Ana-Maria Litu clasa a VI-a B

Arhitectura baroca

Arhitectura barocă este un stil arhitectural predominant al secolelor al XVII-lea și al

XVIII-lea, a derivat din renașterea manieristă și a evoluat ulterior în rococo, având o ultimă
"zvâcnire" de orgoliu ca neo-baroc, înainte ca neoclasicismul să îl eclipseze aproape în
totalitate. A mai cunoscut o renaștere târzie, la sfârșitul secolului al XIX-lea în Banat,
Transilvania și Rusia.

Teatral și exuberant, barocul a exprimat triumful statului și al bisericii, dar și al

burgheziei seculare. Formele convexe și concave, iluziile optice, elipse intersectate în planuri
care erau de cele mai multe ori extensii ale tipului centralizat, geometrii complicate și relații
între volume de tipuri și mărimi diferite, exagerare emfatică, culori îndrăznețe și multă
retorică arhitecturală și simbolică sunt caracteristicile stilului baroc.