Elevii nativi digitali

1. Ce sunt nativii digitali ? Era nativilor digitali

1.1 Nativii digitali (S1)

Nativii digitali reprezintă generația care a fost născută și crescută în era computerelor,
telefoanelor mobile și a gadgeturilor electronice. Nativul digital reprezintă o persoană care, de la
o vârstă fragedă și fără pregătire formală, are capacitatea intuitivă de a utiliza eficient tehnologia
informației. (Arhip, 2022)

Conceptul de „nativ digital” a fost folosit de Mark Prensky, în 2001. Acesta afirma că
nativii digitali „și-au petrecut tot timpul trăind înconjurați și folosind computerele și jocurile
video, playere digitale de muzică, camere video, telefoane mobile și toate celelalte jucării sau
instrumente ale erei digitale.” (Prensky, 2001)

1.2 Era nativilor digitali

Dar, pentru a înțelege mai bine vârsta nativilor digitali, trebuie să explicăm teoriile
generaționale și să expunem caracteristicile acestora.

1.2.1. Teorii generaționale și schimbare socială (S1)

Americani Strauss și Howe au dezvoltat teoria ciclicității generaționale.

*teoria ciclicității generaționale cuprinde 4 momente de cotitură dintr-un ciclu de 80 de ani,

fiecare moment fiind marcat de o schimbare generațională.

Aceiași autori au dezvoltat 3 criterii ce sunt îndeplinite de cohortele generaționale :

a. Trăiesc evenimentele istorice și tendințele sociale la aproximativ aceiași etapă

de vârstă

b. Membrii aceleași generații împărtășesc convingeri și comportamente comune ;

c. Au un sentiment al apartenenței la aceiași generație.

Având în vedere această teorie, se poate observa că educația este un proces de

comunicare si transmitere a informațiilor intergenerațională, presupunând de fiecare dată o
interacțiune între doi actori care aparțin de generații diferite, o interacțiune între două
generații :cea a educatorului și a educatului. Astfel, diferențele generaționale determină nu doar
învățarea elevului de către profesor, ci și viceversa.
1.2.2 Trăsături generaționale ale generațiilor baby boomers, X, Y și Z

Literatura de specialitate identifică următoarele generații: (S1)

A. Baby Boomers ( 1946-1964): ( S1)

Reprezintă generația celor născuți în primele decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial,
în SUA și în statele occidentale.
Această generație se caracterizează prin seriozitate în muncă, loialitate față de angajator, dar și
supunerea față de autoritate și competivitatea. Însă, aceștia folosesc mai puțin noile tehnologii de
comunicare, iar unele studii arată că membrii acestei generații se simt deseori nesiguri pe
competențele lor digitale și pe abilitatea de a folosi noi tehnologii.
În România, primele cohorte ale acestei generații este reprezentată de așa-numita „generație a
decrețeilor.”, adică a celor născuți în primii ani după Decretul din ’66, ce a cauzat o creștere
accelerată a populației și o creștere spectaculoasă a ratei natalității. (Ceobanu, Cucoș, Istrate, &
Pânișoară, 2020)
B. Generația X ( 1965-1980):
În SUA, această generație a apărut în perioada primei scăderi demografice, după baby-boom-ul
din anii precedenți.

În România, această generație este reprezentată de cei care au începu școala în perioada
comunistă și au finalizat-o în anii 1990. Mai este numită și „generația cu cheia la gât” sau
„genrația MTV”.
Sunt serioși și responsabili, independenți, autodirecționați și ambițioși.
C. Generația Y (1980-1995) (S1)
Mai sunt numiți și milenarii. Au fost în centrul preocupărilor privind creștera și educarea
copiilor, a fost prima generație de copii față de care s-au luat măsuri de protecție și de siguranță (
utilizarea scaunelor de mașină pentru copii- car seat), milenarii sunt de părere că se vor descurca
mai bine decât părinții lor când vor ajunge la aceiași vârstă, preferă activitățile de grup, tind să
se formeze valori parentale, viața lor a fost în întregime planificată și organizată ( de ex.
Actvitățile, timpul de joacă etc), legate de diplomele pe care doresc să le obțină, de locurile de
muncă vizate etc.

Aceștia au fost caracterizați prin sociabilitate, lipsă de asumare a responabilității. Hedonism și

narcisism, neatenți la procese și reguli, se plictisesc ușor și au continuu nevoie de stimulare și
varietate. (Ceobanu, Cucoș, Istrate, & Pânișoară, 2020)

D. Generația Z (2000- prezent):

Generația Z este o generație nativă digital, aceștia având cele mai bune abilități de
utilizare a noilor tehnologii. Ei stăpânesc și utilizează extrem de bine platformele social media și
trăiesc într-o lume conectată virtual. Unele cercetări au arătat că există modificări la nivelul
creierului celor care aparțin acestei generații, acesta fiind structurat diferit datorită felului în care
a trebuit să răspundă provocărilor mediului exterior.

Provocarea cea mai mare în activitatea didactică cu generația Z este reprezentată de

trecerea de la strategiile tradiționale de predare-învățare la modalități de predare care să
stimuleze imaginația, interesul și înțelegerea generației Z.

2. Caracteristicile elevilor nativi digitali. (S1).

Într-un studiu din 2015, au fost găsite 4 caracteristici ale acestora:

1. Sunt familiarizați cu device-urile. Mai mult de jumătate dintre ei au avut un smartphone pe

care l-au folosit în scop distractiv, pentru comunicarea cu cei din jur sau ca un obiect în
activitatea educațională. (Arhip, 2022)

2. Tind să fie individualiști

Aceștia, față de celelalte generații, preferă să rezolve sarcinile singuri; se izolează de

intersele și de preocupările colecvtive.

3. Sunt multi-tasking, dar se pot concentra și pe o singura sarcină atunci când e nevoie

Pentru nativii digitali, învățarea poate avea o configurație diferită. Aceștia s-au născut cu
abilități de multirasking și le-au practicat intens în viața lor. Ei pot studia cu căștile în urechi, cu
computerul în față și cu telefonul în mână. Însă, cercetările psihologice au demonstrat că
distribuirea atenției la mai multe activități în același timp s-a dovedit a avea și efecte negative
cum ar fi suprasolicitarea cognitivă și lipsa de concentare.

4. Sunt realiști; preferă să se focuseze pe realitatea proprie decât pe viitor.

Nativii digitali preferă mai degrabă experiențele de viață ( cum ar fi călătoriile sau
implicare socială în ajutorarea comunităților locale) în detrimentul valorilor tradiționale,
specifice generațiilor precedente (cum ar fi întemeiera unei familii sau un loc de muncă stabil).

Nativii dovedesc o serie de comportamente cognitive orientate spre eficiență și spre

evitarea informației redundante. Tinerii și-au dezvoltat într-o manieră spectaculoasă abilitățile de
a găsi și de a analiza rapid informațiile. Educația este orientată către formare unei culturi
generale solide, însă nativii digitali nu mai văd acest lucru ca un elemnt primordial în procesul
educațional. Nativii nu consideră memorarea informațiilor o educație, ci pentru ei, educația e
ceva ce te pregătește pentru viitor. Aceștia pot utiliza Internetul ca instrument de căutare, au
informațiile necesare aici si acum. De ce să meargă tinerii la bibliotecă când pot accesa în timp
real informația pe Google? De asemenea, pentru ei nu este important să memoreze informația, ci
unde pot găsi acestă informație, cum poate ajunge la ea și cum poate să o utilizeze în viața de zi
cu zi. Nativii digitali sunt obișnuiți să învețe într-un ritm foarte rapid, să proceseze informația
vizuală și dinamică și să realizeze niște conexiuni multiple între cunoștințe.

Identitatea și prezența socială a nativilor digitali este o altă caracteristică importantă a

acestora. Identitatea personală din mediul electronic și relațiile sociale virtuale ale nativilor
digitali sunt exstensii alea ceea ce sunt și îi definesc. Tinerii nu au rețineri în a posta detalii
intime sau imagini „delicate” pe diverse rețele de socializare. Aceștia își construiesc continuu o
identitate digitală, dar și o dovadă a faptului că sunt dispuși să învețe și să împărtășească
cunoștințele și experiențele. Elevii nativi digitali sunt dispuși să împărtășească ceea ce știu,
învățându-i pe ceilalți și exprimându-se în diverse moduri. Doresc să învețe unii de la alții în
cadrul unei comunități de învățare exstinse, dezvoltând noi metode de învățare socială și de
abilități care să le permită să supraviețuiască în acestă nouă eră tehnologică.

*informație redundantă- informație suplimentară

În ceea ce privește educația nativilor digitali, Prensky consideră că aceasta e posibilă

numai printr-un parteneriat între educator și educat. Instruirea directă, specifică predării
tradiționale, nu mai este atât de eficientă. De aceea, acesta propune ca instruirea directă să fie
înlocuită cu abordări derivate din constructivismul pedagogic (de exemplu: învățarea activă,
învățarea bazată pe probleme etc.)

3. Competențele digitale ale nativilor digitali:

(S1) Unii autori afirmă că generația Z este o generație nativ digitală și, în consecință, membrii
acesteia au cele mai bune abilități de utilizare a noilor tehnologii. (Ceobanu, Cucoș, Istrate, &
Pânișoară, 2020).

Însă, care sunt aceste competențe? Cum putem evalua o persoană pentru a vedea nivelul
de competență digitală?

Cadrul European de Competență Digitală pentru cetățeni (DigComp) oferă un instrument

pentru îmbunătățirea competenței digitale. DigComp 2.1 propune 5 domenii de competență,
cuprizând un total de 21 de competențe digitale:

1) alfabetizare digitală: navigarea, căutarea și filtrarea datelor; evaluarea datelor; management de

date;

2) comunicare și colaborare: interacțiune prin tehnologii digitale; schimbul de informații prin

tehnologii digitale; implicarea ca cetățean prin tehnologiile digitale; colaborare prin tehnologii
digitale; managementul identității digitale;
 3) crearea de continut digital, cu urmatoarele competente: dezvoltarea continutului digital;
integrarea și reelaborarea conținutului digital; drepturi de autor și licențe; programare;

4) securitate, cu următoarele competențe: dispozitive de protecție; protecția datelor cu caracter

personal și confidențialitatea; protejarea sănătății și bunăstării; protejand mediul inconjurator;

5) rezolvarea problemelor: rezolvarea problemelor tehnice; identificarea nevoilor tehnologice și a

răspunsurilor la acestea; utilizarea creativă a tehnologiilor digitale; identificarea lacunelor în
competențele digitale.

DigComp 2.1 descrie, de asemenea, opt niveluri de competență pentru fiecare abilitate:

1) cu îndrumare;

2) autonom și cu îndrumare, dacă este necesar;

3) pe cont propriu;

4) în mod independent și în conformitate cu propriile nevoi;

5) îndrumarea altora;

6) capacitatea de adaptare la ceilalți, în contexte complexe;

7) integrarea pentru a contribui la practica profesională și îndrumarea altora;

8) propunerea de noi idei și procese în domeniu. (Arhip, 2022)

DigComp 2.1 oferă un cadru formal, bine structurat și bine direcționat pentru evaluarea și
dezvoltarea competențelor digitale ale unei persoane.

De asemenea, este propusă o grilă a competențelor digitale necesare pt a lucra și pentru a

învăța în mediul virtual. (Ceobanu, Paradigma nativilor digitali, 2016)

Tabel Ceobanu

4. Diferența dintre nativii și imgranții digitali:

Sintagmele „nativi digitali” și „imigranți digitali” sunt cunoscute datorită conferinței

susținută de Prensky în 2001. Nativii digitali sunt persoanele care au crescut în Era Interentului.
Însă ce înseamnă imigrant digital?

Termenul de imigrant digital este oferit de către autor persoanelor născute înainte de
1980, adică persoanele care au fost obișnuite cu un stil de viață în care tehnologia nu a existat.
Lumea tehnologiei este o lume la care ei au fost nevoiți să se adapteze pe parcurs, cu efort
susținut și cu nevoia de a încerca să-și învingă teama de a utiliza tehnologia. Cadrele didactice se
află în „echipa” imigranților digitali, Prensky proclamă necesitatea adaptării acestora la noile
schimbări. (Ceobanu, Cucoș, Istrate, & Pânișoară, 2020)

Odată cu trecrea timpului, diferențele dintre cele două categorii se reduc tot mai mult.
Însă, care sunt aceste diferențe?

În primul rând, pornind de la termenii „nativ” și „imigrant”, putem spune că unui nativ îi
este mai facilă învățarea limbii materne decât pentru imigrant, care trebuie să învețe limba noii
patrii De aceea, elevilor. de astăzi le este mai ușor să folosească tehnologia care face parte din
viața lui, decât pentru adultul care trebuie să învețe „un nou limbaj”, adică să utilizeze
dispozitivele digitale.

O diferență este legată de competențele digitale. Așa cum am spus, unui elev îi este mai
ușor să folosească tehnologia decât unui adult. Într-un studiu recent, Ciliers a ajuns la concluzia
că studenții care aparțin generației digitale sunt în proporție de 100% convinși că au comptențe
digitale mai bune decât profesorii lor. Este oare așa?

Unele studii au demonstrat că dacă ești născut în era digitală, nu înseamnă că ai și

competențe digitale. Și un profesor, care aparține de generația Y sau chiar Z poate avea
competențe digitale. Simplul fapt de a fi contemporan cu o serie de transformări tehnologice
spectaculoase nu îi oferă automat unui tânăr statutul de nativ digital cu o multitudine de
cunoștințe în acest domeniu. Nivelul de cunoștințe tehnologice și informatice este departe de a fi
uniform în cadrul acestei generații de nativi digitali. Realitatea este că numărul celor cu un nivel
ridicat de cunoștințe din domeniul tehnologic și informatic este mic, în ciuda penetrării masive a
tehnologie în rândul tinerilor.

O diferență majoră între nativi și imigranți se referă la modul de procesare a

informațiilor. Nativii digitali sunt învățați să preia informațiile și să comunice cu cei din jur
repede, mesajele devenind o formă rapidă și foarte utilizată de comunicare. Este mai ușor să
trimiți un mesaj decât să suni pe cineva atunci când situația nu îți permite acest lucru.

Dacă pentru imigranții digitali telefonul mobil sau Internetul sunt mijloace pentru a
programa o înâlnire reală de tip face to face, pentru nativi tehnologia este o prelungire ale unor
capabilități personale. Comunicarea digitală este la fel de reală pentru nativii digitali ca o
întâlnire face to face pentru imigranți. De aceea, elevii așteaptă de la profesori o implicare a
tehnologiilor în practica educațională și de aceea profesorul trebuie să fie cel care trebuie să facă
eforturi să ajungă elevii din urmă și nu invers. (Ceobanu, Paradigma nativilor digitali, 2016)

În concluzie, elevii nativi digitali sunt acele persoane care au crescut în timpul erei
Internetului, iar imigranții sunt cei care nu au avut prezentă în stilul lor de viață tehnologia.
Nativii digitali aparțin, în cea mai mare majoritate Generației Z. Pentru adulții de astăzi, aceste
schimbări sunt foarte importante, însă pentru elevii nativi digitali este ceva firesc în utilizarea
tehnologiei. De aceea, educația trebuie adaptată la aceste schimbări.

Microsoft- este o companie americană, cea mai mare producătoare de software din lume, cu
peste 90.000 de angajați în mai mult de 100 de țări. De asemenea Microsoft domină piața cu
pachetul de software birotic Microsoft Office. Compania a activat în ultimii ani și în industria de
jocuri video, precum și pe domeniul serviciilor digitale.

E-journals- este reviste sau ziare de specialitate care sunt publicate on-line

Database- baza de date- o colecție organizată de informații sau date structurate, stocate de obicei
electronic într-un sistem informatic

Bibliography
Adăscăliței, A. (2007). Instruire asistată la calculator. Didactică informatică. Iași: Polirom.

Apostolache, R. (2022). Copetența pedagogică digitală. Iași: Polirom.

Arhip, G. (2022). Digital natives and their digital skills. Iași.

Benchea, C. (2021). Educația digitală- o necesitate în sistemul de învățământ actual. București: EduLand.

Ceobanu, C. (2016). Paradigma nativilor digitali. In Învățarea în mediul virtual. Ghid de utilizare a
calculatorului în educație (pp. 40-47). Iași: Polirom.

Ceobanu, C., Cucoș, C., Istrate, O., & Pânișoară, I.-O. (2020). Educația digitală. In S. Adam, Generații în
schimbare în sistemul de învățământ, Competențele digitale ale imigranților și nativilor digitali
(pp. 37-44). Iasi: Polirom.

Moran, K. (2016). Millennials as Digital Natives: Myths and Realities. Retrieved from Nielsen Norman
Group: https://www.nngroup.com/articles/millennials-digital-natives/

Petcu, I., Cojocea, M., & Petcu, S. (2021). Profesor vizibil, Profesor invizibil. Portret de dascăl. București.

Prensky, M. (2001). Digital Natives, Digital Immigrants. Retrieved from On the Horizon:
https://doi.org/10.1108/10748120110424816