainte de
vreme ~i o lasase pe Mara vaduva era, ca ~ i Ghita, cizmar. Si ca tatal
Anei ~ i socrul lui Ghita ii putea dubla, in credincio~ia lui, pe alti ero i
ai lui Slavici . Nu pe foarte multi. Dar cu siguranta pe unii dintre ei.
Opera lui Slavici se sprijina pe citeva mari personaje care ar trebui sa
ilustreze ordinea lumii. Preotul, invatatorul, me~te~ugarul (omul
lucrului bine flicu t), pastorul, taranul sunt centrele de gravitatie ale
" pove~tii" , ale naratiunii . Fiecare trebuie, i'ntr-un moment sau altul, sa
piece de acasa. Sa- ~ i traiasca aventura, istoria personala.
Plecarea de acasa inseamna, pentru loan Slavici, o buna descoperire
sau o buna cercetare a locurilor. El cunoa~te drumurile ca ~i cum le-ar
fi strabatut cu piciorul, cu trasura, calare. Se incredinteaza tor,
locurilor. Scriitorul e un adevarat topograf care inregistreaza forrnele
de relief, dealurile, padurile, potecile, cele ~tiute de toti ~i cele secrete.
El vede fiecare detaliu al peisajului, fiecare dificultate a traversarii ,
fiecare spatiu protector. Omniscienta sa e legata nu doar de cele
cunoscute, de caile accesibile, de locurile de retragere, de popas, ci ~i
de secretele lumii acesteia - de cele ascunse, pline de pericole.
Plecarea de acasa, din spatiul paradisiac al lini~tii domestice, ii
poarta pe eroul lui Slavici prin ni~te Iocuri neprimitoare. Prin ni~te
locuri rele. Prin ni~te locuri care i~i au secretele lor. Ni~te locuri care,
de multe ori, numesc cu fidelitate viata interioara a eroilor sai.
38
loan Slavici - monografie
Daca ace! acasa al batrinei era dominat de lini~te, drumurile care
due eroul departe de casa sunt insemnate cu un ~ir de avertismente.
Sunt presarate de semne. Cititorul (~i culegatorul) de pove~ti populare,
scriitorul care "combina" situatiile din basm pentru a le descoperi
semnificatii noi, mai adecvate lumii in care traim , nu se departeaza
foarte tare de "poveste" . In topografia pe care ne-o ofera, exista semne
pe care trebuie sa le citim bine: exista avertismente pe care trebuie sa
le intelegem sub semnul unei traditii. Locul numit Moara cu noroc nu
este doar han. Acolo exista o moara abandonata, o circiuma ~i - ca sa
fixam mai bine detaliile - un loc de innoptare al calatorilor.
Moara este - daca e sa o punem sub semnul Traditiei - locul unde
boabele de griu slnt sfarimate, "distruse". Pe fiecare boaba de griu se
afla imaginea lui Iisus Christos. A distruge saminta, mai ales saminta
care poarta Imaginea e un ritual infernal.
Moara e un spatiu legat de acel "dincolo" al raului . Blaga a intuit
potentialul simbolic al spatiului ~i Arca lui Noe i~i desfli~oara aici
intilnirile cu Nefirtate.
in prima "epoca" a a~ezarii lui Ghita la Moara semnul norocului e
cum nu se poate mai vizibil. El este un om al bunei a~ezari , batrina al
" lucrului bine flicut" - familia exprima, in continuare, buna intemeiere
a lumii . Dar numai in aparenta.
Hanul e construit linga moara - ~i construqia lui progreseaza,
fiindca exista multi care tree prin aceste locuri.
Cele cinci cruci din preajma ar putea evoca ~ansa "locul bun" - dar
daca cele cinci cruci poarta alt tip de dialog?
Aflam, din seqiunea a treia a nuvelei, ca turrnele de porci cople~esc
spatiul. Cit tin luncile, pretutindeni rasar turrne de porci.
Spatiul traditional romiinesc era al turrnelor de oi. Turrnele de porci
evoca altceva. In porci s-au ascuns, ~tim din Biblie, diavolii izgoniti.
Porcul e un animal murdar. E departe de inocenta Mielului - de
simbolul pe care-I incorporeaza Mielul. El semnifica violenta
desacralizare a unei lumi.
Turrnele de porci i~i au legile lor - legile !or secrete. in fruntea tor se
afla Samadaul - omul care pierde, care poate sa piarda. Care i'~i poate
perrnite sa plateasca pierderile. Samadaul poate defini o realitate perdanta.
Ca in toate prozele importante ale lui Slavici, problema banilor
("ochiul diavolului") se leaga chiar de Moara cu noroc: locul aduce
ci~tig. Lica Samadaul spore~te ci~tigul ~i da imagine mai limpede
"norocului" pe care moara ii poate spori. Lica Slimadaul confisca
norocul. El este omul negru, el e prezenta luciferica - insul sosit din
subterana.
39
Comet Ungureanu
Nuvela "se intoarce'', se "rescrie'~ dupa capitolul al noualea - dupa
ce Ghita ~i Pintea descopera trupul copilului ucis "cu o loviturii de pat
de p~cii" . Suntem la mijlocul nuvelei. Ghita e In padure ("nell mezzo
def camin"), In caruta care trebuia sa-1 duca a~asa . E lmpreuna cu
Pintea, jandarmul care trebuie sa-1 lnsoteasca. In caruta mai e Uta,
femeia pe care o ia slujnica. Ar trebui sa piece In cautarea criminalilor,
fiindca ei ar putea fi descoperiti. Ghita nu-I urmeaza pe jandarm, el
este dator casei sale. El ramlne un om traditional pentru care " lini~tea
familiei" trebuie aparata. Nu arestarea criminalului, nu lnraptuirea
justitiei sunt importante acum, ci starea familiei - a sotiei ~i a copiilor
lasati acasa. Daca In mijlocul drumului au fost uci~i o femeie, un copil,
ce se lntimpla la el acasa, fiindca sotia Jui a ramas singura?
Acasa intilnirea poarta pecetea "istoriilor care au fost", a pacatelor
reale, dar ~i a pacatelor posibile. Cealalta femeie o transfonn a pe Ana
- o dezlantuie, elibereaza " demonia" ei . Femeia ucisa, copilul ucis (cu
lovitura unui pat de pu~ca) ne poarta in Imperiul demonilor.
Slavici a putut sa presimta demonii care vor anima literatura
lmperiului, de la Ilse Aichinger la Doderer. Dezordinea interioara
poate cre~te dupa nefericitul sau mariaj (cu Ecaterina Szoke), dupa
repetatele spitalizari, dupa e~ecurile prietenilor sai, dupa moartea
apropiatilor, dupa anii de pu~carie, dupa afacerile perdante.
Fire~te, Slavici este un erou al e~ecului. Toti barbatii prozelor sale
importante sunt eroi ai e~ecurilor, in~i perdanti care vor rata. Dupa
oamenii de succes, dupa in~ii model, dupa Popa Tanda ~i Budulea
Taichii, lumea slaviciana se intuneca: personajele ei majore se afinna
sub semnul autodistrugerii. Ghita ~i Lica se sinucid, intr-un fel sau altul.
Memorabil personaj ramine batrin&: pe ea raul n-o atinge. Pentru ea raul
nu exista. Lica este un "om bun'', incendiul a izbucnit fiindca cineva a
uitat ferestrele deschise. Ea nu recunoa~te .raul, fiindca pentru ea lumea
este a lui Dumnezeu - ea supravietuie~te acelui timp in care fericirea era
legata de "acasa". Ea a trait acel timp. Ea poate fi Inca in "acel timp" .
Moara cu noroc (fragmente)
- Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia,
ci lini~tea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa cum [va)
trage inima, ~i Dumnezeu sa va ajute ~i sa va acopara cu aripa
bunatatilor sale. Eu sunt acum batrina, ~i fiindca am avut ~i am at'it de
multe bucurii in viata, nu inteleg nemultumirile celor tineri ~i ma tern
ca nu cumva, cautind acum la batrlnete un noroc nou, sa pierd pe acela
40
loan Slavici - monografie
de care am avut parte pina In ziua de astazi ~i sa dau la sfir~itul vietii
mele de amaraciunea pe care nu o cunosc decit din frica. Voi ~titi, voi
faceti; de mine sa nu ascultati. Mi-e greu sa-mi parasesc coliba In care
mi-am petrecut viata ~i mi-am crescut copiii, ~i ma cuprinde un fel de
spaima dnd ma gindesc sa ramin singura intr-lnsa: de aceea, poate ca
numai de aceea, Ana lmi pare prea tinara, prea a~ezata, oarecum prea
blinda la fire, ~i-mi vine sa rid cind mi-o inchipuiesc circiumarita.
II
De la Ineu drumul de tara o ia printre paduri ~i peste tarini, lasind la
dreapta ~i la stlnga satele a~ezate prin colturile vailor. Timp de un ceas
~i jumatate drumul e bun; vine apoi un pripor, pe care ii urci, ~i dupa
ce ai coborit iar in vale, trebuie sa faci un popas, sa adapi calul ori vita
din jug ~i sa le mai la~i timp de rasuflare, fiindca drumul a fost cam
greu, iara mai departe locurile sunt rele.
Aici in vale e Moara cu noroc.
Ori din care parte ar veni, drumetul se bucura cind o zare~te din
culmea dealului ple~uv, caci, venind despre locurile rele, ea II veste~te
ca a scapat norocos, iara mergind spre ele, la moara poate sa gaseasca
ori sa ~tepte alti drumeti, ca sa nu piece singur mai departe.
~i fiindca aici se opresc toti drumetii, incetul cu incetul s-a racut
batatura inaintea morii, ~i oarecum pe nesimtite moara a incetat a mai
macina ~i s-a preracut in circiuma ~i loc de adapost pentru tot dn}metul
obosit ~i mai ales pentru acela pe care noaptea-1 apuca pe drum. In cele
din urma arinda~ul a zidit circiuma la un loc mai potrivit, departare de
citeva sute de pa~i de la riulet, iara moara a ramas parasita, cu lopetile
rupte ~i cu acoperamintul ciuruit de vremurile ce trecuserapeste dinsul.
Cinci cruci stau inaintea morii, doua de piatra ~i trei altele cioplite
din lemn de stejar, impodobite cu tircalamul ~i vopsite cu icoane sfinte;
toate aceste sunt semne care-I vestesc pe drumet ca aici locul e
binecuvintat, deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste, a aflat un om
o bucurie ori a scapat altul de o primejdie.
Dar binecuvintat era locul acesta mai ales de cind venisera
circiumarul eel nou cu nevasta lui tinara ~i cu soacra-sa cea batrina,
caci ei nu ii primeau pe drumet ca pe un strain venit din Jume ( ...)
Dumineca dimineata Ghita punea calul la teleaga ~i batrina se ducea
la biserica, fiindca batrinul, fie iertat, fusese cojocar ~i cintaret in
strana, ~i a~a mergind la biserica, ease ducea parca sa-1 vaza pe el.
Cind batrina pleca la biserica, toate trebuiau sa fie puse bine la cale,
clci altfel ea o data cu capul nu ar fi plecat. Inca de simbata
41
Corne! Ungureanu
Bandi se uita la dinsul, ~i parca nu mai era omul rau ~i urgisit, parca
era in zimbetul ~i in ochii Jui o bunavointa nemaipomenita.
- Ma due, raspunse el. Daca vrea Persida!
- 0 sa-ti mearga bine, baiete,-unna Hubar - o sale ai pe toate din destul.
Bandi se uita iar la el.
- De ce? intreba. ·
Era in acest "de ce" ~i in felul cum fusese rostit ceva ce-1 infiora pe Hubar.
Ajuns o data pina aici, el nu mai putea sa se stapineasca: trebuia sa
mearga inainte pina la sfir~it, sa scape de toata greutatea ce-1 apasa.
- 0 sa-ti spun mai tirziu, grai el. Acum sa ~tii numai ca n-ai pe
nimeni in lumea aceasta mai aproape decit pe mine.
Bandi se dete indarat ~i incepu sa riza pe rinjite.
- Ai cunoscut tu pe mama? intreba el ridicind mina. 0 ~tii? Iti aduci
aminte de ea?
- Da! raspunse Hu bar, cu capul plecat.
- Nu-mi mai spune, ca ~tiu, grai Bandi cu glas inabu~it. Mi-e~ti tata!
Nu-i a~a?
- Da! zise Hubar apropiindu-se de el.
Bandi ii lovi cu pumnul in piept, apoi, cuprins de un fel de turbare,
se napusti asupra Jui ~i-1 mu~ca in gitlej, incit cazura amindoi, unul
peste altul in mijlocul casei, Hubar, cu ochii inchi~i ~i fara ca sa se mai
apere, iar Bandi, cu genunchele pe peptul tatalui sau, rizind ~i apasind
mereu cita vreme mai simtea rasuflare in el.
Clnd Persida a deschis, in cele din urma u~a, ca sa vada ce fac, in
casa era 'lini~te, ~i Bandi ridea inainte.
Mara e un om exemplar - e un adevarat cre~tin, un om activ care
reia mesajul Jui Popa Tanda: mesajul oamenilor exemplari.
Lumea Jui Slavici ar trebui sa ramina lumea oamenilor exemplari.
Om exemplar ramine, pentru Slavici, Saguna, om de incredere
poate fi Miron Cristea. Ei sunt preotii, ei sunt liderii religio~i care au
stabilizat solul mi~cator al trecerii.
Dar oameni exemplari sunt ~i cei care i-au eliberat din ~erbie p~
rom.anii ardeleni. Iosif al II-lea ~i Franz Josef sunt priviti cu un
devotament cvasireligios de conservatorul care e Slavici. De fapt,
sociali~tii ii atrag atentia (~i ii stimuleaza devotamentul) ca restauratori
ai unei ordini (mai) adevarate. Asemenea cre~tinilor primitivi, ei vor sa
restaureze Adevarul. Ei urmeaza Calea. Slavici evoca in citeva din
nuvelele sale importante (Moara cu noroc, Comoara) abaterea de la
Calea cea dreapt! prin ispita imbogatirii. A banului.
Mara nu se abate de la Calea cea dreapta - Mara exprima Calea cea
dreapt!.
50
. loan Slavici - monogralic
Asemenea Jui Brincu~i , asemenea lui Eminescu sau Co~buc, Slavici
se afla intr-un Centru al Lumii. Sau, mai exact: atunci cind nu sunt,
eroii lui strabat, printr-o experienta exemplara, drumul catre el. in
fi ecare dintre operele sale in proza, chiar in cele insuportabil teziste
(sau insuportabil teziste tocmai din acest motiv) el lasa impresia ca
vrea sa ne spuna ceva foarte important pentru viata colectivitatii .
Nimic nu e scris "in joaca". Chiar atunci cind autorul pare vesel,
deconectat, iubitor de comedie, presimtim ca in spatele momentului
carnavalesc se afla altceva: se ascund adevaruri bine protejate.
Se ascund adevarurile bine protejate ale unei ~tiinte sacre.
E important sa observam ca la suprafata iese mereu norocul -
intimplarea fericita sau nefericita. Ar putea sa existe ~i minunea -
fiindca o adevarata icoana racatoare de minuni exista - ~i exista sub
semnul credintei adevarate.
E incorect sa scriem ca Mara a fost nedreptatita, ignorata, trecuta cu
vederea de o critica inapta sa sesizeze modemitatea cartii. Despre
Mara s-a scris mereu cu admiratie ~i nu de exegeti de m'ina a doua.
De la Iorga la George Munteanu ~i Nicolae Manolescu ~i de la
G. Calinescu la Magdalena Popescu comentatorii s-au intrecut in
elogii. Nici ultimul val al cercetarii nus-a lasat mai prejos: de la Vasile
Popovici la Elena Lasconi tinerii s-au 'intrecut in a reclama
"reabilitarea" romanului Mara ca opera inaugurala a literaturii romiine.
Mara apare in revista Vatra in foileton . Revista este rezultatul unei
aliante. Slavici, alaturi de Caragiale ~i Co~buc , vrea sa editeze o
publicatie care sa se adreseze iubitorului de informatie culturala -
insului care vrea sa se autoeduce.
Lumea lui Slavici trebuie sa fie una exemplara. In fiecare capitol
apar propozitii care evoca Lumea; iata, aceasta este Jumea, ace~tia sunt
oamenii . Precum adesea in scrisul slavician, exista aforismul
lamuritor: a~a au fost dintotdeuna oamenii. Conditia umana e tema,
starea de (ne)fericire obiectul analizei. Cum literatura "conservatoare"
a lui Slavici pune in centrul ei Familia, romanul se opre~te mai intii
asupra familiilor Marei ~i a lui Hubar. Sotul Marei e scos repede din
scena: e cizmar nevrednic. Celalalt cizmar important al literaturii
slaviciene, Ghita, pleaca "de acasa" fiindca profesiunea Jui deveni se
nerentabila. Sotul Marei trebuie sa dispara: sa o lase, cu alte cuvinte,
vaduva. Pandantul Marei nu poate fi, prin urmare, q femeie, cj un
barbat, Hubar.
Hubar, macelarul venit la Lipova de la Viena, imbogatit in tirnpul
revolutiei de la 1848, are, in momentul in care 'incepe naratiunea,
patruzeci ~i ~ase de ani:
. 51
Corne) Ungureanu
"De$i implinise patruzeci !ji !jase de ani $i era un om cu multii
chibzuin/ii, Hubar nu piirea deloc a om care sii fie tatiil Lui Natl. lasii
ca era un om biilan, cam slab !ji cu obraii ro!jii dupii in{afi!jare prea
tiniir, dar era in tot felul lui de a fi ceva u!juratec, aproape !jlrengaresc.
Gura ii era croita pe ris, ochii ii jucau mereu in cap !ji lucruri pentru
al/ii mari ii pareau adeseori nimicuri. De!ji /inea mult sa aibii prietenie
cu popa, cu beamterii !ji cu ofiterii, se pomenea adeseori la chefuri !ji
cu oamenii (ara trecere, ' pina chiar !ji cu calfele lui, un lucru pe care
fecioru-siiu n-ar fi fost in stare sii-1 facii. Si mai ales asta I-a (iicut sii
nu aibii trai bun cu nevastii-sa, care era femeie a!jezata, cam (ifnoasa,
!ji neingiiduitoare. "
Hubar are patruzeci ~i ~ase de ani, tot atltia citi are Slavici cind
incepe sa scrie Mara . Ar putea sa fie chiar o ipostaza a naratorului, una
dintre formele sale de ie~ire in lume.
Hubar nu-~i iube~te meseria. A plecat de la Viena (din Centrul
lumii!) intr-un loc in care ~ansa sa arata altfel. E un Joe in care poate
sa petreaca. Nu numai sarbatoarea poate fi traita aici, ci ~i fascinatia
subteranei.
Plecat din Viena, Hubar abandoneaza centrul, locul privilegiat,
ofenseaza Traditia. Va incalca regulile: va cadea in trup .
S-a scris foarte mult despre adulterul nefericit al Jui Hubar. Toti
exegetii, de la George Munteanu la Vasile Popovici, au evocat statutul
lui Bandi - fiul natural - in noua distributie a rolurilor. Mai putin afost
evocat rolul Reghinei. Reghina nu-i o degenerata, bolnava (nebuna),
a~a cum scriu unii dintre comentatori ; va innebuni dupa nefericita
relatie. Ea incalca un tabu ~i incalcarea legii lasa urme . Trupul
recepteaza dure,ros incalcarea legii.
A~adar, Hubar traie~te fascinatia lumii de jos, a subteranei . E o
fiinta coboritoare. E macelar: profesiunea, onorabila, poate fi implinita
cu cinste. Dar ceva se tennina. Ceea ce traie~te el - sentimentul
finalului - ii traie~te fiecare personaj exponential al lmperiului, de la
ultimul Trotta la Kikeritz, protagonist in Lec(ia de limbii moartii. De~i
feciorul "pare din alta spita" el nu face decit sa continue risipa. Sau
cum spunea Burdea, un prieten de la Viena:
"Minunat, strigii Burdea rizind, din toata inima cu glasul Lui
subfire. Are dreptate! A!ja ne petreceam noi viafa: ziua dormeam
imbriica/i, .. . nopfile ne plimbam, adicii ori stateam prin cafenele, daca
timpul e urit .. . Ziua e uritii, zgomotoasii, plina de intimpliiri care ne
abat de la noi in!jine: in amurgul serii incepe viafa sii aibii farmec. "(I)
Viena ii detumeaza pe Natl de la " meseria", de la "arta" pe care
trebuia sa ~i-o insu~easca.(2) Ramin de studiat similitudinile dintre
52
loan Slavici - monografie
istoria vieneza a Jui Natl, tinara calta plecata prin lume sa se
implineasca ~i tinarul Slavici. in Fapta omeneascii. Scrisori adresate
unui om tiniir Slavici recapituleaza perioada vieneza, distribuind altfel
citeva accente demne de luat in seama:
''Neastimpiirul meu s-a inchegat incetul cu incetul intr-o idee fixii.
Un alt amic al meu, unul dintre cei mai simpatici oameni, Hosanu ...
imi vorbea adeseori despre !jtiintele medicate, despre oase !ji mu!jchi,
despre vine !ji arterii, despre nervi !ji despre creieri, despre
fimcfionarea organelor !ji despre constatiirile fiicute despre profesorul
Rokitansky in ceea ce prive!jte /ucrarea organelor imbo/niivite. "
Rokitansky ~i Hirtl, profesori pe care Slavici ii citeaza fie in Fapta
omeneascii, fie in Lumea prin care am trecut, nu erau ni~te
personalitati de mina a doua. in a sa Spiritul Vienei. 0 istorie
intelectualii $i socialii 1848 - 1918 William M. Johnston le consacra
un . subcapitol important: Nihilismu/ terapeutic la facultatea de
medicinii din Viena. "De-a lungu/ acestei ciirti am menfionat - scrie
William M. Johnston - nihi/ismu/ terapeutic ca o caracteristicii a vie/ii
vieneze. Otto Weininger, Richard Wahle, Karl Kraus !ji Ludwig
Wittgenstein au incarnat convingerea cii maladiile societafii !ji ale
/imbii sunt rebele la orice terapie. "
lndiferenta Jui Rokitansky fata de terapie nu era decit consecinta
teoriei naturii umane pe care el a expus-o in Die Solidaritaet c/es
1ierlebef!1 (Viena, 1869). "La toate nivelurile existenfei, pretindea
Rokitansky, protoplasma e avidi'i, obligfnd /iecare organism si'i fie
agresiv !ji sii-!fi ucidii rivalii .. . "(3)
Am vazut ca Slavici incepe sa scrie Mara la virsta de 46 de ani. Se
putea oglindi in Hubar, macelarul ispitit sa priveasca in jos ~i sa cedeze
ispitei.
Jar drumurile Jui Natl prin Viena implica ~i experienta Jui Slavici. in
exceptionalul portret pe care ii face tinarului Slavici (4) Magdalena
Popescu insista asupra bolii tinarului, amenintat cu amputarea
piciorului. Scrisorile pe care Slavici-bolnavul le expediaza sunt
nepoliticos de amanuntite, daca e sa luam in considerare personalitatile
carora se adreseaza, scrie Magdalena Popescu.
Pentru Slavici, amputarea piciorului ca ~i boala pe care o
traverseaza ii pun intr-o relatie speciala cu lumea. Ceea ce i se intimpla
tine de natura fiintei. Aceasta e conditia umana, acestea sunt
impasurile pe care trebuie sll le traverseze.
Trebuie e verbul fundamental al lui Slavici: pe temelia Jui se
construie~te totul. Amputarea piciorul nu e un moment "jenant".
Omul, tacut din came ~i oase, ca ~i alte fiinte de linga el, trebuie sa se
supunli somatiei camii. El exprima un lant al fiintarii . El continull
53
Comel Ungureanu
ciinii, caii, fiintele domestice din preajma, fiintele salbatice ale lumii
acesteia. Este inrudit cu ele. Protoplasma avida a profesorului de
anatomie se exprima, mai intli, prin ele. Dar omul poate fi mai bine
inteles daca prive~te cu atentie "vi ata animalelor".
"Kant zice (scrie in Fapta ome11eascii Slavici) ce cu aproape douii
mii de ani mai inainte apostolul Pavel .. . a zis prin cuvintele: Nunc
videmus per speculum in aenigmate, tune autem videbimus sicut est.
(. .. ) Deci /um ea aceasta, tot ce invii{a/ii numesc «realitate» $i
«adeviin> este, precum bine zice romdnul, numai in aevea, o oglindii a
lucrurilor tiiinuite, enigma privitii din oglinda care suntem noi
inyine ... "
Natl, intors "di n lumea larga", trebu ie sa treaca " proba", sa "dea
lovitura de miiestru ". Natl trebuie sa devina maistru macelar, a~a cum
Trica trebuie sa devina maistru cojocar. Sunt lucruri care trebuie sa se ·
implineasca pentru ca lumea "sa ramina a~a cum este". Slavici vrea, a
scris fiecare dintre criticii care s-au ocupat de roman, sa fie ~i
documentarist ~i etnops iho log. Dar dincolo de acestea se mai lntlmpla
ceva.
In opera lui Slavici exista un ~ir de anima te care stau in preajma
omului . Domestic itatea Jor evoca o relatie de esenµi .
''Dupii rinduiala breslelor, ca/fa de miicelar care avea sii treacii in
rindul miiie$lrilor trebuia sii facii in fa{a starostelui $i a oameni(or de
incredere a breslei tiiietura de miiiestru. "
Momentul ar fi trebu it sa fie sarbatoresc pentru Lipova, pentru
famil ie, pentru Natl. Lovitura era o proba a virilitatii, o confirmare a
valorii: a lui ~i a gintei. Tezeu infringea minotaurul, tinarul Natl trebu ia
sa rapuna tiara. Ce poate oglind i aceasta victorie? Exista, in opera Jui
Slavici, mai multe injnnghieri:
"Cind U$G ciizu sfiirimatii din {i{ini $i Rau/ se ivi cu Licii in ea, Ana
era intinsii la piimint $i cu pieptul plin de singe cald, iarii Ghitii o /inea
sub genunchi $i apiisa cu/itul mai adinc spre inima ei."
~i mai departe:
"Cind Licii se aplecii asupra ei, ea {ipii dezmierdatii, ii mu$Cii mina
$i fy i infipse ghearele in obraiii lui, apoi ciizu moartii ... "
~ i fin alul Marei are Joe sub sem nul metamorfoze i - omul mu ~ c a:
"Randi ii lovi cu pumnul in piept, apoi cuprins de un fel de turbare
se niipusti asupra lui $i ii mu$Cii de git ... "
T'mara critica (Vasi le Popovici, Elena Lasconi) a vazut in Bandi
realitatea "secreta" a lui Natl. El ar exprima mai bine fi inta noctuma a
Jui Hubar.
54
loan Slavici - monografie
Natl ii love~te pe Hubar, Bandi ii ucide. Desta~urarea pline in
valoare abandonul tatalui, epuizarea fortelor, degenerarea. Nu ratiunea
diuma stapine ~te, ci dezordinea noctuma.
Daca familia Hubar evoca dezagregarea vechii ordini, familia Marei
ar putea evoca na~terea altei Jumi . 0 lume mai buna? Sane deplasam
atentia catre femeia exemplara, Mara, ~i spre cei doi copii ai sai. Prima
data cind cei doi i~i fac aparitia e eel in care, pe pluta, sunt amenintati
de apele Mure ~ului : dintr-un moment in altul, apele par a-i inghiti.
Fugiti de " lumea du~mana", cei doi par rara ocrotire.
In stilul ei, Mara ar vrea sa-i o,croteasca. Secretul ei e tezaurul -
banii care ii vor proteja, in absenta tatalui. in absenta Tatalui, copii vor
trai alt tip de relatie cu lumea. Persida e frumoasa, beneficiaza de o
educatie temeinica, dar prezenta barbatului "o umple de spaima" .
Rateaza relatia cu Codreanu, pe urm a se teme de Natl.
Persida trai e~te , ca ~i Trica, drama imaturitatii.
Note
1. Imagini ale Vienei nocturne, a~a cum sunt descoperite ele de
tineri studenti din Banat, in Sorin Titel, Pasiirea ~i umbra, Editura
Eminescu, 1977, pp. 163-171.
2. Vezi Corne) Ungureanu, S/avici # aria autodistrugerii la
romani. Cazul Mara in Luceafiirul, nr. 3 (393), miercuri , 27 ianuarie
1999, pp. 12-13.
3. William M. Johnston, Spiritu/ Vienei ... Traducere de Magda
Teodorescu, Polirom, 2000, p. 247.
4. Magdalena Popescu, Slavici, Editura Cartea Romaneasca, 1977,
este, alaturi de loan Slavici # Jumea prin care a trecut de D. Vatamaniuc
cea mai buna cercetare pe care o avem consacrata scriitorului. Pentru
intelegerea conditiei lui Slavici, Omul care n ..a vrut sii fie scriitor,
pp.317-473 .
55
Cornel Ungureanu
IV. DRAMATICA VOCATIE A E~ECULUI
Nimeni nu se indoie$te azi de faptul ca operele importante ale lui
Slavici sunt inconjurate de carti inutile. Nici macar textele
memorialistice nu scapa de blam. Sau cum scrie G. lbraileanu:
.. Defectul /or prim este /ipsa acelei atitudini de psiho/og". Sipe urma:
.. Al doilea defect este abundenfa moralismului. Pentru di. Slavici,
Eminescu n-a fost o problemii psihologicii, ci o problemii moralii. Dsa
nu analizeazii ·sufletul /ui Eminescu. Dsa cautii sii probeze cii
Eminescu a fost un om superior din punct de vedere moral. DI Slavici
nu poate suferi, de pildii, pesimismul, $i atunci cautii sii ne convingii
cii Eminescu; ca om, a fost un optimist. Pesimismul, pentru di. Slavici,
este ceva rU$inos, ca alcoolismul sau escrocheria. Si-I apiirii pe
Eminescu de pesimism.(. .. ) Poate nici n-ar fi putut sii-1 creeze, ciici
di. S/avici n-a creat niciodatii tipuri complicate de intelectuali. " (I)
E adevArat? Ceea ce trebuie sa remarcam e ca Slavici a fost
preocupat de personajele inaugurate, de eroii civilizatori, de cei care
construiesc o noua lume, o noua relatie umana. Chiar daca eroii lui vor
fi ai tirgului (Manolescu contesta cu folos observatia ca Mar.a ar
propune o lume tAraneasca) ei sunt $i ei ramin extra muros. Ei vin
dintr-o lume care trebuie sa-$i defineasca formele - sa se intemeieze.
Eminescu nu e un intelectual, e un erou civilizator care crede in rostul,
in afinnarea, in valoarea poporului sau. A fost alaturi de el
intr-un $ir de demersuri majore care vizau chiar intemeierea - noua
~ezare a lumii romiine$ti - oare acestea nu exprimau un optimism
fundamental?
El va scrie mereu despre ace$tia - despre cei care fixeaza scrisul,
despre cei care aduc noua religie. Din biitrini e un roman exceptional
prin sugestiile sale; aceste personaje pe care le pune in pagina evoca
nu doar o fantazie, ci $i o priza nemarturisita la un fond originar. Slavii
sunt numiti mereu sirbi de scriitorul banuit a avea radacini sirbe$ti.
Daca el e sirb, atunci slavii sunt sirbi - acesta e numele tor adevarat.
Iar personaje importante sunt, in roman, intemeietorii "noii religii",
Chiril $i Metodiu. Sunt variante ale aceluia$i obsedant Popa Tanda care
instaureaza o ordine noua intr-un spatiu al incertitudinilor. Inainte de
Dumnezeu s-a niiscut in exil de Vintila Horia, inainte de Dic{ionarul
Khazar a lui Milorad Pavic, loan Slavici insista asupra Omului religios
din sud-estul european. Asupra noii religii, care inseamna invatarea
scrisului, Cel din urmii Arma$ e, pina la un punct, un roman uluitor in
care invatAtorii, profesorii discuta ce trebuie sa fie invatarea limbii
romiine; ca limba romiina trebuie invatata in $COala. Din textele sale
"majore" s-a · nascut o intreaga literatura - de la loan Popovici
56
loan Slavici - monografie
Banateanul la Sorin Titel, de la Agiirbiceanu la Nicolae Breban, de la
Pavel Dan la Petru Vintila. Nu putem sa vorbim serios de proza
romiineasca a secolului XX tara a evoca Modelul Slavici. Fertile au
ramas insa doar citeva proze - cele in care Slavici i$i punea in valoare
demonul construqiei. Paradoxal, nu Popa Tanda nume$te geniul
slavician, ci caqile in care energiile sunt puse in cumpana de vocatia
autodistrugerii. In care preotul ramine la distanta, iar pina la biserica
mai e drum.
Sunt cartile "Europei Centrale" in care demonii inving.
Fiindca, a$a cum arata undeva Mircea Zaciu, Slavici a trait din pl in
vocatia e$ecului. Dupa pierderea marilor sai prieteni, Eminescu,
Creanga, Caragiale, vocatia e$ecului se putea afinna tara opreli$te.
Romanele sale Din biitrini $i Ce/ din urmii Arma1 nu sunt opere
inutile: ele ilustreaza (pina la capat, a$ vrea sa scriu) vocatia e~ecului,
a~a cum doar un mare scriitor $i-o poate exprima.
Scriitor
Eu m-am simtit viata mea intreaga mai presus de toate dascal. A le
da altora invaµturi a fost pentru mine totdeauna o multumire, ~i cele
mai vii multumiri le-am avut stind de vorba cu oamenii prin care ma
puteam dumiri ori plimblndu-ma cu elevii mei. Mai ales ca dascal
mi-am ci~tigat ~i piinea de toate zilele, ~i nu-mi aduc aminte sa mi se
fi-ntimplat vreodata ca sa fiu nemultumit de-nvaµturile ce-am dat.
Nu tot a$a ca ziarist.
Fiind adica vorba de interesele ob$te~ti , imi dadeam totdeauna
silinta sa spun ceea ce simt, gindesc ~i vor cei multi, ~i nu o data mi
se-ntimpla sa stau la-ndoiala daca nu cumva gre~esc . Abia tirziu de tot
am ajuns sa ma-ncredintez ca sunt putini oameni care au convingeri.
Cei mai multi nici nu ~tiu ce va sa zica a fi convins. Ei au numai pareri,
pe care le schimba dupa imprejurari $i dupa impulsuri momentane.
Partea individuala deci in scrisa mea ca ziarist erau indrumarile pe
care le dadeam, iar aceste adeseori nu se potriveau cu felul de a gindi
a celor mai multi.
Cu atit mai virtos ie~ea la iveala aceasta rivna dascaleasca in
scrierile mete literare. /
Nu puteam sa ma-mpac cu gindul ca lectura de ori~ice fel e numai
o placuta pierdere de vreme. in gindul meu rostul scrierii a fost
totdeauna indrumarea spre o vietuire potrivita cu firea omeneasca.
Din onorariul pe care-I aveam la Sibiu ca director al ziarului
Tribuna ori din eel ce mi se dadea in urma la Bucure~ti ca director al
ziarului Minerva nu puteam sa traiesc. Cu atit mai putin a~ fi putut sa
57
C1,n11.:I Ungureanu
aceste era ca ceea ce-1 face pe om in adevrtr om nu e ~tiinta, ci
deprinderea cu buna rinduiala, mai ca nu pastrez curatenia, mai ca sunt
pripit ca un ied, mai ca umblu de ici pina colo ~ de nici un rost, mai
ca imi petrec timpul de trindavie. Si tot trindavie era pentru dinsa ~i
cind ma vedea infundat in vreo carte. Tinea sa ma vada alergind ori
tacind ceva, croind vreun plan, puind la cale vreun lucru, incordindu-mi
puterile ca sa scot ceva la capat.
Era dar de tot putina cartea pe care o ~tiam. Lasa ca la ~colile unde
am umblat prea mult nu se putea invata, dar tot a~ fi invatat ceva daca
nu a~ ti ~tiut ca prin aceasta nu-i taceam nici o bucurie mamei, care-mi
era mai presus de ceilalti. Dupa ce am terminat a ~aptea clasa de liceu,
am ramas acasa. Lasa ca parintii mei scapatasera, dar mama ~i !!u eram
de parere ca pot sa mai invat ~i tara ca sa umblu la ~coala. In urma
staruintelor celorlalti, am trecut, ce-i drept, la sfi~itul am.1lui examenul
~i am luat ~i diploma de maturitate, apoi m-am inscris la Facultatea de
drept a Universitatii din Pesta.
La Pesta am stat vreo patru !uni mai mult prin cafenele apoi m-am
inters iar acasa ~i nici nu . mi-a~ mai fi urmat studiile daca n-a~ ti fost
nevoit sa-mi fac anul de voluntaria.
Aveam, ca voluntar, dreptul de a. alege localitatea in care sli-rni fac
anul, ~i am ales Viena, unde m-arn inscris la Universitate in anul al doilea.
........ ......... .. ..... ...... ........ .......... .... ....... ................. ......
Acestea erau irnprejurlirile in care I-am cunoscut pe Eminescu.
Dupa ce traisern de aproape doi ani la tarli ~i mli socoteam eel mai
fericit om in mijlocul rnarelui ora~, unde vedeam atit de rnulte h,icruri
frumoase ~i nu ma simteam deloc strain, caci, de~i nu prea puteam sa
vorbesc cu nimeni in nernteasca mea de tot .pocita, eram intimpinat
pretutindeni cu multli bunavointa.
Eminescu era inscris la Facultatea de filosofie, dar ii vedeam regulat
la interesantul curs de economie nationala a lui Lorenz Stein, precum
~i la eel de drept roman al lui lhering. Un tinfil oache~ , cu fata curata
~i rasa peste tot, cu un lung clabat banatanesc peste pletele negre, cu
ochi marunti ~i visatori ~i totdeauna cu un zimbet oarecurn batjocoritor
pe buze: un albanez - ii ziceam - poate chiar un persian.
Citeodata se plimba, printre lectiuni, pe coridor cu alti tineri pe
atunci rnie necunoscuti. Erau Toader Nica, loan Bechnitz, lonita
Bumbac ori vreun alt bucovinean.
De~i trecusera vreo doua luni de cind ma aflam la Viena, singurul
roman de acolo pe care-I ~tiam era loan Hosanu, care studia medicina.
El venea citeodata sa ma ia cu dinsul la masa ... Prin el am tacut
cuno~tinta cu Eminescu ~i cu lonita Bumbac, care scria ~i el versuri, ~i
am luat masa impreuna. ( .. .)
60
loan Slavici - monografie
La cai.anna ne aflam in acee~i sala treizeci ~i cinci de voluntari,
studenti adunati de pe la toate ~colile, din toate tarile ~i din toate
neamurile, cei mai mu!~ voio~i, care le taceau pe toate valvlrtej. Fiindca-mi
tacusem reputatiunea de om ordonat ~i iubitor de curatenie, am fost
inslircinat de capitanul nostru sa port grija de curatenie ~i de buna
rinduiala in dormitorul nostru, unde ni se taceau ~i lectiunile de teorie. 0
vie ingrijare ma cuprindea cind ma gindeam ca se intorc baietii, caci in
fiecare clipa putea sa-mi vina inspeqiune. Aflind lucrul acesta,
Eminescu se uita rnereu la ceasomic ~i-ml dadea zor sa plec, apoi m-a
insotit pina la cazarma, pentru ca, pe drum, sa urmam discutiunea.
Se izbeau in noi una de alta doua lumi pomite din ace ea~i obir~ie,
dar desta~urate fiecare in felul ei: una larga ~i luminoasa, iar cealalta
strimta ~i neguroasa.
II vad, parca ~i acum uitindu-se din cind in cind speriat ~i scos din
rlibdare la IJline. ( ... )
El crescuse in Moldova, la Sibiu, la Blaj, la Bucure~ti, ~i in multele
lui cutreierari mereu in mijlocul poporului roman citise cronicarii ~i
multe carti biserice~ti, cuno~tea literatura romana in toate fazele ei ~i in
acum destul de lunga mea viata n-am cunoscut om stapinit deopotriva
cu dinsul de gindul unitatii national~ ~i de pomirea de a se da intreg
pentru ridicarea neamului romanesc. Incintat de trecutul romanilor ~i de
marile lor destoinicii, el era scirbit de prezentul, dupa parerea lui, urit,
admira pe batrini ~i se uita cu insufletire in viitorul luminos. Ceea ce
numim noi sentimentalitate nu exista pentru dinsul. ( ... )
Eu imi petrecusem in mijlocul romanilor din Siria mea nu . numai
copilaria, iara mai tirziu atit Ia ~coala, cit ~i afara de ~coala , am trait in
societatea maghiara, in care m-am simtit intotdeauna bine, ba-n cele
din urma mai bine decit in cea romaneasca, de care ma instrainasem.
Nu cµno~team nici trecutul poporului roman, nici Iiteratura romana ~i
vorbeam romaneasca pe care o ~tiam din copilaria mea .. Trecut ca o
pasare voioasa prin lume, aveam pretutindeni reamintiri placute ~i
vorbeam cu induio~are despre toti ~i despre toate ... Nu puteam dar nici
sa inteleg ~i nici sa admit deosebirea pe care o tacea el intre romani ~i
alti oameni. In gindul meu toti oamenii erau buni ~i vrednici de a fi
iubiti, ~i daca el tinea sa ma convinga ca judec gre~it, eu tineam sa-1
conving ca putinii oameni care sunt rai sunt numai stricati.
De~i el, nationalist in eel mai aspru inteles al cuvintului ~i foarte
pomit spre intoleranta, iara eu mai mutt ori mai putin cosmopolit,
cuno~team amindoi ~i indeosebi eu chiar mai mult decit dinsul viata
poporului roman in toate amanuntele ei pline de farmec ~i eram
incintati de ea ... ( ... )
61
Cornel Ungureanu
Ion Creanga
N-a fost, cit a trait, incintat de sine insu~i , n-a dat niciodata navala
sa iasa-n fata lumii cu mare renume, nu ~i-a flicut ~i n-a pus pe altii sa-i
faca reclama ci mai mult i-a placut sa-~i petreaca viata in mijlocul
copiilor adunati in ~coala, fie stind de vorba cu vreunul dintre
totdeauna putinii lui prieteni, pentru care el, omul de o veselie
neistovita, era o gradina de frumusete. A crescut cu toate acestea din
ce in ce mai mult in gindul tuturora, e ~tiut ~i pretuit de mai multi azi
decit sunt acum douazeci de ani, in ziua nea~teptatei sale morti , ~i
nimeni deopotriva cu dinsul n-a dovedit ca ceea ce in materie de
cre~tiune literara e adevarat nu numai ramine, ci totodata ~i patrunde.
Invatator mult iubit ~i admirat, el a ramas toata viata Jui tinar om de
o fire blajina ~i totdeauna voios, care cu anevoia-~i pierde rabdarea.
De~i raspopit insa, inca la-nceputul carierei sale preote~ti, el nu s;:a
Iapadat niciodata de apucaturile luate in scurtul timp al preotiei sale. In
mersul, in tinuta ~i in gesturile Jui, in felul de a rosti vorbele; in
cuviinta cu care se retragea intr-un colt, in bagarea de seama cu
care-~i dadea parerea cind i se cerea ~i mai ales in zimbetul lui adeseori
pinditor ie~ea mereu la iveala omul intrat in lume cu gindul de a-~i
petrece viata ca popa.
Popeasca Ii se parea multora ~i apucatura lui Creanga de a vorbi-n
pilde ~i de a-~i da cu parerea cu oarecare inconjur ~i rezemindu-se pe
autoritatea altora. in toate-mprejurarile, ~i la ci~tig, ~i Ia paguba, ~i la
veselie ~i la-ntristare, el scapa cu o poveste, cu o anecdota, ori cu un
proverb. El nu cita din Sfinta Scriptura, ci se rezema pe nesecatele
comori de-ntelepciune ale poporului.
Om de o inteligenta cu desavi~ire superioara, el ii judeca, ce-i drept,
pe altii tot ca bunul sau prieten Eminescu, dar nu se socotea mai de~tept
decit altii, ci zicea, in felul lui, ca sunt mai marginiti decit dinsul.
De~i mare maestru in ceea ce prive~te intrebuintarea limbii
romane~ti, el nu s-a socotit ~i n-a tinut ca altii sa-1 socoteasca in rindul
scriitorilor romani. Putine a scris ~i cele scrise sunt lucruri pe care le
spusese mai-nainte-n grai viu pentru multumirea sufleteasca a
prietenilor sai. Nu le-ar fi fixat niciodata pe hirtie daca prietenii sai nu
1-ar fi incredintat ca e pacat sa se piarda forma ce li-o da el.
.Citva timp dupa publicarea in Convorbir.i literare a nuvelei
Budulea Taic/1ii m-am intilnit cu loan Creanga la Bucure~ti ~i am
petrecut impreuna cu Eminescu citeva seri la dinsul.
Viind vorba de Budulea Taichii, el a stat pe ginduri mai-nainte de
a- ~i da cu parerea.
62
loan Slavici - monografie
Cauta ceva potrivit in "sacul cu minciuni".
"De! zise-n cele din urma. imi place ~i mie, dar cica era odata un
flacau, care se-ndragostise rau de tot de o fata. Frumoasa insa, fata s-a
maritat Ia ora~ , dupa altul, mai bogat, care putea sa-i faca toate voile.
~i bietul flacau a ramas cu inima fripta ~i plina de amar. Peste citva
timp insurateii s-au intors in sat, ~i flacaul, intilnind-o, a stat buimac in
fata ei. Era gatita, spelcuita ~i sulemenita de nu mai ~tiai cum sate uiti
la ea."
"Nu era aia pe care o ~tiam eu" - i~i zise el cu inima u~urata.
L-am inteles Eminescu ~i eu.
"I ti pare' Budulea prea spelcuit" - intimpina Eminescu.
"Nu prea, dar cam - raspunse Creanga. ~i daca e vorba, a~a prost
cum sunt, vi-I dau mai bine gata."
Am staruit s-o faca, ~i doua zile-n urma mi-a citit prima parte a
Amintirilor lui, care e tara-ndoiala una din cele mai pretioase creatiuni
in literatura noastra poporala.
Ceea ce I-a ridicat pe loan Creanga in rindul marilor no~tri scriitori
e sinceritatea ~i iubirea de adevar cu care reproduce felul de a gindi ~i
a simti al poporului roman, lipsa de-nconjur cu care spune adevarul, pe
care numai putini ii ~tiu a~a de bine ca dinsul.
Gheorghe Co~buc: Maestrul
A S-a zis ca Gheorghe Co~buc e poetul taranilor romani. A . ~i fost.
lntr-adevar, intre poeziile lui sunt multe in care se· dau· pe fata durerile
taranului roman, ~i forma celor mai multe dintre ele e potrivita cu
gu~turile taranului roman.
In intelesul acesta insa, poet al taranului roman e mai virtos Vasile
Alecsandri, care a adunat ~i publicat o coleqiune de poezii poporale,
pe care le-a luat drept model.e in ceea ce prive~te formele poetice, ~i a
scris citeva doine de toata frumu.setea.
Poet al taranului roman e ~i Mihail Eminescu, care a scris doine atit
de potrivite cu felul de a simti al poporului roman, incit au devenit
populare ~i tree din 'gura-n gura.
Poeti ai taranului roman sunt mai mult 6ri mai putin toti cei ce ~i-au
luat inspiratiunea din simtamintul comun al romanilor, intre care mai
ales Octavian Goga. ·
La Co~buc deslivi~irea formei e covir~itoare, ~i daca unul ori altul
il va fi socotit ca poet mai prejos decit V. Alecsandri ori M. Eminescu,
nu mai incape indoiala ca el e ca maiestru, in ceea ce prive~te tehnica
scrierii, mai presus de din~ii. ·
63
 Cornet Ungureanu
El s-a format la ~coala clasicitatii eline-romane, ~i hotarltor a fost
pentru dinsul timpul pe care I-a petrecut in Italia, unde a fost indrumat
~i spre cultura teologica.
Dascalul lui in ceea ce prive~te felul de a gindi ~i tehnica scrierii ~i
a compozitiunii au fost mai intii clasicii elini ~i cei latini, iar in urma
Dante, Petrarca, Ariosto ~i Torquato Tasso.
indeosebi Dante I-a stapinit pina la sfir~itul vietii lui, ~i intre
manuscriptele ramase de la el se afla ~i un pretios studiu asupra
Comediei Divine.
Cometlia Divinii, Orlando Furioso ~i Gerusaleme /iberata au fost
pe Jinga Eneitla ceea ce i-au dezvoltat gustul pentru genurile epice.
Vasile Alecsandri a scris atit comedii ~i drame, cit ~i poezii epice.de
toata frumusetea ; ii socotim insa poet liric, caci nu numai ca lirice sunt
cele mai frumoase dintre poeziile lui, dar ~i-n poeziile lui epice ori in
dramele Jui, paqile lirice sunt cele mai frumoase.
Poet liric e ~i Eminescu, de~i a scris foarte frumoase poezii epice ~i
11. cele mai frumoase satire din literatura noastra de el au fost scrise.
Co~buc e mai presus de toate un poet epic, ~i unele dintre baladele
11
lui, cum e, intre altele, El Zorah, sunt de valoare universala.
Atit aceasta inclinare spre genul epic, cit ~i foarte intinsa lui cultura
,I teologica I-au indrumat apoi nu numai spre Comedia Divinii, ci ~i spre
literatura indica.
Epopeile indice ~i mai ales Mahabharata ~i Ramayana sunt in
adevar poeme religioase, un fel de curs complet de morala brahrnina,
in multe privinte potrivita cu cea cre~tineasca. Ceea ce I-a incintat insa
pe el nu era numai continutul, ci ~i formele lor.
Daca el ~i-a dat silinta sa traduca Eneida cea pagineasca, se simtea
cu atit mai virtos sa traduca Comedia Divinii, care e, pe linga celelalte,
un model de didactica cre~tineasca, precum ~i parti din literatura
a~a-zisa "sanscrita" pe care o socotea neintrecuta in frumusetea ei.
Si daca e vorba, traducerile !acute de dinsul sunt una din cele mai
pretioase paqi ale literaturii noastre.
Au fost, ce-i drept, mai unul, mai altul, de parerea ca nu ar fi trebuit
sa faca dinsul traducerea Eneidei in exametri. Numai incape indoiala
ca racuta fie in proza, fie in alexandrini ori vers poporal indoit,
traducerea ar fi fost ~i mai u~oara pentru traducator, ~i mai pe inteles
pentru publicul eel mare, n-ar fi fost insa o traducere in adevaratul
inteles, ci numai un fel de talmacire "in uzul" ~colilor secundare.
Lui Co~buc nu ii era iertat sa o faca decit a~a cum a flicut-o,
reproducind originalul in toate formele amanuntelor lui.
Acela~i e rostul traducerilor flicute de dinsul. Partea pe care ne-a
dat-o el pentru comoara noastra literara ar fi ciuntita dac-am scoate din
64
Joan Slavici - monografie
ea traducerile, care, !acute fiind cu multa maiestrie, ne-ncinta nu numai
ca continut, ci ~i ca forma, in toate privintele desavir~ita, ~i de aceea au
sa fie luate drept modele.
Cel ce vrea sa se dumireasca asupra formelor gramaticale ale limbii
romane are sa citeasca cu luare-aminte poeziile lui Gheorghe Co~buc.
Poeziile lui Co~buc are sa le citeasca eel ce tine sa ~tie cum se aleg,
se-ntrebuinteaza ~i se a~eaza vorbele-n romane~te . Tot poeziile lui are
sa le citeasca eel ce vrea sa se dumireasca asupra prozodiei, asupra
rimarii ~i-n ceea ce prive~te stilul ~i compozitiunea, arta poetica, in
gen ere.
Indeosebi pastelele, idilele ~i baladele, precum multe din traducerile
lui sunt modele in toate privintele desavir~ite, in virtutea carora el are
sa fie socotit drept eel mai de frunte dintre indrumatorii no~tri in ceea ·
ce prive~te arta poetica.
I. L. Caragiale
Una din marile multumiri ale vietii e sa fii om ~i sa stai in toata tihna
de vorba cu alt om.
Aceasta o vor simti toti cei ce au avut din cind in cind multumirea
de a fi stat de vorba cu el, care era, cum se zice, o adevarata gradina de
frumusete .
Eu i-am racut cuno~tinta in ajunul razboiului de la 1877 prin
Eminescu, care-I ~tia Inca din timpul cutreierarilor Jui cu trupele de actori
~i tinea sa ~i-1 ieie tovara~ de lucrare in redactiunea ziarului Ttmpul.
"Nu e - zicea - la Bucure~ti altul, eel putin eu nu ~tiu altul."
Si I-a luat, dar ~i vai era de sufletul zetarilor din tipografia acum
demult raposatilor Thiel ~i Weiss.
Nu doara cane sculam la zece ~i ne pomeneam la redactiune pe la
amiazazi, nici ca taiam cu foarfecele ori dadeam fituica cu fituica
manuscript indescifrabil. Eram in par pe la opt, ba adeseori chiar pe la
~apte, ~i aduceam fiecare in buzunar manuscript curat ~i citet, caci
Eminescu mai era, pe linga toate celelalte, ~i de parere ca slova proasta
strica efectul. Mai aveau insa zetarii sa a~tepte pin-ce ajung sa puie
mina pe manuscriptul eel frumos .
Luaseram adica Eminescu ~i eu Inca de la Viena obiceiul de a citi
impreuna tot ceea ce fie unul, fie altul avea de gind sa pub lice, ~i eu ii
citeam ceea ce a scris, iara el imi citea ceea ce am scris eu.
Acum, Caragiale, adevarat mare maestru in ale citirii, citea atit cele
scrise de noi, cit ~i ceea ce scria el insu~i .
Citea mai intii articolul in intregimea lui, ca sa ne putem da seama
despre " impresiunea totala".
65
Comel Ungureanu
Urmau asupra vederilor generate discutiuni, care se-ntindeau foarte
departe, patrunzind din politica in economia nationala, in etica ~i-n
estetica, in scrutarea firii particulare a poporului roman , a istoriei Jui ~i
a starilor in care se afla azi tara, discutiunii vii ~i variate, care nu se
puteau sfir~i .
Era lucru de frumusete ne~pusa .
Eminescu, om avintat, de o fire impulsiva, cu mintea luminoasa, cu
sufletul plin de duio~ie ~i cu o extraordinara cultura generala, era
nesecat in gindiri ademenitoare, iar Caragiale, care putine invatase, dar
pentru toate i~i avea mintea deschisa ~i toate era in stare sa le-nteleaga
din putine vorbe era incintat ~i sta-n fata Jui cu ochii scrutatori, hitru
nesatios, care toate vrea sa le afle, ~i-1 zgindarea mereu mai cu "A~!",
mai cu "Nu se poate!", mai cu "Babine ca nu!'', ca sa scoata din el tot
ceea ce avea in sufletul lui.
" Manuscript!" striga baiatul din zetarie ivindu-se-n prag.
Eminescu lua la goana pe imbecilul soios, care indraznea sa tulbure
prin prezenta Jui discutiunile.
"Bine - ziceam eu - dar ziarul trebuie sa fie distribuit pe la patru."
"Da-o dracului gazeta! - intimpina Caragiale. Nu merita sa ne
stricam cheful de dragul lui."
······ ·· ··· ·· ···· ······ ···· ·· ···· ·· ·· · ······ ·· ··········
Pentru ca sa fie pace ~i buna intelegere prieteneasca, am admis chiar
de la inceput ca Eminescu are dreptate cind zice ca lucrarea literara de
astazi e continuarea lucrarij literare din trecut ~i ca bine romane~te e
numai ceea ce se potrive~te cu cronicarii ~i cu cartile biserice~ti, dara
are dreptate ~i Caragiale, care zice ca ne adresam la cei ce traiesc azi
~i astfel avem sa scriem cum vorbesc ei, ba am dreptate ~i eu, care
ziceam ca din sufletul poporului avem sa ne luam inspiratiunea ~i bine
romane~te e a~a cum vorbesc pretutindeni .roman ii.
Deoarece nici una dintre gramaticile care existau atunci nu se
potrivea cu aceste principii, ne-am pus de gind sa ne croim noi o
.gramatica, a~a, numai pentru noi.
Eminescu a Juat asupra sa etimologia, Caragiale s-a pomit sa
stabileasca sintaxa, iara eu imi dadeam silinta sa ma ·dumiresc in ceea
ce prive~te alegerea, intrebuintarea ~i a~ezarea vorbelor potrivit cu
firea limbii romane~ti.
"Manuscript!" striga baiatul. "Stai, creatura infama - ii raspunde
Caragiale - nu vezi ca fraza e rau construita!?"
Urma o Junga discutiune in care Caragiale ne convingea ca
pronumele care nu poate sa fie inlocuit cu ce decit cind substantivul Ia
care se raporta sta in nominativ ~i di inainte de care se pune virgula;
iar inainte de ce nu se pune decit fiind subordonatli dreaptli.
66
loan Slavici - monografie
"Manuscr.ipt!" striga baiatul.
"Ptiu! pacatele mete! - striga ~i Eminescu - nu vezi ca vorba e rau
declinata! ?"
Urm a o discutiune din care ne dumiream cind substantivul tenninat
in ii are genitivul in ei ~i cind in ii.
"Manuscript!"
"Ai riibdare, biiiete! - ziceam eu - mai avem citeva vorbe riiu
G$ezate sii le mutiim $i scapi de aici. "
0 data pe saptamina, de obicei vioerile, aveam sarbatoare mare,
serata literara a "Junimii", . de la care ei nu lipseau niciodata ~i
se-ntorceau totdeauna ca albinele in livedea inflorita.
A~a s-a indrumat LL. Caragiale spre desavir~irea fiintei sale, ca sa
ajunga in cele din urma, dascalindu-se insu~i pe sine, unul dintre cei
mai luminati intre contemporanii sai.
Din batrini
Naratiune istorica
Volumul I
0 marturisire
E o cestiune de buna-credinta literara sa fac marturisirea ca faptele
expuse in aceasta naratiune, pe cit de frumoasa, pe atit de interesantli,
nu sunt plasmuiri ale mele, ci intimplari petrecute sunt acum vreo mie
trei sute de ani, in timpul domniei imparatului Justinian, cind gepizii
au fost risipiti in lupta cu longobarzii ~i cu avarii ~i cind bulgarii ~i
marile mase de slavi au sosit la poalele Carpatilor.
Intimplarile aceste nu sunt atit de invederat adevarate incit i-~ jigni
pe cititori daca mi-a~ da silinta sa-i conving prin dovezi in~irate dupa
toate regulele stabilite de istoriografii pedanti.
Oarecare nedumerire nu poate sa ramiie decit in inimile cititorilor,
care n-au avut Inca multumirea de a cunoa~te din propria lor intuitiune
poienele ce se-ntind in culmile Bucegilor ~i vaile ce se deschid din ele
spre ~ e sul de la Dunare.
Vazuti din departare, Bucegii ni se prezinta ca ni~te inaltimi cu
culmi inguste, din care otnul foarte u~or se rastoama in prapastii tara
de fund . Urcindu-ne insa in vreuna din aceste culmi, raminem uimi!i
de largimea ce se desta~ura in fata vederii noastre. Padurile de brad ~i
Cele de fag ramin departe-n vale, ~i deasupra lor se-ntinde un fel de
cimpie valuroasa, in care putem cu_treira zile intregi de-a rindul. ·
67