Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

CURS 6.

PIAȚA UNICĂ EUROPEANĂ

Piața internă este o zonă de prosperitate și libertate, care conferă celor 500 de milioane
de europeni accesul la bunuri, servicii, locuri de muncă, oportunități de afaceri și bogății
culturale în 28 de state membre. Un studiu al Comisiei pentru piața internă și protecția
consumatorilor (IMCO) din cadrul Parlamentului, intitulat „Contribuția pieței interne și a
protecției consumatorilor la creștere” subliniază potențialul semnificativ al politicilor care
promovează libera circulație a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului la creșterea PIB
(produsul intern brut) al UE.
Piața comună creată prin Tratatul de la Roma din 1958 viza eliminarea barierelor
comerciale dintre statele membre cu scopul de a crește prosperitatea economică și de a
contribui la o „uniune tot mai profundă între națiunile Europei”. Actul Unic European din
1986 a inclus în Tratatul CEE obiectivul de a crea o piață internă, definind-o ca „un spațiu
fără frontiere interne, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a
serviciilor și a capitalurilor”.

6.1. Considerații generale

Crearea pieței unice europene a fost, probabil, cel mai vast proiect al integrării
economice care a fost întreprins vreodatî. Timp de șapte ani, UE și statele membre au
transformat doisprezece piețe naționale separate într-o piață unică. Acest rol gigantic, început
în anul 1985, a fost în mare parte dus la bun sfârșit la 1 ianuarie 1993. Începând cu această
dată, avantajele sale s-au extins și asupra țărilor care au devenit membre ale Uniunii în 1995,
2004 și, respectiv, 2007.
Crearea pieței unice a întărit poziția Uniunii, ea devenind cea mai importantă putere
comercială din lume. UE realizează 38% din schimburile comerciale mondiale, în
comparație cu 11% de Statele Unite si 9% ale Japoniei.
Totodată, piața unică a constituit piatră de încercare a viitoarei faze de integrare a
UE, trecerea la Uniunea Economică și Monetară și a fost un angrenaj esențial al creșterii
economice și al competitivității în Europa.

1
 Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Chiar dacă a avut drept scop integrarea economică, piața unică nu a vizat eliminarea
diferențelor naționale pe plan lingvistic, al culturii, identității și al tradițiilor. Dimpotrivă, ea s-
a bazat pe principiul recunoașterii mutuale a legislațiilor și pe principiul subsidiarității.
Crearea pieței unice a fost un proces complex, care a necesitat adoptarea unor texte de
legi detaliate într-o serie de domenii în vederea suprimării:
 obstacolelor fizice. Au fost suprimate toate obstacolele (asupra mărfurilor) la
frontierele intercomunitare, cât și controalele vamale asupra persoanelor. S-a organizat
cooperarea polițienească, politica comuna a dreptului de azil si imigrării;
 obstacolelor tehnice. „Cei Doisprezece“ au adoptat, pentru cea mai mare parte a
produselor, principiul recunoașterii mutuale a reglementărilor naționale. Astfel, orice produs
legal fabricat și comercializat într-un stat membru putea fi comercializat pe piața oricărui alt
stat membru. S-a realizat liberalizarea sectorului serviciilor pe baza aceluiași principiu al
recunoașterii reglementărilor naționale de acces sau de exercitare a anumitor profesii
(avocatura, medicina, turism, bănci, asigurări);
 obstacolelor fiscale. Au fost reduse datorită armonizării ratelor TVA.
Cetățeanul are un dublu avantaj de pe urma pieței unice:
 pe de o parte, el dispune de o libertate de mișcare crescută pentru a-și face
cumpărăturile, a lucra sau a trăi într-o altă țară a UE, decât cea de origine;
 pe de alta parte, in calitate de consumator, el beneficiaza atat de o posibilitate de
alegere mai larga a bunurilor si serviciilor, cat si de preturi mai avantajoase oferite de piata
unica.
Intreprinderile, o data cu crearea pietei unice, au putut:
 sa aiba acces la noi piete;
 sa-si restructureze productia pentru a exploata toate posibilitatile pe care le poate
oferi o piata interioara de 370 milioane de locuitori;
 sa incheie contracte cu parteneri transnationali1.
Ca urmare a acestor avantaje a avut loc o reducere a costurilor de productie si,
plecand de aici, o reducere a preturilor de vanzare pentru consumatorii europeni. S-au
creat, astfel, premisele ca intreprinderile europene sa concureze, in mod eficient, pe pietele
mondiale cu rivalii lor americani si japonezi.

1 Uniunea a pus la dispozitia intreprinderilor, care cauta sa realizeze un parteneriat, mai multe instrumente:
-Programul Europarteneriat. Obiectivul sau este de a promova acordurile comerciale intre IMM-urile unei regiuni
cu intarzieri in dezvoltare si cele ale altor state europene.
-Business Cooperation Network (BC-NET). Prin acest instrument, IMM-urile pot sa realizeze cercetari
confidentiale de parteneriat.
-Reteaua BLE (Biroul de Legatura a Intreprinderilor). Vizeaza promovarea cooperarii dintre societatile din
domeniul financiar, comercial si tehnic.

2
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

6.2. Libertatile promovate de catre piata unica

A. Libera circulatie a bunurilor

Libera circulatie a bunurilor este una dintre pietrele de temelie ale pietei interne.
Libera circulatie se aplica produselor provenind din statele membre si produselor
provenind din tarile terte care se afla in circulatie pe teritoriul statelor membre.
Libera circulatie a bunurilor poate fi realizata numai eliminand masurile care
restrictioneaza comertul, nu doar taxele vamale si restrictiile cantitative, ci toate masurile cu
efect echivalent, adica protectionist.
Acolo unde standardele tehnice nu sunt armonizate, se aplica principiul recunoasterii
mutuale a reglementarilor nationale.
Pentru a se obtine armonizarea, Comisia a elaborat o „Noua abordare“. In loc sa se
impuna solutii tehnice, legislatia comunitara se limiteaza la a stabili cerintele esentiale pe care
produsul trebuie sa le indeplineasca.
B. Libera circulatie a capitalurilor
Obiectivele sale se refera la:
 eliminarea tuturor restrictiilor asupra circulatiei capitalului intre statele membre si
apoi a restrictiilor asupra circulatiei capitalului intre statele membre si tarile terte (in ultimul
caz, cu luarea in considerare a masurilor de protectie in situatii exceptionale);
 liberalizarea trebuie sa duca la crearea pietei unice prin incurajarea celorlalte
libertati (de circulatie a persoanelor, a bunurilor si a serviciilor);
 incurajarea progresului economic prin facilitarea investitiilor eficiente de capital.
Actiunea legislativa comunitara in aceasta materie se bazeaza pe unele principii
generale:
 eliminarea efectiva a controlului circulatiei capitalurilor si a platilor;
 dreptul de a efectua in mod liber tranzactii de aceasta natura este conferit
rezidentilor si nu cetatenilor;
 instaurarea acestei libertati are ca efect excluderea nu numai a oricarei
interdictii generale, dar si a oricarei proceduri explicite sau implicite de autorizare;
 raman totusi cateva exceptii generale la aceasta libertate. Ele se refera, in special,
la politicile nationale de securitate si ordine publica.
C. Libera circulatie a persoanelor
Putem vorbi de doua obiective principale:
 Libera circulatie a persoanelor si eliminarea controalelor la frontierele interne.

3
 Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

 De la aparitia sa, conceptul de libera circulatie a persoanelor si-a schimbat

intelesul. Primele prevederi referitoare la acest subiect se refereau numai la libera circulatie a
persoanelor asimilate agentilor economici, fie angajatori, fie prestatori de servicii.
Conceptul economic originar a castigat treptat un inteles mai general, acoperind si notiunea de
cetatean al Uniunii, independent de orice activitate economica sau distinctii privind
nationalitatea.
D. Libera circulatie a serviciilor
Aceasta urmareste ca persoanele care presteaza activitati indepen-dente (in
domeniul comercial, industrie, activitati mestesugaresti sau profesii liberale2) sa fie libere sa
isi exercite profesia in cadrul Comunitatii cu luarea in considerare atat a libertatii de stabilire
a resedintei, cat si a libertatii de a presta servicii, in special in ceea ce priveste cea mai buna
localizare din punct de vedere economic. Aceasta implica eliminarea discriminarii pe baza
nationalitatii si, atunci cand aceste libertati urmeaza sa fie puse efectiv in practica, masuri
pentru a facilita exercitarea lor, mai ales armonizarea regulilor nationale privind accesul sau
recunoasterea lor reciproca.
Cu alte cuvinte, libera circulatie a serviciilor presupune abolirea restrictiilor care
ingradesc libertatea de miscare si de stabilire in cadrul Comunitatii a persoanelor care
desfasoara activitati independente, a salariatilor si a familiilor acestora.

6.3. Gestiunea pietei unice

Principala provocare careia trebuie sa-i faca fata responsabilii gestiunii pietei unice
consta in urmarirea transpunerii si aplicarii in practica a directivelor 3, astfel incat acestea
sa se desfasoare intr-o maniera corecta. Aceasta sarcina revine guvernelor nationale. Cu toate
acestea, Comisia Europeana vegheaza ca statele membre sa-si indeplineasca obligatiile ce le
revin in virtutea dreptului UE. In consecinta, ea trebuie sa verifice daca masurile de
transpunere au fost adoptate si daca acestea corespund directivelor prin diferite metode:
 Controlul integral al textelor.
 Contactele cu statele membre. Reuniunile bilaterale sau multilaterale pot facilita
interpretarea directivelor si identificarea surselor potentiale de dificultati.
 Contactele directe cu operatorii economici.

2 Tratatul CE stipuleaza principiul conform caruia persoanele care presteaza servicii in mod independent pot
exercita in mod liber o activitate in doua moduri: persoana sau firma se poate stabili (infiinta) in alt stat membru
(libertatea de stabilire) sau poate oferi servicii in alte state membre, ramanand in tara de origine (libertatea de a
presta servicii).
3 Textele legislative referitoare la piata unica.

4
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

 Petitiile. Particularii si intreprinderile pot atrage atentia Comisiei asupra

problemelor care le sunt puse de dreptul statelor membre.
Uniunea Europeana a creat mecanismele necesare pentru functionarea cooperarii
europene in domeniul pietei unice:
 orice problema ridicata de functionarea ei este dezbatuta de catre un Comitet
consultativ compus din inalti functionari;
 Comitetul de ascultare al intreprinderilor se ocupa de simplificarea si
eficientizarea functionarii pietei.

6.4. Politicile de acompaniere a pietei unice

Un rol important in punerea in practica a pietei unice il joaca si politicile privind

transporturile, concurenta, consumatorii si cea in favoarea intreprinderilor mici si
mijloci (IMM-urilor).

A. Politica comuna a transporturilor

Aceasta politica are o dubla functie:
 de a elimina orice discriminari si disparitati in domeniul transporturilor statelor
membre care ar putea impiedica functionarea pietei comune;
 de creare a unei piete comune a transporturilor care sa asigure o veritabila
libertate a prestarilor de servicii.
Transporturile reprezinta una dintre cheile succesului pentru piata unica,
deoarece contribuie la concretizarea a doua dintre obiectivele fundamentale ale acesteia:
libera circulatie a persoanelor si libera circulatie a bunurilor.
B. Politica privind concurenta
Politica in domeniul concurentei, implementata de catre Comisia Europeana si de
catre autoritatile statelor membre, are ca obiectiv crearea unei concurente reale pe piata
comuna prin masuri referitoare la structurile pietei si la comportamentul actorilor acesteia.
C. Politica consumatorilor
Protectia consumatorilor trebuie privita ca o politica orizontala care vizeaza
protejarea consumatorilor si consta in punerea la dispozitia acestora a unor mijloace care
sa-i asigure ca piata unica functioneaza intr-un mod care sa le permita obtinerea unui
profit maxim de pe urma suprimarii obstacolelor din calea liberului-schimb si a liberei
circulatii.

5
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

Uniunea Europeana recunoaste un numar de cinci drepturi de baza ale

consumatorului, acceptate la nivel international:
 dreptul la protecția sănătății si securității;
 dreptul la protejarea intereselor financiare;
 dreptul la protejarea intereselor legale;
 dreptul la reprezentare si participare;
 dreptul la informație si educație.
Politica in favoarea IMM
Criteriile de definire a intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) difera considerabil de la
un stat membru la altul si nu exista nici o intelegere oficiala privind o definitie comunitara.
Uniunea insasi foloseste criteriile operationale: in contextul BEI si al creditelor acordate in
baza „Noului Instrument Comunitar“ (NIC), o intreprindere poate fi clasificata drept
IMM daca are cel mult 500 de angajati, mijloace fixe in valoare neta de mai putin de 75
mil. euro si nu are mai mult de o treime din capital in posesia unei firme mai mari.
Conform acestei definitii, mai mult de 99% din firmele existente in cadrul Uniunii, precum si
o mare parte a populatiei aflata in campul muncii apartin IMM.
Se face distinctia intre:
 microintreprinderi (0-10 angajati);
 micile intreprinderi (10-50 angajati);
 intreprinderile de marime medie (50-250 angajati).
Existenta IMM este necesara pentru functionarea armonioasa a economiei moderne,
acestea fiind prezente in toate sectoarele industriei si serviciilor si adaptandu-se mult mai
usor schimbarilor survenite in conditiile economice si sociale.

6.5. Rețelele transeuropene

Rețelele transeuropene sunt mari proiecte transfrontaliere elaborate în patru

sectoare: comunicații, transporturi, energie si informații.
În urma dezvoltării lor, rețelele transeuropene vor deveni instrumente ale integrarii
economice, care vor reduce distanțele și vor ușura contactele dintre regiunile periferice si
cele centrale.
Tinand cont de importanta lor, sefii de stat si de guvern ai UE, in cadrul Consiliului
European de la Bruxelles din decembrie 1993, au acordat realizarii accelerate a retelelor
transeuropene statutul de politica prioritara a Uniunii. Prioritatile acestei politici au in
vedere patru sectoare:

6
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

 Transporturile. Proiectele prioritare cuprind dezvoltarea unor retele de trenuri de

mare viteza destinate stabilirii unor legaturi sigure, rapide si in concordanta cu mediul, intre
principalele centre ale Uniunii.
 Sectorul energetic. Principala prioritate a retelelor transeuropene consta in
interconectarea retelelor electrice si a conductelor de gaze nationale intre ele, intre statele
membre si intre acestea si tarile vecine lor.
 Sectorul telecomunicatiilor. Cel mai bun exemplu de retea europeana integrata
este cel al sistemului GSM de telefonie mobila numerica. Acest sistem functioneaza astazi in
toate tarile UE si reprezinta un succes pentru tehnologia europeana.
 Informatiile. Se incearca suprimarea monopolurilor asupra infrastructurilor
retelelor. S-au dezvoltat retelele numerice cu integrare de servicii. RNIS reprezinta reteaua de
baza a telecomunicatiilor publice europene, ea oferind o gama larga de servicii de transmitere
vocala a datelor si a imaginilor.

6.6. Dimensiunea exterioara a pietei unice

Retelele transeuropene nu si-ar putea indeplini rolul daca ele s-ar opri la frontierele
Uniunii. Desavarsirea pietei unice trebuie sa fie insotita de stabilirea unor relatii stranse
cu tarile vecine Uniunii. In acest sens, UE s-a angajat sa-si extinda retelele in tarile vecine
din Europa Centrala si de Est.
„Sanatatea“ sa economica depinde de importurile si exporturile pe care UE le
realizeaza. Ea este deschisa cooperarii cu toate statele care doresc sa faca schimburi
comerciale cu Uniunea. Deschiderea pietei comunitare se face pe baza unor conditii esentiale.
Printre altele, UE si-a asumat ferma intentie de a-si proteja interesele comerciale prin
exploatarea instrumentelor de politica comerciala oferite de noua Organizatie Mondiala a
Comertului (OMC) care a succedat Acordul General pentru Tarife Vamale si Comert
(GATT).
Atat GATT, cat si succesorul sau, OMC, au creat mecanismele de gestiune a liberului
schimb intre diferitele tari contractante.
In afara de domeniile acoperite de catre GATT si apoi de catre OMC, UE a negociat
conditiile de acces la piata sa a produselor si serviciilor provenind din tarile terte.

7
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

6.7. Piaţa Unică a Uniunii Europene. Piaţa Unică Digitală

Piața unică este una dintre cele mai mari realizări ale Europei, concepută pentru a
permite libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. Ea oferă
oportunități atât întreprinderilor și profesioniștilor, cât şi consumatorilor. Concret, europenii
au drepturi precum cel de a locui, de a studia, de a lucra sau de a beneficia de pensie în altă
țară din UE. De asemenea, piaţa unică oferă consumatorilor acces la o gamă mai vastă de
produse la prețuri competitive și le permite să se bucure de o mai mare protecție când fac
cumpărături acasă, în străinătate sau pe internet, iar întreprinderile mari și mici pot efectua
mai simplu și mai ieftin tranzacții comerciale în afara granițelor naționale și pot concura la
nivel mondial.
În vederea aprofundării pieţei unice, Comisia Europeană a dat publicităţii, la data de
28 octombrie 2015, Strategia europeană privind Piaţa Unică, cu titlul „Ameliorarea Pieţei
unice: mai multe oportunităţi pentru cetăţeni şi întreprinderi”.
Strategia răspunde nevoii pieţei unice de a primi un nou impuls şi de a fi modernizată
într-un mod care să îmbunătăţească funcţionarea pieţelor de produse şi servicii şi să garanteze
un nivel adecvat de protecţie pentru cetăţeni, printr-o serie de acţiuni ambiţioase şi
pragmatice, axate pe trei direcţii mari de acţiune, astfel:
 Crearea de oportunităţi pentru consumatori şi întreprinderi, prin încurajarea
dezvoltării economiei colaborative, susţinerea dezvoltării IMM-urilor şi a start-
up-urilor, abordarea restricţiilor nejustificate şi disproporţionate în domeniul
serviciilor profesionale şi a comerţului cu amănuntul precum şi prin prevenirea
discriminării consumatorilor şi a antreprenorilor, prin măsuri de combatere a
restricţiilor pe criterii geografice la furnizarea de produse şi servicii.
 Încurajarea modernizării şi inovării, prin modernizarea sistemului de
standardizare, adoptarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de achiziţii
publice şi consolidarea cadrului juridic de protecţie a proprietăţii intelectuale.
 Asigurarea unei implementări reale a legislaţiei privind piaţa unică, prin
crearea unei veritabile culturi a respectării normelor în domeniu.
Totodată, demersurile cuprinse în Strategia privind Piaţa Unică trebuie considerate în
strânsă corelaţie cu cele cuprinse în Strategia privind Piaţa Unică Digitală, adoptată de
Comisia Europeană la 6 mai 2015, având ca scop stimularea creşterii economice şi
impulsionarea creării de locuri de muncă concomitent cu înlăturarea obstacolelor cu care se
confruntă, în fiecare zi, cetăţenii şi întreprinderile din UE, precum geo-blocarea sau

8
Mihai Bogdan Alexandrescu Economie Europeana

ineficienţa în livrarea transfrontalieră a coletelor, imposibilitatea conectării la o serie de

servicii disponibile on-line sau limitarea serviciilor digitale la frontierele naţionale.
Prin Strategia privind Piaţa Unică Digitală Comisia vizează, în special, înlăturarea
barierelor din mediul digital, reprezentate de fragmentarea generată de diferitele regimuri de
reglementare existente la nivelul statelor membre în domenii precum protecţia
consumatorilor, TVA, reglementări specifice unor produse şi tranzacţii de plată naţionale, fapt
care se traduce în numeroase piedici pentru întreprinderi (în special IMM-uri) cu activitate de
comercializare transfrontalieră.
Strategia privind piaţa unică digitală stabileşte 16 acţiuni esenţiale, grupate în 3 piloni,
principalele domenii asupra cărora se va concentra activitatea Comisiei Europene în contextul
implementării strategiei globale privind piaţa unică digitală fiind următoarele:
1. Asigurarea unui acces mai bun al consumatorilor şi al întreprinderilor la bunurile şi
serviciile digitale
2. Crearea condiţiilor adecvate pentru dezvoltarea reţelelor şi a serviciilor digitale
3. Crearea unei economii şi a unei societăţi digitale europene cu potenţial de creştere
pe termen lung
Comunicarea referitoare la Planul de Acţiune privind eGuvernarea 2016-2020:
Accelerarea transformării digitale a guvernelor - Obiectivul pe care îl propune COM este ca,
până în anul 2020, administraţiile publice şi instituţiile publice UE să funcţioneze de o
manieră deschisă şi incluzivă şi să furnizeze servicii publice digitale, fără frontiere,
personalizate şi uşor de utilizat, pentru toţi cetăţenii şi mediul de afaceri din UE
Planul de acţiune stabileşte o serie de principii pe care iniţiativele viitoare ar trebui să
le respecte pentru a se obţine beneficiile semnificative pe care guvernarea electronică le poate
aduce întreprinderilor, cetăţenilor şi administraţiilor publice, cum ar fi: digital în mod implicit
(”by default”), principiul ”doar o singură dată”, incluziune şi accesibilitate, deschidere şi
transparenţă, caracter transfrontalier implicit, interoperabilitate implicită, credibilitate şi
securitate.
Principalele direcţii asupra cărora se vor concentra acţiunile Comisiei Europene sunt:
- Modernizarea administraţiei publice cu ajutorul TIC, utilizând tehnologii-cheie de
facilitare a digitalizării.
- Facilitarea mobilităţii transfrontaliere prin intermediul unor servicii publice digitale
interoperabile.