Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

CURS 4.

TRATATELE UNIUNII EUROPENE

Tratatele pot fi clasificate astfel:

a.) tratate de bază: Tratatul de la Roma şi cel de la Maastricht;
b.) tratate care modifică tratatele de bază: Actul Unic European, Tratatul de la
Amsterdam, Tratatul de la Nisa;
c.) tratate care reglementează domenii specifice: Tratatul privind Constituirea
Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (Tratatul de la Paris), respectiv Tratatul de
Constituirea Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

4.1. TRATATUL DE LA PARIS PRIVIND CREAREA CECO(1951)

Pe 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, propune, într-
un discurs inspirat de Jean Monnet, punerea în comun a resurselor de cărbune și oțel din
Franța și Republica Federală Germania, într-o organizație deschisă și altor țări din Europa.
„Pacea mondială nu va putea fi salvgardată fără eforturi creatoare pe măsura
pericolelor care o amenință. [...] Franța, campioana unei Europe unite, a avut întotdeauna ca
obiectiv esențial realizarea păcii. [...] Europa nu se va face dintr-o dată, nici printr-o
construcție de ansamblu: ea se va face prin acțiuni concrete, care să creeze , mai întâi, o
solidaritate de fapt. Strângerea la un loc a națiunilor europene necesită ca opoziția seculară
dintre Franța și Germania să fie înlăturată.” Solidaritatea în producție astfel stabilită va
dovedi că orice război între Franța și Germania devine nu doar inimaginabil, ci, chiar,
imposibil.”
Pe 18 aprilie 1951, la Paris, a fost semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeană a
Cărbunelui și Oțelului (CECO) între Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia pe
o perioadā de 50 de ani.
Primul tratat semnat la Paris la 18 aprilie 1951 a pus bazele Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului (CECO). A intrat în vigoare la 23 iulie 1952, principalul obiectiv fiind
eliminarea barierelor din calea comerţului şi crearea unei pieţe comune pe care cărbunele şi
oţelul produs în statele membre să poată circula liber pentru a satisface nevoile tuturor
membrilor comunităţii.

1
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

4.2. TRATATUL DE LA ROMA PRIVIND CREAREA COMUNITĂȚII

ECONOMICE EUROPEANĂ (EEC) ȘI EURATOM(1957-1958)

Tratatul de la Roma se referă la tratatul prin care a fost instituită Comunitatea

Economică Europeană (EEC) și a fost semnat de Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia,
Belgia și Luxemburg la 25 martie 1957. Inițial, numele complet al tratatului era Tratat de
Instituire a Comunității Economice Europene. Totuși, Tratatul de la Maastricht l-a amendat
eliminând, printre alte lucruri, cuvântul "Economic" atât din numele comunității cât și al
tratatului. Din acest motiv tratatul este denumit de cele mai multe ori Tratat de instituire a
Comunității Europene sau Tratatul CE.
În aceași zi a mai fost semnat un tratat care instituia Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice (CEEA, Euratom) : cele două tratate, împreună cu Tratatul de instituire a
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, care a expirat în 2002, au devenit Tratatele de
la Roma. Atât Tratatul de la Roma, cât și Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie
1958.
Tratatul inițial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a
încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o
secțiune de sine stătătoare în cadrul acestuia.
Tratatul a fost semnat de către următorii:Paul-Henri Spaak și J. Ch. Snoy et d'Oppuers
din partea Belgiei, Konrad Adenauer și Walter Hallstein din partea Germaniei, Christian
Pineau și Maurice Faure din partea Franței, Antonio Segni și Gaetano Martino din partea
Italiei, Joseph Bech și Lambert Schaus din partea Luxemburgului, Joseph Luns și J. Linthorst
Homan din partea Olandei.
Obiectivul Tratatului de la Roma era integrarea economiei comune, crearea unei piețe
comune, instituirea celor "4 libertăți", excluderea oricărei discriminări naționale.
Punctele forte ale tratatului vizau crearea unei pieţe unice pentru materialele şi
echipamentele nucleare, stabilirea legislaţiei nucleare comune, introducerea unui sistem de
supraveghere a folosirii energiei nucleare în scopuri paşnice.

4.3. TRATATUL DE FUZIUNE-TRATATUL DE LA BRUXELLES (1965-1967)

Tratatul de la Bruxelles sau Tratatul de fuziune, semnat la 8 aprilie 1965, a intrat în
vigoare la 1 iulie 1967.
Cunoscut și sub numele de „Tratatul instituind un Consiliu unic și o Comisie unică a
Comunităților Europene”, tratatul de la Bruxelles a avut drept obiectiv înființarea unor

2
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

structuri unice pentru cele 3 Comunități Europene: Consiliul de miniștri (organ de decizie) și
Comisia Europeană (organ executiv). Aceasta a stabilit înlocuirea Comisiei CEE și
Consiliului CEE cu Comisia și Consiliul Euratom și Înalta Autoritate și Consiliul CECO.
Deși fiecare comunitate a rămas independentā, au împărțit instituții comune și au fost
împreună cunoscute sub numele de Comunitățile Europene.
Acest tratat este considerat de unii ca fiind începutul real al Uniunii Europene.
Tratatul a fost abrogat prin Tratatul de la Amsterdam, semnat în 1997.

4.4. ACORDUL DE LA SHENGHEN(1985)

Prin Acordul de la Schengen semnat în mica localitate luxemburgheză Schengen la
data de 14 iunie 1985, Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Olanda au convenit să renunțe
treptat la controlul de la frontierele comune și să introducă libera circulație pentru toți
cetățenii statelor membre semnatare, ai altor state membre sau ai unor terțe țări. Până în
prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au și implementat. Într-
un moment istoric, la 21 decembrie 2007, nouă state, majoritatea din centrul și estul Europei,
și-au deschis granițele, astfel încât pentru prima dată este posibilă călătoria liberă peste fosta
Cortină de Fier.
Între timp, la lista țărilor semnatare s-au adaugat Italia în 1990, Spania și Portugalia în
1991, Grecia în 1992, Austria în 1995, Suedia, Finlanda și Danemarca în 1996, Islanda și
Norvegia devenind și ele părți la Convenție. Acordul și Convenția, împreună cu declarațiile
și deciziile adoptate de Comitetul Executiv Schengen, formează așa-zisul acquis Schengen.
Pe parcursul redactării Tratatului de la Amsterdam , s-a luat hotărârea de încorporare a acestui
acquis în Uniunea Europeană, de vreme ce el se referea la unul dintre principalele obiective
ale pieței interne, și anume libera circulație a persoanelor.

4.5. ACTUL UNIC EUROPEAN (1986-1987)

Actul Unic European semnat la 17(Luxemburg) şi la 28 februarie(Haga) 1986 și a
intrat în vigoare la 1 iulie 1987. A fost semnat în două etape:
 17 februarie 1986: Luxemburg: 9 state membre ale Comunității Europene
(Franța, Germania, Olanda, UK, Belgia, Luxemburg, Irlanda, Portugalia,
Spania);
 28 februarie 1986: Haga : alte 3 state (Italia, Danemarca, Grecia);
Prevederile - preambulul: tranformarea relațiilor statelor membre într-o Uniune
Europeană

3
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Titlul I :
 cooperarea politică
 Comunitățile Europene și cooperarea politică europeană au ca prim obiectiv pe
acela de a contribui împreună la realizarea unui program concret al UE.
 instituționalizarea Consiliului European, care până atunci era fondat doar
comunicatul din urma summitului de la Paris 1974
Titlul II :
 extinde votul cu majoritate calificată a Consiliului
 introduce procedura de cooperare în anumite domenii
 obiectiv principal AUE : realizarea Pieței interne UE pe data definitivă: 31
decembrie 1992
Abia la 1 ianuarie 1995 Comunitățile Europene devin cea mai mare piață unificată din
lume.
Titlul III :
 obligația de consultare a statelor membre în probleme de interes general
 președinția cooperării politice trebuie să fie asigurată de același stat care
asigura președinția Consiliului Comunităților
 crearea unui Secretariat politic la Bruxelles
Titlul IV :separarea ordinii juridice comunitare și a cooperării politice
Meritul Actului Unic a fost că pentru prima oară într-un tratat internațional
ratificat este menționată Uniunea Europeană ca obiectiv al statelor membre.

4.6. TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ-TRATATUL DE LA

MAASTRICHT (1992-1993)
Titlul I cuprinde dispoziții comune referitoare la cei trei piloni ai UE: pilon
comunitar, PESC, cooperare în justiție și afaceri interne.
Titlurile II, III și IV cuprind modificări ale Tratatului instituind Comunitatea
Europeană și redefinește obiectivele în funcție de modificările instituționale.
Titlul V este consacrat politicii externe și de securitate comună, înlocuiește
prevederile Actului Unic European și deschide noi căi privind elaborarea unei politici de
apărare.
Titlul VI este dedicat cooperării în domeniul justiției și afaceri interne.
Titlul VII cuprinde dispoziții finale ca limitele competenței Curții de Justiție, aderarea
la UE și revizuirea tratatelor.

4
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Semnat la 7 martie 1992, cu următoarele obiective:

 susţinerea progresului economic şi social care poate fi susţinută în particular
prin crearea unei arii fără bariere interne, prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin
crearea uniunii economice şi monetare culminând cu moneda unică;
 întărirea protecţiei drepturilor şi interese-lor naţionale ale cetăţenilor din ţările
membre prin introducerea cetăţeniei unionale;
 dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne.

4.7. TRATATUL DE LA AMSTERDAM (1997-1998)

În 1997 și în 1999 este semnat Tratatul de la Amsterdam. Uniunea a fost transformată
și sunt impuse noi obiective privind sporirea rolului cetățeanului și consolidarea caracterului
democratic al instituțiilor.
Prin conținut, Tratatul de la Amsterdam este un tratat de modificare a tratatelor
institutive. Principalele modificări aduse acestuia sunt:
Titlul I:
 afirmarea identității pe scenă internațională prin aplicarea unei politici externe
de securitate comună,
 definirea unei politici de apărare comune,
 menținerea și dezvoltarea uniunii ca spațiu de libertate, securitate și justiție,
 asigurarea liberei circulații a persoanelor și aplicarea unor măsuri de prevenire
și combatere a criminalității.
Titlul V:
 definirea obiectivelor politicii PESC,
 apărarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenței și a
integrității uniunii în conformitate cu Carta ONU, consolidarea securității,
 menținerea păcii și a securității internaționale,
 promovarea cooperării internaționale,
 competență uniunii se extinde la misiunile umanitare și de evacuare, de
restabilire și de menținere a păcii, de dispunerea unor forțe combative pentru gestionarea
crizelor,
 oferirea cetățenilor Uniunii un nivel ridicat de protecție prin elaborarea unei
acțiuni comune cu statele membre în domeniul cooperării judiciare și polițienești (Europol și
Curtea de Justiție),
 prevenirea criminalității și combaterea terorismului,

5
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

 cooperare între forțele de poliție și vamale.

Titlul VII:
 li se permite statelor membre care doreau să instituie între ele o cooperare mai
strânsă cu privire la al treilea pilon PESC și apelarea la instituțiile UE.
La 17 iunie 1997, la Amsterdam şefi de stat şi de guvern din cele 15 ţări membre au
semnat tratatul.
Tratatul de la Amsterdam stabilea 4 obiective principale:
 plasarea drepturilor cetăţenilor şi a ocupării forţei de muncă în centrul Uniunii;
 depăşirea ultimelor obstacole din calea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor;
 acordării Europei o poziţie mai puternică în sfera economică prin
responsabilizarea Consiliului European pentru definirea strategiilor comune care urmează să
fie administrate de statele membre;
 eficientizarea structurii instituţiilor unionale în perspectiva lărgirii Uniunii în
special spre ţările Europei de Est.

4.8. CONSILIUL EUROPEAN DE LA KöLN-IUNIE 1999

Consiliul European de la Koln adopta platforma politică de acțiune prin care UE să
poată derula acțiuni autonome reacționând la crizele internaționale, susținute de forțe militare
credibile, fără a aduce prejudicii NATO.
Se creează structuri responsabile pentru probleme de securitate: Comitetul Politic și de
Securitate, Comitetul Militar și Statul Major Militar.
Deciziile adoptate au marcat debutul Politicii Europene de Securitate și Apărare-PESA
sau ESDP și Politicii Europene de Securitate Comună-PESC.

4.9. TRATATUL DE LA NISA (2001-2003)

Tratatul de la Nisa este un Tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană,
tratatele de instituire a Comunităților Europene precum și anumite acte conexe.
A fost semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001,
în cadrul Consiliului European de la Nisa (Franța) și a intrat în vigoare după încheierea
procesului de ratificare: 1 februarie 2003.
Cele mai importante modificări:
 Deciziile se iau prin întrunirea majorității calificate (se renunță la unanimitate).
 Se introduce majoritatea dublă, care cere, pe lângă majoritatea calificată, majoritatea
statelor membre (pe principiul că fiecare stat ar avea un vot). Această formulă trebuia

6
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

să intre în vigoare la 1 ianuarie 2005, însă data a fost modificată prin Tratatul de
aderare 2003 pentru 1 noiembrie 2004.

4.10. DECLARAȚIA DE LA LAEKEN-CONVENȚIA VIITORULUI UNIUNII

EUROPENE (2002)
În decembrie 2001, în cadrul Consiliului European, s-a desfășurat Summit-ul de la
Laeken prin care era emisă "Declarația privind Viitorul Uniunii Europene". Această se angaja
să construiască o uniune mai democratică, mai transparență și mai eficientă. Erau enumerate
60 de probleme referitoare la viitorul Uniunii, axându-se pe patru mari teme:
 diviziunea și definirea puterilor,
 simplificarea tratatelor,
 organizarea instituțională,
 progresul în direcția unei Constituții pentru cetățenii europeni.
A fost astfel convocată o Convenție care i-a reunit pe principalii actori politici pentru a
examina problemele fundamentale puse de viitoarea dezvoltare a Uniunii.

4.11. TRATATUL DE LA LISABONA (2007-2009)

Tratatul de la Lisabona a fost un tratat internațional care a amendamentat două tratate
care constituiau forma bazei constituționale a UE: Tratatul de la Maastricht și Tratatul de la
Roma.
Tratatul de la Lisabona a fost semnat de statele membre UE la 13 decembrie 2007 și a
intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. Tratatul de la Roma a fost redenumit în Tratatul privind
funcționarea UE.
A adus mai multe elemente de noutate care fac trimitere la personalitatea juridică a UE
și competențele acesteia:
 consolidarea personalității juridice a uniunii,
 sunt modificate tratatele privind UE și Comunitatea Europeană, dar și Tratatul
de instituire a EURATOM,
 se asigura un cadru general pentru că cetățenii europeni să aibă un cuvânt de
spus în domeniul afacerilor europene și pentru ca drepturile lor fundamentale
să fie consacrate într-o carta,
 UE va fi mai bine pregătit să răspundă asteptarilor în domeniul energiei,
schimbărilor climatice, criminalității transfrontaliere și imigrației.