Aceeasi varsta - Octavian Paler

Am exact varsta la care Don Quijote si-a inceput aventurile,

am aceeasi varsta si iubesc lumea la fel,

nu-mi mai lipseste nimic.

Poate, un scutier imi lipseste, dar nu-i nimic,

voi porni singur la drum.

Am aceeasi varsta si aceeasi nevoie sa cred,

nu-mi mai lipseste nimic.

Poate-mi va lipsi Rosinanta,

dar nu-i nimic, voi merge pe jos.

Si poate morile sale de vant,

dar nu-i nimic, le voi inventa si pe ele.

Am acceasi varsta ca Don Quijote si drumul m-asteapta

si in afara de un scutier, de Rosinanta si de morile sale de vant

nu-mi mai lipseste nimic.

Ba da, eu m-am nascut dupa Descartes.

Balanța cu un singur talger – Ana Blandiana

Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.

Păduri tropicale crescute printre coloanele

Unor temple în care nu m-am închinat,

Oceane de frunze

În care nu m-am lăsat îngropată,

Dușmani pe care nu i-am urât,

Săbii pe care am refuzat să le mânui,

Cuvinte pe care n-am învățat să le țip,

Trupuri pe care nu le-am iubit,

Fiare pe care nu le-am ucis,

Fluvii în care nu m-am înecat,

Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,

Piscuri pe care n-am apucat să le urc,

Muzee amenajate în corola unor crini

Pe care nu i-am mirosit niciodată!

Toate vor avea dreptul să mă acuze.

Și faptele mele, oricât de bune,

Nu vor reuși să mențină un echilibru

Oricât de instabil,

Pentru că nu între bine și rău

Va fi balanța din urmă,

Ci între a fi fost și a nu fi fost.

A cumpăra un câine – Nichita Stănescu

A venit îngerul şi mi-a spus:

- Nu vrei să cumperi un câine?

Eu nu am fost în stare să-i răspund.

Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau

lătrătoare.

- Nu vrei să cumperi un câine?

m-a întrebat îngerul, ţinând în braţe

inima mea lătrătoare,

dând din stânga ca dintr-o coadă.

- Nu vrei să cumperi un câine?

m-a întrebat îngerul

în timp ce inima mea

dădea din sânge ca dintr-o coadă.

Lecţie Inutilă De Logică - Octavian Paler

Asa se întâmplă logic,

plecăm şi sosim undeva.

Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,

poate nu trebuia să plecam, dar problema nu-i asta,

ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,

poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,

nu sosim unde-am vrut

dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva

totul e logic

chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,

totuşi am plecat şi am sosit undeva,

am greşit drumul, dar am sosit undeva,

dar când nu mai sosim nicăieri

totul devine ilogic. Spre ce ne ducem

dacă nu sosim nicăieri?

Eclipsă- Ana Blandiana

Renunţ la milă greu ca la un viciu,

Cu milă sunt drogată de copil.

Alb înstelată de ridicol plâng

Lângă fricos, lângă învins, lângă umil.

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving,

Surâzători sub steaua mea sterilă.

De gingăşie tot mai mult mă-ntunec

Şi pier de umanism şi milă.

Înduioşate mâini întind să mângâi

Fiare gonind spre mine hămesite,

Şi-mi pare rău că n-o să mai sărut

Şi botul care mă ucide.

Nici n-am trăit spre-a nu jigni pe nimeni,

Mi-au prins în ţărnă rădăcini genunchii,

Şi-mi trece viaţa încercând să-mi cresc

La capetele aripilor unghii.

 Visele – Marin Sorescu
Dar nici cu ochelarii pe nas

Nu mai vad visele si e grav.

Ca sa stiu unde-am ramas,

Sterg globii ochilor c-un postav.

O hemoragie de-ncurcaturi

Si pe plan international.

Oamenii, tot mai impuri,

Se lasa dusi, dusi de val.

Ah, cum ma ustura de la ficati,

Ah, cum ma doare

Aceasta trista alunecare!

Aceasta atmosfera de esuare,

Aceasta lume de nevropati!

Cursă - Octavian Paler

Mai departe de moarte, mai departe de viaţă,

mai departe de dragoste, mai departe de mine,

mai departe de noi,

mai departe de cei care-am fost,

de cei care-am fi putut deveni,

Şi cursa continuă.

Definiţia strigătului - Octavian Paler

Ţi-aş spune ceva,

despre noi,

despre zăpada de-afară,

despre dragostea mea.

Ţi-aş spune ceva,

orice,

numai să nu crească iarba tăcerii între noi.

Ţi-aş spune ceva,

ce-ai ştiut,

sau ce ştiu,

dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi

şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

Oglinda - Sylvia Plath
Sunt de argint şi exactă. Nu am prejudecăţi.

Orice văd înghit imediat

Aşa cum e, ne-nceţoşat de dragoste sau repulsie.

Nu sunt crudă, ci doar adevărată –

Ochiul unui mic zeu, în patru colţuri.

Aproape tot timpul mă gândesc la zidul opus.

Este roz cu picăţele. L–am privit atât de mult

Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pâlpâie.

Acum sunt un lac. O femeie se apleacă spre mine.

Cerându-mi să-i spun cine e cu adevărat.

Apoi se întoarce spre acei mincinoşi : lumânările sau luna.

Şi văd spatele şi i-l reflectă cu credinţă.

Mă răsplăteşte cu lacrimi si cu agitarea mâinilor.

Sunt importantă pentru ea. Ea vine şi pleacă.

În fiecare dimineaţă faţa ei înlocuieşte întunericul.

În mine a înecat o faţă tânără şi din mine se ridică o femeie bătrână

Înspre ea, zi după zi, ca un peşte hidos.

Ion Minulescu - Rugă pentru ziua schimbării la faţă

Doamne!...

Lasă-mă să stau de vorbă cu Tine,

Nu fi Tată vitreg cu copilul Tău,

Care n-a făcut în viaţă decât bine

Şi n-a fost plătit în schimb decât cu rău...

Lasă-mă să-Ţi spun că nu se poate

Să rămâi mereu aşa cum eşti,

Când puterea Ta se-ntinde peste toate

Şi când toate sunt aşa precum voieşti...

Lasă-mă să-Ţi spun c-alcătuirea

Celor ce le crezi fără prihană

A-nceput să răzvrătească omenirea,

Dornică de-o viaţă mai umană...

Fă să fie-aşa precum se spune

C-ai fi vrut să fii cu lumea toată ―

Rău cu cele rele,

Bun cu cele bune ―

Fii măcar acum ce n-ai fost niciodată...

Fă să fie bine pentru bine

Şi, la fel, frumos pentru frumos

Şi să fim şi noi la fel cu Tine ―

Cel de Sus la fel cu cei de jos.

Un fir de păr - Nichifor Crainic

O, Doamne, trişată viaţa-mi trece,

Şi m-a sleit misteriosu-Ţi joc,

Tu stai de faţă-n tot ce se petrece,

Nu Te ascunzi, dar nu Te pot găsi deloc.

Căci depărtările de Tine nu-s departe,

Eşti pretutindeni, ierţi, îndrepţi, mângâi,

Un fir de păr de Tine mă desparte

Şi totuşi dincolo de orice fel de dincolo rămâi.