Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

CURS 5.

INSTITUŢIILE UNIUNII EUROPENE

5.1. Introducere

Uniunea Europeană funcționează conform și în cadrul competențelor acordate de

tratate și pe principiul subsidiarități (care dictează că o acțiune va fi luată doar atunci când un
obiectiv nu poate fi atins de statele membre fără intervenție comunitară). Legislația elaborată
de instituțiile Uniunii Europene sunt trecute în forme variate. În general, ele pot fi clasificate
în două grupuri: cele care intră în vigoare fără necesitatea implementării de măsuri naționale
și cele care necesită măsuri de implementare naționale.
Caracterul unic al Uniunii Europene, în sensul că nu este nici stat, nici o organizaţie
internaţională, ci o mixtură între cele două este reflectat în structura instituţională a acesteia.
Spre deosebire de un stat, care are în frunte un guvern cu o structură convenţional
aşezată pe trei paliere (executiv, legislativ şi juridic), Uniunea nu are încă acest mecanism
bine definit.
Sistemul instituţional al Uniunii Europene se caracterizează prin:
 interdependenţa dintre instituţii;
 capacitatea limitată de a îndeplini funcţii de guvernare colectivă dată de
imobilism, lipsa unei ierarhii clar definite a insituţiilor în cadrul sistemului, management
defectuos, lipsa capacităţii de a integra interesele naţionale dar şi de modificarea
intereselor naţionale de la integrarea bi sectorială specifică anilor 50-60 la ceea ce reprezintă
Uniunea Europeană astăzi;
 apariţia unor noi forme de luare a deciziilor şi a unor noi tipuri de aquis-uri,
cum ar fi aquis-ul Schengen sau PESC;
 nivelul diferit de percepere şi de înţelegere a guvernării colective;

1
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Procedura de luare a deciziilor in Uniunea Europeanǎ

5.2. Procedura de luare a deciziilor

Procedura legislativă ordinară este procedura standard de luare a deciziilor la nivelul

UE, denumită anterior codecizie. Parlamentul European trebuia să aprobe legislația UE
împreună cu Consiliul. Comisia este cea care elaborează și implementează legislația
europeană.
Marea majoritatea legilor europene sunt adoptate în comun de către Parlamentul
European și Consiliu.
Procedura standard de luare a deciziilor la nivelul UE este cunoscută
sub numele de procedură legislativă ordinară (denumită anterior codecizie).
Aceasta înseamnă că Parlamentul European (instituţia care îi reprezintă pe
cetăţenii europeni şi ai cărei membri sunt aleşi prin vot direct) trebuie să
aprobe legislaţia UE împreună cu Consiliul (instituţia reprezentând guvernele
celor 28 de state membre).
Elaborarea legislaţiei UE
Înainte de a propune noi iniţiative legislative, Comisia evaluează
potenţialele consecinţe economice, sociale şi ecologice pe care le-ar putea avea
acestea. Prin urmare, Comisia realizează evaluări de impact care prezintă
avantajele şi inconvenientele diferitelor opţiuni politice.
De asemenea, Comisia consultă părţile interesate cum ar fi organizaţiile
neguvernamentale, autorităţile locale, reprezentanţii industriei şi ai societăţii
civile. Grupurile de experţi sunt invitate să formuleze avize cu privire la

2
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

aspectele tehnice relevante. În acest fel, Comisia se asigură că propunerile

legislative răspund nevoilor celor vizaţi şi evită procedurile birocratice inutile.
Cetăţenii, întreprinderile şi organizaţiile pot participa la procedura de
consultare prin intermediul site-ului Consultări publice.
Parlamentele naţionale îşi pot exprima în mod oficial rezervele în cazul
în care consideră că o problemă poate fi soluţionată mai bine la nivel naţional
decât la nivelul UE.
Revizuire şi adoptare
Parlamentul European şi Consiliul revizuiesc propunerile înaintate de
către Comisie şi propun amendamente. Dacă cele două instituţii nu cad de
acord cu privire la amendamente, are loc o a doua lectură.
În cadrul acesteia, Parlamentul şi Consiliul pot propune din nou
amendamente. Parlamentul are puterea de a bloca propunerea legislativă dacă
nu ajunge la un acord cu Consiliul.
Dacă amendamentele sunt acceptate de către ambele instituţii, proiectul
legislativ poate fi adoptat. În caz contrar, se reuneşte un comitet de
conciliereCăutați traducerile disponibile pentru linkul precedentEN••• care
încearcă să găsească o soluţie. Atât Consiliul, cât şi Parlamentul pot bloca
propunerea legislativă în cea de-a doua lectură.
Guvernarea
Sistemul instituţional al Uniunii Europene este format din :
 Instituţii principale: Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene,
Consiliul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea de
Conturi şi Banca Central Europeană.
 Organisme cu rol consultativ: Comitetul Economic şi Social şi
Comitetul Regiunilor.
 Instituţii cu rol în finanţare şi coordonare a politicilor macroeconomice:
Banca Europeană de Investiţii, şi Banca Centrală Europeană;
Fiecare instituţie acţionează în limitele atribuţiilor care îi sunt conferite prin
tratate, în conformitate cu procedurile, condiţiile şi scopurile prevăzute de aceste, cooperând
între ele.

3
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

ROLUL ŞI FUNCŢIILE INSTITUŢIILOR EUROPENE

Instituţia Funcţii şi rol

Comisia Europeană Iniţierea politicilor, implementare,
(desemnată) “gardianul”
Consiliul Uniunii Europene tratatelor,organ
Principalul elaborarea
legislativ şi de luare
proiectului de a
(miniştri) buget,
deciziilor,
Consiliul European Orientare şi bugetului,
strategii,
monitorizare,
adoptarea luarea
relaţii deciziilor,
externe.
relaţii externe.
(şefii de stat şi de guvern) consimţământ,
Parlamentul European Examinare legislativă, amendament şi
supervizare, adoptarea bugetului,
(alegeri directe) co-decizie.
forum de discuţii.
Curtea de Justiţiei a Uniunii Interpretarea şi punerea in aplicare a
Europene legislaţiei
Comitetul Economic şi Social Consultanţă şi reprezentare
(desemnat)
Comitetul Regiunilor Consultanţă şi reprezentare
(desemnat)
Curtea de Conturi (desemnată) Audit financiar
Banca Europeană de Investiţii Proiecte de dezvoltare financiara
(desemnată)
Banca Centrală Europeană Politica
(desemnată) monetară
Sursa tabelului: Robert A Jones, The Politics and Economics of the European Union, Second
Edition, Edward Elgar, Cheltenham, UK, pag.218; şi Tratatul de la Lisabona 2007, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene 17.12.2007;

5.3. Parlamentul European

În textul inițial al Tratatelor Institutive era denumit Adunarea. În 1962 a primit

denumirea de Parlament European. Membrii parlamentului european sunt aleși prin sufragiu
universal direct după Actul din 1976. Perioada de alegere se desfășoară pe mai multe zile.
Vârstă minimă de vot e de 18 ani, diferită totuși de la stat la stat. În cadrul procesului de
ponderare, sunt acordate locuri în executivul de la Strasbourg în funcție de două criterii: cel
democratic și cel demografic. Mandatul fiecărui europarlamentar e de 5 ani, fiind incopatibil
cu cel de membru de guvern al unui stat, membru de comisie sau judecător/avocat al Curții de
Justie. Are imunitate politică exceptând situația când este prins în flagrant delict. Are
indemnizație de 38,5% salariul de baza al unui judecător de la Curtea de Justiție.

4
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Parlamentul European cuprinde un Birou, Conferință Președinților, Comisii și Grupuri

politice parlamentare. Biroul este condus de un președinte, 14 vicepreședinți, 5 chestori cu
drept de vot consultativ, aleși prin scrutin secret și cu mandat de 2 ani și jumătate.
Conferință președinților este alcătuită din președintele parlamentului și președinții
grupurilor politice parlamentare. Președintele se ocupă de toate activitățile, prezidează
sesiunile plenare și prerogativele bugetare.
Comisiile sunt de trei tipuri. Cele permanente sunt alcătuite din 20 de comisii care
pregătesc lucrările Parlamentului, elaborează rapoarte și mențin legătură cu Consiliul și
Comisia între sesiuni. Cele temporare își desfășoară activitatea pe 12 luni. Cele mixte
presupune participarea parlamentarilor din statele asociate și în curs de negociere. Grupările
politice parlamentare se înscriu pe baza afinităților politice. Numărul minim de a constitui o
grupare politică e cel de 25 de membri, precum:
 Grupul Partidului Popular European Creștin-Democrat
 Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților
 Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa
 Grupul Verzilor
 Conservatorii și Reformiștii Europeni
Parlamentul are rol consultativ în elaborarea actelor juridice. Nu are putere
legislativă deplină în UE. Dobândește putere bugetară și de codecizie. Are dreptul de a
cere Comisiei să elaboreze propuneri. Are control politic asupra Comisiei și posibilitatea de a
adopta o moțiune de cenzură.
Numărul membrilor Parlamentului nu poate depăși 750+președintele. Niciunui stat
membru nu i se poate atribui mai mult de 96 de locuri.
Parlamentul este asistat de un Comitet Economic și Social și Comitetul Regiunilor și
poate iniția procedura de intervenție în numirea membrilor Comisiei.
Istoric
Între 10-13 septembrie 1950, în cadrul CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui
și Oțelului) a avut loc prima ședință a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 membri ai
parlamentelor naționale.
În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înființează Comunitatea Economică
Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea
Generală, alcătuită acum din 142 deputați, răspundea de toate cele 3 comunități.
Fără a beneficia de noi competențe, adunarea își schimbă totuși denumirea în
Parlamentul European.

5
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

În 1979 au loc pentru prima dată alegeri directe pentru Parlamentul European. În 1986
se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se folosește pentru prima dată noțiunea de
„Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse și în procesul legislativ general.
Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege și fără
acordul Consiliului de Miniștri și poate înființa comisii de investigație.
Parlamentul European (abreviat Europarl sau PE) este o instituție legislativă a Uniunii
Europene (UE) aleasă prin scrutin direct o dată la cinci ani. Împreună cu Consiliul Uniunii
Europene (Consiliul) și cu Comisia Europeană, exercită puterea legislativă a UE. A fost
descrisă (chiar de eurodeputați) ca fiind una dintre cele mai puternice legislative din lume.[1]
Parlamentul este compus din 751 de membri, care reprezintă al doilea cel mai mare electorat
democratic în lume (375 milioane de votanți eligibili în 2009).
Începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere și
secrete.
Primul sediu al parlamentului a fost ales simbolic la Strasbourg, imediat după
constituirea acestuia. Orașul constituie un simbol al reconcilierii franco-germane după Al
Doilea Război Mondial. Dar, fiindcă nu existau birouri, activitățile s-au mutat întâi la
Luxemburg. După constituirea CEE, în 1958, orașul Bruxelles a fost ales sediul Comisiei
Europene. De aceea comisiile parlamentare se întrunesc, acum, la Bruxelles. În Tratatul de la
Maastricht s-a stabilit definitiv că sediul Parlamentului European este la Strasbourg; această
clauză a fost consolidată în Tratatul de la Amsterdam, nelipsind nici din actualul Tratat de la
Nisa și Strasburg.
Sediul central al Parlamentului European se află la Strasbourg. Acolo se țin cele 12
ședințe anuale în plen, a câte patru zile fiecare. Comisiile și fracțiunile se mai pot întruni, de
asemenea, la Bruxelles, unde ocazional au loc și ședințe plenare. Sediul Secretariatului
General se află la Luxemburg.
Lucrările de pregătire a ședințelor plenare ale Parlamentului sunt efectuate de cele 20
de comisii ale Parlamentului, ale căror competențe acoperă toate domeniile, de la drepturile
femeii până la protecția consumatorilor și sănătate.
Parlamentul este „prima instituție” a UE (menționată în tratate, având precedent
ceremonial peste toate celelalte organe de autoritate la nivel european),[9] și împarte în mod
egal puterile legislative și cele bugetare cu Consiliul (cu excepția câtorva domenii în care se
aplică procedurile legislative speciale). Are, de asemenea, controlul asupra bugetului UE. În
cele din urmă, Comisia Europeană, organul executiv al UE, răspunde în fața Parlamentului. În
special, Parlamentul alege președintele Comisiei, și aprobă (sau respinge) numirea întregii

6
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Comisii. Poate forța, ulterior, Comisia (consiliul de comisari europeni) să demisioneze prin
adoptarea unei moțiuni de cenzură.[6]
Ultimele alegeri la nivel european au fost alegerile din 2014. Parlamentul European
are trei sedii oficiale – Bruxelles (Belgia), Luxemburg și Strasbourg (Franța).
Luxemburg este sediul birourilor administrative („Secretariatul General”). Reuniunile
întregului Parlament („sesiunile plenare”) au loc la Strasbourg și la Bruxelles. Reuniunile
comisiilor au loc la Bruxelles.[10][11]
Componență
Alocarea locurilor în parlament are la bază o reprezentare degresivă și proporțională a
statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai mulți deputați în PE decât ar trebui dacă s-ar
lua în considerare strict populațiile statelor respective. Configurația actuală a Parlamentului
European a fost stabilită prin Tratatul de la Nisa, care conține prevederi referitoare la
echilibrul puterii și procesul decizional în cadrul Uniunii, în contextul unei structuri cu 27 de
State Membre.

Cele mai recente alegeri europene s-au desfășurat în 2014.

Stat membru Locuri Stat membru Locuri
Germania 96 Austria 18
Franța 74 Bulgaria 17
Italia 73 Finlanda 13
Regatul Unit 73 Danemarca 13
Spania 54 Slovacia 13
Polonia 51 Irlanda 11
România 32 Lituania 11
Țările de Jos 26 Croația 11
Belgia 21 Letonia 8
Cehia 21 Slovenia 8
Grecia 21 Cipru 6
Ungaria 21 Estonia 6
Portugalia 21 Luxemburg 6
Suedia 20 Malta 6

7
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Puteri
Parlamentul dispune de trei puteri importante:
 Puterea legislativă, prin care împreună cu Consiliul Uniunii Europene adoptă
legislația europeană (directive, ordonanțe, decizii).
 Puterea bugetară. Parlamentul European împreună cu Consiliul sunt organele
bugetare ale UE. Comisia Europeană întocmește un proiect de buget. În faza de aprobare a
bugetului Parlamentul și Consiliul au posibilitatea de a efectua modificări. La capitolul de
venituri bugetare ultimul cuvânt îl are Consiliul, la cel de cheltuieli îl are Parlamentul.
 Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. Înainte de numirea
membrilor acesteia, Parlamentul analizează în comisiile sale competența și integritatea
comisarilor desemnați (propuși). Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau
impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de încredere. În afară de
acestea, Parlamentul exercită un control politic prin Consiliul de Miniștri și Consiliul
European, cu precădere în afara CE, acolo unde aceste instituții au funcții executive.

5.4. Consiliul European

Aceasta institutie nu trebuie confundata cu Consiliul Europei, care este o organizatie

interguvernamentala continentala ce activeaza in principal in domeniul drepturilor omului,
nici cu Consiliul Uniunii Europene, care reuneste miniştrii statelor membre.
Informal, Consiliul a fost format în 1961. Consiliul European a fost instituit în cadrul
Tratatului de la Lisabona din 2007/2009.
Consiliul European este format din şefii de stat şi de guvern ai statelor membre la care
se adaugă preşedintele său şi preşedintele Comisiei Europene, care se întrunesc cel puţin
de două ori pe an (în iunie şi decembrie) pentru a trasa liniile generale ale politicii
Uniunii sau pentru tranşa aspectele ce apar legat de reformele majore ale politicilor UE,
planificarea bugetului multianual şi modificările din Tratate. Cu statut de observator participă
la lucrările Consiliului European şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi
politica de securitate.
Președintele Consiliului este ales cu majoritate calificată, având mandat de 2 ani și
jumătate, însă nu poate exercita un mandat național. Are ca atribuții:
 prezidează și impulsionează lucrările Consiliului European
 asigura pregătirea și continuitatea lucrărilor
 acționează pentru facilitarea coeziunii și consensului
 prezintă Parlamentului European un raport după fiecare întâlnire
8
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

 reprezintă Uniunea pe plan extern probleme privind securitatea și cele ce țin de

politică externă
Se crează deseori confuzii între Consiliul Uniunii Europene, Consiliul European şi
Consiliul Europei. Aşa cum am arătat deja, Consiliul Uniunii Europene este format din
ministri specializaţi pe anumite domenii, Consiliul European e format din şefii de stat şi de
guvern din statele membre iar Consiliul Europei reprezintă o organizaţie politică regională,
create în 1949 pe baza Tratatului de la Strasbourg, prin care cele 41 de state fondatoare au
decis să creeze o instituţie care are drept scop întărirea democraţiei, drepturile omului şi statul
de drept.

5.5. Comisia Europeană

.
Comisia Europeană reprezintă “inima” structurii instituţionale a Uniunii Europene şi
promovează interesul general al Uniunii, luând iniţiativele corespunzătoare realizării acestui
scop
Comisia are sediul la Bruxelles şi poate fi împărţită în două categorii: Comisia
executiva (cunoscută sub numele de colegiul comisarilor) îndeplineşte, într-o oarecare măsură
rolul ministerelor şi Comisia adminsitrativă care oferă servicii de susţinere Comisiei
executive şi e formată din funcţionari publici.
Comisia îndeplineşte următoarele funcţii:
 administrează şi implementează politicile Uniunii Europene;
 propune legislaţia Consiliului şi Parlamentului;
 urmăreşte aplicarea şi intrarea în vigoare a legislaţiei comunitare (inclusiv a
Tratatelor), în coordonare cu Curtea de Justiţie;
 are responsabilităţi financiare legate de întocmirea, anual, a proiectului de
buget şi este implicată în fiecare etapă a procesului bugetar;
 administrează, fie în nume propriu, fie în numele altor organizaţii, la crerea
acestora, fonduri comune europene;
 reprezintă Uniunea Europeană în negocierile internaţionale, cum ar fi cele
legate de cooperări în domeniul comercial şi al colaborării internaţionale cu statele non
membre ale Uniunii;
 joacă rolul de mediator şi conciliază în disputele din cadrul Consiliului sau în
disputele dintre Consiliu şi Parlament.

9
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Comisia executivă este formată din 28 comisari câte unul din fiecare stat membru,
inclusiv preşedintele, numiţi pentru o perioadă de cinci ani, şi Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe şi politica de securitate, care este unul dintre vicepreşedinţii acesteia,
în timp ce membrii Comisiei administrative sunt numiţi permanent pe post.
De remarcat faptul că indiferent de poziţia pe care o deţin, comisarii, numiţi pentru o
perioadă de cinci ani, acţionează independent de guvernele statelor pe care le reprezintă,
având deci un caracter cu adevărat supranaţional. Fiecare comisar este reponsabil
pentru un domeniu specific al politicii Uniunii Europene.
Comisia este structurată pe directorate generale, fiecare pe un domeniu important al
Uniunii, şi are trei tipuri de competenţe: legislative, executive şi de decizie.
Competenţele legislative ţin de faptul că acestă instituţie este singura competentă să
iniţieze propuneri legislative, elaborate pe baza recomandărilor făcute de către Consiliu, de
Parlament sau prezente în Tratate.
Competenţele executive: Comisia reprezintă organul executiv al Uniunii Europene,
însă puterea ei se manifestă în special în domeniul concurenţei, unde are puterea de a bloca
fuziunile, de a amenda companiile pentru practici incorecte şi de a interzice acordarea de
subvenţii în rândul statelor membre. Comisia are competenţe sporite şi în administrarea
Politicii Agricole Comune, dar şi în administrarea bugetului Uniunii, care este supervizat
ulterior de către Curtea de Conturi.
Competenţele decizionala: Comisia decide în principal pe baza majorităţii simple, în
domeniile de competenţă în care are puteri directe: politica privind concurenţa, ajutoarele de
stat sau politica agricolă comună. Aproape toate deciziile Comisiei trebuiesc ratificate de către
Consiliu şi Parlament.

5.6. Consiliul Uniunii Europene(Consiliul de Miniștri al Uniunii

Europene)

Consiliul de Miniștri a apărut pe cale convențională. Tratatele Instituitive aveau

denumiri diferite: Consiliul Special de Miniștri (CECO) și Consiliul (CEE/EURATOM).
Consiliul de Miniștri a fost înființat la Londra în 1949, prin semnarea Statutului
Organizației.
Prin Tratatul de la Lisabona și-a schimbat denumirea în "Consiliul".
Consiliul Uniunii Europene, cunoscut şi sub numele de Consiliul de Miniştri sau,
chiar simplu “Consiliul” exercită împreună cu Parlamentul European funcţiile legislativă
şi bugetară.
10
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Reprezintă toate statele membre, fiind compus de câte un reprezentant la nivel

ministerial din fiecare stat membru UE, împuternicit să reprezinte guvernul statutului sau și să
voteze.
Sunt trei modalități de a vota:
 -majoritate simplă, nefiind solicitat în cazuri limita
 -majoritate calificată-cea mai frecvența
 -unanimitate-conferă fiecărui stat drept de veto
Atribuţiile principale ale Consiliului sunt legate de adoptarea legislaţiei
comunitare (directive, regulamente sau legi) Pentru o serie de aspecte, adoptarea unor
legi presupune aprobarea Parlamentului European, în cadrul procedurii de co-decizie.
O altă funcţie importantă a Consiliului este aceea de definire a politicilor şi de
coordonare a acestora în conformitate cu condiţiile prevăzute în tratate..
In completarea acestor atribuţiuni, care privesc primul pilon (cel al Comunităţii
Economice), Consiliul adoptă decizii legate de politica externă şi de securitate comună şi
măsuri legate de funcţionarea cooperării poliţiei şi justiţiei în domeniul criminalităţii.

5.7. Curtea de justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiție a Comunităților Europene, numită pe scurt și Curtea Europeană de

Justiție (CEJ) își are sediul la Luxemburg și este organul juridic al Comunităților Europene. În
sistemul politic al UE CEJ are rolul puterii juridice; denumirea corectă a CEJ ar fi trebuit să
fie însă Curțile de Justiție ale Comunităților Europene, fiindcă între timp au apărut trei
instanțe diferite.Curtea Europeană de Justiție nu trebuie confundată cu Curtea Europeană de
Justiție pentru Drepturile Omului cu sediul la Strasbourg, care este o instituție a Consiliului
Europei și nici cu Curtea Internațională de Justiție, care este o instanța internațională,
principalul organ jurisdictional al Organizației Națiunilor Unite cu sediul la Haga.
Pentru o lungă perioadă de timp Curtea de Justiţie a fost una din instituţiile cel mai
puţin cunoscute ale Uniunii Europene. Cu sediul în Luxemburg, Curtea are drept obiectiv
principal “asigurarea corectitudinii interpretării şi punerii în aplicare a Tratatelor (art.220
TEC). Tratatele de bază, cele privind accesul şi diferitele amendamente la aceste Tratate
constituie aşa numita “legislaţie primară” a Uniunii, în timp ce legile concepute pe baza
Tratatelor constituie “legislaţia secundară” a acesteia. Legislaţia primară şi cea secundară
reprezintă principalele surse de Drept Comunitar.
Sarcinile CEJ sunt prevăzute în art. 220-245 Tratatul UE precum și în propriul sau
statut. Acestea constau în asigurarea interpretării uniforme a legislației europene.

11
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

5.8. Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a Uniunii Europene, cu

funcția de administrare a politicii monetare în cele 19 țări care folosesc euro ca monedă.[1] Își
are sediul în Frankfurt am Main.
Banca a fost înființată la 1 iunie 1998, ca urmare a Tratatului de la Amsterdam.
BCE colaborează cu băncile centrale din toate cele 28 de state membre ale Uniunii
Europene. Împreună, formează Sistemul European al Băncilor Centrale(SEBC- Eurosystem).
BCE stabilește cadrul cooperării dintre băncile centrale ale celor 19 state membre care au
adoptat moneda unică și alcătuiesc împreună zona euro. Cooperarea existentă la nivelul
acestui grup restrâns poartă numele de „eurosistem”.[2]
Funcții
 Distribuția și supravegherea stabilității monedei euro
 Definirea politicii europene a intereselor și controlul rezervelor de bani
 Cooperarea cu băncile naționale
Funcțiile BCE sunt menționate în Tratatul de la Maastricht. Pentru a putea să lucreze
eficient, BCE nu are voie să depindă de puterea politică, o chestiune pe care criticii o aduc
deseori în discuție. BCE a fost creată după modelul Băncii Federale Germane Deutsche
Bundesbank.
BCE și sistemul de bănci centrale europene în ansamblu, care include și băncile
centrale din toate statele Uniunii Europene, au primit sarcina de a menține stabilitatea
prețurilor și de a asigura credibilitatea monedei unice. Euro, moneda unică europeană, a fost
lansată în ianuarie 1999[4].

5.9. Curtea de Conturi Europeană

Curtea de Conturi Europeană (European Court of Auditors- ECA) este instituția

Uniunii Europene creată prin Tratatul de la Bruxelles, din 1975, cu scopul de a efectua auditul
extern al finanțelor UE și de a contribui la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE, jucând
rolul de ''conștiință financiară'' a UE și ''gardian independent'' al intereselor financiare ale
cetățenilor europeni.

12
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Curtea Europeană de Conturi, instituită în 1977, examinează legitimitatea și

regularitatea intrărilor și ieșirilor din Uniunea Europeană și supraveghează gestiunea
financiară sănătoasă a bugetului UE.
Curtea de conturi este compusă de un cetățean pentru fiecare stat membru, numit de
Consiliul Uniunii Europene cu un mandat de șase ani, care poate fi înnoit. Din 1 ianuarie,
2007 Curtea este compusă din 28 de membri; din motive de eficiență, Curtea poate institui
secțiuni în interiorul ei, cu un număr redus de membri, pentru a adopta anumite categorii de
relații și păreri.
Membrii își desemnează președintele Curții, care rămâne în post timp de trei ani.

5.10. Organismele de sprijin în funcționarea instituțiilor europene

Organismele pe care se sprijină funcționarea instituțiilor europene:

1. Comitetul Economic si Social
2. Comitetul Regiunilor
3. Mediatorul European
4. Banca Europeană de Investiții

1. COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL

Comitetul Economic şi Social reprezintă un organ consultativ, format din reprezentanţi
ai patronatelor, lucrătorilor şi a altor grupuri sociale interesate, reprezentative pentru un
număr mare de sectoare industriale şi sociale. A fost înfiinţat pentru a implica grupurile de
interes din domeniul socio-economic în dezvoltarea Uniunii şi pentru a oferi informaţii şi
consultanţă Comisiei şi Consiliului.
În prezent ECOSOC-ul numără 344 de membri, care sunt nominalizaţi de către
guvernele naţionale şi numiţi formal de către Consiliu, în urma consultării cu Comisia.
Comitetul Economic și Social are în principal următoare atribuții:
 reprezinta o platforma institutionala, non-politica, prin care reprezentantii
mediilor economico – sociale europene pot, si trebuie sa isi exprime punctele de vedere, de
maniera formala, asupra politicilor europene;
 transmite avize pe teme economico-sociale de interes european Comisiei,
Consiliului si Parlamentului European;
 membrii sai (numiti consilieri) sunt propusi de guvernele nationale si provin
din trei grupuri: patronatul, salariatii si diferitele ramuri de activitate (agricultori, mestesugari,
proprietari de intreprinderi de intreprinderi mici si mijlocii, liber profesionisti, reprezentanti ai

13
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

consumatorilor, ai comunitatii stiintifice si pedagogice, ai economiei sociale, ai familiei, ai

miscarilor ecologiste);
 are rol consultativ; este consultat, obligatoriu sau facultativ, dupa caz, de catre
Parlamentul European, Consiliu sau Comisia Europeana;
 avizele sale sunt transmise instantelor de decizie ale UE, si publicate in
Jurnalul Oficial al Comunitatii Europene.

2. COMITETUL REGIUNILOR
Comitetul regiunilor reprezintă un organ consultativ înfiinţat pentru a asigura o mai
bună reprezentare a regiunilor la nivelul Uniunii. Competenţele Comitetului Regiunilor ţin de
cinci domenii: educaţie, cultură, sănătate publică, reţele trans europene şi coeziune socială.
Comitetul regiunilor are 344 membrii şi un număr egal de supleanţi numiţi pe o
perioadă de patru ani de către Consiliul Uniunii Europene, mandat care poate fi reînnoit,
şi care îşi desfăşoară activitatea în exclusivitate pe baza propunerilor primite din partea
statelor membre.
 a fost creat prin Tratatul de la Maastricht;
 are misiunea de a “apropia” Uniunea Europeana de cetatenii sai, in doua
sensuri: prin rolul de purtator de cuvant, transmitand informatiile de la institutiile europene
catre regiunile statelor membre (autoritati locale), cat si prin medierea intre institutiile
europene si autoritatile locale pentru ca acestea din urma sa isi faca opinia cunoscuta la nivel
comunitar;
 reprezinta pozitia autoritatilor regionale si locale care sunt afectate de
activitatea Comunitatii;
 are 222 membri din autoritatile locale si regionale ale UE, numiti pe 4 ani de
catre Consiliul European;
 detine 8 comisii interne specializate pe domenii:
- politica regionala, fonduri structurale, coeziune economico-sociala, cooperare trans-
frontaliera si inter-regionala
- agricultura, dezvoltare rurala, pescuit
- retele trans-europene, transporturi, societatea informationala
- planificare teritoriala, energie, mediu
- politica sociala, sanatate, protectia consumatorului, cercetare, turism
- ocuparea fortei de munca, politica economica, piata unica, industrie, IMM-uri
- invatamant, formare profesionala, cultura, tineret, sport, drepturi fundamentale
- probleme institutionale

14
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

3. MEDIATORUL EUROPEAN
 emite recomandari in urma sesizarilor asupra unor cazuri de cazuri de
administrare ineficienta in actiunile institutiilor si organelor comunitare, cu exceptia Curtii de
Justitie si a Tribunalului de prima instanta;
 orice persoana fizica sau juridica rezidenta sau avand sediul statutar in UE
poate inainta, direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, o plangere
catre Mediatorul European.

4. BANCA EUROPEANA DE INVESTITII

 a fost creata in urma Tratatului de la Roma
 acorda finantari pe termen lung in favoarea investitiilor viabile;
 asigura fonduri pentru investitii in diferite regiuni ale Uniunii, in special cele
mai putin dezvoltate, prin imprumutul, in special pe pietele de capital, a unor fonduri pe care
apoi le reorienteaza, in conditii optime, catre finantarea unor investitii conforme cu
obiectivele Uniunii Europene.

Preşedinţii Comisiei Europene

Perioada Nume Ţara Poziţie
1958-1967 W.Hallstein Germania Ministru de externe
1967-1970 J.Rey Belgia Ministru de finanţe
1970-1972 F. Malfatti Italia Ministru al lucrărilor publice
1972-1973 S. Mansholt Olanda Ministrul Agriculturii
1973-1977 F. Ortoli Franţa Ministru de finanţe
1977-1981 R. Jenkins Marea Britanie Ministru de finanţe
1981-1985 G. Thorn Luxemburg Prim ministru
1985-1994 J. Delors Franţa Ministru de finanţe
1995-1999 J. Santer Luxemburg Prim-ministru
1999-2004 R.Prodi Italia Prim-ministru
2004-2009 JM D Baroso Portugalia Prim-ministru
2009-2014 JM D Baroso Portugalia Prim-ministru
2014-2019 J.C. Juncker Luxemburg Prim-ministru

Propuneri de teme pentru eseuri, analize și proiecte științifice

1. Realizaţi o paralelă comparativă între:
- Parlamentul European şi cel al unui stat membru la alegere;
- Comisia europeană şi Guvernul unui alt stat membru la alegere;
- Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul unui alt stat membru la alegere .
2. Ce diferenţe remarcaţi la nivelul principiului separaţiei puterilor în stat între UE şi
un stat naţional (România sau altul)?

15