LT03

MĂSURAREA TEMPERATURII

1. Definiţii. Scări de temperatură

1.1. Temperatura

Temperatura este o marime fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire a materiei, deci masoara
intensitatea agitatiei termice a particulelor componente.

Temperatura este o marime de stare locala a sistemelor fizico-chimice, ce se refera la echilibrul

termic al lor. Doua sisteme sunt in echilibru termic, cand au aceeasi temperatura. Daca un sistem este
in echilibru termic cu un al doilea sistem si acesta se afla in echilibru termic cu un al treilea sistem,
atunci primul si al treilea se afla, de asemenea, in echilibru termic). Sistemele nu se afla in echilibru
termic cand au temperaturi diferite, si cel cu temperatura mai mare va ceda caldura celui cu
temperatura mai mica.

1.2. Gradul termometric

Unitatea de măsură a temperaturii este gradul, denumit in functie de scara de temperaturi (grad
absolut – Kelvin sau grad centesimal – Celsius).

Gradul termometric – dicviziune a unei scari de temperatura.

Gradul Celsius [oC] este diviziunea scarii de temperatura cu acelasi nume, care atribuie valoarea zero
punctului de topire a ghetii si valoarea 100, punctului de fierbere al apei, ambele la presiunea de 1
Atm.

Gradul Kelvin [K] este dimensiunea scarii termodinamice de temperatura, care are ca interval aceeasi
marime ca gradul Celsius. Valorile punctelor de reper ale scarii difere, astfel ca temperaturii de 0 oC
ii corespund 273,15 K iar celei de 100 oC, 373,15 oC, deci

T[K]=t[oC]+273,15.

Gradul Fahrenheit [oF] este diviziunea scarii de temperatura cu acelasi nume, punctul de topire al
ghetii corespunde temperaturii de 32 oF, iar punctul de fierbere al apei, celei de 212 oF. Legatura
intre temperatura masurata in grade Celsius si aceeasi temperatura masurata in oF, este:
t[oC]=

1.3. Scări de temperatură

1.3.1. Scara Celsius

Scara de temperatură standardizată este scara termodinamică care a fost stabilită în mod empiric, în
1736 de Anders Celsius (1701 – 1744). Punctele de bază, alese de Celsius au fost:
- punctul de vaporizare a apei: 0;
- punctul de solidificare a apei: 100
Carl von Linne’ (1707 – 1778) a inversat scara, astfel că temperatura de topire a gheţii a devenit 0
grade, iar temperatura de vaporizare a apei a devenit 100 grade. Această scară păstrează numele lui
Celsius; temperatura se dă în oC.

1.3.2. Scara Kelvin. Grad Kelvin

În 1892, Lord Kelvin of Largs a introdus scara temperaturii absolute, pentru a elimina
particularităţile termometrelor care se utilizau anterior.

Temperatura absoluta este temperatura termodinamica masurata in grade termometrice absolute pe

scara Kelvin, fiind una din marimile fizice fundamentale ale SI. Zero al scarii absolute este –273,15
o
C, temperatura la care moleculele unui gaz nu mai au energie cinetica de translatie.

1.3.3. Scara Internaţională Practică de Temperatură (SIPT – 68)

Această scară conţine temperaturi cuprinse între 13,8 K şi 6300 K. se bazează pe un număr definit de
stări fixe de echilibru pentru care sunt atribuite valori numerice exacte corespunzătoare celor mai
bune determinăpri ale respectivelor temperaturi termodinamice şi, de asemenea pe instrumente –
standard calibrate la aceste temperaturi.

Între punctele fixe, temperatura se găseşte prin folosirea unor anumite ecuaţii şi instrumente de
interpolare. Punctele fixe elementare sunt realizate ca stări de echilibru a unor substanţe pure. Aceste
stări de echilibru şi valorile corespunzătoare ale temperaturii, sunt prezentate în Tabelul 1.

Temperatura de echilibru Valorile temperaturii

K o
C
Punct triplu al H2 (temperatura de echilibru între H 2 solid, lichid 13,81 -259,34
şi în stare de vapori)
Punct de fierbere al H2 (temperatura de echilibru între H2 lichid 17,042 -256,108
şi în stare de vapori) la o presiune de 33,330 KPa (250 mm Hg)
Punct de fierbere al H2 (temperatura de echilibru între H2 lichid 20,28 -252,87
şi în stare de vapori)
Punct de fierbere al N2 (temperatura de echilibru între N2 în 27,102 -246,048
stare lichidă şi în stare de vapori)
Punct triplu al O2 (temperatura de echilibru între O 2 solid, lichid 54,361 -218,789
şi în stare de vapori)
Punct de fierbere al O2 (temperatura de echilibru între O2 în 90,188 -182,962
stare lichidă şi în stare de vapori)
Punct triplu al H2O (temperatura de echilibru între gheaţă, starea 273,16 0,01
lichidă şi cea de vapori)
Punct de fierbere al H2O (temperatura de echilibru între H2O în 373,15 100
stare lichidă şi în stare de vapori)
Punct de solidificare al Zn (temperatura de echilibru între Zn în 692,73 419,58
stare solidă şi în stare lichidă)
Punct de solidificare al Ag (temperatura de echilibru între Ag în 1235,08 961,93
stare solidă şi în stare lichidă)
Punct de solidificare al Au (temperatura de echilibru între Au în 1337,58 1064,43
stare solidă şi în stare lichidă)
2. Instrumente pentru măsurarea temperaturii. Generalităţi.

Proprietatea de tranzitivitate a stărilor de echilibru termodinamic permite compararea valorilor

temperaturii a două sau mai multor corpuri fără a le pune în contact termic direct, ci folosind un alt
corp, numit corp termometric. Dispozitivul ce cuprinde un corp termometric se numeşte termometru,
sau mai general instrument termometric.

Instrumentul termometric trebuie să fie comod şi precis, să dea indicaţii reproductibile, să nu

modifice starea termică a sistemului a cărui temperaturi o măsurăm.

Clasificarea instrumentelor termometrice se face în raport cu proprietatea corpului termometric,

dependenţa de temperatură a cărei mărime şi evoluţie este măsurată şi urmărită.

a. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a volumului corpului

termometric, care poate fi gaz sau lichid (uneori şi solid), menţinut la p = ct (termometria
volumetrică);
b. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a presiunii corpului termometric,
constituit dintr-un volum de gaz, vapori sau lichid menţinut constant; în cazul unui corp
termometric în stare de vapori, instrumentul termometric se bazează pe dependenţa de
temperatură a presiunii vaporilor saturaţi în echilibru cu lichidul corpului termometric
(termometria manometrică).
c. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a frecvenţei vibraţiei de
rezonanţă a corpului termometric, constituit dintr-un cristal de cuarţ (termometria
electromagnetică);
d. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a proprietăţilor electrice
caracteristice corpului termometric: variaţia rezistenţei electrice sau variaţia tensiunii
termoelectomotoare (termometria electrică);
e. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a susceptibilităţii magnetice a
corpului termometric constituit dintr-un compus paramagnetic (termometria magnetică);
f. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a puterii emisiei optice a corpului
termometric (parametria optică);
g. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a vitezei sunetului în corpul
termometric (termometria acustică);
h. Instrumente termometrice bazate pe variaţia cu temperatura a densităţii electronice de emisie
şi absorbţie ale unor sisteme gazoase ce constituie corpul termometric (termometria
spectroscopică);
i. Instrumente termometrice bazate pe procedee speciale de măsurare a temperaturii
(termometria specială);

Obs. Alegerea instrumentului termometric este în funcţie de foarte mulţi factori, între care domeniul
de măsurare joacă un rol important.

2.1. Termometria volumetrică

2.1.1. Termometre cu lichid în capilar de sticlă

Instrumente termometrice ce se bazează pe expansiunea volumetrică a unui fluid menţinut la

presiune constantă ascultă de o lege de tipul:
sau, mai explicit:
,
unde
V1, V2 sunt volumele lichidului la temperaturile t1, t2,
= coeficient aparent de dilatare volumică a lichidului în sticlă definit de relaţia:
în care = coeficient de dilatare volumică a lichidului în
intervalul t1, t2;
= coeficient mediu de dilatare volumică a sticlei în
intervalul t1, t2;

1. rezervor
2. tub capilar
3. scară gradată
4. tub exterior

Principalele substanţe termometrice lichide

Lichid Limite, oC Coeficient mediu de dilatare

volumetrică K-1
inf. sup. actual aparent
Mercur -35 750 0,00018 0,00016
Toluen -90 200 0,00109 0,00107
Alcool etilic -80 70 0,00105 0,00103
Karosene -60 300 0,00095 0,00093
Eter petrolic -120 25 0,00152 0,00150
Pentan -200 20 0,00092 0,00090

Obs.
În afara lichidului termometric, o mare importanţă pentru precizie şi reproductibilitate o
prezintă sticla din care este confecţionat termometrul.

Caracteristicile unor sticle termometrice

Marca sticlei Limita superioară a Coeficientul mediu de

temperaturii de utilizare, oC dilatare volumică în
inetrvalul 0 … 100 oC
Gost 1224 – 41 (URSS) 360 240
Jena 16” ‘ (RDG)
Corning normal (SU)
Tip 59” ‘ (URSS) 500 180
Jena 59” ‘ (RDG)
Corning borosilicate (SUA)
Tip 600 (URSS) 600 95
Supremax 1565 (RDG)
Sticlă de cuarţ topit 1050 17
Obs.

În folosirea termometrelor cu mercur se impune aplicarea unor corecţii valorilor livrate citite pe scara
termometrului.

Cauze:
- sticla rezervorului păstrează o dilatare reziduală (îmbătrânirea sticlei);
- tubul capilar nu este perfect calibrat;
- termometrul nu se găseşte întotdeauna în întregime la temperatura măsurată.

Corecţii
1. Corecţia de deplasare a punctului zero (îmbătrânirea naturală a sticlei);
2. Corecţia de interval fundamental;
3. Corecţia de calibrare:
4. Corecţia de presiune exterioară, respectiv interioară;
5. Corecţia de coloană emergentă.

2.1.2. Termometre bazate pe dilatarea solidelor

Pe principiul dilatării corpurilor solide există două tipuri de termometre:
a. cu tijă;
b. bimetalice

a. Termometru cu tijă

Se bazează pe variaţia cu temperazura a lungimii unei tije, conform relaţiei:

unde:
este lungimea tijei la temperatura ;
= variaţia de temperatură;
este coeficientul de dilatare liniară;
= alungirea tijei corespunzătoare
Presupunând în intervalul de temperatură
de la la , prin integrarea relaţiei de mai sus
vom obţine:

Schema de principiu a termometrului cu tijă:

1. tija
2. tub
3. pârghie
4. articulaţie
5. arc spiral
6. ac indicator
 b. Termometre bimetalice

Sunt aparate ce folosesc dilatarea unui metal sau

dilatarea a două metale cu coeficienţi de dilatare
diferiţi sub formă de lamele sudate pe toată
lungimea.

Materialele folosite: aluminiu, alamă şi oţelul în

aliaj cu cca. 20% Ni cu coeficient de dilatare
apreciabil şi cu coeficientul de dilatare mic.

1. element sensibil – bimetal în formă de

spirală plană, elicoidală simplă sau elicoidală
multiplă;
2. tub protector;
3. 3. tija de transmisie;
4. ghidaj;
5. ac indicator

2.2. Termometria manometrică

Acest tip de termometrie se bazează pe variaţia cu temperatura a

presiunii unui fluid (lichid, gaz, vapori) aflat într-un vas închis,
după o lege de forma:

Termometre manometrice

Sunt aparate ce transformă variaţia temperaturii fie în dilatarea

volumului unui lichid, fie în creşterea presiunii unui gaz

1. rezervor ce conţine corpul termometric

2. tub capilar de legătură
3. element elastic
4. dispozitiv de transmitere a mişcării
5. dispozitiv indicator

Clasificare
- cu lichid -40 … +350 oC xilen (-40 … +320)
alcool (-50 … +320)
mercur (-35 … +600)
- cu vapori -40 … +350 oC clorură de metil (0 – 120 o)
clorură de etil (30 – 120 o)
eter etilic (60 – 160 o)
- cu gaz -60 … 600 Co
N2
Ar
CO2
Nr Crt Seria termometrului Clasa Tmax Ti
Erorile tolerate termometrelor tehnice

Domeniul de Eroare tolerata in oC pentru diferite valori ale diviziunii [oC]

masurare [oC] 0,5 1,0 2,0 5,0 10
A. Termometre cu lichide care nu uda sticla
-60-0 0,75 1,0 2,0 -
0-100 0,5 1,0 2,0 5,0 5,0
100-200 10, 2,0 3,0 5,0 5,0
200-300 1,5 2,5 4,0 5,0 5,0
300-400 - 3,0 4,0 10 10
400-500 - 4,0 5,0 10 10
peste 500 - - 6,0 10 10

3. VERIFICAREA CUNOSTINTELOR

- Cum se defineste Scara Internationala Practica de Temperatura?

- Care este principiul de functionare al unui termometru cu lichid?
- Care este principiul de functionare al termometrului cu tija?
- Care este principiul de functionare al termometrului bimetalic?
- Care este principiul de functionare al termometrului manometric?